19,182 matches
-
în judecată și Fondul Monetar Internațional. Ideea e ridicolă, dar ea spune multe despre liderii B.N.S. și despre încercările acestora de a rămîne în prim planul unui sindicalism din ce în ce mai haotic. Nu sînt singurii însă care vor să fie luați drept stăpîni ai unui sindicalism care le-a fugit în mare parte de sub picioare. La ora asta, un Iancu Muhu, cel care a reușit să pună pe butuci Combinatul de la Reșița, are mai multă putere efectivă decît marii lideri ai sindicalismului autohton
Viitorul portretului lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15508_a_16833]
-
răcnet rostogolit peste cîmpuri, ghemuit în munți.// Jumătăți uriașe atîrnau de cîte un picior în cîrlige de nichel zidite printre faianțe:/ chipul simplificat acum din interior./ Sîngele și toată murdăria pe jgheaburi de ciment./ Oameni îmbrăcați în cauciuc erau aici stăpînii. Ei luau vita fără viață în spinare. Ei beau sînge proaspăt în căni ei mîncau fibrele cele mai fragede, fripte în curte pe grătarul veșnic aprins.// Deși aveau treabă mereu, deși nu ascultau nimic vreodată - Difuzorul pus la maximum zi
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
în criză de timp pentru că în 2001 n-a făcut decât să-și zâmbească în oglinzi, încântat că opoziția a dispărut ca potârnichile la sosirea vânătorului. Ce n-au înțeles șefii actuali ai țării, cum n-au înțeles nici foștii stăpâni, e că veritabila opoziție o constituie poporul, nu mercenarii care-și schimbă tricourile în funcție de primele de joc oferite. Oricât vor pactiza unii cu alții, oricâte înțelegeri de culise vor face, dușmanul ireductibil - populația înfometată și derutată - nu așteaptă decât prilejul
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
din această rasă s-au dovedit în nenumărate rînduri de o agresivitate feroce, adevărate pericole publice, cu zeci de victime semnalate în presă. Copii desfigurați, adulți care de-abia au scăpat cu zile de pe urma atecurilor unor rotweileri pe care nici stăpînii lor n-au izbutit să-i pună la respect. E limpede că acești cîini sînt prost dresați sau învățați să sară la om, ceea ce e și mai grav. Era demult cazul ca în legislația autohtonă să se reglementeze obligațiile persoanelor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
să beneficieze de învoirea de-a spune adevăruri neplăcute. Numai că sistemul comunist a contrafăcut pînă și tipul bufonului, obligîndu-l a-și metamorfoza sarcasmul în laudă incomensurabilă, a-și direcționa exagerarea deformatoare exclusiv în encomiul deșănțat. În loc de a-și batjocori stăpînul, un astfel de court-fool ajunge a se batjocori pe sine. E consecința inevitabilă a servituții ideologic-propagandistice asumate, din mlaștina devoratoare de conștiință a căreia nu mai există scăpare. Astfel că incontestabilul geniu călinescian și-a aplicat sieși o nemeritată eclipsă
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
și va ajunge un mare pianist (Pianul și ciuringa), copiilor ajunși la o anumită vîrstă li se face cadou un păianjen care ajunge prietenul lor cel mai bun (Păianjenul), lumea (pseudo) medievală (populată cu sfinți, conți, vrăjitoare, cardinali și inchizitori, stăpîni și servitori) glisează spre tancuri și bombe atomice, penicilină ("15000U intramuscular"), Napoleon și Trafalgar, într-o povestire cu arome din Marquez și Agopian. în unele texte ritmul e sacadat, cu enumerații sau repetiții laitmotivice și fir epic gîfîit (cam ca
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
de curînd performanța unui prozator încă tînăr și aproape fără notorietate. Am fost surprins la lectura romanului Povestea Marelui Brigand de prezența unei tehnici narative rafinate, pe un suport de viață și de depozitare livrescă extrem de pretențios, un autor la fel de stăpîn pe descripția fidelă de epocă și pe resorturile inspirației magice, cu rădăcini indigene, dar și străine. Ce-am reținut cu satisfacție la Cimpoeșu e că el adună la etajul de jos, răbdător, amănunte veridice, le intersectează, le răsucește cronologic, le
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
aparent fără legătură: "Bea marea, Xantos!" Am rămas cu gura căscată. Cu cîteva zile în urmă, TVR prezentase un spectacol de teatru în care era vorba de viața de sclav a lui Esop (interpretat, îmi aduc aminte, de Corado Negreanu). Stăpînul lui (Xantos - Marian Hudac), care îi promisese în mai multe rînduri liberarea dacă îl scoate din buclucurile în care se băga, vine să-i spună că a pierdut un pariu în urma căruia ar trebui să bea marea. Convins că nici
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
