312 matches
-
care au lansat un proiect cu titlul de lucru "Căutarea lui Richard: În căutarea unui rege" (în ), pe care Langley și-l imagina ca „o emisiune TV specială de referință”. Premisa era căutarea mormântului lui Richard „și în același timp spunerea adevăratei sale povești”, cu un obiectiv „de a căuta, recupera și reînhuma rămășițele pământești cu onoarea, demnitatea și respectul care i-au fost atât de evident refuzate după moartea sa în bătălia de la Bosworth.” Proiectul a dobândit susținerea mai multor
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
Dincolo de suprafață," "Știință, Ch. 2013;" JURNALE - "Student pe timpul rinocerilor" (2000), "Perimetrul cuștii" (2005), "Liberi în orașul interzis/ Drumul cu hieroglife" (jurnal chinez, 2007), "Drumuri cu și fără hieroglife. Jurnale (Yes-eu) de călătorie, 1989-2011" (2012); DIALOGURI (interviuri) - "Răspuns și răspundere" (1989), "Spunerea de sine" (1994), "Prezenta celuilalt" (1997), "Micșorarea distanței" (2004), "Răspund, deci exist" (2008); CĂRȚI PENTRU COPII - "Papucei cu felinare" (poeme, 1989), " La desfrunzirea brăduților" (proza, 1991), "Arlechinul și delfinul" (poeme, 2001), "Ceasornicul din măr" (proza, 2002), " O umbrelă cu dantelă
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
comunica, de la om la om, de la mal (de Prut) la mal. În epoca podurilor de flori, Leo Butnaru a durat mai multe poduri de cărți, unele - și mă gândesc la cele două volume de dialoguri cu personalități ale literaturii române, " Spunerea de sine" (1994) și "Prezenta celuilalt" (1997) - pentru mulți ani înainte. Cât despre poezie, ea pare a urma o înțelepciune antică și anume: trăiește clipă! Căci majoritatea textelor Gladiatorul-ui sunt astfel de „oprește-te, clipă”, fără a urma numaidecât „sunt
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
din întregul Iran. Provincia Tabarestan, pe lângă faptul că plătea tribut, trimitea în fiecare an și un număr de 600 covoare la curtea califilor din Bagdad. În acele vremuri, principalele obiecte exportate de către această regiune erau covoarele și carpetele folosite pentru spunerea rugăciunilor. În plus, covoarele din Khorassan, Sistan și Buhara, aveau o cerere mare în rândul cumpărătorilor în principal datorită motivelor și desenelor reprezentate. În timpul dinastiilor Seljuq (secolele XI-XIV) și Ilkhanate (1256-1399), fabricarea de covoare a devenit o afacere într-atât
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
natură. Poezia lui e senină și când își pune semne majore de întrebare: Întâiul mugur. Cum să-l mai opresc? / O, mugurii încet mă vor ucide. Vicleana vânătoare e ca un strigăt care declanșează taina căutării. În același registru, al spunerii maiestuoase, cu eleganță, continuă volumul „Cenușa unui zeu”. Elena M. Câmpan-Vatra Veche, august, 2011. Se pot cita versuri de reținut din fiecare volum antologat-secțiune a cărții; tema trecerii are în poezia lui Emil Dreptate pregnanța și frumusețea pe care o
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
de volume cunoscut ca și „Comorile spirituale” ("Roohani Khazăin"). Anunțurile sale complete și avertizările au fost adunate în „Colecția de avertizment”e ("Majmooa Ishtiharat"), scrisorile au fost compilate în trei volume sub numele de „"Maktoobat e Ahmad"” iar discursuile și spunerile au fost strânse în cinci volume cunoscute ca „"Malfoozat"”. Câteva dintre cărțile sale au fost distribuite internațional în timpul vieții sale. Eseul său Filosofia învățăturilor islamice (în original în urdu "Islami Usool ki Falăsifi") susținut inițial la o conferință despre religie
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
două la trei valori: adevărul, falsul, probabilul. În acest mod ia naștere studiul judecaților cu trei valori adică logică trivalenta. Poligraful este un instrument care măsoară diverși parametri fiziologici în încercarea de a detecta anxietatea care s-ar manifestă odată cu spunerea unui neadevăr. Proiectul PHEME își propune să analizeze veridicitatea datelor, mesajelor, apelurilor și comunicațiilor, un fel de uriaș detector de minciuni care se verifice în timp real mesajele, să le compare cu datele existente în bazele de date interconectate din
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
Dinescu și o aderență la interpretare, Întrucât textele sale sunt acoperiri sonore, demne ele Însele de o bucurie a celui care citește. Poezia Sunt tânăr, doamnă, celebră, prinde voce În versiunea extrem de reușită a lui Florian Pitiș. De altfel, această spunere integrează o realitate evadând din latență, o frescă a noului, mai savuroasă decât intimitatea refulărilor cu care ne-am obișnuit. O sută și una de poezii, la fel de aleatorii precum șahul și matul. O sută și una de Întâmplări ale sufletului
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]
-
sobă vreascul din pădure / care-a băut cu noi odată soare / și-n flacăra ce va zvoni ușure / vom auzi și ploile pe mare / și vântul cald care suia pe sure." Același timbru elegiac, aceeași propensiune spre linia melodică a spunerii și spre concentrarea discursului sunt vizibile în "Rondeluri" (1980), carte care definește întru totul un tip de sensibilitate poetică.
