276 matches
-
-7 săptămâni ei sunt deja independenți, iar la 3 luni ajung la maturitatea sexuală. Animalele tinere și puii au un comportament foarte jucăuș. Șobolanii cenușii sunt omnivori. Spectrul alimentelor consumate cuprinde semințe, muguri, fructe, ouă de păsări, carne. stricată și stârvuri de animale, mamifere mici etc. Ei evită totuși alimentele necunoscute, comportament ce este cunoscut ca “misoneism”. Speranța de viață a șobolanului cenușiu este de maxim 4 ani, vârstă la care rareori ajung, dacă trăiesc în natură.
Surpriză! Cu ce te poți trezi în vasul de toaletă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65173_a_66498]
-
ale disimulării, recomandîndu-se de-a dreptul în substanță confesivă: „tot ce făurim în neistovite reîntoarceri // e doar o încercare de tămăduire / a unui abis / de rană // dinspre zbor, să fie, aceste întinderi / doar escala // lepădării noastre de umbre // despovărare de stîrv a inimii // dinspre un miez nicicînd adumbrit? // doamne, între sămînța arborelui / și sămînța din fructul lui / cercul se închide" (și-o clipă, într-adevăr). E oarecum o situație-limită a expresiei poetice, dezgolită de artificii, redusă la o vibrație dolorică. Printr-
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
au înflorit spaima și greața" (ibidem). Defel intimidată de agresiunea lucrurilor uzate, rejectate de optica obștească, poeta le îmbrățișează în numele unei ordini absconse, reparatoare: „lumea e făcută din benzină / gunoaie sudori și duhori reciclate / flori și parfumuri artificiale / împodobind un stîrv sau altul / dar în dimineața asta / cineva a cosit pentru mine iarba / și a așezat lucrurile la locul lor" (mă odihnesc). În opoziție cu golul care e stagnare, materia e o mișcare cu reciclabile efecte. Dar acest materialism poetizat posedă
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
o singură prejudecată - realitatea,/ la fel cu Democrit materialistul cel care și-a scos ochii/ pentru a nu-l stînjeni în cercetările sale făcute cu ochii minții,/ dar mi-e dat mie să văd cum galbenă și mare ca un stîrv de oaie/ urechea omenirii plutește pe apele unei mlaștini/ printre albe stînci de calcar și foșnitoare pîlcuri de trestii./ Zadarnic noapte de noapte cu auzul înfipt în urechi ca un baston pentru orbi/ pipăi crăpăturile memoriei,/ căci nici măcar un șobolan
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
Dar m-am retras neștiut, singuratic, într-un eres. Stare Ce bine aș fi dus-o, dacă nu aș fi avut caracter. Erai un nenorocit e muritor, îmi șopti, cinic, filozoful. Teamă Iată, lumina se strică, are un iz de stârv aruncat în zorii zilei, în ciuda tuturor purităților. Unii oameni o adoră, alții, trecători grăbiți, își fac cruce i-și scuipă în sân. Iată, lumina se strică, are un iz de stârv străin. Poem Voi nu pricepeți, că eu vă iubesc
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/3415_a_4740]
-
Teamă Iată, lumina se strică, are un iz de stârv aruncat în zorii zilei, în ciuda tuturor purităților. Unii oameni o adoră, alții, trecători grăbiți, își fac cruce i-și scuipă în sân. Iată, lumina se strică, are un iz de stârv străin. Poem Voi nu pricepeți, că eu vă iubesc, numai spunându-vă adevărul. La capătul lui Sub tăcere, se ascunde o altă ăcere; și tot așa, se înșiră un lung, tunel de tăceri. La capătul lui, doar eu, doar vocea
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/3415_a_4740]
-
prânzeasacă-n Cana-Galilee. deșertăciune. DA!... deșertăciune! ne duce-n hau corabia lui Noe. pe Terra asta de delațiune de pui de oameni nu mai e nevoie. mai punem tricoloare prin balcoane și murmuram lozinci patriotarde mergând spre purgator - batalioane de oameni - stârvuri vii - și totul arde! când am chemat poeții să salveze numele Țării - erau beți prin crame. prostia noastră, mințile obeze au vrut destinul gliei să-l destrame. o grea molima dăinuie prin Țară. se duc cocorii - cum se duc mereu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
a dispărut complet, în schimb, instinctele compun, în imaginarul lui Dan Coman, o faună cât se poate de palpabilă și de... previzibilă. „Pătrund în mintea mea cu viteza unui ghepard tânăr”, „glasul atârnă în afara mea/ mic și țeapăn cât un stârv de albină”, „noaptea ni se strecoară fluturi sub unghii”, „zboară muștele ca descreieratele”, „la 27 de ani/ precum capul cocoșului lângă butuc/ la mică distanță de corpul încă zvârcolindu-se/ corpul meu”, „chipul acoperit de viermi”, „pești răpitori de-a
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
