980 matches
-
vede că mă benoclez la ea. Îți place puicuța asta, nui așia? Sexi ei? Danu la fel dă sexi ca tine, ei nu frățîne? O trage pe Estelle Înspre el și o sărută, Împingîndu-și limba În gura ei. Ea e stînjenită și țeapănă, opune puțină rezistență, apoi cedează. El se oprește și se răsucește spre mine. Estelle se freacă pe buze. Un sărut franțuzesc, explică Ghostie. Io antrenîndu-mă pentru Campionatul mondial. Și pentru haloi. Am fostacolo la restaurantu ăla franțuzesc vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Îmi Încremenește fața, de parcă toți mușchii și nervii din ea mi-au fost tăiați. — Știi toată chestia aia cu femeia misterioasă? Mi-am pierdut o grămadă de vreme cu ea, rîde el și clatină din cap uitîndu-se la mine ușor stînjenit. L-am auzit pe Bob Hurley cum Îți zicea odată În bar: cu toții sînt niște corupți de rahat. Știi, am crezut că fata asta Jackie Trent era implicată și că o punea cu majoritatea tipilor care lucrează la cazul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
auzit ca lumea. — Doar fiincă nulam Încă, ai zis tu. Și tot n-ai putut intra pe felie Bruce, nu-i așa? A fost nevoie ca prietena ei să spună, — Îl punem diseară, la ea, nu Rhona? Rhona părea cam stînjenită, dar atunci tu ai riscat. — Aș putea să vin și io să-l ascult? Ea ți-a zis: Vino dacă vrei 000000000000000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000000000000000000000 — Vino dacă vrei, Îi spun eu la telefon, — doar vino dacă vrei. Pun receptorul În furcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
vă rog, completați câte un exemplar din chestionarul nostru psiho-biologic. Ne va ajuta să Înțelegem mai bine viața felurită a sexelor. Sau, cum ar spune Martin: „un mariaj reușit nu se hotărăște În ceruri, ci În laborator“. Mă simțeam destul de stânjenit, așa că mă Întrebam dacă n-ar fi mai bine să complatăm chestionarele acasă. Desigur, fu replica lui Karp și, afișând un zâmbet ireproșabil, ne Înmână câte o copie a formularului. După ce am ieșit din clădire, Dora mă luă de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gând să repete reprezentația În versiunea adultă peste câțiva ani. Dar un bucătar i-a zis de acum să se ducă la el. La Început l-a refuzat. Ca de obicei, prietena ei dispăruse și, lăsată singură, Dora se simțea stânjenită. Bucătarul avea o față lată, plină de cicatrice și niște mâini păroase. Totuși, când i-a spus că o să-i dea toată ciocolata pe care obișnuia s-o radă peste deserturi, a cedat. Zâmbind cu complicitate, bucătarul trase ușa dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-se În mijlocul Încăperii, cu spatele la Stein, dar cu trupul lui Stein reflectat până la genunchi În oglinda aurită, că a mers cu negocierile mult mai departe decât mi-a spus mie. — Oh, negocierile! Imaginea din oglindă a lui Stein era și mai stânjenită decât vocea sa. — Acestea au fost, desigur, Încheiate. — V-a spus dumneavoastră că nu va cumpăra? — A cumpărat. Myatt aprobă din cap. Nu era surprins. Probabil că În spatele dispariției lui Eckman se ascundeau destul de multe. Stein spuse Încet: — Sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
clipă să se audă bătăi în ușă, pentru că Doamna Ana, cînd s-au întors acasă de la Carul cu Bere, l-a luat de braț și au intrat pe ușa principală. Milițianul care păzea intrarea a vrut s-o oprească, ușor stînjenit că trebuie s-o facă, dar Doamna Ana l-a înjurat birjărește, apoi i-a strigat peste umăr: "trimte-ți gealații să mă aresteze, dar nu acum, că vreau să-mi tihnească...", și a arătat discret spre tînărul de alături. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
schiurile, că nevastă-sa... I-a născut spune Mihai. Două fetițe. Toți sînt bine. Zău?! se miră fata, explodînd de bucurie, și-n fericirea ei, îl ia pe Mihai cu brațele pe după gît și-l sărută pe amîndoi obrajii, apoi, stînjenită, se retrage un pas, murmurînd: Chiar eram îngrijorată. Abia aștept să-l văd deseară la premieră, cred că-i așa de bucuros... Nu știu dacă mai are loc premiera; și-a scrîntit piciorul o actriță. Pot să te conduc pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că îmi dau foarte bine seama cât de neverosimilă poate să arate apariția asta - hocus, pocus - a unor personaje dintr-un borcan de muștar. E drept, ar fi mult mai simplu să se întâmple