Dinu Ianculescu () [Corola-website/Science/326017_a_327346]
-
sfori trase de cei care conduc de pe pămînt destinele lumii: Metafizica sforii e moartea prin spînzurare./ Amorul ei: uleiul de candelă flacăra mistică pîlpîitoare". Nici un moment însă tentația tematizării conversiunii nu dispare, textul poetic este pentru Marian Drăghici o neîncetată spunere a credinței poetului în puterea alchimică a texistenței. Poetul nu este, aici, decît cel înzestrat cu har a cărui datorie este să transmită ce vede - ca verb derivat al viziunii: "vai de poetul mai Ťdășteptť decît cartea sa", scrie undeva
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
a se crea o atmosferă de liniște și reculegere, aceasta însemnînd faza de pregătire, de punere în situația oratorie; b) rugăciunea propriu-zisă, făurită de fiecare, imnul de slavă și mulțumire, apoi (sau mai întîi, e firesc, nu-i cu supărare) spunerea păsului inima revărsată; c) după care s-ar cuveni să urmeze partea cea mai însemnată, faza ascultării în care următor vorbirii și era oare nevoie să spunem ce ne doare și ce ne dorim, ca și cum nu s-ar ști? sîntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vocația democratică. La inițiativa Domniei Sale, cu sprijinul nemijlocit al omului de cultură care este domnul profesor Marin Foiște și prin colaborarea mai multor oameni de spirit, a luat ființă această tribună a democrației. Cetățenii au dreptul la informare corectă, la spunerea adevărului fără ocolișuri. Prea multele zeci de ani de dictatură ne-au ascuns realitatea, au prefăcut-o, au Înlocuit-o cu minciuni sfruntate. Dar setea de adevăr a biruit, În cele din urmă, Întunericul. A trebuit, pentru aceasta, să curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se conturase mai ales pe plan teoretic. Și mai interesantă este reflectarea acestui mod de legitimare prin falsificarea istoriei, posibilă datorită deținerii monopolului puterii în relația dintre U.R.S.S. și Statele Unite, de-a lungul Războiului Rece. Exista în Occident posibilitatea spunerii adevărului despre Octombrie, dar, observă tot R. Pipes, în anii ’60, N.S. Hrușciov renunță la confruntarea științifică cu Occidentul. Se căuta un consens: Uniunea Sovietică făcea concesii minore, de detaliu, iar Occidentul trebuia să accepte „principiul cardinal al dogmei comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și cu o voință pe măsură. Este cea mai vârstnică și cea mai înțeleaptă, plină de vioiciune și de dinamism, așa după cum sugerează și numele conferit de către autor. Ia inițiativa în legătură cu întregul proiect de evadare, devine un protos al ceremonialului spunerii poveștilor, dar credem că rămâne, prin democratica ei atitudine, o prima inter pares. Educația personajului se trădează la început prin felul în care își structurează discursul, iar mai apoi prin ideile nobile, umaniste, pe care le dezbate: „acela care se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
intelectualii”, „Hronic săptămânal”, „Curier”. Versurile incluse în sumar sunt îndrăznețe, parcurgând toate palierele expresivității și inovației poetice, de la expresionism la gratuitate ludică. Publică poeme Eugen Ionescu (Cântec de dragoste), Horia Stamatu (Alegorie pentru noi), Emil Botta (Comă), Mircea Streinul (Balada spunerii de moarte), Petre Boldur, Barbu Brezianu, Ilariu Dobridor ș.a. Proză apare sporadic (Al. Sahia, Ouăle și patriarhul). Sunt inserate interviuri substanțiale, precum cele cu Marcel Iancu și Camil Petrescu. Eseuri și articole incitante publică Emil Cioran (Auguste Rodin, Reflexiuni asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
istoric", dar și somnul și moartea, păsările, muzica, vegetalul; se invocă mai ales nevoia de consonanță și nu în ultimul rând valențele cuvântului-vehicul. Câteva texte (Mă asemui unui copac, Raid în interiorul pietrelor, Ninge cu ochi) relevă un alt ceremonial al spunerii, mai puțin crispant, categoric mai fluent, o dată cantilenat-confesiv, alteori poznaș-jucăuș ori alegoric-simbolic. Cuvintelor li se restituie, uneori, savoarea primară, frustă, naivă, folclorică: "Și-am zis verde de albastru, / și-am zis pară de un măr, / minciună de adevăr..." (Frunză verde
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Pmtv. Articolul lui Kant a reprezentat un răspuns la un text al francezului Benjamin Constant din publicația La France en l’an 1797, Sixième cahier, no. 1. Constant respingea aici interzicerea în genere a minciunii, observând că principiul potrivit căruia spunerea adevărului în orice împrejurare este o îndatorire necondiționată a omului ar face imposibilă viața socială în genere. Pentru a susține această apreciere, Constant imaginase situația în care un om nevinovat, urmărit de un ucigaș, s-ar ascunde în casa unui
