10,656 matches
-
au spus mai tîrziu că motivul ar fi fost altul că ei știau că bunicul meu a fost legionar Și atunci ar fi fost mai mulți legionari duși la Canal. Liberal/legionar ce mai conta a săpat cîțiva ani în stîncă apoi s-a întors în sat unde l-au angajat la colectiv Șef de atelaj pe un car cu boi frumoși ca-n Grigorescu. Seara venea de la muncă băga plăvanii în curte dejuga îi ducea-n iesle el care nu
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/3649_a_4974]
-
insuficientele mări mai reînviu din cenușă mai ridic ochii la stele mai strig prin pustie să-ntronez întunericul? voi fi atârnând în câmpul senin cu brațe de brumă desfăcute pe nori departe în mine fără suflu în grote săpate în stânci în pânzele moi albite cu moarte ÎNTÂMPINAREA eu am să vin din trecut pe maluri de scorțișoară și ambră să-mi îndrept arterele și să privesc în sus, lângă zborul săgeții, dintr-o suflare să mi se sfărâme armura putrezind
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
Un prag pe care trupu-i așezat fără vreo explicație și nimeni n-ar ști ce-ascunde această umilă depunere, sigiliul în flăcări, ascuns în floarea inimii, eternul îndemn la tăcere, MUNTE LUPTĂTOR Vrăbii ar vrea să-și sape cuib în stâncă, să-nhațe boabele gândului, pițigând insolent inimi de orgi. Dintotdeauna-ncearcă să facă grohotiș din culme, dar iarăși urcă, după o clipă de tristețe, vulturul și, iată, muntele-i mântuit! Ferice de cei ce nu-i ntrevăd prin mantia de
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
însuși ne-a ales din pricini numai de el intuite. Alergam, visam ca într-un joc divin, fără sfârșit, dictat de stalactite. Din ce în ce mai singuri alergam, pluteam mai puternici și mai frumoși, se pare, departe de adevăr, dreptate, dintr-o vie stâncă ciopliți printre scoici, alge, pietre ori coloși repatriați în stihie. Pescarul de suflete „Fă un pas înainte. Adu-ți aminte că ești femeie!” - ca din gură de șarpe striga bărbatul acela... Ca dintr-o altă viață striga. Viață lăsată în
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
veche... Ce țipăt răscolește cenușa. În craterul ei uruie ceva nesfârșit, apoi arde mocnit. Glorie focului. Pierzaniei glorie. Și durerii care mă sfâșie - în vecii vecilor - glorie. Glorie subteranei în care stau ca o Evă pierdută, târzie, așa cum pe o stâncă încinsă zace un șarpe încolăcit. Sunt o ființă vie, un fel de copil al luminii; un bastard al beznei magmatice sunt. În drum spre țara desăvârșirii - un fiu înalt, rătăcit. Stau pe muchia asta înceată: nici bărbat, nici femeie. Bărbatul
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
-nchipuire Pe care urci și nu-l atingi nicicând, Când dibuie un rost să se înșire În vîrful de lumină e alt gând; Și e mereu prăpastie adâncă În care cazi bezmetic și fricos, Când pare că piciorul e pe stâncă Adâncul de-nțeles e mult mai jos; Dar, sângerând prin liniștea fierbinte Spre întruparea gândului topit, Să bați sfios cuprinsurile sfinte, Străluminat de lame ca-ntr-un schit Voi toți Nu vă mirați că pot să vă-nțeleg În orice
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
pentru tragedie și farsă Sub portocalul înflorit iarba face sociologie Diseară va fi un concert de muzică rock. Marea Unda de șold a femeilor creează geologice unde În oglindiri simetrice cu pescărușii stoluri de pești aleargă cu luna pe frunte Stânci aride alhambre forme în pielea goală suferă o jupuire de ranguri Nenumărați sunt stânjeneii mării.
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
să le scriu și eu să le zic: Plecați, curvelor de poeme, în brațele altora și duceți, împreună cu refuzul meu, acest senin și acest întuneric ce mă obsedează. Și duceți cu voi refuzul meu, ca și când un muribund ați târî pe stânci, sângerându-i genunchii. Plecați, curvelor de poeme...
