356 matches
-
existau și alți comandanți, înafară de Katsuie și Nobumori, care erau nemulțumiți de situație. Cei mai mulți dintre ei presupuneau că Hideyoshi plecase cu Nobunaga în munți, plănuind vreo strategie cu limba lui desferecată ca de obicei. Aceea era principala sursă a stânjenelii lor. — Nu ne ia în seamnă pe noi - generalii din cercul lui interior. Fie că Hideyoshi nu înțelegea aceste fenomene lăuntrice ale firii omenești, fie că prefera pur și simplu să le igmnore, îl conduse pe Nobunaga în munți, râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
înainte ar fi luat forma mitei ilegale. În acest fel, procesul de influență este deplasat de la canale corupte la canale legale. (Scott 1972: 74) În fața unor astfel de dificultăți de tranșare a unui răspuns, nu putem așadar decât să împărtășim stânjeneala lui Socrate atunci când a fost atacat de Thrasymachus pentru că avea mai multe întrebări decât răspunsuri, și deznădejdea de a nu putea găsi o definiție satisfăcătoare a corupției politice. Cu toate acestea, avem într-adevăr nevoie de un indicator care să
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
Edithe Gaudet și Louise Lafortune, 1997). Autorul distinge astfel patru faze. Prima este cea a contactului inițial cu persoana de origine străină. Acesta este momentul În care prejudecățile intervin În perceperea noii situații. Reacțiile pot fi foarte variabile, În funcție de persoană (stânjeneală, entuziasm, curiozitate etc.). Cea de-a doua corespunde primei Încercări de adaptare la această situație. Individul este dezarmat În fața rezultatelor obținute, pe care nu le Înțelege, pentru că nu corespund așteptărilor sale. Cea de-a treia etapă survine atunci când există confruntare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
diminuată atunci când beneficiază de ea și cel care dă și cel care primește, însă beneficiul personal este acela care face ca altruismul să pară suspect. Mulțumirea este o expresie de iubire unanim acceptată, dar îi dă altruismului o nuanță de stânjeneală. Cineva poate să simtă și să arate mulțumire ca parte a unei relații construite reciproc. Însă altruismul ca răspuns la iubire nu mai apare ca fiind egoist și probabil nu mai poate fi in-conștient de sine. Din punctul de vedere
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
a fost zămislit de frică, dintr-o sferă invizibilă de teamă. Apoi a venit Walt Whitman care propovăduia dragostea frățească și optimismul Lumii Noi. Ei propuneau aceste două viziuni diferite ale universului și de atunci, gîndește el cu o oarecare stînjeneală, noi am crezut ori Într-una, ori În cealaltă. Și-i imaginează pe Melville și Whitman aplecați asupra unui glob de cristal, privind la momentul facerii. „Răul“, rostește Melville. „Dragostea“, izbucnește Whitman. Wakefield Își scoate pixul și mîzgălește ideea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
spele Înainte de cină. O goangă Îi mișună la subsuori, gîdilîndu-l Îngrozitor; de abia dacă Își mai poate ține echilibrul. Farkas se scurmă la subsuoara vinovată. Și tot așa, pînă cînd toată lumea din sală este prinsă Într-un film mut al stînjenelii sau În menghina unui disconfort fizic care cere atenție imediată. Încăperea se foiește, mișună, foșgăie. Excelent spectacol, rîde El Diablo, chiar ar trebui să mă fac regizor de film. Apoi Își ia seama. Chiar este. Nu doar un regizor, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru felație? Ochii albaștri scînteiază și ea coboară spre șoldurile lui. Membrul prea-muncit e vlăguit. Ea se bucură să savureze glandul cufundat În sevele lor amestecate și nu se sinchisește. Wakefield se relaxează. Există oare un Ghid al Idiotului pentru stînjeneală? Sau un Ghid al Idiotului pentru el Însuși? Adorm, Încurcați În cearceafuri și nu se trezesc pînă cînd ceasul de pe noptieră arată 11:30 a.m. și cineva bate la ușă. Oh, Doamne, zice Maggie, am uitat complet de Chez Soleil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dezbrăcată, țîțișoarele obraznice, pielea moale, masată cu uleiuri, părul pubian bine tuns (și probabil roșcat), degetele de la picioare lungi și flexibile, fesele Înguste, băiețești. S-a dus pe apa sîmbetei intimitatea electronică. Cibercunoașterea nu ajută nici la depășirea momentului de stînjeneală de la Începutul oricărei Întîlniri În carne și oase. Conducîndu-și broscuța VW de colecție către muzeu, Susan pare preocupată În timp ce Îi explică de ce expoziția, care reunește artiști din diferite zone din Balcania, cuprinse de război, a devenit, În ultima săptămînă, subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