sentimentul golului și-al destrămării, al pierderii puterii. Din aceste căderi excavează viziuni de o sălbatică expresivitate, sub imperiul unei spaime elementare și contagioase: ŤScutul lui cît o cîmpie de pe care s-au retras apele/ și au lăsat în urmă stîrvuri de animale de oameni și pești/ face umbră// pe plitele încinse sfîrîie prada înăbușită în mirodenii/ cu toții suflăm în jar/ și gîturile noastre cresc ca niște corăbii/ ce se apropie direct de globii ieșiți din orbite// pînzele lor au fost
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]
-
Sâni grași Din care n-a curs niciodată Lapte. *** Porumbul patriei mele îmi apare în cale De-a stânga și de-a dreapta Mereu când ies în lume. Cunosc prea bine Marea asta de tulpini uscate Cu rădăcini adând înfipte în stârvuri aruncate de veacuri pe câmp, în spatele mugurilor prăfuiți de cicoare. Și peste lanuri, frumusețe românească pură, Pungi de plastic duse de vânt Din floare în floare Să poarte polenul în patru zări. O, și cum ne hrănim de veacuri Cu
Debutul și urmarea by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/10263_a_11588]
-
înghițitură zdravănă, râgâi zgomotos și adăugă: Dar știi ceva? Uneori, când zbor deasupra deșertului în căutarea celor rătăciți, nu mă simt ca un înger salvator care vine în ajutorul unui biet nenorocit, ci ca o scârbă de vultur ce mănâncă stârvuri. Dacă ei n-ar fi aici, jos, riscându-și viața sub un soare care topește și pietrele, eu n-aș sta acolo, sus, cu aer condiționat, bând bere. — Ei sunt aici pentru că așa au vrut, îi aminti interlocutorul său. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
altceva decât un dușman. — Așa am spus. — Păi, sunt sigur că astăzi am văzut vulturi, hiene și șacali. Asta pare o grădină zoologică, nu ultimul colț din Tenere. — Da, am văzut și eu, dar se pare că îi atrage mirosul stârvurilor. Ce fel de stârvuri? Bănuiesc că cele ale cadavrelor ostaticilor. — Păi, dacă ostaticii sunt deja stârvuri... noi ce dracu’ mai căutăm aici? Încercăm să-i eliberăm pe cei care mai sunt în viață. Dacă a mai rămas vreunul. După părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Așa am spus. — Păi, sunt sigur că astăzi am văzut vulturi, hiene și șacali. Asta pare o grădină zoologică, nu ultimul colț din Tenere. — Da, am văzut și eu, dar se pare că îi atrage mirosul stârvurilor. Ce fel de stârvuri? Bănuiesc că cele ale cadavrelor ostaticilor. — Păi, dacă ostaticii sunt deja stârvuri... noi ce dracu’ mai căutăm aici? Încercăm să-i eliberăm pe cei care mai sunt în viață. Dacă a mai rămas vreunul. După părerea mea, nu cred să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și șacali. Asta pare o grădină zoologică, nu ultimul colț din Tenere. — Da, am văzut și eu, dar se pare că îi atrage mirosul stârvurilor. Ce fel de stârvuri? Bănuiesc că cele ale cadavrelor ostaticilor. — Păi, dacă ostaticii sunt deja stârvuri... noi ce dracu’ mai căutăm aici? Încercăm să-i eliberăm pe cei care mai sunt în viață. Dacă a mai rămas vreunul. După părerea mea, nu cred să mai fi rămas vreunul, fiindcă vulturii ăștia zboară peste patru locuri diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de nimerit, dar apoi scoase o înjurătură, când își dădu seama că fiecare rănit ce sângera din abundență sau avea febră consuma mai multă apă decât dacă ar fi murit. — Mizerabili! Când se lumină de ziuă, descoperiră, de asemenea, că stârvurile ce atrăseseră atenția vulturilor, hienelor și șacalilor nu erau ale prizonierilor în căutarea cărora veniseră, așa cum își imaginaseră, ci a patru capre prăpădite puse cu pricepere în locuri unde cu greu se putea ajunge, ceea ce le întări încă o dată ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
elaborat. Beduinii îi lăsaseră să le cucerească fortăreața, dar prețul li se părea excesiv, ținând cont mai ales că așa-zisa fortăreață nu era decât o grămadă de pietre calcinate de soare și infestate de o numeroase lighioane ce mâncau stârvuri și mișunau peste tot. — Băga-i-aș în mă-sa! — Acum ce mai e? — Încep să bănuiesc că păduchioșii ăștia vor să ne facă să ne petrecem ziua urcând și coborând prin văgăunile astea, scotocind pas cu pas toate coclaurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
