192 matches
-
sau insurgenți din timpul revoluției ungare din 1956. Majoritatea militanților comuniști au adoptate această definiție a contrarevoluționarului, această reprezentare fiind percepută ca o realitate iar stigmatizarea ei ca un precept. Aceasta a fost de altfel preluată pe cont propriu de către stângiști* și troțkiști pentru a stigmatiza cine știe ce adversar deosebit de detestat. COREEA DE NORD → RĂZBOIUL DIN COREEA, KIM IR SEN LOVITURA DE LA PRAGA Expresia „lovitura de la Praga” face referire la cucerirea puterii de către PC cehoslovac (PCC) în februarie 1948. Intrată în vocabularul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aduc contribuția la istoria comunismului: în 1964, cu teza sa Originile Partidului Comunist Francez, Annie Kriegel inaugurează cercetările universitare asupra PCF; Franșois Furet zdruncină istoriografia marxizantă a Revoluției Franceze; Alain Besanșon explorează rădăcinile leninismului. Vom regăsi un fenomen identic la stângiști după consumarea fazei intense a evenimentelor din mai 1968*. Unul din cazurile cele mai simptomatice este cel al lui Boris Souvarine care, în Buletin comunist se proclamă „exclus, dar comunist”. Curând, el trece la analiza istorică publicând o lucrare fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
interpretare ortodoxă a leninismului* - marxism-leninismul* - și se poziționează în centrul partidului, la egală distanță de cei mai radicali și de cei mai moderați. Aceasta este poziția de pe care își combate adversarii, calificându-i respectiv de „deviaționișți de dreapta” și de „stângiști”. Aceeași tactică este aplicată și în cadrul diferitelor PC pentru eliminarea militanților insuficient supuși lui Stalin sau care nu mai corespund politicii decise de Moscova. Astfel, în 1926, conducătorii PC german sunt îndepărtați pentru deviație stângistă - Ruth Fischer și Arkadi Maslow
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în afara anarhiștilor* și a troțkiștilor*, apar Partidul Socialist Unificat și maoiștii*, preveniți în parte din PCF. în mai 1968, „stângismul” cunoaște în Franța ora sa de glorie. Astfel, pe 4 mai 1968, Georges Marchais, secretar al PCF, îi stigmatizează pe „stângiști” și pe „fasciști” și-l denunță pe „anarhistul german Cohn-Bendit”. Foarte curând, mass-media califică drept „stângiste” toate grupurile revoluționare care scapă controlului PCF și îl critică sever pentru „reformismul” său sau pentru „revizionism”. La puțină vreme după aceea, termenul este
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cazul organizațiilor de tineret socialiste și comuniste. Este ceea ce se întâmplă parțial în Spania, țară în care, ca și Franța, recomandarea privitoare la Frontul Popular întâmpină ecoul cel mai favorabil. Până în septembrie 1934, PC spaniol a făcut dovada unei sectarism stângist. Dar, devenit herald al politicii Frontului Popular care, însuflețit de republicanii de stânga și de socialiști, capătă formă concretă în decembrie 1935: el pune în practică procesele de unificare cerute de cel de-al VII-lea Congres al IC. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un resentiment antigerman, care contrabalansează cu folos invitațiile internaționaliste de a ieși în întâmpinarea Armatei Roșii în caz de război în Europa. Iar în anii 1970, poziționarea patriotică a PCF funcționează tot ca o marcă identitară în fața nihilismului național al stângiștilor*, atunci când apară somptuoasele realizări ale celei de-a V-a Republici - pachebotul France, avionul Concorde - și cuvântul de ordine „Să fabricăm franțuzește”. în timp ce, în URSS, șovinismul velicorus iese și mai puternic din Marele Război patriotic*, Stalin declară: „Internaționalist este acela