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
comestibil pe insula pustie de unde se anunța războiul colonial. La sfârșitul îndoliat al valurilor, s-a arătat o talpă ivită din necunoscut. Și toate au fost trecute la departamentul „urme de tălpi clasificate”. Noroc bun! Sângele se prăbușește de amintirile stâncilor. Dedesubt, prăpastia, abisul, nu mai contează. Însemnate sunt numai vorbele spuse înainte și după zborul rătăcit în interiorul ființei, în trecutul meu nemilos. Nedeschise rămân buzele tăcerii și întortocheate aripile care au vestit un zbor fără întoarcere; gura tăcerii e un
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
ființei, în trecutul meu nemilos. Nedeschise rămân buzele tăcerii și întortocheate aripile care au vestit un zbor fără întoarcere; gura tăcerii e un capăt de mină luminat de ortacii care, cu mâinile zdrelite, cu sufletele smulse, cu trecutul sfâșiat între stânci, în sfârșit, nu au găsit nimic. La lumina felinarelor nu mai există niciun orizont de așteptare. La lumina întunecată a cărbunelui șiroind pe fețele lor nu există decât speranța zilei de mâine care se va arăta ca un sfârșit sfâșietor
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
George Vulturescu Ca să te pot întâlni am inventat Pietrele Nordului. Doamne, le-am smuls din celulele creierului precum ai sumețit Tu stâncile din mare Bătrân, intru în satul părăsit demult. Mă opresc pe o piatră. Trec oameni și animale, mașini și copii, soldați și curve. Una mi se așează pe genunchi. Pun mâna pe pielea ei rozalie dar îi simt solzii de
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
căști în limba engleză... Unde e focul? Mă întorc pe urma sfâșiată a vechilor pași, fără să mă întreb unde a dispărut nisipul din clepsidră, cu timp cu tot, unde s-a prelins trupul meu, cel subțire, șuvoi lunecos printre stânci potrivnice de i-a rămas numai forma imprimată în straturile calcinate ale amurgului? Din loc în loc grămezi de cenușă măsurând distanțe, numărând căderi, memorând anotimpuri, unde e focul, cine l-a furat să-ncununeze cu el Olimpiadele Trecerii? Mă întorc
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/4525_a_5850]
-
cu spumă pietrele abia uscate ce-ntr-o clipă își întunecă iarăși albeața Vilele în culori de argilă au un aer părăsit câteva bărci dorm în largul mării căsuțele din golf par paturi suprapuse într-un cămin de burlaci piezișe stânci ies din mare păzind fruntarii invizibile verdele și albastrul joacă în urmele de vapoare stânca din mijlocul mării se arată o dată la o mie de ani spune Caillou mestecând o ciupercă să vadă dacă-i destul de uscată încât saliva pătrunzând
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
culori de argilă au un aer părăsit câteva bărci dorm în largul mării căsuțele din golf par paturi suprapuse într-un cămin de burlaci piezișe stânci ies din mare păzind fruntarii invizibile verdele și albastrul joacă în urmele de vapoare stânca din mijlocul mării se arată o dată la o mie de ani spune Caillou mestecând o ciupercă să vadă dacă-i destul de uscată încât saliva pătrunzând-o s-o facă gustoasă ca-n tinerețe Pe înalta faleză pini târâtori contorsionați acoperiți
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
limbii franceze mic miracol al fluxurilor într-un golf din Toulon lângă fortul părăsit învăluit în miros de ciuperci vei mai ști vreodată că ai respirat aici vei putea urgisi tot restul vieții tale de dragul unui colț cu apă și stânci? nu-i nevoie de cuvinte aceste rânduri sunt o impietate și stânca din mijlocul mării mă va pedepsi cum știe ea să pedepsească spune Caillou care-i încredințat că ea ne stăpânește viețile
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
fortul părăsit învăluit în miros de ciuperci vei mai ști vreodată că ai respirat aici vei putea urgisi tot restul vieții tale de dragul unui colț cu apă și stânci? nu-i nevoie de cuvinte aceste rânduri sunt o impietate și stânca din mijlocul mării mă va pedepsi cum știe ea să pedepsească spune Caillou care-i încredințat că ea ne stăpânește viețile
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
că te ai doar pe tine că te știi și te chemi și îți ești adăpost la furtună. Dar tu n-ai fost niciodată al tău! Nu există tu însuți, nici eul lăuntric, cine vorbește în limba sinelui în limba stâncii vorbește! Tu nu vezi cum timpul iese din forma ce-o duce doar pentru a gusta din bucuria durerii de cruce? INTERIORITATE Stau neclintit, în afară de nume și sens stau fără de început ca și cum de la mine pleacă tot ce se înmulțește să