atari vorbitori să se Înece cu o gură de apă, să facă un atac de cord pe scenă sau să fie loviți inexplicabil de o piesă de recuzită. Așa că nu-l ascultă pe Wakefield decît cu o ureche, bucurîndu-se de stînjeneala evidentă și de dezgustul față de sine Însuși ale clientului său. Îi place la nebunie să vadă oamenii luptîndu-se cu ei Înșiși pe niște probleme pe care ei singuri și le-au creat. Îți sapi singur groapa, le spune uneori, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
le spusesem eu nu era adevărat. Adam s-a aplecat și m-a sărutat din nou. A fost absolut feeric. Nu-mi doream altceva decât să mă abandonez. Să fiu cu el, fără nici un sentiment de vină, fără griji sau stânjeneli. Să fiu cu el mi se părea așa de firesc. Ești încă în perioda de refacere, m-am avertizat cu severitate. Și ce-i cu asta? mi-am răspuns tot c-o întrebare. În fond, doar nu mă mărit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rog? La care eu a trebuit să stau un minut și să mă gândesc. Cine îl căuta? Apoi mi-am amintit. —A, ăăă, sunt soția lui, am spus. —Claire! a exclamat bărbatul respectiv, devenind ultrajovial. Asta probabil ca să-și ascundă stânjeneala. Ce mai faci? Eu sunt George. Mă bucur foarte tare să te aud. George era partenerul lui James. Și prietenul lui. Și presupun că în felul lui machist, de flăcău băutor de bere, George era și prietenul meu. George era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-ta cine o să-l mănânce, dar iată că Dumnezeu ne-a trimis un ajutor. Hai, dezbracă-te, spală-te pe mâini, șezi, zise și mama ei, și vino să judecăm împreună orătania asta. Simona trăgea de timp, afișând o oarecare stânjeneală. Ce ai fato, parcă ai fi în casă străină, hai o dată! mai spuse tatăl văzând că Simona prelungește fără un motiv anume invitația de a lua masa împreună. Când în cele din urmă Simona se așeză pe scaun, ambii părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sărută. El reuși să spună: Să mă ierți, fata tatii, să mă ierți!... Eu să te iert, tată!? Intuind că se află în brațele morții, scoase un strigăt sfâșietor: Tatăăăă...! Apropiindu-l pe Răducu de pat, Mona, cu o vădită stânjeneală și cu fața scăldată de lacrimi, îi spuse tatălui ei: Acesta e Răducu, nepotul tău, tată! Și apoi către copil: sărută-i mâna bunicului, puiule! Răducu încercă să urmeze sfatul mamei lui, dar în același timp mâna bunului căzu pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ori cu același tricou. Cum reușești? Porți astfel de tricouri cu mesaje în fiecare zi a săptămânii sau numai duminica? A zâmbit larg. — Hei, va trebui să ne vedem în timpul săptămânii ca să afli răspunsul! Atmosfera a devenit deodată una de stânjeneală, rânjetul lui s-a șters și o roșeață i s-a răspândit pe chip. — Oh, oau, scuze, Anna. Și-a plecat chipul, roșu ca racul. Să flirtez cu tine. Total nepotrivit. —Flirtai? Uite, nu-ți face griji... Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vălul și Îi deschise palma, unde se apucă să Îi bată cu buricele degetelor Într-un ritm misterios. Dante privea uimit scena. Dar, Între timp, mintea Îi rătăcea printr-o pădure de analogii. Simțea cum Îi crește un sentiment de stânjeneală, ca și când ar fi pândit o feminitate secretă, dezvăluită puțin câte puțin prin acel straniu colocviu. Poate că aceeași stânjeneală pe care o simțise Paris, se gândi el, atunci când fusese chemat să pună capăt Întrecerii dintre zeițe. De data această, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
privea uimit scena. Dar, Între timp, mintea Îi rătăcea printr-o pădure de analogii. Simțea cum Îi crește un sentiment de stânjeneală, ca și când ar fi pândit o feminitate secretă, dezvăluită puțin câte puțin prin acel straniu colocviu. Poate că aceeași stânjeneală pe care o simțise Paris, se gândi el, atunci când fusese chemat să pună capăt Întrecerii dintre zeițe. De data această, Însă, premiul aflat În joc era răspunsul la o enigmă. Pietra părea și ea atentă, dar, cu coada ochiului, poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În așteptare; dar Înainte să sară afară, raza lunii lumină, printr-o fereastră, fața dizgrațioasă a necunoscutului. - Cecco! strigă Dante, recunoscându-l pe sienez. Ce cauți aici? Celălalt se opri pe dată, tresărind. Dar imediat redeveni stăpân pe sine, cu stânjeneala alungată