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anticapitaliste*, antiimperialiste, pacifiste, antifasciste și antirasiste*, aceste partide propun reconstruirea stângii în jurul unui „pol de radicalitate” și caută să se alieze cu toți actorii anticapitaliști - indivizi izolați sau rețele de cetățeni, creștini „progresiști”, critici ai globalizării de tipul Attac sau stângiști*. Viziunea revoluționară le este obliterată de un anumit număr de constrângeri puternice: prăbușirea recrutării și îmbătrânirea aderenților, slăbiciunea financiară, concurența extremei drepte în mediul popular, reîntoarcerea troțkiștilor* și anarhiștilor* care îi atrag pe tineri. Asia Centrală Prăbușirea URSS în 1991 le-
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a cărui lucrare din 1986 Le Divan et le Prolîtaire recuză biologismul, „care anulează dimensiunea relațională a sexualității”, și sociologismul, „care îi escamotează aspectul subiectiv”. Totuși, această reflecție nu duce la o chestionare a militantismului comunist, abandonat mai cu seamă stângiștilor* libertari. Dimpotrivă, sub regimurile comuniste, psihanaliza rămâne interzisă, neurolepticele și antidepresivele nu sunt folosite decât încetul cu încetul și, mai ales în URSS, spitalele psihiatrice sunt locuri de represiune și de tortură chimică împotriva disidenților* - Bukovski, Pliuci. Totuși, se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
adjunctul său, generalii Spinola și Gomes, pe care guvernul i-a demis din funcții după publicarea unei cărți în care Spinola respingea orice rezolvare militară a problemei coloniale. MFA adăpostește social-democrați* ca Antunes și căpitanul Vasco Lourenșo, procomuniști ca Gonșalves, stângiști* ca de Carvalho și chiar conservatori caudiliști ca Spinola. Tensiunile sunt inevitabile, mai ales din cauza presiunii comuniste și radicale. Dar antagonismul dintre militari trebuie să se descurce în contextul întoarcerii în legalitate a partidelor politice de stânga: tânărul Partid Socialist
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
totuși era exagerat. Arhitecții principali ai acestui plan de relansare au fost Hans Eichel, ministrul Finanțelor, și Otmar Issing, economistul șef al Băncii Centrale Europene, după plecarea din guvern a lui Oskar Lafontaine, considerat de către mediile de afaceri drept un stîngist periculos. Intuiția lui Schröder se dovedește a fi funcționat corect. Astfel, el a reușit să făptuiască ceea ce ani la rînd nu a reușit Helmuth Kohl. El a reușit un dozaj savant între repartiție și capitalizare. Este de prevăzut că aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
virulență grupusculele de stînga care fac jocul puterii, și Georges Marchais îl atacă pe Cohn-Bendit, anarhistul german. La polul opus, responsabilii studenți interzic intelectualilor comuniști uneori fără menajamente să ia cuvîntul în adunările lor. În Italia, PCI polemizează dur cu stîngiștii săi, dar luînd seamă să nu întrerupă complet discuția. Totuși, dezbaterea din jurul pozițiilor revistei marxiste critice "Il Manifesto" ajunge la excluderea din partid a trei dintre animatorii săi. Partidul comunist italian traversează momente dificile, din moment ce comisia de organizare a celui
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de zel neomarxist și râvnă evanghelică, teologii oficiali ai țărilor socialiste au înfierat „neagra orânduire capitalistă”1. „Înfrățirea între popoare” era legitimată prin recurs la izvoarele patristice. Sfidarea bunului-simț a făcut din omiletica de tip monastic o feudă pentru ecumenismul stângist (altminteri, profund costisitor). Citarea trunchiată din operele unor autori ca Vasile cel Mare sau Ioan Casian a putut dezlega atacul împotriva pieței concurențiale, favorizând ideea centralismului dirijist în economie și - astfel - demisia responsabilității individuale 1. În fine, uzul inept al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
că aceste discuții vor renaște, și dau două exemple. Am cu mine un extrem de interesant articol despre prezența și utilizarea istoriei În dezbaterile politice În Spania contemporană și despre cum Partidul Popular acuză Partidul Socialist că este de fapt urmașul stângiștilor care Încercau să ia puterea prin forță În 1936. Se revizuiește astfel episodul alegerilor din 1936, În vreme ce Partidul Socialist și susținătorii săi acuză Partidul Popular al premierului José María Aznar de a fi, În fapt, succesorul mascat al Falangei lui