așa, dar m-aș simți cumva stânjenit 1. pentru că aș arunca cu adevărul pe geam și 2. pentru că nu v-aș mai putea privi în ochi niciodată (ce să mai spun despre Filip care, sigur, nici n-ar mai vrea să audă de mine?). Așa că, măcar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ducă, prozaic, acasă? Absorbit de aceste gînduri, Arthur Rowe nu băgă de seamă că ultimii căutători de comori se Îndreptau spre poartă și că sub platanii Înalți nu mai rămăseseră, În afară de el, decît tarabagiii. CÎnd Își dădu seama, se simți stînjenit, aidoma ultimului mușteriu rămas Într-un restaurant sub privirile fixe al ospătarilor. Dar n-apucă să ajungă la poartă, căci pastorul Îi aținu calea, spunîndu-i foarte jovial: Nu cumva te grăbești să pleci cu trofeul ăsta?! — E foarte tîrziu. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și apoi, despre bombă, Rowe spuse: Toată povestea asta mi-ar fi ieșit din minte dacă ceaiul de atunci n-ar fi avut un gust cam ciudat. — Pesemne, un efect al imaginației... Nu, cunoșteam bine gustul... era măselariță, mărturisi Rowe stînjenit. — Individul a fost omorît? — L-au transportat la spital, dar azi-dimineață cînd m-am dus să-l văd nu mai era acolo. Suferise doar un șoc, iar amicii veniseră să-l ia. — La spital i s-a Înregistrat, desigur, numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mele sînt Întemeiate, au să Încerce să mă omoare, pentru că, deși cozonacul nu mai există, am știut de existența lui și de intenția unor persoane de a intra În posesia lui. Așa că asta trebuie să facă Jones - să mă păzească. Stînjenit, Jones tușise, frămîntîndu-și pălăria pentru a atrage atenția patronului său. — Ce-i, A-2? Îl Întrebă domnul Rennit. — Nu se poate, sir, răspunse Jones. — Cum așa? — E contrar uzanțelor, sir. — SÎnt de acord cu Jones, spuse domnul Rennit. Totuși, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să revenim la ce-a fost. N-are rost să stăm așa. Hai, șezi aici. Să Închidem amîndoi ochii și să ne prefacem că trăim În zilele de dinaintea exploziei acelei bombe. Despre ce-mi vorbeai atunci? Anna se așeză, tăcînd stînjenită. — Nu plînge! exclamă el, uimit. — Era vorba să Închidem, amîndoi, ochii... — I-am Închis. Salonul luminos și artificial, unde se simțea atît de străin, nu se mai vedea; dispăruseră și revistele cu coperte lucioase, și scrumierele de sticlă. Întunericul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ce te făcea să crezi că te voi găsi? — Poliția n-a fost Încă desființată. Acum, ne țin sub supraveghere biroul. Rowe intră după ea. Nu așa Își imaginase el atunci - sub vraja ciudatei sale aventuri - scena revederii. Păreau foarte stînjeniți amîndoi. Ușa era acum Închisă, dar nu se simțeau aproape unul de altul - era ca și cum ar fi fost Înconjurați de o sumedenie de oameni cunoscuți. Își vorbeau În șoaptă, parcă Înadins ca să nu-i deranjeze pe oamenii aceia. — Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cele din urmă cu un glasul ușor tremurat. Nu vreau să-mi petrec noaptea pe mal. Fără să mai scoată vreo vorbă, o porni spre mare și se opri, foarte dreaptă, lîngă una din bărci. Mesenii se priviră, stingheri și stînjeniți, iar În cele din urmă mama fetei se ridică la rîndu-i În picioare și comentă: - Poate că are dreptate și ar fi mai bine ca noi, femeile, să dormim pe vas. O să fim mai În largul nostru, iar cavalerii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avea chef să se ducă el cu demoazela de la garsoniera din Cotroceni, cu coada ochiului vedea expresia de pe chipul ei ușor umflat de oboseală, era indiferentă cu cine ar fi mers, dar voia să meargă neapărat. A zîmbit încurcat, arătîndu-se stânjenit și excedat de oferta lui Lică Făinaru, a bătut cu unghia în paharul cu coniac, nici nu se mai știa la al cîtelea erau, cafea, coniac, iar coniac, după aceea un marghiloman, apoi iar coniac, tot așa de la o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în toată zăpăceala aceea, erau aproape o sută de oameni în casă, ce importanță avea? Și chiar dacă avea, după prezentarea protocolară oaspeții trebuiau să uite imediat numele și rangul pentru a face față unei noi formule de politețe. "De ce?" Ușor stînjenit, Pangratty îi spuse: "Vreau să-l cunosc. Înțelegi, personal, e o chestiune de alt gen, nu formală, e un aviator, domnule!" Bîlbîie păru surprins o clipă, poate nu-și închipuise niciodată că reîntîlnirea sa cu prințul va decurge așa, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
