517 matches
-
victoria; dar dacă pe urmă vei voi să păstrezi ceea ce ai cucerit, vei întîmpina nesfîrșite greutăți, atît din partea acelora care te-au ajutat, cît și din a acelora pe care i-ai nedreptățit 18. Și nu va fi suficient să stârpești neamul principelui, deoarece vor rămîne nobilii iar aceștia se pun în fruntea noilor răsturnări; și întrucît pe aceștia nu poți nici să-i mulțumești, nici să-i distrugi, vei pierde la prima ocazie ceea ce ai cucerit. Dacă ne întrebăm acum
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
răutatea lui cu siguranță nu; nu există nimic mai groaznic decît anumite mijloace pe care el le propune pentru păstrarea cuceririlor: privite cu atenție, nu va rămîne unul care să fie rezonabil sau just. Trebuie, spune acest om rău, să stîrpiți neamul principilor care domneau înaintea cuceririi voastre: putem citi, oare, asemenea precepte fără să ne înfiorăm de oroare și de indignare? Aceasta înseamnă să calci în picioare tot ce e mai sfînt în lume; să comiți, pentru un interes, toate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mari, acțiuni rare și extraordinare. Machiavelli caută acest miraculos în îndrăzneala întreprinderilor și rapiditatea execuției. Sînt de acord că faptele sînt mărețe, dar demne de laudă nu sînt decît în măsura în care întreprinderea cuceritorului este dreaptă. "Tu, care te lauzi că ai stîrpit hoții, spuneau ambasadorii sciți lui Alexandru, ești tu însuți cel mai mare hoț de pe pămînt, căci tu ai prădat și ai pustiit toate națiunile pe care le-ai cucerit; dacă ești un zeu, trebuie să faci bine muritorilor, iar nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
comunei tocmai stătea în veranda casei, așezat la o măsuță de răchită împletită, la o ceașcă de cafea împreună cu nevasta sa și-i explica țiganului Cenac, omul de serviciu al școlii, negru ca un harap și veșnic zâmbitor, cum să stârpească șoarecii din sălile de clasă, turnându-le motorină în găurile din dușumele. A, ia uite cine a venit! Poftiți, poftiți! Cu ce ocazie pe-aici, domnule Stelică?... îl întâmpină directorul surprins și, sfârșind discuția despre combaterea rozătoarelor, se grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vecinelor, au plecat împreună cu nea Onuț de la etajul al treilea, nu cu vreo rândunică sau cu vreun cuib de rândunică. Erau furioși tare, fiindcă tot din spusele vecinilor am aflat asta unul zicea ceva în genul: "Dumnezeii mamei lor, am stârpit cuibul de năpârcă". M-am informat la școală, dar am aflat că năpârca nu era pasăre, ci un fel de șarpe periculos. Nea Onuț era un om de poveste. Locuia singur și era cel mai bun prieten al copiilor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
așezate cruciș peste spate. Mijlocul și-l încinsese cu o cartușieră doldora. Nu mai întrezărise de când se știa un asemenea prăpăd. Niciodată - în alte părți - nu apăruseră atâtea vulpi. Știa că lupii albi, după ce luau în stăpânire o pădure, le stârpeau până la una. Doar fuga le scăpa dacă simțeau primejdia la vreme. Și lupii obișnuiți părăseau, pentru un timp, locul. Vânătorul ieșea în marginea târgului și, folosindu-se de un ochean, ca marinarii, privea în zare ceasuri în șir, până îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Messi, te naști cu ea, nu o poți antrena. Poți să te antrenezi cât vrei, dar dacă nu ai harul ca al lui Messi... Dumnezeu mi-a dat harul ăsta de a fi drăgăstos. Sfântul Gheorghe este biruitorul și a stârpit păcatul. El mi-a dat biruință în toate, mai puțin la fotbal în ultimii cinci ani. Am cerut ajutor patronului să biruiesc", a spus Becali, care imediat a îngenunchiat în fața unei icoane ce-l înfățișa pe sfântul Gheorghe, a pupat
Vezi ce i-a cerut Gigi Becali Sfântului Gheorghe cu ocazia onomasticii () [Corola-journal/Journalistic/76109_a_77434]
-
oamenilor trebuie epurată de orice tentă literară, adică de orice imprecizie semantică. A te exprima cu adevărat înseamnă a te exprima logic, numai că logica nu face casă bună cu sălbăticia polisemantică a limbilor vii. Prin urmare, ambiguitățile lexicale trebuie stîrpite în numele clarității univoce, ideal pe care nu-l putem atinge decît dacă construim un dialect artificial, pe care să-l folosim apoi cu seninătatea satisfăcută a roboților. Iar la un asemenea dialect putem ajunge dacă admitem că există o gramatică
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
drumul negreșîrii./ Ea spune că mintea noastră nu-i să ne ocîrmuiască,/ Ce este să ne abată și așa să ne ferească,/ Este un înțălept sfetnic tocmit să ne dăscălească/ A da reguli la plăcere, iar nu doar să o stîrpească,/ Nici să fie el peire, ci numai stîmpăritoriul/ Patimii ce de la fire au luat-o muritoriul. (Prențipiile moralului, scrisoarea a II-a). Păcat că poetul român n-a perseverat în această direcție! Tot din exercițiul traducerilor descind și alte performanțe