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
sub semnul întrebării. Eroul care se naște în acest context, chemat să impulsioneze societatea și să își ofere exemplul personal indivizilor demoralizați și deziluzionați nu se naște din extremele politice precum în alte culturi, cu precădere europene (în ciuda eforturilor intelectualilor stângiști de a impune o viziune comunitarianistă radicală sau ale celor de dreapta, blindați în ideologie de sorginte fascistă). El este americanul însuși, excepțional nu atât datorită puterilor sale supraomenești, cât datorită valorilor morale pe care le poartă în sine, tendință
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Alte mărturii îi înregistrează și pe Constantin Silvestri, Boris Caragea, Barbu Brezianu, Anton Golopenția, Ionel D. Gherea, Constantin Floru, Nicolae Bagdasar, Gabriel Negri. Lipsa discriminărilor este evidentă: sunt împreună democrați filoamericani (Petru Comarnescu) sau filofrancezi (Mihail Sebastian), „burghezi de centru”, „stângiști și dreptiști, țărăniști și liberali, nihiliști și mistici”, plasticieni, literați - clasicizanți, moderniști, avangardiști -, sociologi, filosofi, gazetari. Publicarea arhivei lui Mircea Vulcănescu aduce treptat indicii despre organizarea asociației pe secții (cu subsecții) - cea ideologică (sau filosofică) reunind nucleul director; au mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
din nou stare de asediu. Mihail Polihroniade și Al. Cristian Tell sunt arestați (mai târziu, după asasinarea, în 1937, a celuilalt prim-ministru, Armand Călinescu, vor fi arestați iar și executați); ei aderaseră la Legiune, refuzând de principiu întâlnirea cu stângiștii sau democrații. Practic, activitatea publică a grupării încetează. În februarie 1934, la Sala Dalles, s-a mai organizat totuși, sub egida C., „Salonul 1933” de artă plastică; printre expozanți, Michaela Eleutheriade, Margareta Sterian, Lucia Bălăcescu, H. Catargi, Mac Constantinescu, Marcel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
politice la aceste provocări trebuie să țină cont de raportul invizibil dintre tradiție și modernitate. Modelele romanic, gotic, baroc și sofianic-bizantin pot oferi, pe rând, puternice sugestii teologice despre sensul coabitării urbane. Intelectualii conservatori nu joacă rolul „experților” din proiectul stângist de inginerie socială. Ei trăiesc mai degrabă patosul creativității smerite, supuse regulii fidelității și stimulului constant al triadei Bine-Adevăr-Frumos. O nouă teologie politică trebuie să gândească, în primul rând, urbanitatea creștinismului de mâine. Conservatorismul trebuie să asimileze profund sensul eșecurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
reține ceva în culpă, nici lui nici celor 18.000 de legionari. Firește, nici un gest reparatoriu din partea unui regim care începuse să chinuiască și să ucidă oameni, care nu vedeau politic ca el. în același timp se pregătea cârdășia politicienilor stângiști cu comuniștii sovietici, încununată cu acțiunile lui Nicolae Titulescu... Problemele ce i le ridica activitatea din învățământ, ca și cea socialpolitică în general, setea de autodevenire ca profesionist și legionar, ca român conștient, i le impunea. Toată râvna aceasta neastâmpărată
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Lipa Saul”. În sfârșit, populația evreiască minoritară etnic devenise minoritară și în UTC în schimb rămânea la fel de numeroasă și de activă în structurile de conducere. Tot din acest valoros document am găsit și alte informații foarte prețioase pentru înțelegerea fenomenului stângist, care se va dovedi atât de păgubos țării noastre pe termen lung: „...Comitetul județean are 19 membri: 1) Secretar tov. Zelinescu Elena; 2) Respons. organizatoric tov. Zigu Herșcovici; 3) Respons. agitație și propagandă, tov. Schulimsohn Rubin; 4) Resort țărănesc, tov.