din contră, în ceea ce o privește pe cea din urmă ar cam fi ceva motive de plîns, fosta bebelușă a rîs probabil de una singură. Și cum doar două situații au ca efect sigur îngrășarea, cea care decurge din privirile stăpînului și cea care privește direct rîsul, este de bănuit că, în consecința celei de-a doua, bebelușa s-a cam îngrășat. S-a îngrășat exclusiv în zona bustului, acolo unde, pînă acum, așa cum îi și stă bine unei bebelușe, era
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
e că bărbații publici împrumută tot mai mult identitatea „fetelor" publice. Nu-mi vin în minte mai mult de zece inși care să nu facă de râs ideea de senator și deputat. Cât despre „ministeriabili", să fim sănătoși! Slugi ale stăpânului unic - cel mai vizibil dintre români - ei se complac în roluri de interpreți ai unui scenariu despre care nu știu și nu vor să știe nimic. A fost nevoie de un interviu cu ambasadorul american, dl. Michael Guest, pentru a
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
spre el săgeți otrăvite. A fost suficient un tête-à-tête la Cotroceni pentru ca fragilul castel de carți al Arogantului să fie luat de vânt. Iar când Iliescu și-a adus în sala Parlamentului jilțul prezidențial, ca să vadă tot prostul cine e stăpânul ăstei țări, obrazul năstăsiot a luat indescriptibila culoare a pământului plouat. Contemplându-i chipul, presa a vorbit despre apariția în lumea picto-politicii a noi nuanțe ale negrului. Năstase a pus nasul în piept, acceptând fără crâcnire aspra corecție a mai-marelui
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
sedusă de palavrele rostite de el și ghioaga mânuită de „emanatul" Iliescu. înafara unor producte precum Gușă ori Ponta, Năstase nu poate miza necondiționat pe nimeni. Partidul, în ciuda jurămintelor de credință ale liderilor din teritoriu, continuă să meargă alături de vechiul stăpân. Acela măcar le-a dat iluzia că e asemeni lor, pe când parvenitul cu ifose intelectuale e tolerat numai și numai pentru că le-a cerut-o Iliescu. Cu atât mai stupefiantă e incapacitatea lui Năstase A. de-a înțelege realitatea. Ar
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
Stai! Și Domnul, ca o slugă, temător îl și ținuse, mîinile durîndu-l, deasupra neamului ucigător, ca unuia să-i împlinească gîndul. Și-acesta el era, acest bătrîn, muncit, cum ei credeau, de mari eforturi la cei o sută zece ani stăpîn. Dar se sculă, brusc năvălind în corturi. 2 (Dieta lui Iosua) Și se-abătu ca grindina afară: Voi ce-I promiteți? Dumnezei destui așteaptă-n jur o vorbă doar să spui. Dar de-i alegeți, Domnul vă omoară. Și cu-
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
soarta lor, a oamenilor, trebuie să reprezinte întotdeauna scopul, niciodată doar mijloacele pentru atingerea lui. În plus, ideea de progres în forma în care s-a încetățenit în secolul XX, cu implicita încredere în capacitatea omului de a fi total stăpîn pe destinul său, conține în fașă și obsesia acțiunii destructive a dușmanului din umbră, această obsesie paranoică crescînd proporțional cu grandoarea viziunii despre om. Dacă omul-demiurg este acela care făurește istoria - uneori pe seama și împotriva semenilor lui - de unde vin eșecurile
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
le-a investit într-însa, o fac aproape de nerecunoscut. în ultimă instanță, tot ceea ce a făcut Nietzsche în toate scrierile lui n-a fost decât o luptă aprigă cu această întrebare copleșitoare: "Poate voința de adevăr să aspire a deveni stăpânul vieții, și nu sclavul ei, chiar dacă rezultatul este distrugerea vieții?" Iar în cele din urmă, Nietzsche a plătit cu capul pentru faptul de a fi îndrăznit să facă acest lucru. în sfârșit, să mai spun că, deși Safranski empatizează profund
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
așa ceva". Concluzia nu poate fi decît impregnată de-o amărăciune generalizatoare: "Profund deprimată de această tradiție de lingăi. Să mai speri ceva de la intelectualul român? Pe atunci nici nu erau forțați: o simplă vocație de a se gudura la picioarele stăpînului. Oricare ar fi. Evident că "stăpînul" fiind azi cel care e, asistăm la o caricatură a caricaturii". Nu încape îndoială că era comunistă asigură cel mai mare număr de "lingăi", le acordă acestora maxima extensie a gamei de manifestare. Abisul
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
impregnată de-o amărăciune generalizatoare: "Profund deprimată de această tradiție de lingăi. Să mai speri ceva de la intelectualul român? Pe atunci nici nu erau forțați: o simplă vocație de a se gudura la picioarele stăpînului. Oricare ar fi. Evident că "stăpînul" fiind azi cel care e, asistăm la o caricatură a caricaturii". Nu încape îndoială că era comunistă asigură cel mai mare număr de "lingăi", le acordă acestora maxima extensie a gamei de manifestare. Abisul istoric atrage abisul lăuntric al colaboraționiștilor
