205 matches
-
Pentru credința ta te vei curăța de bube. Mihail intră în vâltoarea cascadei, care venea de pe munte, scurgându-se în râul din apropiere. Când ieși de sub apa cascadei pustnicul îi spuse: -Umilința și credința te-au însănătoșit și curățat de spurcăciune. Du-te acasă fără grijă. Vom lucra în credință cu Domnul. Pace, liniște, curățenie și belșug va cunoaște toată casa ta. Ajuns acasă familia îl întâmpină cu bucurie. Fetița sa Mădălina se însănătoșise. Veselă și radioasă alergă să-l întâmpine
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
se îndrăgostiseră de Sofia). Nicodim își căuta înțelepciunea între cărțile sfinte. Avea o inteligență deosebită, cultură, sensibilitate, credință, era clarvăzător: "e scris că luptătorul pe cal alb s-o întâmpine și s-o lovească (Mehmet e fiara, n.n.), vărsându-i spurcăciunea sângelui". Nicodim este dascălul lui Ionuț: "nu te oțărî așa: căci cartea nu-i lucru rău". În timpul luptei de la Vaslui, lăsase singurătatea la Mănăstirea Neamțului, și învârtea sabia alături de frații săi. Între "oamenii Măriei-Sale" se află și arhimandritul Amfilohie Șendrea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
călător și-i răspunse: Sigur că sunt curate, că doar nu sunt dobitoc, să mănânc ce-i necurat! Păi, zise călătorul, dacă îi dai gurii mâncăruri curate, atunci de ce o lași să grăiască vorbe spurcate?! Eu credeam că mănânci numai spurcăciuni de vorbești atât de murdar, de rușinos și necuviincios! Așadar, silește-te să vorbești curat, frumos, cuviincios, așa cum se cuvine unui tânăr și mai ales soldat al Țării. Învățătura primită l-a determinat pe tânărul ostaș să dea bună ziua și
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
a văzut urmele dihăniilor care mă torturaseră întreaga noapte. Cearșaful alb era plin de puncte roșii-maronii și nu trebuia să fii expert în materie ca să știi ce s-a întâmplat și cui aparțin. Întrebarea era următoarea: cum de apăruseră aceste spurcăciuni? Pereții au fost muruiți, adică lipiți cu lut, văruiți de două ori, pe jos s-a lipit cu lut și balegă de cal, așa cum se obișnuiește. Apoi au fost așternute țolicile și preșurile noi, spălate și ele. De unde au apărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
peste apele furibunde, gata gata să se prăbușească în râu. Un pilon căzu de îndată ce el păși pe pod, zgomotul rămase fără ecou. O tăcere apăsătoare îi cuprinse pe toți. Moșul zise: Acum nu știu ce se va întâmpla. Nu garantez nimic. Taci, spurcăciune! Din cauza ta am rămas fără cal, fără căruță, fără lemne... Uite că a trecut! se mânie moșul, neatent la ce spuneam. Dacă mă asculta, dacă-mi dădea și mie ceva, nu aveați atâtea necazuri. Tata, ajuns lângă mine, mă săltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
lighioana aceasta” care merge cu spatele. Țăranii români știu ceva. Într-adevăr, evreii ortodocși nu au voie să mănânce raci, dar din cu totul alte rațiuni : fiind o „vietate din apă, care nu are aripioare și solzi”, racul este o „spurcăciune” (Leviticul 11, 12). O altă motivație anecdotică se referă la proverbiala frică a evreului de arme : el nu mănâncă raci pentru că sunt „Înarmați” <endnote id="(639, p. 49)"/>. „Interdicția de a mânca porc” și „avariția evreului” sunt două clișee care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se cutremură și se surpă toate văile și dealurile de pe pacostea asta de căpățână. Dacă m-ar fi lăsat barem să dau În el până l-aș fi scos din circulație! N-am mai umblat acum aiurea pe străzi cu spurcăciunea asta de vânt vâjâindu-ne prin buzunare și prin burți. Ce-ar mai fi contat Încă o mortăciune alături de câte avem la activ? Păi muta, da, ce dacă rânjise ca pizda la mine ca să-mi spună că-i periculoasă, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu ochii Închiși. Ba om fi mers cu pula-n cur. Aia e că n-are ăsta habar de necazurile noastre. Ce dracu’ să mai vedem prin oraș cu capul plin de nenorocirile care ne-au mâncat viața și cu spurcăciunea aia de vânt șuierându-ne și vâjâindu-ne amarnic prin buzunare și prin burți și pe lângă urechi? Nu se mai termină odată gloanțele războiului ăsta, dar parcă-mi aminteam că văzusem miliție ceva mai multă ca de obicei, grupuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
