104 matches
-
mă interesez de cei doi musafiri ai dumneavoastră. Aș putea spune că e de datoria mea și de aceea mi-am permis, nu?" K.F. aruncă o privire pe fereastră, totul era în regulă, totul era la locul său, dealurile se spuziseră cu verde și albastru, în curînd vor deveni sinilii de la scaieții încîlciți care le cotropiseră. În zadar se străduise Radul Popianu atît de mult să împiedice venirea prințului la Vladia, distrugînd orice teren pe care ar putea ateriza Șerban Pangratty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îmbrăcat un somn; după aceea a ieșit afară, dinaintea casei de vânătoare. Luminile încă ardeau în casa de sus și în cea mică. Nana Floarea se afla afară singură, între tăceri neclintite, privind cerul senin și fără lună. Bolta era spuzită de luciri; găinușa se suise în creștetul amiezii. Frumoasă noapte, zise domnul. Da, suspină Nana Floarea. Domnia voastră nu dormiți? Nu. Cum se zărește de ziuă, trebuie să ne întoarcem unde am tras. Poate să luăm și pe Vidra. — Crezi domnia ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
De jur împrejur, la o distanță nu prea mare, se ridica un zid înalt. Eram fericit acum deoarece scăpasem de apăsarea de pe piept, inima îmi bătea aproape normal, zorită numai de emoția prin care trecusem, iar deasupra mea cerul se spuzise de stele. Abia când m-am desmeticit, am priceput că nimerisem într-un fel de capcană și m-a cuprins din nou teama. M-am așezat între bălării ca să mă gândesc ce trebuia să fac. Să încerc să escaladez zidul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
casei, ca să le facă pe plac vecinilor, dar care sunt perfect capabili să-și ducă viața în solitudine și fără curent electric ani de-a rândul. Toți bărbați blânzi și-n egală măsură sălbatici, îndrăgostiți de râuri. Amorezați de cerul spuzit cu stele, de peștii roșii și de un singur lucru ieșit din mâna omului - puterea și frumusețea unei gabare făcută manual. Pentru ei, pentru Zach, barca asta din lemn era mai mult decât un mijloc de transport; era bucătăria, dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe deplin, apoi, dintr-o dată, s-a oprit. Norii au fugit în goană către est, ca și când s-ar fi temut de frig. Cerul până atunci negru s-a luminat într-un spectacol magnific - era ca un planetariu cu plafon prietenos spuzit de stele. Jina le-a găsit pe boltă Taurus și Auriga, constelațiile de toamnă, dar pe Cassiopeia, care se afla în cel mai înalt punct. A mai descoperit și grupuri noi de stele: unul atât de pătrat încât l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
auzit pe Mike scrâșnind din dinți, abținându-se să nu spună și alte lucruri. Într-un final, bărbatul a zis: Dar tu ? Tu ești în regulă ? Jina s-a uitat pe fereastră, la strălucirea focului de tabără și la plafonul spuzit de stele. Irene și Mary râdeau pe iarbă. Ne vedem în câteva zile, a răspuns ea. Discutăm atunci. Jina ! Dacă Mike ar fi fost lângă ea, Jina și-ar fi lipit fața de pieptul lui. L-ar fi lăsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și foarte unduitoare. Când și-a dat seama de înclinația pantei, Jina a fluierat surprinsă; ceva - o bufniță, a sperat ea - i-a răspuns când femeia a început coborârea. Măcar fumul se risipise; cerul arăta ca un tablou de Pollock - spuzit de stele. După o jumătate de oră de urcat pe o pantă abruptă, cărarea a redevenit orizontală, mergând în lungul unui canion îngust. Vârfurile de munte au devenit obstacole, iar cărarea era obligată să traverseze repetat un pârâu cu apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spune că încă te mai bagi să fierbi în cotețul ăla puturos! — Dotările s-au îmbunătățit mult de când nu le-ai mai vazut, îl anunță Adrian. Ce păcat că n-ai timp să mi te alături! Nici gând. Mi se spuzește toată pielea de la sauna. — Mare păcat, zise Adrian. Ți-ar prinde bine. Te-ar ajuta să elimini din organism toată otravă pe care ți-a inoculat-o Fanny Tarrant. — Adrian crede că sauna-i remediul universal al tuturor bolilor, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
