KorAP: Find »[drukola/base=stăpână & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...133 >

3,317 matches

Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257

prinse curaj din nou și vorbi: - Cotanele noastre dragi, noi nu am făcut nimic rău. Și suntem închiși aici din cauza lui Moș Crăciun, care le face cadou numai celor care vrea el. Noi suntem buni și vă iubim. Auzindu-l, stăpâna cotanelor îi privi fix pe moși și spuse: - Nu zău, așa de buni sunteți voi, încât cineva a considerat de cuviință să vă închidă în colivia asta mare și odioasă, urâților ce sunteți voi! Eu și sora mea, sigur avem

PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
nostru. - Ceee?! Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! Cotanele nu se așteptaseră la una ca asta și de aceea reacționară în acest fel. Dar moșii stătură de data asta liniștiți și așteptară ca păsările să se potolească. La un moment dat, tăcură și stăpâna lor le spuse: - Dragele mele, nouă nu prea ne-a plăcut pe niciunde să ne facem cuib, dar această colivie îmi place foarte mult. De aceea cred că ni-i s-ar potrivi nouă, nu acestor moși negri. - Da, așa

PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
vorbise, dar să ne apucăm de cuib, pfui! Nuu, eu nu vreau. - Nuu, nici noi nu vrem! săriră și celelalte cotane, ce? Noi să muncim pentru un cuib? Nuuu, nici vorbă, nici măcar nu vrem să auzim de așa ceva! - Guraaa! strigă stăpâna lor, gura! Să nu vă mai aud, măi leneșelor ce sunteți, să nu vă mai aud! Am hotărât că de data asta să ne facem și noi un cuib al nostru, să nu mai fim nevoite să zburăm de colo-colo

PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
asta să ne facem și noi un cuib al nostru, să nu mai fim nevoite să zburăm de colo-colo! Și haideți, apucați-vă de treabă! Si să nu o văd pe vreuna dintre voi că stă! Ne-am înțeles? - Da, stăpână! aprobară cotanele în cor. Și zburând în jurul coliviei de câteva ori, se agățară de ea și o cuprinseră cu aripile strâns. Apoi își scoaseră ghearele ca un briceag și începură să zgârâie zăbrelele și lacătele. Imensa colivie începu să se

PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
În sfârșit suntem liberi, datorită vouă. Acum noi vom pleca și voi veți avea parte de această colivie, care, pentru noi a fost o pușcărie, atâta amar de vreme. - Da, sunteți liberi să plecați cât mai repede de aici, spuse stăpâna cotanelor. Să nu vă mai văd. Auzind ce le spune, moșul se întoarse către moșii lui și spuse: - Da fraților, haideți! În sfârșit am scăpat de colivia asta, care a fost blestemul nostru! Haideți să mergem în treaba noastră. Și

PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
faceți? Proștilor, ce sunteți voi! Din cauza voastră mă cert cu viscolul, și cine mai știe? Poate că și cu zăpada asta am să mă cert până la urmă, din cauza prostiilor voastre! - Nu din cauza noastră te cerți cu Viscolul, ci din cauza ta Stăpâne, îi spuse acel moș negru care mai vorbise. Ce vină avem noi că te iei de el? - Moș Gerilă, are dreptate slujitorul tău, auzi dintr-odată vorba zăpezii. Pe mine și pe ziuă ne faci negre pe unde treci, de

PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
altfel, Moș Gerilă și ai lui zăriră niște luminițe și auziră colindele de Crăciun. - Ei, uite acolo! strigă Moș Gerilă, uite! În sfârșit l-am găsit pe Moș Crăciun! În sfârșit voi da ochii cu el! - Daaa! Uite! Așa este Stăpâne! îi răspunse una din umbre. - Taci măi, taci! Că dacă nu vedeam eu, tu n-ai fi văzut nimic, măi prostule ce ești! - Cum să nu văd? Că doar nu-s chior nici eu, și nici ceilalți care suntem în

PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
Corola-blog/BlogPost/374226_a_375555

știutul vechi clocot Și stinge tot focul de jar. Împrăștie iz de tămâie, Aprinde luminile-n sfeșnic, Iubirea, a noastră, rămâie În timpul cel pururea veșnic. Și pune-mi bănuțul în mână, Împinge și barca pe ape, Căci moartea, a toate stăpână, E-aproape, aproape, aproape. Și cheamă degrabă și vântul Să plimbe frunzișul cel veșted, Închide cu grijă mormântul Și pune-mi o floare la creștet. Referință Bibliografică: PSALM / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18

PSALM de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1426683894.html [Corola-blog/BlogPost/374226_a_375555]
Corola-blog/BlogPost/346205_a_347534

mai am!”. Cu colțurile gurii căzute, Lică îngăimă cu dezamăgire: - Stai, măi... Tu o să fii mereu bine-venit în casa noastră. - Aha! Casa noastră! Nici nu ți-ai adus maimuța-n casă și mă și dai afară! Deja ai făcut-o stăpână pe averea ta. Și de ce-o să fiu bine-venit? Să asist la drăgălelile voastre siropoase? Mă apucă greața. Așa-i c-o să vă drăgăliți în prezența mea? - Deh... știu și eu? Dacă zici tu că ți-ar face rău... - Nu