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu i se va putea imputa nimic din punct de vedere juridic, indiferent care vor fi consecințele afirmației sale. Este posibil ca cel urmărit să fi părăsit între timp casa, fără știrea prietenului care l-a adăpostit. În acest caz, spunerea adevărului nu va avea consecințe nedorite. Dacă, dimpotrivă, prietenul minte, afirmând că nu se ascunde nimeni în locuința lui, va fi posibil ca ucigașul să părăsească imediat casa și să-și întâlnească victima care a făcut același lucru. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
toate afirmațiile”20. Sugestia lui Constant că în anumite situații minciuna ar putea să fie nu numai permisă, ci chiar și cerută, este respinsă de Kant pe temeiul distincției dintre a dăuna altcuiva și a face o nedreptate. Faptul că spunerea adevărului a dăunat în cazul in care ucigașul își găsește victima în casă ar fi accidental, întâmplător, observă Kant. Împrejurarea că în anumite situații spunerea adevărului poate aduce daune cuiva nu poate justifica încălcarea îndatoririi veracității. Și asta deoarece prin
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Kant pe temeiul distincției dintre a dăuna altcuiva și a face o nedreptate. Faptul că spunerea adevărului a dăunat în cazul in care ucigașul își găsește victima în casă ar fi accidental, întâmplător, observă Kant. Împrejurarea că în anumite situații spunerea adevărului poate aduce daune cuiva nu poate justifica încălcarea îndatoririi veracității. Și asta deoarece prin orice minciună s-ar face o nedreptate. Ceea ce trebuie să evităm este să facem o nedreptate, chiar cu prețul de a dăuna. Teza susținută de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
replică? Replica lui Kant are sens numai dacă admitem că el a respins punctul de vedere că în anumite situații a nega adevărul este un act îndreptățit din punct de vedere moral. Să admitem, de dragul argumentării, că așa cum susține Hofmeister spunerea unui neadevăr ar reprezenta pentru Kant o minciună doar atunci când noi îi dăm de înțeles persoanei căreia îi spune acest neadevăr că intenționăm să spunem adevărul. Or, atunci când îi spunem ucigașului că persoana care se ascunde în locuința noastră nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
imaginată de Constant. După Vuillemin, Kant își propune să argumenteze că a spune numai adevărul este ceva obligatoriu din punct de vedere moral. Ca și în cazul altor acțiuni obligatorii din punct de vedere moral, urmările bune sau rele ale spunerii adevărului nu pot fi imputate agentului. Raportându-se la acest principiu, Kant susține că dacă cel care îl adăpostește pe prietenul urmărit de un ucigaș spune adevărul, aceasta poate aduce daune celui urmărit doar în mod accidental. Ceea ce reprezintă, după
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acesta, ci pentru a vedea cum se constituie. Iar în această modalitate semiologică de constituire a textelor, forma, care nu mai reprezintă o anumită manieră sau stil de a spune ceva, ci condiția 36 37 posibilității de a spune, osatura spunerii, este totodată și într-un sens mai general decât era mesajul, conținut. Dar nici luată în sens strict, identificarea limbajului cu formele și manifestările culturale nu este favorabilă înțelegerii structuralismului. Urmarea acestei identificări ar fi identificarea structuralismului francez cu lingvistica
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
această categorie a fost experimentul menționat mai sus, efectuat de Amabile, Hennessey și Grossman (1986), în care copiii erau răsplătiți prin ocazia de a mânui un Polaroid înainte de a spune o poveste. Atunci când copiii au încheiat un târg cu cercetătorul, spunerea unei povești în schimbul jocului cu aparatul de fotografiat, efectul recompensei s-a dovedit a fi cel tipic de subminare. În mod surprinzător însă, poveștile copiilor care s-au jucat cu aparatul fără să fi încheiat un astfel de târg au
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de târg au fost, de fapt, mai creative decât ale unui grup de control. Copiii au privit, probabil, răsplata necondiționată ca pe un „cadou”, care i-a făcut să se simtă bine și le-a mărit implicarea în activitatea de spunere a poveștilor. Altă serie de studii a fost destinată găsirii răspunsului la întrebarea dacă efectele subminante ale recompensei asupra creativității ar putea sau nu să fie eliminate prin „imunizarea” subiecților la efectele negative ale recompensei (Hennessey, Amabile și Martinage, 1989
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]