231 matches
-
celălalt plugul cu brăzdar adânc dar le foloseau în comun ducea la prosperitatea tuturor. Acolo nu există „țărani săraci lipiți pământului” ci gospodari mai mult sau mai puțin înstăriți după munca prestată în propria casă, pe lângă munca depusă pentru boierul stăpânitor al pământurilor. Similar asocierii țăranilor în mici ferme mai des, dar nu exclusiv, găsite la Sași, meseriașii orășeni se asociau în bresle care le apărau ieșirea pe piață și procurarea materiei prime. Un cu totul altfel de sărăcie față de restul
OM BOGAT, OM SĂRAC de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372043_a_373372]
-
să comemoreze „martirii secui”. Pe locul acestui monument, la 10 Martie 1854, au fost spânzurați trei secui condamnați la moarte de către Curtea Marțială din Târgu Mureș pentru că au fost găsiți vinovați de inițierea și formarea unei conjurații împotriva ordinii habsburgice, stăpânitoare în acea vreme în Transilvania. Pentru acești trei secui, în vremea Austro-Ungariei, s-a ridicat un monument. Frumos din partea secuilor și ar trebui să luăm exemplu, să ridicăm și noi monumente trainice, peste secole, acolo unde, cu adevărat, au fost
SZTÁN... PĂPUŞA SECUILOR de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347843_a_349172]
-
coborî de pe soclul, pe care singur se urcase. Aducerea lui Eugen cu picioarele pe pământ, a însemnat umilirea, distrugerea orgoliului cimentat în capul lui, de acolo de sus îi privea pe toți cu ochi de stăpân, de autocrat, de despot stăpânitor, odată ajuns jos, trebuie, că a realizat cât de mic este, mai ales când, Olga l-a tras de urechi. Pe undeva îi era teamă de Zambilă, își dădea seama, că nu va sta cu mâinile încrucișate, va lupta împotriva
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375113_a_376442]
-
nu era una de liniște, ci una de perpetuă luptă, fără însă ca prin această luptă să se dezvolte sau să se promoveze ceva. Era lupta de voințe între un prinț mai energic și altul mai slab, era istoria dinastiilor stăpînitoare, dar nu a popoarelor; era un șir de intrigi și revolte ce se desfășurau fără încetare, și anume nu urzite de supuși împotriva stăpînilor lor, ci de fiul prințului contra tatălui, de frați, unchi și nepoți, unii împotriva altora, ori
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
1880] ["ASTĂZI FIIND PRIMA ÎNTRUNIRE... "] Astăzi fiind prima întrunire a acționarilor Băncii Naționale vom avea fericirea s-auzim pe care dintre iluștrii patrioți puternicii zilei l-au uns guvernator, cine a stătut, cu mila lui Dumnezeu și voința reversibilității, Domn stăpânitor peste creditul României. Asemenea se vor alege patru directori și patru cenzori pentru... "construirea băncii", după cum zice organul oficios de la 14 cuptor. Cu-o fizionomie foarte bisericoasă și plină de cuvioșie organul guvernamental aduce aminte acționarilor că aci "nu poate
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
care l-a avut, cu cadrele pe care le-a avut și ajutat în permanență și condus de partid, a fost în stare să facă față sarcinilor care i s-au pus în față și anume luptei împotriva rămășițelor claselor stăpânitoare care în perioada de la început, vreau să spun, erau foarte puternice, se dedau la diverse și la diverse vicleșuguri, lucrau sub diverse forme împotriva regimului și Ministerul de Interne a putut să facă față acestor sarcini pe care le-a
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Astfel, în secolele VII-IX, unele comunități sunt legate de un jupan sau cneaz, cu obligații permanente de întreținere. Comunitățile erau în mare parte daco-romane (române), dovadă o treptată românizare a slavilor, dar așezarea lor nu se mărginește la constituirea clasei stăpânitoare, în nordul Dunării, ci și la închegarea de comunități agricole-obști, care vor deveni și acestea românești. Izvoarele istorice amintesc fără echivoc de existența nobilimii slave și de sate libere locuite de slavi. În același timp, slavii au contribuit la popularea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fără rezerve faptul că tăcerea textelor în legătură cu daco-romanii, timp de aproape zece secole, nu este un argument hotărâtor împotriva continuității unei populații romanizate la nordul Dunării. Este foarte adevărat că cei din evul mediu desemnau un ținut după numele populației stăpânitoare". Însă Lot nuanțează mai departe: Totuși dacă textele tac despre populația din nord, ele nu tac și în privința populațiilor de limbă latină de la sudul Dunării. Ele au ocupat un spațiu mai întins decât credea Jirecek (vezi mai jos). Însă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trăiau și "romanii" de fapt autohtonii romanici. În mijlocul acestei populații autohtone din câmpia munteană trăiau triburi numeroase de slavi, căci "ei au mulți regi", adică conducători (fruntași) ai uniunilor de obști. Din aceste izvoare rezultă, în mod incontestabil, că pătura stăpânitoare a feudalismului românesc s-a închegat din rândurile acestei nobilimi tribale slave, aflate încă în faza "democrației militare". Ei devin treptat ereditari și obțin de la obștile romanice supuse dijmă în produse și clacă (muncă gratuită). Această nobilime tribală, viitoarea clasă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