curând de un zâmbet zeflemitor. Își ridică fruntea, aruncând ostentativ o privire de jur Împrejur. - Se spune că aici se petrec miracole. Voiam să văd și eu. Ehei, voi, florentinii, sunteți de-a dreptul norocoși. Dumnezeu vine să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pasul, ajungând În spatele lor În clipa În care aceștia se aflau aproape de vechiul puț roman. - Sănătate, messeri, Îi apostrofă, tăindu-le calea. Cei doi se opriră cu o expresie surprinsă. - Ne cunoaștem? Întrebă cel mai Înalt, după o clipă de stânjeneală. - Nu mi se pare că te-am mai văzut vreodată, zise celălalt, făcându-și iute privirea roată, ca pentru a se asigura că poetul era singur. - Nu vă temeți, nu e nimeni cu mine. Însă am o Întrebare să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Vino cu noi! repetă celălalt. Să-l răzbunăm pe ultimul Împărat, acvila asasinată. - Cu voi? Cu Ordinul Templului? șuieră priorul. Monerre se Îndreptă din șale. Apoi Încuviință Încet. - Cum ai descoperit? Nu era dezamăgire În glasul său, ci doar surprindere. Stânjeneala unui copil surprins În timpul unui joc interzis. - Am fost sigur atunci când ți-am auzit cuvintele. Povestirea călătoriilor dumitale și obiceiul despre care mi-ai pomenit, cu Împărțirea unui singur cal la doi cavaleri. Aceasta este metoda templierilor: și nu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de gâscă și o Înmuie În cerneala vărsată. După o ultimă privire spre ceilalți, trasă câteva semne În josul paginii de registru, În dreptul numelui poetului. - Să spună acum că nu știe nimic, ... către ușă. L-ați văzut cu toții semnând. Umbra de stânjeneală de pe fețele celorlalți patru se risipi Într-un surâs. Dante ieșise exasperat din sală. Pe trepte, aproape că fu luat pe sus de un trimis, care alerga spre poartă, gâfâind cu sufletul la gură. Îl Înșfăcă de un braț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Anglia. Nu mai știu exact de unde, dar oricum dintr-o țară îndepărtată. Cu două-trei luni în urmă, au fost transplantați aici din grădina noastră de pe strada Nishikata. Am observat de dimineață că unul dintre ei înflorise, dar ca să-mi ascund stânjeneala, m-am prefăcut, cu entuziasm exagerat, că abia-l descoperisem. Florile de un roșu purpuriu păreau semețe și puternice. Da, știam, spuse mama, blând. Asemenea lucruri ți se par ție foarte importante, nu? — Poate. Ți-e milă de mine? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și am început să iau bani și obiecte din casă, făcându-vă pe tine și pe mama să suferiți, n-am simțit nici o plăcere. Afacerea cu editura despre care ți-am vorbit a fost doar un șiretlic, ca să-mi ascund stânjeneala. N-am fost cinstit. În toată prostia mea, eram cel puțin conștient de faptul că unul care nu suportă să i se cumpere băutură, va fi absolut incapabil să câștige bani. N-avea rost să fiu cinstit. Kazuko, Noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ca să-și păstreze capul limpede. Mă așteptam să-l văd ogârjit; în schimb, se îngrășase. Totuși, nu era o grăsime confortabilă, ci una care venea dintr-un regim alimentar nepotrivit. Mi-a luat un minut să trec peste senzația de stânjeneală resimțită la vederea zâmbetului său încrețit și a tuleielor galbene și aurii de pe bărbie - nu era el omul care să stea nebărbierit; dar apoi l-am văzut că se simte mai bine și că s-a așezat, împreunându-și mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fondul ei genetic, voi fi în stare să ajung să iubesc, pentru a fi iubită... N-am avut nici un prieten real, ci doar așa, visam la... Ăsta-i semn că ești încă o copilă rîde Mihai, să alunge aerul de stînjeneală adus de vorbele fetei; dar imediat ce observă ochii ei, tot timpul vii, incandescenți, dincolo de asemănarea cu Aglaia în momentele de furie, înțelege că i-a mai văzut, că a mai simțit aceeași privire la Maria, azi, atunci cînd, sărind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o sărută la încheietură, între mănușă și mîneca hainei de blană. Am venit cu trenul, Mihai se fîstîcește femeia. Soțul meu, neștiind, a plecat spre Sălcii cu schiurile... Așa dragoste între soți mai zic și eu! exclamă Mihai, să înlăture stînjeneala femeii. Arătați bine, doamnă, foarte bine, mă bucur!, înseamnă că totu-i în ordine cu sănătatea... Mergeți spre casă? Vă conduc. Pînă vine cursa mai durează. Tu ce mai faci, Mihai? întoarce femeia privirea spre el, recăpătîndu-și tăria de odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]