122 matches
-
mai departe viața de călugăr în obștea aceleiași mănăstiri. Și-a efectuat studiile teologice și pregătirea monahală la Mănăstirea Slătioara. După ce a fost timp de 11 ani frate în obștea Mănăstirii Slătioara, la 18 noiembrie 1968, de ziua Cuviosului Alipie Stâlpnicul, a fost tuns în monahism cu numele de Vlasie (nume luat în onoarea Sf. Sfințit Mucenic Vlasie, Episcopul Sevastiei) de către IPS Mitropolit Glicherie Tănase al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. O săptămână mai târziu, de ziua Sf. Prooroc
Vlasie Mogârzan () [Corola-website/Science/308687_a_310016]
-
Iltalia, în Studia Universitatis, Historia, 1978, fasc. 1, p. 77-78. · Anca Pop Bratu, Pictură Murala maramureᗰeană, Ed. Meridiane, Bucureᗰti, 1982, în Acta Musei Napocensis, XX, 1983, p. 927-928. · Horia Medeleanu, Valori de artă veche românească în colecᘰia Mănăstirii Sfanțul Simion Stâlpnicul din Arad-Gai, Editura Episcopiei Aradului, Arad, 1986, în Anuarul Institutului de Istorie ᗰi Arheologie Cluj-Napoca, XVIII, 1987-1988, p. 681- 683. · Ioana Cristache-Panait, Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia Albă Iuliei, mărturii de continuitate ᗰi creaᘰie românească, Ed. Episcopiei Ortodoxe
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
căreia Cutlumușul s-a putut reface după incendiul devastator din 1870. În , care numără în prezent 30 de călugări, se păstrează o parte din lemnul Sfintei Cruci, piciorul Sfintei Ana (moaște întregi), mâna Sf. Grigore Teologul și capul Sf. Alipie Stâlpnicul, toate dăruite mănăstirii de primul său ctitor, împăratul bizantin Alexie I Comnenul (1081-1118), cât și multe alte fragmente din moaștele altor 70 de sfinți. Ca și în celelalte mănăstiri athonite, și aici se păstrează o bibliotecă impresionantă conținând, printre altele
Mănăstirea Cutlumuș () [Corola-website/Science/303570_a_304899]
-
descoperirii moaștelor Sfinților Epictet și Astion (august 2001), locuitorii Constanței și toți închinătorii Catedralei sunt binecuvântați de aceste odoare de mare preț care ocrotesc lăcașul de cult. De asemenea, Catedrală adăpostește sfintele oseminte ale Sf. Auxentiu și ale Sf. Simeon Stâlpnicul și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, icoana pictată la Mănăstirea Durau după modelul unei icoane aduse de la Sfanțul Munte. Începutul noului mileniu aduce o reorganizare a vietii religioase din Dobrogea. În această reorganizare este inclusă și Catedrală Arhiepiscopala
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța () [Corola-website/Science/312558_a_313887]
-
Fecioare de către Sf. Ana; Sf. Proor. Ana. BISERICA ORTODOXĂ SÂRBĂ 4 decembrie - Duminica a 24-a după Rusalii. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului; 7 decembrie - Sf. Mare Mc. Ekaterina; 8 decembrie - Sf. Sfințit Mc. Kliment; 9 decembrie - Cuv. Alimpie Stâlpnicul. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ 4 decembrie - Duminica a 2-a din Advent. Sf. Ioan Damaschin, Varvara, Adolf Kolping; 6 decembrie - Sf. Nicolae; 8 decembrie - Neprihănita Zămislire a Sf. Fecioare Maria. BISERICA GRECO-CATOLICĂ 4 decembrie - Duminica a 27-a d. Rusalii, 10 d.