feudalismului românesc s-a închegat din rândurile acestei nobilimi tribale slave, aflate încă în faza "democrației militare". Ei devin treptat ereditari și obțin de la obștile romanice supuse dijmă în produse și clacă (muncă gratuită). Această nobilime tribală, viitoarea clasă feudală stăpânitoare, aparținea aproape exclusiv populației alogene, slave și turanice. Dintre acești alogeni, cei ce au jucat un rol mai important în aservirea vechilor obști ale autohtonilor (românilor) au fost slavii. Aceștia, stabiliți în nordul Dunării, în a doua jumătate a secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se bucura de o situație socială superioară față de autohtoni. La aceeași concluzie conduce și onomastică slavă (numele de persoane) din sânul clasei boierești și cneziale la români până în secolul al XVII-lea. Denumirea în limba română a categoriilor aparținând clasei stăpânitoare (boier, cneaz, jupan) sunt toate de origine slavă, indică pe stăpânii de pământ, ceea ce dovedește același lucru. În sfârșit, dar semnificativ, denumirea dată în Țara Românească, țăranilor dependenți, rumânii, arată fără nici o îndoială că, într-o vreme, la începutul dominației
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sunt toate de origine slavă, indică pe stăpânii de pământ, ceea ce dovedește același lucru. În sfârșit, dar semnificativ, denumirea dată în Țara Românească, țăranilor dependenți, rumânii, arată fără nici o îndoială că, într-o vreme, la începutul dominației slave, o clasă stăpânitoare de alt neam și altă limbă s-a așezat (suprapus) peste obștile "romanice", care au ajuns în felul acesta în stare de dependență. N. Bălcescu nota în același sens: "rumân, după obiceiul în vigoare, în Europa barbară, de a numi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sub stăpânirea cnezilor și a boierilor, termenul vecin a devenit sinonim cu om dependent. Aceasta dovedește că aservirea obștilor libere a început anterior așezării slavilor în Dacia sau în paralel cu așezarea acestora. Putem concluziona că, în principal, originea clasei stăpânitoare a feudalismului românesc provine din diferențierea internă a obștilor autohtone și constituirea unei clase suprapuse, puternice și avute, în sânul acestora. Dubla terminologie în limba română medievală, ce desemnează pe stăpâni și supuși, e o dovadă istorică despre închegarea clasei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost vorba mai sus. În momentul în care căpeteniile acestora au ajuns să fie întreținuții obștilor, ei și-au arogat drepturi ereditare și o poziție (funcții) și bunuri mai presus de ceilalți membri ai obștei. Acești fruntași privilegiați constituie pătura stăpânitoare a societății autohtone (românești). Membrii acestei nobilimi (aristocrații) cu familiile lor poartă numele de cnezi sau juzi. Identificarea cnezilor și a juzilor cu nobilimea prestatală rezultă din frecvența utilizării acestui termen și acestei instituții în toate ramurile din teritoriile românești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În concluzie, în toate țările române, cnezii alcătuiau o singură (aceeași) instituție cnezială-o pătură de proprietari de pământ, neprivilegiați, cu origine comună, nobilimea prestatală, asemănătoare la toți românii. În cele trei țări, instituția (categoria) cnezilor reprezintă prima formă a clasei stăpânitoare (feudale). Această categorie a supraviețuit, după întemeierea statului medieval, dar era deja pe cale de dispariție.15 După acest interludiu, conceptual și teoretic, să urmărim mai îndeaproape aspectele vieții sociale. Dezvoltarea economică din aceste secole a influențat structura socială a comunităților
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
organică, chiar dacă vârful ierarhiei politice putea fi slav sau turanic, se putea numi Bogdan sau Negru. Ajunse în punctul maxim al evoluției (maturității) lor, voievodatele s-au întrunit în stat. Constituirea statului medieval românesc a fost precedată de alcătuirea clasei stăpânitoare (suprapuse). În urma diferențierii din obștile libere țărănești, începând cu secoul al X-lea, fruntașii acestora s-au constituit treptat într-o pătură suprapusă privilegiată, viitoarea boierime (termen bulgaro-slav). Categoria privilegiată (boierimea) a fost precedată de apariția unei pături sociale, de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
