167 matches
-
un timp, fără rost din picioare. Ca să și facă de lucru, își scoate din nou capul prin deschizătură. — E și Germanicus cu falnica Agrippina! exclamă la un moment dat. — Falnică pe dracu’! suduie Rufus. Trimite un scuipat între picioare. — O stârpitură cât o coadă de mătură... Pe maștera asta cu chip de om are o pică teribilă. Dacă ar pu tea ar... Nici el nu știe ce i-ar face. Cât a suferit biata prințesă Mariamne din cauza ei! A trebuit scorpia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grele pentru mine, replică vesel Gany medes, sper să nu mai zăbovesc mult pe-aici. Fâlfâie din brațe ca o pasăre. — Am să-mi iau zborul spre o lume mai bună și mai dreaptă. — Ba ai să cobori în fundul pământului, stârpitura naibii, răbufnește Rufus. Îi cere germanului să certifice. — Zi și tu! Nici n-ar fi avut nevoie să-și înșele foamea, că din cele cinci banițe de grâu cât primește pe lună putea să vândă o parte, nu? Pusio consideră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vă place părul nostru blond. Iar femeile voastre jinduiesc să și-o tragă cu noi pentru că avem mădularul zdravăn, nu blegit, ca al vostru. Unde pui că suntem mari și puternici. Mult mai înalți decât voi, ăștia din sud, adevărate stârpituri cu picioare mici și groase. Dar vă trebuie cavaleri înalți care să-i sperie pe dușmani. De asta, în fiecare an, legatul principelui în Germania Inferior alege cel puțin 70 de recruți noi din floarea tineretului nostru și ne ademeniți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nas subțire; Toate mutrele acestea sunt pretinse de Roman, Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian! Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoiu Să ajung-a fi stăpână și pe țară și pe noi! Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură, Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură, Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții, Toți se scurseră aicea și formează patrioții, Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații, Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
urmă mai bine. 28 - Iți închipui chinul bietei Lenora. Ea, deprinsă să se facă voia ei ... Ce să-i dea în cap! Să-1 întortocheze pe Doru. El care n-o suferea deloc, fiindcă e bolnăvicioasă. Nu prea mă laud cu stârpitura asta mică de fină a dumitale", îmi spunea. - Are mania sănătăței! Om vechi! glumi Nory. Boii, caii și femeile de soi bun și cu forme depline! La o masă - mi-a spus Elena - Mika-Le, din senin, s-a azvârlit de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și ar trăi mulți ani, oricît de mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătățile agonisite de el, și dacă nici de înmormîntare n-are parte, eu zic că o stîrpitură este mai fericită decît el. 4. Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întuneric, și numele îi rămîne acoperit cu întuneric; 5. n-a văzut, nici n-a cunoscut soarele; și de aceea este mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
După aceea, S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. 7. În urmă, s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. 8. După ei toți, ca unei stîrpituri, mi s-a arătat și mie. 9. Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli, nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu. 10. Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
de literatura de sertar, nepublicabilă atunci. E o dovadă în plus că autorul - ca om activ al cetății - și-a spus răspicat cuvântul de adversar al totalitarismului comunist!!!... și încă ceva: autorul sporește numele „lighioanelor” incriminate adăugând: lipitoarea, căpușa, lingăul, stârpitura, porcul, scroafa, bicisnicul, căpușa parlamentară etc., toate potrivindu-se ca o fină mănușă în originala noastră trecere de la comunism la capitalism. Spre exemplificare, mă voi opri doar la câteva din fiecare categorie de fabule (cele de ieri și cele de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în vedere la împărțirea gloriei și a privilegiilor aferente, de unde Rafael deducea că nimerise printre oameni grei, ca și altă dată, rânjea și râdea ca prostul, Milică-tată, m-ai adus unde era de mine, și că, ce băiat de treabă stârpitura asta de rege. Avea un profil delicat-elegant, încoronat de o coamă leonină de un castaniu-strălucitor și privire de un albastru limpede-aprig - figură de rege, dar deopotrivă de june-prim, pe care doar statura pitică l-ar fi împiedicat să se desăvârșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