treacă prin creier nostalgia niciodată gustată a pămîntului făgăduit. O, tarantula, tragic scarabeu cu ochi verzui lingînd pubisul blînd al Sulamithei, prin nori se deschid magazine cu parfumuri de citron și de mosc și nările ogarilor care am fost leapădă stîrvuri mici de resentimente. Vocea călugăriței deghizată la telefon, invitația ei Într-un pat vesel și drăgălaș la ora cinci cînd febra atinge nivelul maxim. O, țigară săracă și stoarsă de spermă ce vizitatori mai aduci În confesionalele creierului, cu brize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de-acolo îmi vor veni răspunsurile miilor de întrebări care nu încetează să mă urmărească din clipa în care m-am născut. Să mă sprijin, cu mâinile mele uscate și sângerânde, de pervazul interior al ferestrei, să mă împing cu stârvul meu insensibil de picior paralizat în cine știe ce obiect aflat la capul patului meu, pentru a căpăta un sprijin nesperat, și-apoi să mă ridic cumva cu forța singurului braț pe care îl mai pot mișca. Ah, cât de greu... fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fiara să-l poată ajunge. Acum era sigur că un urs îi luase urma. Ce, altceva, putea fi? Era singurul animal a cărui dimensiuni puteau fi comparate cu ceea ce auzise el mai devreme. Știa că ursul nu se atinge de stârvuri, așa încât se hotărî să facă pe mortul. Nu era sigur dacă îi va reuși, dar era singurul lucru pe care îl putea face. Se lăsă pe o parte, ghemuindu-se strâns la pământ, străduindu-se să respire cât mai rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și murmurând „Tâgâdâm, Tâgâdâm, Pam, Pam“. O luă razna într-o zi de bombardamente crâncene. Geamurile se zgâlțâiau la fiecare cinci secunde precum suprafața apei la un viscol puternic. Aerul era plin de mirosul de praf de pușcă și de stârvuri. Puțea până și în case. Astupam crăpăturile ferestrelor cu cârpe umede. Puștii povesteau mai târziu că Împotrivă stătuse cu capul în mîini timp de aproape o oră până ce era pe cale să explodeze, înainte de a se urca în picioare pe catedră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ierta încă un divorț? Visa urât, probabil, a doua zi mi-a și povestit visul, era o poveste groaznică, se făcea că pe blana din fața șemineului era un lup, peste gresie crescuseră ierburi înalte, mirosea curios, a mâl și a stârvuri, nările i se dilatau, hârtii uscate de o sută de euro creșteau în vârfuri de buruieni, lupul s-a prefăcut deodată, așa, ca în vise, într-un bărbat tatuat în roșu, precum la vechii geți, avea ochii albaștri și părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Troian [7] Și se-auzea departe ca un corn tot mai stins clinchete de podoabe și susur de licori pe bolta Lumii Troia răsărea trist și straniu ca un apus al lumii de mii și mii de ori [8] Și stârvul Europei din ce în ce mai tare ca un vânt care bate pe-ntindere duhnea corbii duhnirii iată din cosmos cum coboară și mândră e duhoarea duhnindu-se pe ea [9] Și-atunci apare iată la Porțile Cetății Calul Troian în forma Americii senine
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
DIN ROUĂ AMARĂ Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2004 din 26 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ploaia ștergea amintirile din ochii roși de caniculă a cumpănii ce odihnea linul apei, pe tâmple. Puhoaiele, cucereau ca niște hoarde rebele, stârvurile lăsate de vânturi pe sânii câmpiei. La marginea satului, fântâna zemuia în mușuroiul de insecte și larve ce-i gustau, îmbătate de mirosul de moarte, cenușa. Sub tălpile înțepate de ciulinii Bărăganului, pământul își țuguia buzele, trăgându-și cu înverșunare
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ioan LILA DOAR LA TINE-N ALCLCOV jeu. sept. 08 22:46:12 2011 Bucuria de-a fi vii, nostalgici, tîrzii panoplii de obiecte visuri fade, abjecte, primăveri friguroase stîrvuri fără carcase gînduri dure, copii, zile de reverii - care nu ne mai lăsa, lîncede, dar nu-mi pasă - eu sînt fluture mov doar la tine-n alcov Referință Bibliografica: DOAR LA TINE-N ALCOV / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
DOAR LA TINE-N ALCOV de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367348_a_368677]
-
13 - 31, aripile lui măsoară cuvântul - necuvântul, necuvântul- cuvântul! ... parcă nu știe unde să-și așeze aripile! *** Un zbor simetric ne călătorește *** Medalionul nr 13 Soldatul pleacă în război cu toate inimile sale, e ultima bătălie cea dintre muză și stârvul muzei, cea dintre zborurile din afara și zborurile din' năuntru! ... Toate lucrurile poartă numărul 13 ca si cum s-ar fi născut toate deodată și toate numai în casa Poetului! Vagonul numărul 13, locul numărul 13, taxiul numărul 13, ca și cum toate au declarat
MEDALION NICHITA STĂNESCU (31.03.1933-13.12.1983) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367428_a_368757]