între Carpați și Dunăre a rezistat marii încercări din acest an. Numit ulterior "Ungrovlahia", Țara Românească ("zemlia Ungrovlahiiskoi"), el a dobândit o nouă identitate istorică, ce a consfințit existența sa de-sine-stătătoare. Noul statut al țării și al voievodului, atributul "singur stăpânitor " (samoderjavnâi-autocrator) și mai apoi "domn și mare voievod" este grăitor de la sine. Noua identitate istorică a Țării Românești și noul titlu voievodal nu au fost recunoscute de regele ungur, pentru care Basarab nu era decât vasalul său. Întors în țara
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de schimb din văi și o serie de orașe. Un impuls a venit și din sudul țării, unde se întemeiase, în 1227-1228, Episcopia cumanilor, distrusă de invazia mongolă, dar restabilită după 1241, sub numele de Episcopia Milcovensis. Ulterior, aflăm că stăpânitori (boieri) locali preluaseră pământurile episcopiei deducem că, și la est de Carpați, existau acei "maiores terrae", viitoarea aristocrație feudală. În Moldova, nu se știe sigur dacă ținuturile, la origine, au fost voievodate, dar existau aici regiuni rurale dependente de o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pune mâna Să știți c-am pus-o însumi și să urmați întocmai. ROMAN (aparte) Îmi văd visul cu ochii... Urât vis! VODĂ Uricare! Citește-acum hrisovul prin care-l orîndim. URICARUL (citind) Cu mila lui Dumnezeu Io Dragul Vvd, Domn stăpânitor a toată țara Maramureșului, Despot cetății Arieșului, Graf al Țării secuiești, facem știre prin această carte a Noastră, cui se cuvine și tuturor câți vor vedea-o sau vor auzi citindu-se, că, la vreme de slăbiciune fiind, Ne-am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stând pe tron; la poalele dealului stau grămadă, ticsiți, oameni cu fel de fel de merite și fel de fel de fire, cari, pe rotunzirea acestei sfere, încearcă a-și îmbunătăți poziția. Între toți cari privesc cu ochii țintă la stăpânitoarea femeie, personific pe unul de făptura lui Timon pe care Fortuna îl cheamă cu-n semn ce-i face cu mâna ei de fildeș, iar favorul ei învederat preface numaidecât în sclavi și slugi pe cei cari-i fusese rivali
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
este la romei regentă. S-alergăm dar la împăratul romeic și să ne plecăm cerbicea sub domnia lui; căci jugul unui principe cu minte și în vrâstă e folositor și în orice caz cu mult mai ușor decât jugul unui stăpânitor copil". Acest cuvânt a fost atât de convingător încît toți se declarară gata a se supune. O solie cătră împăratul pune la cale împreună cu el condițiile predării, cari din partea împăratului sânt recunoscute printr-un hrisov de aur. Partea cea mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nici în fine nepotul său nevrîstnic Ioan Laskaris, ci abia Mihail Paleolog, acest epitrop necredincios, care a răpit tronul lui Ioan. Ba chiar cea din urmă catastrofă hotărâtoare era implicată într-un strâns raport cu statul româno-bulgar. Cel din urmă stăpânitor al Epirului, Mihail II Comnen, se lepădă de vasalitate și ridică armele contra împăratului Niceii, suveranului său recunoscut. Mihail Paleolog rândui pe frate-său cu o parte de oști contra lui Mihail Comnen, dar era foarte îngrijit ca acest vasal
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fier i-o și fac chiar în mod considerabil și că antreprenori străini cari ar împodobi vasele lor cu colorile noastre ar putea să constituie un surogat, nu tocmai esențial, al unei navigațiuni naționale. E aproape sigur că Domnii vechi, stăpînitori[i] Dunării și Mării Negre, cum erau Alexandru cel Bun și Mircea I, posedau în statele lor o navigațiune exercitată de genoveji și venețiani, care, fără a fi națională și în mâna poporului muntean al românilor, a înflorit pe țărmurii noștri
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
oaste sârbească avea să se unească cu el și să ajute a cuceri Constantinopolul, iar Petru, care-și așezase deja pe frunte cercul de aur, după ce câștigase pentru el pe bulgari, avea să devie {EminescuOpXIII 224} prin împăratul german (allemanic ) stăpânitor al Constantinopolului. Rosler, în Romanische Studien, are pe deplin cuvânt când atribuie o enormă consecuență hotărârii pe care - ar fi luat-o împăratul, căci poporul românesc, care umplea pe atuncea partea dinlăuntru a tuturor provinciilor Traciei, Macedoniei, Thesaliei, Moesiei, întrecea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de botez, răstignire, înviere și înălțare . Mai concret: “...dumnezeu, pe acest (oarecare, n.n.) Iisus pe care voi l’ați răstignit, l’a făcut (s.n.) domn și hristos. (Fapte 2.36)”; “Pe acesta, dumnezeu, prin dreapta sa, l’a înălțat (s.n.) stăpânitor și mântuitor... (Fapte 5.31)”. Totodată, pentru apostoli Iisus, fiul lui David (deci terestru, n.n.), devine Christos, fiul lui dumnezeu prin adopțiune , adică prin alegere în primul rând; aceasta susține ipoteza evoluției lui Christos. Părerea contrarie a lui Pavel, adică
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]