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
Caută mărgeaua de la o zgărdiță, Cum o poart-aicea fetele de viță, Ce rotesc,o, aprig jocul vieții, gureș, Cum e obiceiul de prin Maramureș. Liguriei II Ce aș putea să-ți scriu ce nu s-a scris, Pământ puțin și stâncă peste goluri, De unde-și iau puterea, tragic vis, Crestatul golf și asprele decoruri? Liguric țărm, ca un arici se strânge În sine însuși numai țepi și spăngi, De aici plecă spre glorie și sânge, Barcazul, cei o Mie, plumb și
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
răsunător cu timpul, și gunoaiele pot fi răscumpărate mamă cândva mă vei privi și vei înțelege ce am pierdut prin naștere cândva ne vom regăsi la picioarele gigantului neputincioși și fără scăpare mai fă un efort mână sălbăticită și atinge stâncile arse de soare tu și cu mine am crezut că extincția-i doar un joc înainte de a pierde totul gravează-ți numele în craniul acestui miel rătăcit și arzi în tăcere Avea ochii roșii, ieșiți din orbite. Ochii unui halucinat
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
în ierburi sunt trupurile roase de vânturile aspre. ei au fost carnea care i-au umplut gura. pe un drum cu mesteceni în floare au fost și au fost doar carnea. palmele lor par acum o vâltoare. se izbesc de stânci apoi coboară spre mări. peste trupurile roase de vânturile aspre el se așază. lângă ei o oarbă se piaptănă cu degetele pline de pământ. și-n jur mai mult un cal mort decât o întindere de trandafiri sălbatici.
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
calea dincolo de orizont Doar cuvintele luminează E întuneric, doar cuvintele luminează - Tristan Tzara E noapte, vii peste munte doar lanterna ta se vede - o lumină alta decât puzderia stelelor aluneci în zigzag, lipit de pământ șerpuind pe potecă ascuns de stânci, de păduri și reapari tot mai aproape silabe frânte coborând în carne te apropii peste fâneața din vis sub vălul țesut într-un război care nu mai există
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
pier cine a văzut-o vreodată căzînd? Moartea e atenuată în stăruința ei falsă cei gravi ca tine nu se sting curînd ci mai tîrziu cînd pașii se despart în praf iar mîna smulge vina și-o aruncă în cerul stîncilor. Nici un sunet nu vine înapoi spre mica ta inimă tremurătoare în cel mai curat loc unde ardea un cuvințel cenușa făcea din dorința noastră un prag atît de înalt că l-am sărit bucuroși și pierduți am fost. Cine rabdă
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
-i fusesem samavolnic și nedrept Smuls de la divinu-i piept Să mă înlocuiască Petru și Pavel cu Puradelul Acela. 13.X.2009 Ca o farsă, istoria Așa a fost și-atunci: în Agora, Păstorii daci Mergeau cu mieii din cetățile de stânci Purtați la piept de mândrii baci, Bărbații Cavaleri Kabiri, Care susțineau acolo convorbiri, Prelegeri în parabole, pilde și fabule Ciugulindu-și codrul de pâine cu fagure; Grecii cumpărau în draci Carnea fragedă, nevinovată, Cu mireasmă de iarbă, de izvor, Până
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Vârstă și fără capăt tinerețile ei... Merge să cunoască Moștenirea Legii Caută Lada de Zestre cu Tăblițele Vasileei, Doctrina bacilor și-a toți regii... Din Dava Ultima Thule, din Pădurea Vacii Sălbatice, Pe malul apelor învolburate la gheața Mării Baltice, Până pe stâncile Mării Sărate, insulele omenirii sarmatice, Până la Mikene, Troia și Frigia Prin Exilele Veacurilor ți-ai pus pe toate Piscurile-Cogaione efigia. De la Râpii Cei Pioși până la neamul Carpilor îți flutură steagul hlamidei pese moși, strămoși. La mesele Cinelor Tale ne ștergem
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
stau pe o bancă, tăcute, ,,valurile, vânturile", sau se miră de sexagenarele asexuate suple, bronzate ce par efebi sau statui ciobite cum vezi la muzeul din apropiere, prietene de o viață cu valurile care le scaldă picioarele răzbind lin printre stâncile unde matroanele și-au instalat mesele pe care joacă un joc de cărți de demult. Apa are culoarea cutiei de Dunhill. Valuri mici vin tiptil să le mângîie tălpile. Da, hotărât lucru, e mai blând apusul nostru spre Nervi decât
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]