Agenda2005-49-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284468_a_285797]
-
În partea a doua a Cazaniei miraculosul hagiografic și extazul religios nimbează protagoniștii „jitiilor” - sfinții, ca instrumente pământene de luptă și jertfă în revelarea adevărului creștin. Biografii legendare și date istorice se îmbină în predicile ce povestesc viața lui Simion Stâlpnicul, faptele împăratului Constantin în apărarea creștinilor, prezența apostolilor Petru și Pavel în timpul lui Nero, caznele Sfântului Gheorghe sub împăratul Dioclețian ș.a. Legenda sfântului mucenic Teodor Tiron se impregnează de supranaturalul epicii baladești; uciderea balaurului antropofag (atribuită de obicei Sfântului Gheorghe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
L. Perrone, Dissenso dottrinale e propaganda visionaria: le Pleroforie di Giovanni di Maiuma, Aug. 29 (1989), pp. 451-495. - Viața lui Petru Ibericul: R. Raabe, Petrus der Iberer, ein Charakterbild zur Kirchenund Sittengeschichte des 5. Jahrhunderts, Hinrichs, Leipzig, 1895. f) Simion Stîlpnicul cel Bătrîn: scrieri și biografii Simion Stîlpnicul cel Bătrîn (numit astfel pentru a nu fi confundat cu cel Tînăr, mort în 592) s-a născut cu puțin înainte de 400 în satul Sis, la granița dintre Cilicia și Siria. în copilărie
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
le Pleroforie di Giovanni di Maiuma, Aug. 29 (1989), pp. 451-495. - Viața lui Petru Ibericul: R. Raabe, Petrus der Iberer, ein Charakterbild zur Kirchenund Sittengeschichte des 5. Jahrhunderts, Hinrichs, Leipzig, 1895. f) Simion Stîlpnicul cel Bătrîn: scrieri și biografii Simion Stîlpnicul cel Bătrîn (numit astfel pentru a nu fi confundat cu cel Tînăr, mort în 592) s-a născut cu puțin înainte de 400 în satul Sis, la granița dintre Cilicia și Siria. în copilărie ducea la păscut turma tatălui său și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe destinatar să participe la sinod și să adere la poziția lui Chiril, blestemîndu-l totodată pe Nestorie. Evagrie Scolasticul reproduce în Istoria Bisericii (II, 10) extrase dintr-o scrisoare a lui Simion adresată lui Vasile de Antiohia (456-458) în care stîlpnicul declară că a aderat în mod ferm la Crezul de la Calcedon; istoricul atestă că Simion i-a trimis o scrisoare similară împăratului Leon. în unele florilegii siriace ne-au parvenit două scrisori ale lui Simion, dintre care una adresată împăratului
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adresată împăratului Leon, unde conciliul de la Calcedon este condamnat în mod explicit: e vorba de falsuri monofizite realizate în perioada cînd monofiziții își însușeau cultul lui Simion (ceea ce, probabil, i-a făcut ulterior pe calcedonieni să dezvolte cultul lui Simion Stîlpnicul cel Tînăr). Bibliografie. Toate textele (cele siriace traduse în germană de H. Hilgenfeld) în H. Lietzmann, Das Leben des heiligen Symeon Stylites (TU 32, 4), Hinrichs, Leipzig, 1908. Ediția Vieții în versiunea siriacă în P. Bedjan, Acta martyrum et sanctorum
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
les moines de Syrie, E. de Boccard, Paris, 1959. Exemplul lui Simion a fost curînd urmat și de alții pe cuprinsul întregului Orient, unde s-a menținut pînă în secolul al XVI-lea. Un anonim a scris Viața lui Daniel Stîlpnicul, adică a lui Daniel din Merata din ținutul Comagene, lîngă Samosata, mort în 493: mai întîi cenobit, l-ar fi întîlnit pe Simion la întoarcerea dintr-o călătorie la Antiohia; după ce a trăit izolat într-un templu păgîn, chinuit de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