desigur, cu pasiunea pentru poezie, care mai încoace i-a permis să-l folosească ca să-i pună pe picioare revista. În doar un an și jumătate, uite-l unde ajunsese. N-aveau decât să se uite cu jind în gura stârpiturii, mă rog, creștem și iar creștem, ne modernizăm, am adus computere, ne extindem, deja avem trei sedii în București și zece sucursale în provincie, din revistă au crescut alte șapte publicații independente, o editură, cât de curând, un canal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dar uite-l că din cu totul alt aluat decât acesta, optimist, jovial în draci dacă-i merge ca-n brânză și de bună seamă că deschis compromisurilor de toată mâna, pragmatic, flexibil și maleabil, ca un limbric și o stârpitură ce este, păi, cum dracu’, creștem și dospim până dăm pe-afară... Avea atâtea să le spună despre planurile lui înfăptuindu-se de pe o zi pe alta cu o iuțeală neverosimilă, încât nu mai pomenea nimic despre revistă. Blocada părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și retrăgîndu-se cu un mic surâs către Herdelea. Cum se închise ușa, Tanța, palidă, se sculă și-și luă haina să plece. Zadarnice fură explicațiile îmbelșugate ale doamnei Alexandrescu. Tanța se declara înșelată: de ce nu i-a spus nimica despre "stîrpitură" asta care intră în camera lui ca la ea acasă? Plânse și se liniști puțin, dar nu vru să mai rămâie. Plecă posomorâtă ca o martiră. ― Vezi ce-mi făcuși? îi împută pe urmă doamna Alexandrescu. Mă așteptam că ai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Numai o mâță putea scoate un asemenea sunet. Se cocârjă pe sub o grindă și se uită la ceea ce era pitit acolo într-o scobitură. Păr din plin și o mustață: Jones! ― Vino, pisoiaș... ce bine-mi pare că te văd, stârpitură! (Întinse mâna spre animal. Acesta căscă gura și urlă înspăimântat. Se vârî și mai adânc.) Hai, vino, motanule. Vino la Brett. N-avem timp de joacă, astăzi. Ceva... aproape tot atât de gros ca bârna pe sub care trecuse "tehul", se lăsă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de-a valma în toată odaia. "Cel puțin să dau de lucru toantei de Rița." După această ispravă am plecat la facultate. Aveam un curs de drept roman și-mi plăcea. Era, de altfel, cursul cel mai populat. Profesorul, o stârpitură de om, abia se zărea dinapoia catedrei. Îi curgea nasul în permanență, avea guturai de când îl știam. Mereu se ferea de curent, ca de ciumă, și în timpul prelegerii stătea cu căciula pe cap, iarna ca și vara, după ce ne cerea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și prinse în cătărămi nichelate. - Am să schimb calul ăsta! N-are trap bun! poticnește! - N-ai să schimbi nimic! zise cu dispreț Ada și se uită la el. S-a ramolit de tot! gândi. Ce sunt ochii ăia galbeni? Stârpitură de viță mare. Nobil am vrut, nobil am." Ea, așa costelivă, era foarte trainică. Campioană la tenis, brațul slab azvârlea mingea neobosit, campioană la dans, piciorul celebru de subțire, un os cu piele oacheșă și păroasă, manevra până în ziuă pasul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
aceea m-a dus la mănăstire, nu credința... Te interesează ce-ți spun? Dar n-a așteptat o încuviințare. ― M-aș fi resemnat, poate, cu hotărârea pe care o luasem, dacă n-ar fi existat acolo un fanatic veninos, o stârpitură, cu părul spălăcit și ochii apoși. Avea umărul stâng mai sus decât cel drept, din care pricină, când mergea, era aplecat într-o parte ca o balanță strâmbă. Mâinile îi tremurau, de aceea și le ținea, de obicei, vârâte în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
O să fim vreo zece persoane, pentru orice eventualitate... Domnului Îi place grozav puiul În sos de vin. Dar Abraham, să nu uităm, era cetățean al Sodomei și Gomorei și știa la perfecție ce-ar fi putut pregăti, Își scoase ghiarele stîrpitura, Juan Lucas Îl tratase cu asprime, iar nevastă-sa de cum intru pe ușă se apucă să-mi poruncească. Abraham Își scoase ghearele. — Vai, doamnă! Mie-mi spuneți ce-i place lui domnu’! Îi cunosc toate gusturile și toate exigențele. MÎine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și să te obișnuiești cu ea. Altceva nimic, don Juan? — Nimic. Acuma du-te. Condu-l, te rog, Celso. Abraham făcu stînga-mprejur nervos chiar În clipa cînd Julius și Bobby veneau de la școală ca să stea la masă. Amîndoi putură vedea stîrpitura aceea cu niște pantaloni care-ar fi vrut să fie ca ai lui Juan Lucas, strînși prea tare pe șolduri și scoțîndu-i În relief formele rotunde și dezgustătoare. Abraham dispăru. Părea un jucător de tenis frustrat și foarte sărac, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