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
Oricât de modeste i-ar fi fost resursele, crime fiction participa la construirea Marelui Arhetip American. Din acest trunchi s-a desprins o variantă narativă în care, amestecând romantismul și realismul, scriitorii se înfățișau drept emisarii forțelor „progresiste”, autodesemnate să stârpească Răul din societate. Exemplele lui George Lippard, care publică în 1844 The Quaker City, Harrison Gray Buchanan, cu Asmodeus: or Legends of New York (1848), ori George Thomson, cu transparenta sa pledoarie morală din Venus in Boston (1849) sunt o selecție
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
jocurile mecanice. Ceea ce nu-l împiedică să cerșească țigări. Cum, necum Edi se lasă convins de existența cârtiței și, mai mult, de caracterul ei totemic. Tatăl lui Toma ar fi, conform spuselor acestuia, cel mai înverșunat vânător de cârtițe. A stârpit toate exemplarele pe care le-a întâlnit, mai puțin unul. Evident, cel din ghiveci! Meritul i-ar aparține jumătate lui, jumătate puștii nemaipomenite pe care o ține în rastel. O pușcă special concepută pentru exterminarea sobolilor. Drept urmare, Edi și Toma
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
folclorul decît să le găsim rapid un loc mai puțin frecventat în incinta unui muzeu? Dar creația populară încă se îndărătnicește a supraviețui și chiar a insufla stihurile unor barzi. Cîteva cincinale cu trăsături secular-globalizante se pare că nu pot stîrpi o vegetație fie și „buruienoasă”, cum se exprima cineva, cu vechimi imemoriale. Dau acum drept exemplu producția unui poet ardelean, pe care îl cunosc încă din perioada incipientei „Familii” orădene, Ion Mărgineanu. Fugosul tînăr de atunci își adăuga la nume
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
au ceva de comentat, să fie mai dur cu cei nemulțumiți, adică cu cei mulți. nelu --- Deși nu am legături cu nici un partid, nu-mi sunt dragi politicienii, sunt conștientă că relele făcute de comuniști, sechelele rămase nu pot fi stârpite de un singur om. Luptele pt. interese sunt adânci și greu de extirpat. Eu aș dori ca Băsescu să fie mult mai dur, din păcate corupția din magistratură, politica, învățământ, media, mediu de afaceri, etc...aceste lupte aduc rezultatele pe
Ce i-au urat românii lui Traian Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/47019_a_48344]
-
țepe, dar nici bine nu le este. I-ați pus pe moguli și pe baroni la respect, și ați pus la adăpost poșta și sarea de privirile hulpave ale acestora. I-ați dat jos pe grași din cârca slabilor, ați stârpit hoția din spitale, școli, frizerii, iar unde nu s-a putut, ați mers până acolo încât ați închis spitalele și școlile ca să vă puteți îndeplini obiectivele. Le-ați explicat pensionarilor că nu pot să fie la nesfârșit o povară pentru
Omagiu iubitului domn preşedinte Traian Băsescu. Adresează aici urările tale conducătorului ţării () [Corola-journal/Journalistic/47040_a_48365]
-
a înlătura sentimentele negative, considerate îndeobște că neconforme cu trăirea duhovniceasca, duce cu timpul la sterilitate artistică. Cine trăiește în evlavie e scriitoricește sterp. Despătimirea exclude talentul. Nu e vorba aici de respectarea dogmei, ci de o educație morală care, stîrpind ciupercăria și nămolul sufletesc, își pierde sursă dătătoare de nerv verbal. Sfinții șunt inexpresivi pînă la platitudine, si cu cît mai mare e puritatea unui om cu atît șansă de a cădea pe expresii fericite e mai mică. Din aceeași
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
poate fi socotit și ca o declarație de iubire către Hillary, logodnica sa, pe care o numea „zeiță a smaraldelor” (Ted Anton, op. cit., p. 198). Prin contrast, Savonarola, deși înalt cleric, este echivalat cu diavolul și dictatorul, pentru că vrea să stârpească iubirea și vlăstarele ei, adică tot ce este venusian. Planetele, mult invocate în roman (p. 7), sunt privite ca tot atâtea potențe ale divinității, încât a le aneantiza acțiunea înseamnă a știrbi înseși posibilitățile de manifestare ale divinului. O lume
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
fost termenul fixat, m-ar fi înnebunit. Proverbul cel mai frecventat de bucureșteni: „Promettre, c’est noble; tenir, c’est bourgeois.” Morala mea - aș fi zis mic-burgheză, dar e atât de rară încât ar fi de mirare să se fi stârpit atâția mic-burghezi -, morala pe care, din lipsă de energie, o practic sincopat, are un singur articol: să-ți pese de celălalt. Elevii, unei tinere profesoare: „Nu ne luați pe noi cu «Vă rog frumos»!” Există unii lângă care am trăit