493: mai întîi cenobit, l-ar fi întîlnit pe Simion la întoarcerea dintr-o călătorie la Antiohia; după ce a trăit izolat într-un templu păgîn, chinuit de demoni, Daniel, îndemnat în vis de Simion, și-ar fi început viața de stîlpnic, trecînd de pe o coloană pe alta. Daniel pare să aibă strînse raporturi cu împăratul Leon și e implicat apoi în evenimentele care-i au în centru pe Zenon Isaurianul și pe uzurpatorul Basiliscus, căruia îi refuză binecuvîntarea ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tropare anonime pentru Bobotează. Așa stau lucrurile și cu imnurile din liturghia lui Ioan Hrisostomul, și anume Imnul Heruvimilor și Participarea la cina mistică. în secolul al VI-lea, în sfîrșit, ar fi fost compuse trei tropare scurte de către Simion Stîlpnicul, în urma cutremurului din 577; mai este cunoscut și cel intitulat Unul-născut, compus de împăratul Iustinian I (527-565) în 536, care e o parafrază în versuri a simbolului Crezului constantinopolitan la care se adaugă formule doxologice și o rugăciune pentru mîntuire
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Perrone, Dissenso dottrinale e propaganda visionaria: le Pleroforie din Giovanni di Maiuma, Aug. 29 (1989), 451-495. - Viața lui Petru Ibericul: R. Raabe, Petrus der Iberer, ein Charakterbild zur Kirchen und Sitten geschichte des 5. Jahrhunderts, Hinrichs, Leipzig 1895. f) Simeon Stâlpnicul cel Bătrân: scrieri și biografii Simeon Stâlpnicul cel Bătrân (numit astfel pentru a nu fi confundat cu cel Tânăr, mort în 592) s-a născut cu puțin înainte de 400 în satul Sis, la granița dintre Cilicia și Siria. În copilărie
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Pleroforie din Giovanni di Maiuma, Aug. 29 (1989), 451-495. - Viața lui Petru Ibericul: R. Raabe, Petrus der Iberer, ein Charakterbild zur Kirchen und Sitten geschichte des 5. Jahrhunderts, Hinrichs, Leipzig 1895. f) Simeon Stâlpnicul cel Bătrân: scrieri și biografii Simeon Stâlpnicul cel Bătrân (numit astfel pentru a nu fi confundat cu cel Tânăr, mort în 592) s-a născut cu puțin înainte de 400 în satul Sis, la granița dintre Cilicia și Siria. În copilărie, ducea la păscut turma tatălui său și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
destinatar să participe la sinod și să adere la poziția lui Chiril, blestemându-l totodată pe Nestorios. Evagrie Scolasticul reproduce în Istoria Bisericii (II, 10) extrase dintr-o scrisoare a lui Simeon adresată lui Basilius de Antiohia (456-458) în care stâlpnicul declară că a aderat în mod ferm la Crezul de la Calcedon; istoricul atestă că Simeon i-a trimis o scrisoare similară împăratului Leon. În schimb prin unele florilegii siriene ne-au parvenit două scrisori ale lui Simeon, dintre care una
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
împăratului Leon, în care conciliul de la Calcedon este condamnat în mod explicit: e vorba de falsuri monofizite în perioada în care monofiziții își însușeau cultul lui Simeon (ceea ce, probabil, i-a făcut ulterior pe calcedonieni să dezvolte cultul lui Simeon Stâlpnicul cel Tânăr). Bibliografie. Toate textele (cele siriene traduse în germană de H. Hilgenfeld) în H. Lietzmann, Das Leben des heiligen Symeon Stylites (TU 32, 4), Hinrichs, Leipzig 1908. Ediția Vieții în versiunea siriană în P. Bedjan, Acta martyrum et sanctorum
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
et les moines de Syrie, E. de Boccard, Paris 1959. Exemplul lui Simeon a fost curând urmat și de alții de cuprinsul întregului Orient unde s-a menținut până în secolul al XVI-lea. Un anonim a scris Viața lui Daniel Stâlpnicul, adică a lui Daniel din Merata din ținutul Comagene, lângă Samosata, decedat în 493: mai întâi cenobit, l-ar fi întâlnit pe Simeon la întoarcerea dintr-o călătorie la Antiohia; după ce a trăit izolat într-un templu păgân, chinuit de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