te gîndești că Julius, care era de față, era primul din clasă la engleză. A doua zi, la ora mesei, Carlos mînca Încîntat fiindcă acum avea pe cine lua peste picior o bucată de vreme și, dacă nu-i convenea stîrpiturii, era În stare să-l și atingă, iar Abraham gătea Încîntat, fiindcă șoferul, negru și fercheș, cu mustăcioara Întotdeauna aranjată, era ispita Întruchipată. Arminda nu-și dădea seama de amănuntele astea. Se completau golurile prin angajarea unor noi servitori, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cum era cu tricoul de tenis și cu părul oxigenat. În sufragerie, arhitectul la modă și soția lui, o Susan mai ștearsă, savurau Încîntați căprioara la cuptor pe care Juan Lucas o califica drept neîntrecută. „Nu știu cum se face, spunea, dar stîrpitura e În mare formă“. — Domnule, Îl Întrerupse Celso, bucătarul m-a rugat să vă Întreb dacă mîncarea e la fel de gustoasă ca la domnișoara Martinez. — Marticorena, corectă Susan, Întorcîndu-se surîză-toare și uitîndu-ise la arhitectul la modă ca să vadă dacă mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gură și Susan, fermecătoare, se uita de sus la arhitect și la soția lui, o să-i invităm din ce În ce mai rar și o să-i chemăm doar pe prietenii buni de tot, o, cum o să savureze rotofeiul Luis Martin Romero bucatele pregătite de stîrpitură... Celso apăru spunînd că Anatolio Îl trimisese pe noul grădinar și că avea nevoie de un furtun ca să ude florile. — Care Anatolio? Întrebă Juan Lucas. — Grădinarul din casa veche, Îl lămuri Julius. — Celso, interveni Susan, spune-i lui Carlos, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi vorbi despre invitație lui Susan, care abia atunci ieșise, prospătă și frumoasă, din cada-piscină. „Ce nume urît, darling“, se mulțumi ea să spună, dar Juan Lueas, care savura fericit o mîncare după rețeta rotofeiului Luis Martin Rornero, preparată de stîrpitura noastră, nu se putu stăpîni. — Probabil că e odrasla coaforului pe care l-am avut la club, spuse. E un prieten vrednic de fiul tău, draga mea. Julius și Cano stăteau pe gînduri mereu, fiecare cu ale lui și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
probabil nimic), mă făcea să nu văd cu ochi buni stânjeneala și teama lor. Mă enerva faptul că se gudurau în jurul mitocanului de Arhivar, că-l salutau, plini de respect, ca să-i câștige bunăvoința, deși înțelegeam de ce se purtau așa. Stârpitura știa tot, despre fiecare! Era gardianul trecutului lor, notat conștiincios în hârțoagele îngălbenite, clasat, ordonat, pregătit pentru orice, inclusiv pentru compromiterea celor care nu i-ar fi fost pe plac, de aceea își permitea, viezurele, profitând de rolul lui, să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Niciodată nu mi-au auzit urechile o blasfemie atât de enervantă. Corul se opri din cântat și privi jignit spre el. — Nu pot să înțeleg ce faci, îi spuse șeful de birou lui Ignatius. Ia mai taci din gură, mongoloidule, stârpitură pocită! — Noi ne întoarcem în fabrică, îi spuse furioasă lui Ignatius purtătoarea de cuvânt a corului, doamna cea îndârjită. Ești un om rău. Nu mă mir că te cată poliția. — Da, da, o susținură și alte voci. — Așteptați o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
probabil nimic), mă făcea să nu văd cu ochi buni stânjeneala și teama lor. Mă enerva faptul că se gudurau în jurul mitocanului de Arhivar, că-l salutau, plini de respect, ca să-i câștige bunăvoința, deși înțelegeam de ce se purtau așa. Stârpitura știa tot, despre fiecare! Era gardianul trecutului lor, notat conștiincios în hârțoagele îngălbenite, clasat, ordonat, pregătit pentru orice, inclusiv pentru compromiterea celor care nu i-ar fi fost pe plac, de aceea își permitea, viezurele, profitând de rolul lui, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]