au lăsat convinși, nici nu era rău rachiul, păhărelele cam nespălate, dar prea mult nu puteai cere de la Sandu Bercu. Radul Popianu stătea între cei doi privind cînd la unul, cînd la celălalt, nu arătau a fi suferinzi, preocupați da, stînjeniți chiar de explozia lui de familiaritate. "Bărbat nemaipomenit Șerban Pangratty, cît a stat la noi, ultima dată am tras niște chefuri de pomină, nu l-am văzut niciodată beat, nici măcar amețit, știe să se stăpînească, domnilor, os domnesc, ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sănătoasă și ținea la ea iar Luana nu-l putea trimite la plimbare doar de dragul mamei. Trecuseră două săptămâni de când împrumutase romanul și Violeta încă nu-l restituise. Furioasă, Luana o așteptă la ușa clasei și-i ceru caietele. Vădit stânjenită, fata se rugă pentru un răgaz de încă o zi. La finele zilei următoare, Violeta plecă acasă fără să ia legătura cu fosta ei colegă. Luana o pândi la ieșirea din școală și fără nici o introducere se repezi la ghiozdanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i caute, dar n-o fac niciodată. În vreme ce Din vorbea, Adam și-a dat seama că amețeala pe care o resimțea era de fapt o ușurare. Firește, se simțea ușurat că poate să vorbească despre Johan fără să se simtă stânjenit, vinovat sau pierdut. Era totodată iritat de faptul că Din, o persoană cunoscută cu cinci minute mai Înainte, putea să Înțeleagă atâtea și atâtea despre viața lui. Încă nu se dumirise dacă Din Îi era sau nu pe plac. — și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și onorabili aparținând unei puteri străine. Mai uitați vă Însă Încă o dată! Parcă e ceva ciudat la occidentalii ăștia. Sunt capetele lor prea mari față de corpuri? Aproape sigur. Iar acum, după ce ați observat asta, nu vi se par stângaci și stânjeniți? Iar asta nu poate să fie urmarea lipsei de meșteșug a artistului, pentru că javanezii sunt bine Înfățișați, plini de umanitate, de grație și de mândrie. Ei nu pun În Încurcătură privitorul, așa cum o fac olandezii cu capete mari, ci formează
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
găsise necesar un scurt intermezzo casnic, în mijlocul acelui atac brutal, cu argumente dintre cele mai spinoase. Figura îi era dintr-odată foarte ușurată, oftase, dăduse ochii peste cap în semn că nu se petrecuse de fapt nici o tragedie. Carmina tăcea stânjenită, era greu să se smulgă din blocajul psihic survenit odată cu intrarea celor doi profesori în casă, dar, oricum, i se părea imposibil ca micuța Nina să poată presta un asemenea travaliu casnic, să șadă adică aplecată deasupra căzii, învăluită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei manevre, învățate de prin filme, se dovediră a fi inutile, nu reușea să depisteze nici un om suspect, parcă un ochi mare, nevăzut se plimba pe deasupra ei și o urmărea peste tot, un ecran fixat asupra persoanei sale. Se simțea stânjenită. Trecuseră anii. Ovidiu era acum un om de viitor, cu perspective strălucite. Avea o soție ambițioasă, aveau doi copii, o poziție foarte sigură. Mica lui slăbiciune, cunoscută de toți,până și de Larisa, nu deranja pe nimeni pentru moment, atâta vreme cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
special, iar tu, când ai spus ce-ai spus, totul s-a pus sub o altă lupă, acum nu pot să te mai ating, nu mai pot să te pup, acum totul poate fi privit așa, iar eu mă simt stânjenită. Păianjenul tace, deși e posibil să ai dreptate, nu ești defect... nu ești defect, recunosc eu cu greu, și giugiulelile și pupăturile toate au un substrat sexual, căcat, mă simt atrasă de tine, asta e clar, eu am greșit, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
stăm înveliți, cu muzică de la MTV, până sub gât, și capetele par enorme pe pernă, băi, suntem într-un film de scurtmetraj, îți închipui?! cadru pe televizor, pe urmă pe jos, pe pat și noi 2 cum stăm acum, râdem, stânjeniți și conștienți de situație, ca într-un scurtmetraj... prost, încercăm să dormim, dar tensiunea se simte și degeaba îmi tot schimb poziția, că nu pot nicicum, îl văd că zâmbește cu ochii închiși, râd și eu, acum tu de ce râzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]