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
care e, asistăm la o caricatură a caricaturii". Nu încape îndoială că era comunistă asigură cel mai mare număr de "lingăi", le acordă acestora maxima extensie a gamei de manifestare. Abisul istoric atrage abisul lăuntric al colaboraționiștilor. La chemarea "vocii stăpînului" ideologic, aceștia sar cu promptitudine la gîtul scriitorilor ce nu acceptă înregimentarea: Reîncepe campania de presă împotriva noastră. În Săptămîna, Eugen Barbu cu "Mămica Lovinescu" și alte găselnițe de Ferentari. Îl atacă pe Caraion (interviul său a trecut de două
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
de timp: Ce spuneați c-ați făcut, domnu' Pintea?" "Păi, intrarăm în NATO!" Deși ardelean, dl Pintea folosește cu obstinație perfectul simplu. Vreo sechelă din vremea când, transmutat la Timișoara din satul său din Apuseni, tremura în fața șefilor olteni - tradiționalii stăpâni ai orașului de pe Bega. De altfel, am observat că pentru mulți ardeleni suprema formă de evoluție lingvistică este oltenizarea! Nu ezit să intru în jocul lui: "Bine, bine, intrarăți, dar ce-o să faceți de-cum înainte? Că domnu' Bush nu
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
de timp: Ce spuneați c-ați făcut, domnu' Pintea?" "Păi, intrarăm în NATO!" Deși ardelean, dl Pintea folosește cu obstinație perfectul simplu. Vreo sechelă din vremea când, transmutat la Timișoara din satul său din Apuseni, tremura în fața șefilor olteni - tradiționalii stăpâni ai orașului de pe Bega. De altfel, am observat că pentru mulți ardeleni suprema formă de evoluție lingvistică este oltenizarea! Nu ezit să intru în jocul lui: "Bine, bine, intrarăți, dar ce-o să faceți de-cum înainte? Că domnu' Bush nu
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
maghiară. Cu ani în urmă, cineva din grupul lui social și de profesia lui, ar fi fost considerat nepotrivit pentru atât de cultivata mea prietenă, dar el era la punct cu evenimentele culturale, judeca inteligent spectacolele și expozițiile văzute. Era stăpân pe sine și pe viitorul țării sale. Era nedumerit de linia postmodernă la modă în lumea snobilor; dar era gata s-o urmeze. Își făcea datoria și aștepta ca artiștii și criticii să și-o facă pe a lor. Revăzând
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
o mână de oameni, ce-au acționat la ordinele unui dictator criminal. De ce, pentru protejarea lor, se pune în mișcare un vast mecanism de dezinformare, minciună și nerușinare? întrebarea care-ți vine pe buze este următoarea: nu cumva unii dintre stăpâni țării, care, prin forța lucrurilor, nu aveau cum să participe direct în acțiuni antioccidentale, sunt simple marionete în mâna securiștilor "mitologici"? Poate ne dă un răspuns dl. Onișoru. Să ne prefacem, așadar, că-l credem pe dl. Geoană și să
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
s-ar părea că Dumnezeu, sub chip patriarhal, nu s-a prea interesat de femei. încă din neînțelegerea iscată de Geneză (Adam creat după chipul Domnului iar Eva, după al omului), parafată în creștinism de Sfântul Augustin ("Bărbate, tu ești stăpânul, femeia e sclava ta, după voia Domnului"), nu altfel în Talmud și Coran, femeii i-a revenit rolul din umbră (încă Pericle decretase - ca fiind cea mai importantă virtute a femeii - faptul că ar fi în stare să tacă). Cum
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
-ului, la Londra: "N-am mai fost pus niciodată în situația ca fiecare actor care intră pe ușă să fie interesant, plin de vitalitate și charismatic". Descoperi, în Gosford Park, ca într-o dantelărie de o virtuozitate specială, două "clase", stăpînii și servitorii, oamenii saloanelor și oamenii mansardelor, ai bucătăriilor și ai subsolurilor, cei serviți și cei care îi servesc, aristocrații (nu fără irizații de mîrlănie) și servitorii (nu fără irizații de noblețe). Tot filmul se hrănește din vibrația magnetică între
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
asta și face: încearcă să fie în ambele tabere; e adevărat că acel personaj nu putea fi decît actor (și încă american)! Ceea ce deosebește un servitor perfect de unul obișnuit, aflăm din film, e harul anticipării: servitorul perfect știe înaintea stăpînului cînd o să-i fie acestuia foame sau somn, servitorul perfect "nu are viață", pentru că e branșat la cea a stăpînului. "De ce ne trăim viața prin ei?", se revoltă, retoric și zadarnic, un personaj... În jurul acestui misterios "de ce" se învîrte filmul
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]