iarna copiii se trăgeau cu patinele și săniile. Un fum albăstriu, dens ca laptele, plutea peste nămeții de zăpadă ce se Înălțau până sub streșini, apoi, strecurându-se printre șiruri de mesteceni și mălini, urca alene la cer. După ce jarul spuzea, În cuptorul clădit din pietre de râu se Îmbăiau bărbații. Apoi venea rândul femeilor și al copiilor. Babulea o Întindea pe micuța Mașa cu fața-n jos pe laviță și, după ce o „binecuvânta“ cu măturicea de stejar, ca să prindă vlagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vizitatorul o privi nedumerit, ridicând din sprâncene și clătinând din cap. - Slăbiciuni muierești, conchise el, luând de pe platou o bucățică de caș și o măslină. Deodată, În timp ce discutau, un nor roșu lunecă pe cer și lumina zilei Începu să scadă, spuzind pân’ la crepuscul. Un fulger brăzdă Întreagă zare, urmat de un tunet ce se sparse În ecouri. Luna care abia se Întrezărea la orizont prinse contur, devenind roșie ca focul. Dinăuntrul grajdului răzbăteau behăiturile Evlampiei, urmate de lovituri de copite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de cărți de joc, acesta spuse: „Adică de ce să nu-L invoc? Iisus ar fi trebui să vină mai devreme. Dumnezeu s-a trezit la realitate Într-un moment În care nimic nu mai era de făcut. Boala omenirii a spuzit de-a lungul veacurilor... Toate celulele organismului uman erau afectate. Răul se strecurase În fiecare părticică a corpului uman. Societatea era putredă din cap până-n picioare.” (Afară, Oliver cântă cocoșește de trei ori. Acesta era semnul că pentru o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
loc, mișcându-se cu o viteză incredibilă. Curând, tot sărind de pe un tampon pe altul, ajunseră la capătul garniturii. Fluturând din tricorn, piciorul se cățără, intrând În locomotivă. Noimann aruncă o privire fugară În jurul lui. Deasupra se Întindea un cer spuzit de stele, dedesubtul său un câmp plin de lumini. Aruncând o privire spre orașul ce creștea În zare, Noimann murmură În gând versurile lui Khayam: „Faclă, vin și lună plină, o, paharnice, scrutează vinul rumen ca rubinul și strălimpedea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mătușe - Gunoiul tras în conuri, lagăr scris, Adeverire zilei - prin cenușe. DESEN PENTRU CORT O, veacul legiuise militar În litere ca turnul țuguiate! Urzite căi, neverosimil var, Prin dimineața ierbii înmuiate. Spălări împrăștiate! Înnoiți Arginturile mari botezătoare Și inima călărilor - spuziți De dreaptă ziua-aceasta suitoare. - Ei vor sălta, la drum cu Novalis, Prin Șvabii verzi, țipate în castele. Să prade tremuratul plai de vis, Prielnic potrivirilor de stele! EDICT Această pontifică lună Cuvânt adormiților e, Din roua caratelor sună Geros
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să-și găsească undeva, oriunde, un alt loc de muncă în apropiere de casă, pentru a rămâne lângă părinții lui, dacă va fi nevoie. De la un moment dat simți că se sufocă, ieși în curte, era o noapte cu cerul spuzit de stele care luminau tulburător. Cartierul lor era unul periferic. Se auzi trecând o căruță în lungul peisaj tomnatic al nopții. Ea îi sugeră gândul că suferința vieții sale este fără de sfârșit, că toată suferința lui nu este decât o
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
hârtie igienică. Tot orășelul este așezat în pantă, străduță după străduță, iar casele sunt din piatră neșlefuită. Călcâiele Italiei ies din pantofii prea largi. Ne cățărăm până la cetățuie, dincolo de clădirea primăriei. Ieșim pe terasă și privim în jos câmpia nocturnă spuzită de lumini. Coborâm câteva trepte și ne trezim într-o piațetă pietruită în mijlocul căreia se află câteva jocuri pentru copii. Un leagăn scârțâie mișcat de briza care bate la înălțimea aceea, e întuneric, doar clopotnița cu turla romanică apare iluminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
stătute. frigul sapă în viscere peșteri mari de întuneric, iezere cu pești de pradă, monștri neieșiți din vreme. trupul stă în sine însuși precum cariu-n adormire. nici o mână milostivă nu-mi dă părul de pe frunte, de-atâta nemângâiere sunt copac spuzit de iască. răbufni-voi vreodată din boala aceasta sau, fără să știu, voi muri? uneori așteptarea mă doare, cum doare cerul după apus, alteori, în străluciri translucide, ne văd pe noi, cei de odinioară, aproape perfecți, neliniștite boabe de mercur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nopții de munte începea să pună stăpânire pe oraș. Se aflau pe o stradă cu trotuare largi, străjuită de stâlpi cu felinare din fier forjat. Luna, aflată în ultimul pătrar, abia răsărise de după munți și lumina slab pe cerul senin, spuzit de stele. Începuse să adie