CUM ŞI-A PLIMBAT SUFLEŢEL DEPRESIA PE LA PRIETENI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Cum_si_a_plimbat_sufletel_depresia_pe_florentina_loredana_dalian_1357651395.html [Corola-blog/BlogPost/346205_a_347534]
Corola-blog/BlogPost/379358_a_380687

vieții de odinioară, De vei pătrunde iară-n eternele adâncuri Mă vei găsi în triste versuri dintr-o vară. E vara-aceea-n care două universuri S-au contopit aievea-n sufletele noastre, Redând iubirii dreptul, în nerostite versuri, Să fie ea stăpâna mirificelor astre Ce ne-au vegheat din ceruri în noapte luminând, Puștiul întunecat al vieții trecătoare Și o clipă am simțit la unison bătând, În inimile noastre a dragostei splendoare. Trecută vară-n care ne-a răscolit iubirea. O strofă

POVEȘTILE IUBIRII … TRECUTA VARĂ de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 by http://confluente.ro/caprar_florin_1441042195.html [Corola-blog/BlogPost/379358_a_380687]
Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982

mine (aveam un dovleac de la țară) și, ca niciodată, îmi rămăsese puțină cocă, cam cât un pumn de copil. Nu m-am îndurat să o arunc, așa că am pus-o la frigider. Odată ajunsă la unchiul meu, m-am făcut stăpână pe mica bucătărie, rugându-mă Domnului să mă ajute să termin cu treaba până spre seară, pentru că a doua zi dimineață urma să pregătesc coliva, vasele și îmbrăcămintea ce trebuiau date de pomană, după datină, la cimitir. Unchiul Zaharia urma

MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/Proza_0.html [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615

a rămas pe cer stăpân./ Cum nu vrea ca muritorii / Să-l considere hapsân, / /Împrumută-o adiere / De la vântul cel sprințar / Și-o trimite cu plăcere / Pământenilor, în dar.” Dar nici luna nu este omisă, crăiasa nopții în toate ipostazele: „Stăpâna nopții”, „Unde-i luna?!”, „Eclipsă”, „Luna plină”, „Luna e îndrăgostită”: „O steluță călătoare / Se îndreaptă către Soare, / Să-l invite la serată / Când e bolta înstelată./ / Ar dori ca el să vină / Cu o trenă de lumină, / S-o așeze

SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417630456.html [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523

Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș urla parcă a pagubă. Oare să fi prevestit plecarea stăpânei sale din lumea drepților cum spunea singură? Gândurile lui Săndica se învălmășeau și se întreba mereu dacă să plece sau nu din localitate. Trebuia să vândă totul. Cui să-i vândă și pe ce preț? Și dacă relația cu Mircea

ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405008334.html [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
Corola-blog/BlogPost/340947_a_342276

iubito, mai devreme, O să ne fie noaptea prea puțină, În Cartea mea ne-scrisă de poeme Rodească bucurie din lumină! Veacul în care suntem amândoi, Măcar el în urmă să rămână, Sporească veșnicia dintre noi, Ea să ne fie singura stăpână. Vremelnicia mea nu mai contează, Se schimbă vremea, cea de pe pământ, Aș vrea să te întreb, iubire trează, Din viața noastră, la ce oră sunt? Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Se schimbă ora... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția

SE SCHIMBĂ ORA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1490507158.html [Corola-blog/BlogPost/340947_a_342276]
Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534

p. 65), ci poeții trăiesc, intră în eternitate prin poemele lor, prin cititorii acestora. Dorel Sibii iubea lumea, viața, oamenii, empatiza cu semenii în nevoie: Venind cu trupul, p. 32: „Am pribegit ca lemnul sfânt / pe marea ce-mi era stăpînă,/ muream cînd orice pasăre murea / dar trupul nu-mi lăsam din mână.” Rădăcinile bine înfipte în pământul sfânt al satului românesc în care a văzut lumina zilei și educația primită în familie, îi sunt călăuze spirituale poetului Dorel Sibii. În

SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1444386933.html [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938

a spus vreodată că o paralelă între aceste versuri ale Vavilei Popovici și cele ale lui Ion Barbu din “Riga Crypto și lapona Enigel” (Mă-închin la soarele-nțelept,/ Că sufletu-i fântână-n piept/ Și roata albă mi-e stăpână/ Ce zace-n sufletul fântână./ La soare, roata se mărește,/ La umbră, numai carnea crește/ Și somn e carnea, se dezumflă,/-- Dar vânt și umbră iar o umflă...”) este absolut normală? Cum se autodefinește lumea spirituală a Vavilei Popovici în

CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 by http://confluente.ro/Cand_izbanda_preaplinului_de_dragoste_da_ca_roada_binele_si_raul_.html [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138

în casă Ingrid! - De acord Dora! Ea începe să cheme pisica pe aleea parcului însă în zadar. Pe Siky, am găsit-o întinsă pe terasa de la parter a casei la întoarcere. Se încălzea la soare indiferentă la neliniștea ce provocase stăpânei sale. Referință Bibliografică: DOAMNA ,,EINSTEIN' (fragment din romanul INGRID, publicat în 2015- editura Editgraph) partea I / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2234, Anul VII, 11 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate

DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1486766698.html [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
Corola-blog/BlogPost/374048_a_375377

oricui putea-voi spune . Să domolesc Simun sub palmieri ! Ce veselii să-nece în pustiu o pătimire dată azi și ieri și ce va fi apoi, eu pot să știu ? Clepsidra-și curge neabătută ora cu ritual și ritmul implacabil . Stăpână e pe calea tuturora, într-un „ mereu ” ades imaginabil . Tu, frunză care-adăpostești destinul purtând secunda-n zborul efemer, ai tremurat și-ai scuturat puținul din colț de suflet, ce-a rămas stingher . Tunel prin vreme astăzi aș străbate, să regăsesc

SIMUN ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1472216092.html [Corola-blog/BlogPost/374048_a_375377]
Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177

și sfaturi. Doar ca să ți le limpezești pe-ale tale. Nu degeaba se spune: privește mai întâi în ograda ta sufletească și apoi peste gard. Eu privesc acum peste gard, ca să-mi văd ograda sufletească. Și să mă recunosc drept stăpână în ea. În materie de iubire, nimeni nu e mai breaz decât celălalt. Pe acest palier se mișcă autoarea destul de lejer, luându-și drept precauții și alte teme de monolog, de pildă, propria familie, adolescentul Iacob, părinții. Ei devin personaje

CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Eternele_iubiri_secvente_sufletesti_cezarina_adamescu_1333215822.html [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218

la ropotul asurzitor al unei trăsuri care se opri în fața hanului. Din ea coborâră două femei. Una, mai în vârstă, purtând în brațe o copilă, cam de un an, cealaltă, o femeie tânără, ce părea a fi mama copilei și stăpâna celei care coborâse prima din trăsură. Ajutate de doi argați, femeile se îndreptară grăbite spre intrarea în han. Hangiul le ură bun venit și, curtenitor, se adresă celei mai tinere: - Numele dumneavoastră, jupâniță? - Ana Cristoroceanu, răspunse tânăra femeie. Hangiul ridică

MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
milostivească inima și să vă primească, pentru că nu vă are decât pe dumneavoastră și fetița. Doica era o femeie plinuță de prin părțile Brașovului, o săsoaică ageră, ajunsă, fără a se mărita, la vârsta de cincizeci de ani. După moartea stăpânei sale, Bertha rămăsese pentru Ana ca și o mamă. Părinții soțului Anei fuseseră împotriva acestei căsătorii. Fiul lor, absolvent al cursurilor superioare comerciale din Polonia, o întâlnise pe Ana în pelerinajul de întoarcere de la studii, în Brașov, la niște prieteni

MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
întâmplat cu ei. Nu ai auzit? Nimeni, dintre cei care au fost acolo, nu știe nimic nici de Necula și nici de băiatul meu. Doica se ridică în grabă, plecând să ducă la bun sfârșit cele cerute de tânăra sa stăpână. Din jilțul acoperit cu o cuvertură, din catifea albastră, Ana se ridcă și se îndreptă spre fereastră. Dădu la o parte perdelele grele, privind curtea. Flori ornamentale, ce formau aleea de la intrarea în han, își plecau capetele ofilite, cedând parcă

MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
fără să dea importanță cuvintelor rostite. Ai grijă de fetiță. Cu mila și cu bunătatea lui Dumnezeu voi pleca în căutarea lor. Era pentru prima dată când îi vorbea Berthei cu atâtea neînțelesuri. „Ce-o vrea să spună tânăra mea stăpână?” se întrebă nedumerită doica și oftă din toată inima. Careta ieși din han străbătând Ulița cea Mare a Șelarilor, în strigătul vânzătorilor de mărfuri, care își lăudau, cum se pricepea fiecare, produsele expuse. Mătăsurile, pânzele de Damasc întinse pe tejghele

MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960

uitându-se din când în când înapoi la copii. Din urmă se auzea vuietul obuzelor nemțești care se spărgeau cu un bubuit asurzitor pe culmile din jur. Femeia biciuia fără milă boii care nu înțelegeau ce a apucat-o pe stăpâna lor, căci până atunci erau obișnuiți să meargă la pas; Teșcuțoaia se purta întotdeauna frumos cu ei, fiind de părere că „animalu’ trebe îngrijât dacă vrei să te slujască...”. După ce a intrat în Perișani, exploziile obuzelor au încetat. A încetat

HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1449594761.html [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
erau prea înfierbântați și puteau muri una-două. A luat din car o „țoală” și a-nceput să le frece gâturile, spinările și burțile. După ce a terminat de șters boii, aceștia s-au mai smucit un timp și apoi, văzând că stăpâna lor nu are de gând să-i dea la apă, s-au culcat, scoțând niște gemete prelungi, sfâșietoare... Teșcuțoaia le-a dat apoi copiilor să mănânce. După vreo jumătate de oră, au început și boii să mănânce în silă, fără

HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1449594761.html [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]