l-ar fi întâlnit pe Simeon la întoarcerea dintr-o călătorie la Antiohia; după ce a trăit izolat într-un templu păgân, chinuit de demoni, Daniel, îndemnat în vis de Simeon să apuce această cale, și-ar fi început viața de stâlpnic, trecând de pe o coloană pe alta. Daniel pare să aibă strânse raporturi cu împăratul Leon și e implicat apoi în întâmplările care-i au în centru pe Zenon Isaurianul și pe uzurpatorul Basiliscus căruia îi refuză binecuvântarea ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trei tropare anonime pentru Bobotează. Așa stau lucrurile și cu imnurile din liturghia lui Ioan Hrisostomul, și anume Imnul Heruvimilor și Participarea la cina mistică. În secolul al șaselea, în sfârșit, ar fi fost compuse trei tropare scurte de către Simion Stâlpnicul, în urma cutremurului din 577; mai este cunoscut totodată cel intitulat Unul-Născut, compus de împăratul Justinian I (527-565) în 536, care e o parafrază în versuri a simbolului Crezului constantinopolitan la care se adaugă formule doxologice și o rugăciune pentru mântuire
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bănuind că totul e o invenție pusă la cale de eunuci. Față cu această denaturare interesată a realului, Diaconul însuși se retrage în fabulație, în ficțiunea consolatoare. Dar să revenim la cel din urmă avatar al lui Baudolino, cel de stâlpnic și eremit, vorbitor în parabole și vindecător, înconjurat de gloatele Constantinopolei. Ispășește pentru tatăl său imperial, de a cărui moarte se crede vinovat, psihanalitic vorbind. Despătimirea nu exclude mizeria fiziologică. Baudolino este lapidat pentru rostirea adevărului. Obstinația lui inflexibil-testamentară se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
orientarea să mai fie pe sol! Săcueni-Roman chenarul vast precum claritatea Baudelaire, în care două-trei rînduri de becuri colorate cu burți de ulițe spre centru, anul civil începe la 17 februarie ori la 6 octombrie, cel bisericesc începe cu Simion Stîlpnicul, cel religios cu Crăciunul, cu Bunavestire, 25 martie, 25 decembrie, nouă luni, numai trei luni rămîn pentru revenirea din poziția, de plîns dintotdeauna, de mort încă viu, vorbește un mort încă viu, și-a pierdut moartea, lăbărțat cum este, homunculus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și etnocrație” 1937 și „Nostalgia Paradisului” 1940. Traduce și scriitori străini ca Rabindranath Tagore și Rainer Maria Rilke. Descoperă creștinismul bizantin, în mod special la misticul creștin elvețian Hugo Ball, prin care-i decoperă pe Dionisie Areopagitul, Ioan Scărarul, Simeon Stâlpnicul. Propagă cultura românescă în țară și străinătate prin conferințe, în 1940 primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Viena și tot în 1940 este ales membru al Academiei Române, revenindu-i fotoliul lui Octavian Goga. Discursul de primire este
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
lui de lume o parte din bunătatea și grija infinită a Creatorului. De aceea, însușirea de seamă a stăpânului este apropierea de sfințenie. Toate soiurile de făpturi ale lumii sunt date în veghe câte unui sfânt. Peste păsări este Simeon Stâlpnicul. Peste gângănii, Arhanghelul Mihail. Peste lupi, sfântul Nicolae (Papadima, 1936/1985, p. 62). Puterea este asociată cu paternalismul, gloria, înțelepciunea, autoritarismul, sfințenia („Ce spune stăpânul trebuie să fie sfânt”). Nesupunerea, când apare, nu ia forme agresive, faptice, ci rămâne în
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
23 aprilie] va fi rouă multă ori va fi pîclă e semn de an bogat. Dacă iarna, la zile mari, va fi promoroacă multă e semn de belșug în toate. Se crede că dacă se arată după ziua Sf. Simion Stîlpnicul [1 septembrie] gîzele roșii numite vă cuțele-domnului, săcările* și usturoiul vor fi mănoase. Se zice că, dacă iarna nu viscolește, în vara viitoare pînea nu va rodi mult. Dacă primăvara iese nalbă multă, atunci are să fie anul bogat, îmbelșugat în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]