spitalele sunt ale lor, Pepino, așa că ei Îl vor vindeca pe Hansi cu un glonț În cap și-l vor trimite pachet la Mortu’ Fript. Îl vor face cenușă și-l vor arunca la canal, să curgă la vale cu spurcăciunile lor, căci așa procedează ei, comuniștii. Cu ăștia nu-i de glumă, Pepino, nu te joci cu ăștia... Ba s-o fută pe mă-sa, c-o să le punem pielea-n băț și-o să defilăm cu ei de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am rămas cu un pumn de mărunțiș de câteva sute de lei. Dacă nu reușesc să adorm, În cel mult o jumătate de oră am să Încep să mă perpelesc pe nisip de foame, și iar mi-e frig și spurcăciunea asta de soare parcă s-a uitat În mare. Ce-ați făcut cu poporu’ târfe ordinare? I-ați tăiat lumina și căldura și l-ați trimis la mare fără bani de mâncare. De bani de tren ca să mă-ntorc acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
n-a mai pus strop pe limba lui trei sau patru săptămâni. Are puțin avans carevasăzică, da’ mult n-ar mai fi până să dea colțu’, și-atuncea la boscheți cu voi, futu-vă-n gură de cioroi. Avea dreptate, spurcăciunea, știam că are o nepoată măritată prin Constanța care o să-l moștenească și o să vândă paragina asta de casă și unde o să mai găsiți voi pe tot litoralu’ ca la maioru’ Zlate? Așa cum Îl pomenisem, el dormea cu sticla de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-te, Nelo, și omoară-l dracului odată. Se trezea greu Neli. Bombănea și lovea pe Întuneric cu pumnii și genunchii pe cine se nimerea În pat lângă ea. Eu sau văru’ Laur, amândoi eram la fel de vinovați că-i strică somnul spurcăciunea și mortăciunea aia. - Da’ du-te odat’, Nelo, și liniștește-l! Du-te, c-ai să-l ai pe suflet! Se urnea greu, dar Îndeobște nu se sustrăgea de la sarcina asta ce-i revenea În exclusivitate. - Gata, nea Costică! Acuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe o fiară roșie”. Ea este „îmbrăcată în purpură și în stofă stacojie, și împodobită cu aur și cu pietre scumpe și cu mărgăritare” (17,4) și ține în mâna sa „un pahar de aur, plin de urâciunile și de spurcăciunile desfrânării ei”. Pe fruntea sa stă scris: „Babilonul‑cel‑mare, mama desfrânatelor și a urâciunilor pământului” (17,5). Femeia este „beată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus” (17,6). Ea stă pe o fiară „cu șapte capete
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și spre stilizarea diafană. Atitudinea dominantă este aceea de solidaritate, până la comuniune, cu făpturile umile: „Tolănită în mușcătoarea ei singurătate / O mică reptilă rupe flori roșii / Pe-o pajiște roșie / Vântul trece pe-aici în salturi speriate. De ce iei apărarea spurcăciunii? / Îmi strigă cei ce privesc / Muta noastră conviețuire...” Deznodământ blajin). Cu Judecătorul de păpuși (1980; Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), universul de frăgezimi primăvăratice, lumea exuberantă de plante și animale, de jucării și personaje închipuite își precizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
se coboare Regele Carol până a cinsti cu prezența sa un bal particular: după ani de străduință, Grigore Suțu obținuse această înaltă favoare. Cu câteva zile înaintea balului, Regele a aflat însă că la balurile lui Suțu, canișul casei, o spurcăciune de dulău alb cu părul creț, apărea în mijlocul saloanelor purtând în spinare un coș cu flori și alte obiecte de cotilion. Or, pe cățel îl chema Cărluță, și toată lumea îi da cu Cărluță în sus și cu Cărluță în jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
după cafea. Ba, mai mult, își ceartă soții : „Cum ai să o atingi tu pe Sfânta cu buzele alea spurcate de țigară”, spune mustrător una dintre ele. Bărbații nu răspund nimic, doar că încetează să mai glumească. Obsesia aceasta a spurcăciunii, a întinării sacrului am întâlnit-o mai târziu și la o vânzătoare ambulantă de batiste și lenjerie de corp. „Batistele se ating de raclă, apoi se poartă în poșetă, în buzunar”, îmi spune femeia. „Poți să te ungi cu ea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cel din vina căruia toți erau ținuți în loc. Condițiile extreme în care deținuții sunt obligați să trăiască au dus la formarea unui limbaj cât se poate de dur: Iar când s-au mai apropiat: Ciumă! Scârnă! Câine râios! Târâtură! Lepră! Spurcăciune!"145. În virtutea constituirii unei adevărate națiuni a deținuților, cu o limbă proprie și cu un comportament specific, membrii se pot recunoaște cu ușurință chiar în afara lumii lagărului. În spital, Oleg Kostoglotov face de mai multe ori dovada acestui fapt, descifrând