o boare de vânt, care o făcu pe Ileana să se zgribulească ușor. Mi se pare mie sau suntem pe malul unui lac? întrebă Cristi, privind în întunericul de dincolo de zona luminată. În stânga lor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum. De când se știa el nu fuseseră atacați niciodată în taberele pe care le ridicaseră în munți. Mai degrabă avuseseră conflicte în zonele populate decât în pustietățile de acolo. Se lăsă să alunece pe spate și privi la cerul întunecat, spuzit de stele. Trăgea absent din țigară suflând fumul în sus. În jurul lunii se formase un halo care o încingea cu un inel luminos. Gândul îl purtă iarăși la fiul său. Se întreba dacă și el se află undeva pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
repeziciune de necrezut, ceața se retrăgea strângându-se într-o formă aproape rotundă. Era din nou adunată în fața stâncii unde se deschi dea intrarea în mină. Luna ieșise de după munte, scăldând poiana într-o lumină lăptoasă. O puzderie de stele spuzea cerul negru de deasupra. Urechile care începuseră să-i țiuie de atâta liniște, percepură cu ușurare sunetul apei ce curgea la vale. Greierii încă nu-și reluaseră concertul nocturn însă Cristian simțea că revine în lumea reală. Calistrat îl ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
simțiri, trecuse un ceas, poate două, ori numai o bătaie din pleoape. Era un nonsens, însă timpul nu mai exista, știa asta cu certitudine. Întins pe spate, plutea într-un ocean de liniște, netulburat de nimic. Deasupra, era nemărginirea cerului spuzit de stele. Ochii îi avea închiși însă putea vedea fără nici o opreliște prin pielița pleoapelor. Ori poate nu? Nici nu era nevoie să întoarcă capul pentru a ști ce se află în jurul său. Simțea cum se ridică tot mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i face să-și înfierbânte sângele. Era jumătatea a doua din Ora Cocoșului. În umbra muntelui drumul se întunecase deja. Oamenii în armuri străbătură, într-un șir negru, satul Oji și, în sfârșit, ajunseră la colina Oinosaka. Cerul nopții era spuzit de stele, iar capitala, dedesubt, părea oglindirea lui. „CINCIZECI DE ANI SUB SOARE“ Razele roșiatice ale soarelui la apus cădeau în șanțul gol al Templului Honno. Era prima zi din Luna a Șasea. Soarele încinsese nemilos capitala întreaga zi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
paza plajei. Avea nasul mare și roșu de bețiv sovietic, părul lung și deranjat, era desculț și învârtea bastonul deasupra capului ca pe un tomahawk. Era o apariție de-a dreptul înfricoșătoare în contextul plajei curate și aliniate, a cerului spuzit de stele, a mării cenușii și suspinătoare și mai ales a cuștii cu arcuri și pereți de plasă, puternic luminată, în care săreau draci mari și mici în toate direcțiile. Haide! Nu te-au învățat la școală să desenezi? Arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de unde fusese despicată până la părul pubian. Pielea atârna de-o parte și de alta a tăieturii, lăsând să se vadă că nu mai avea nici un organ înăuntru. Partea de sus era într-o stare și mai deplorabilă: sânii îi erau spuziți cu arsuri de țigară, iar cel drept îi atârna, prins de torace doar într-o fâșie de piele. Sânul stâng era crestat în jurul sfârcului. Tăieturile pătrundeau până la os, dar cel mai rău arăta chipul fetei. Era tot numai o vânătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se termina orice asemănare între tată și fiică. Elizabeth Short era o femeie care te făcea praf. El părea făcut praf: un schelet ambulant în pantaloni bufanți maro și un maiou soios. Avea umerii plini de alunițe și chipul ridat, spuzit de coșuri. Ne făcu semn să intrăm și ne anunță: — Am un alibi, în caz că vă trece prin cap că eu am ucis-o. Beton armat, cum mă vezi și cum te văd. Amabil până în măduva oaselor, eu am făcut prezentările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
De jur împrejur, la o distanță nu prea mare, se ridica un zid înalt. Eram fericit acum deoarece scăpasem de apăsarea de pe piept, inima îmi bătea aproape normal, zorită numai de emoția prin care trecusem, iar deasupra mea cerul se spuzise de stele. Abia când m-am desmeticit, am priceput că nimerisem într-un fel de capcană și m-a cuprins din nou teama. M-am așezat între bălării ca să mă gândesc ce trebuia să fac. Să încerc să escaladez zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]