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3503_a_4828]
-
care avea poruncă să-l ducă pe Ioan în capitală. Aici, unul dintre oponenții fățiși ai lui, Teofil al Alexandriei, este obligat să-l hirotonească în 26 februarie 398. Ajuns pe scaunul de Constantinopol, Sfântul Ioan a început prin a stârpi neregulile și abuzurile mediului clerical al capitalei. A luat măsuri aspre împotriva clericilor care țineau în locuințele lor călugărițe, împotriva clericilor care se îmbogățeau de pe urma preoției, împotriva clericilor care duceau o viață nevrednică de preoți, care erau robi pântecelui, desfătării
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
i-a cerut coman dantului iertare. Cine să-l audă? Bătăușii și-au făcut datoria. Pe om l-au lăsat picioarele, a căzut și a Înghețat. Eram șase inși În celulă. Cutremurați, am jurat să luptăm până la capătul vieții, să stârpim comunismul, această buruiană care Însemna uciderea României.” Aiudul este cunoscut În toate scrierile ca sarabanda morții, precedată de un delir al torturii Împins la paroxism. Fuseseră recrutați pentru spectacolele morții din fiecare zi și din fiecare noapte cele mai pătimașe
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
renască spiritul în inimă. De la centrul uriașului mecanism de manipulare se pornește o vastă campanie de "spionaj, mituire și denunțare, până la autodenunțare". Un tânăr "își denunță propria-i inimă". Nou apăruții "muguri de creier", centri ai "inteligenței afective", au fost stârpiți cu înverșunare. Meritul i-a revenit "președintelui prezidiului", "identificat de masele democratice cu Dumnezeu". În final, melancolizat, copleșit de o profundă tristețe, scriitorul uită să mai fie ironic, e doar meditativ: "Dar Duhul evacuat vagabondează prin lume și își caută
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
în care era tratat Vlad Țepeș, unul dintre simbolurile naționalismului romantic: "Unii scriitori, între câri și mare nostru poet Eminescu, au văzut în figură lui Vlad Țepeș un făcător de dreptate, un domn care a fost crud numai pentru a stârpi hoția și nedreptatea din țară. În realitate însă el a fost un tiran neomenos, care iubea suferință altora, un degenerat în minte întocmai că Ivan cel Groaznic din Rusia. Meritul sau stă însă în apărarea țării împotriva lui Mahomed ÎI
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
și cu gîndul împovărat de speranța că de după orice colț sau din orice tufiș Dumnezeu i se poate revela în toată slava lui orbitoare, Ilfoveanu, mai aproape de uscăciunea monastică și de spaimele ascunse că niciodată flagelarea nu ajunge pentru a stîrpi nemărginitele tentații ale cărnii. In orice caz, Ilfoveanu este visul unui Agopian măcinat de îndoieli și îngreunat de păcate, în timp ce Agopian este tentația obscură, tînjirea surdă din singurătate a unui Ilfoveanu pocăit, în a cărui stilistică se manifestă întregul extaz
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
din puținele pete de culoare ce înviorau monotonia cenușie a Facultății de Filozofie, domnia-sa numărîndu-se, alături de un Flonta, Stoianovici sau Vlăduțescu, printre cele cîteva figuri strălucite ce dovedeau, prin prezența lor, că profesoratul filozofic românesc nu fusese cu totul stîrpit în urma comunismului. O primă ciudățenie a lui Ion Ianoși era că își ținea cursul de estetică la prima oră a dimineții, semn de rigoare și disciplină la care nu te-ai fi așteptat din partea unui om în a cărui conduită
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
În loc să-și aroge merite pe care nu le au, parlamentarii, politicienii, guvernanții ar face bine să-și vadă lungul nasului și, dacă se poate, să vadă mai limpede ce nevoi au țară și poporul, ce trebuie întreprins grabnic pentru a stârpi cât de cât sărăcia, care a ajuns, în ultimii ani, de când președintele Traian Băsescu a lansat sloganul Să trăiți bine!, în casele a milioane și milioane de români. Spunea un istoric - și bine spunea: Daca România profundă se zbate în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
masoret dornic de reforme definitive, hotărît să-și întroneze propriul adevăr cu prețul compromiterii crase. Un Savonarola întors pe dos, iritat nu atît de coruperea moravurilor, cît de persistența morbidă a formelor vetuste de teologie contemporană, un Savonarola avid să stîrpească toți balaurii obscurantismului religios, scop în numele căruia nu și-a cruțat nici reputația, nici timpul și nici măcar simțul ridicolului. Numai că năpîrlirea minții lui Dawkins nu a fost bruscă și nici lipsită de semne prevestitoare. A început conștiincios cu o carte
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]