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
aruncă o mulțime de cadavre de animale, de mizerii grețoase și tot felul de gunoaie. Doar Dumnezeu știe de ce fac oamenii asta. Cînd apele cresc și devin furioase, rîulețul se transformă în asanator și duce la vale toate mizeriile și spurcăciunile acelor locuri. Nepătrunse sînt însă căile apelor și prin pămînt, prin canale nevăzute se strecoară în fîntîni, în apa freatică. Așa ajunge apa infestată în burtica noastră care, săraca, ne avertizează că ceva nu-i în regulă. Evident că burtica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eu așa, teoretic. "Teoretic" este cuvîntul adînc, învățat mai recent, dar nu mă arăt surprins. Bătrînul continuă preambulul la o discuție savantă. Începe cu generalități. Ce-s oamenii ăștia din Cuba? Latino-americani. Mulatri, negri, metiși și de tot felul. Mănîncă spurcăciuni? Adică, ce vrei să întrebi? Dacă mănîncă lighioane spurcate. Nu, mănîncă ce mîncăm și noi. Au unele fructe în plus și altele în minus, față de noi. Adică nu mănîncă șerpi, cîini, șobolani și altele? N-am auzit. Nici nu prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și căpușe. Înspăimântător! Moș Danilov ne-a lămurit parțial în această privință. Ăsta o mai avut oi și iarna le mai ținea aici. Ce era de făcut? Cum trebuia procedat? Iar tavanul era din scândură lămbuită. Puteam noi ști câte spurcăciuni își găsiseră adăpost acolo? Ce soluție trebuie adoptată? Ce-i de făcut, moș Danilov? Ascultă, Văsălie! Lighioanele astea pot fi omorâte numai într-un singur fel. Te duci cu copiii tăi la platforma de gunoi și aduni într-un sac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
așa? Nu s-a sfârșit?! Da' aista ce fu? Cum credeți că Luminăția sa Mahomed-Împărat, Stăpânul Lumii, Fratele Soarelui, Trimisul lui Allah pe Pământ, cum credeți că va primi vestea umilitoarei înfrângeri a gloriosului Aliotman? Și de către cine? De o spurcăciune de țărișoară, de niște ghiauri spurcați, de niște țărănoi prăpădiți care au făcut de ocară "a mai mare, a mai tare oaste de pe fața Pământului"! Și, încă, în văzul întregii lumi! E o palmă nu numai rușinoasă, ci mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el cu niscai gălbiori. Un război se duce și cu aur, nu numai cu inimă vitează și sfinte binecuvântări. N-o fi vrut să te spurce, clipește hâtru Țamblac. Știi: "Banul, ochiul dracului"... Ba să mă spurce! Să mă spurce! "Spurcăciune" de aiasta, pohtesc! Din păcate, nu se prea îndeasă nimeni... Noi ne-am făcut datoria, am plătit scump în sânge! E rândul lor. Este acolo, în scrisoarea Veneției, o frază cu o corabie, ce mult mi-a plăcut... Țamblac desfășoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au isprăvit muierile de pe fața pământului! Ele... pe ele cine le mai strânge în brațe? Dar orice dezmăț, are și dezvăț, râde el. I-am aflat leacul: câte un ardei iute, mușcat, înfipt adânc, dimineața, la prânz și seara, în spurcăciune. Să se sature! Văleu!!... Nu-i mai trebuie "turcească" câte zile o avea! Vezi bine, sunt crud! Trebuie să fiu! Crud și nemilos! Când o învăța omul, singur, să păstreze omenia din buna-voia lui, îmblânzim și noi pravila. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și mă voi mânia și vă voi face să pieriți de sabie, și femeile voastre vor rămânea văduve și copiii voștri orfani. Proprietatea pământului și a lucrurilor nu-i a omului, ci a lui Dumnezeu. Viforul dreptății va mătura toată spurcăciunea. A se sumeți la bine înseamnă a-ți sfâșia inima nu hainele. Rivarol E mai ușor să înțelegi iadul cu chinurile decât raiul cu fericirea. Dorința față de pasiune e ca plăcerea față de fericire. Dar dorința devine ades pasiune, pe când plăcerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Iași. Și el a dat bani stolerului Batcu de pe strada Sărăriei și mi-a făcut un stup cu 5 rame și lucrat foarte bine, care stup îl am și acum, dar în timpul refugiului, 1944-1945 un om ticălos, hoț și mare spurcăciune, i-a stricat acoperișul luându-i scândurile. Dar l-am acoperit din nou cu dranița; și în primăvara lui 1908, am comandat de la Pepiniera prințu Barbu Știrbei, 30 de varietăți de măr și 15 de păr. Și m-a costat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]