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
sau să reintre, după împrejurări. Omul de marmeladă reprezintă cea mai odioasă lăbărțare - ideatică și morală. Îi prefer pe ultramonarhiști, ultranaționaliști, ultraliberali, ultrastângiști celor care vor să fie, în același timp (sau succesiv) și monarhiști, și naționaliști, și liberali, și stângiști. Într-un fanatic poți lovi ca într-un sac de box rigid, cu iluzia că te bați sportiv, într-un ring. Cum să lovești însă în omul de marmeladă? Pumnul s-ar afunda într-o materie vâscoasă din care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
clare), în plus vanitoși până la neomenie, insensibili la nenorocirile altora, invidioși, sordizi sub toate aspectele, cel fizic în primul rând, prezentarea aceasta, așadar, îmi pare desigur justă, desigur necesară, desigur de natură să lumineze psihologia și etica foarte discutabile ale stângiștilor în genere și tovarășilor de drum, dar mă contrariază totuși. E adevărat ce spune Gilbert Joseph (cartea e bine scrisă și amuzantă, de o maliție imperturbabilă în punerea oarecum pe două coloane a pretențiilor cu realitățile), dar adevărul e și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care domină vestigiile. A fost nevoie de aproape cincizeci de ani pentru a transcrie și a încredința tiparului aceste rulouri de piele, de papirus și de aramă, fragmente pitite pe fundul unor urcioare: de acolo vin Regula comunității (pe care stângiștii noștri din '68 ar fi trebuit s-o citească, într-atât este adevărat că nu există nicio comunitate viabilă fără o regulă comună), Manuscrisul de la Damasc și fragmentele din Cartea lui Enoh expuse la Sanctuarul Cărții la Ierusalim. "Qumranologia" a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nici unde se află emițătoarele canalului său de televiziune Al-Manar. Avem, se pare, de-a face cu contrasocietatea visată de Gramsci, numai că cea de aici e strict disciplinată și compartimentală. Nu-i de mirare că numeroși foști comuniști și stângiști, reputați pentru laicitatea lor, s-au alăturat mișcării. O mișcare totalitară, spun adversarii ei. Dar în osmoză cu mediul deschis, și nu chiar stalinistă, dacă e să ne luăm după mobilitatea spiritelor și după dezbaterile din sânul ei. Acest "teolog
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
naționalism populist. Teoria fiind: așa e România, atât poate ea să dea, oamenii de aici pot să fie ori niște naționaliști, care de fapt sunt autoritari și împing spre ceva asemănător cu fascismul. Ori, dacă nu, trebuie să fie zor-nevoie stângiști, socialiști, comuniști etc. Ei bine, teoria asta sărea peste o etapă, și anume peste etapa cea mai fertilă, după mine, a generației de care vorbeam, unde într-adevăr se constituise sau era în curs de constituire un umanism românesc, care
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
reprezentanții intelectualității, chiar după căderea vechiului sistem, au întreprins acțiuni individuale și colective, pentru a-și asuma rolul de critici mai mult sau mai puțin constructivi ai reformelor liberale de după 1989. Unii dintre acești reprezentanți au făcut aluzie la caracterul stângist al "primei" Solidarității (1980-1981) care, după ei, a mobilizat milioane de polonezi cu slogane în favoarea justiției sociale și a libertății naționale. În numele grupurilor precum "Solidarnosc Pracy" (Solidaritatea Partidului Muncii) sau sindicatul "Solidarnosc 80" care ilustrează trădarea idealurilor solidarității și a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]