65,778 matches
-
fotbal - jucau echipele României și Iugoslaviei. La șapte ani de la prima transmsie, în 1935, numărul abonaților radio din România atingea 1 % din populație, în capitală și în orașele mai mari, radioul intrase în modă. În același an intra în funcțiune stația de la Bod, pusă pe picioare de însuși Marconi, părintele oficial al radioului. Bod avea să devină cea mai importantă stație de radio din România, cu cel mai puternic emițător din sud-estul Europei, locul prin care treceau toate comunicațiile radio de la
Radio România, de 85 de ani în (e)misiune [Corola-blog/BlogPost/94320_a_95612]
-
1 % din populație, în capitală și în orașele mai mari, radioul intrase în modă. În același an intra în funcțiune stația de la Bod, pusă pe picioare de însuși Marconi, părintele oficial al radioului. Bod avea să devină cea mai importantă stație de radio din România, cu cel mai puternic emițător din sud-estul Europei, locul prin care treceau toate comunicațiile radio de la conducere către popor. Au vrut să pună mâna pe ea legionarii și naziștii, a fost apărată, bombardată și ocupată. Stația
Radio România, de 85 de ani în (e)misiune [Corola-blog/BlogPost/94320_a_95612]
-
stație de radio din România, cu cel mai puternic emițător din sud-estul Europei, locul prin care treceau toate comunicațiile radio de la conducere către popor. Au vrut să pună mâna pe ea legionarii și naziștii, a fost apărată, bombardată și ocupată. Stația de radioemisie de la Bod a înseamnat chiar istoria radioului în România. La microfonul radioului s-a lansat și Maria Tănase, la 20 februarie 1938, acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, apoi a susținut în direct un program la emisiunea
Radio România, de 85 de ani în (e)misiune [Corola-blog/BlogPost/94320_a_95612]
-
își pot închiria mersul de pe Fashion Tv. Mulți dintre noi chiar sunt curioși cum e viața de cocalar, cum e să porți haine de cocalar, cum e să te dai mare cu tricoul Harmani cumpărat de mama de la toneta din stația de tramvai. Noi ne-am gândit să îți dăm șansă să te afirmi cu cele mai fake haine, cu cea mai talentata atitudine și să te simți pentru o noapte cocalar. Impresioneaza-ti pitzipoaca cu un Red Bull dacă vrei
Fake Fashion Party @ Club Office, 23 aprilie [Corola-blog/BlogPost/94477_a_95769]
-
cărbune... De ce te-ai oprit? Mai spune! Mai spune! Itinerarii Străin de duhul pământului, setos de sufletul neamului, Către poșta Vitan, prin vechii Dudești mai căutam timpului voga, Dinspre Chei către Vergului, când aud printre roți, în uruiri citadine: „Urmează stația Octavian Goga!” Și dintr-odată, ca de-un miracol se clătinară în mine Plopii și nucii, în zărania anilor, tot mai amarilor, Cu jalea Ardealului, dinspre Sibii, în uluiri carpatine Până la casa popii, dinsus, pe-o uliță a Rășinarilor. Pot
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
Erai căutare - nu-ți găsiseși încă locul lângă bărbatul care credea că-și aflase lângă tine norocul. Te jucai de-a apa și focul în vagoanele de stafii unde îți alergau copiii din cărări în cărări fără să oprească la stațiile tale numite deportări. Femeile care au amintiri rămân întotdeauna singure.
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
negru pufos cu ochii verzi mustăți de husar răsucite pe deget și-a-nvechit gheara în așternutul meu îl sărutam pe coaste când își muta inima de pe stânga pe dreapta și cu un grăunte din somnul lui învelea luminile din stația de tramvai ca să nu-mi bată în ochi sunt prea multe emoții pe centimetru pătrat pe mine nu mă mai interesează cine a inventat omul mă interesează cine a inventat motanul și de ce încap în el atâtea piramide de ce „pisica
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
a locuit o vară echipa de muncitori care consolida digul excavatoristu mi-a povestit cum a furat el un cîine de la mănăstirea bîntuită cum a trecut el cîinele cu barca: bruno! (din cauza drumului petrolier regiunea e aproape sălbatică cei de la stația meteo afirmă că în zonă e cel mai bogat aer și totuși sunt atît de puțini oameni o familie de refugiați și un deținut politic locuiesc aici restul sunt case de vacanță) am lipsit cîteva zile eram plecat după piese
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
gările, aeroporturile și sateliții intercontinentali, ele sînt instrumentele noastre de suflat, de corzi și percuție, împreună interpretăm aceeași bucată simfonică pentru urechi siderale, fiecare cum poate, cu creierul, cu picioarele, unii în păduri, alții în vizuina de bloc, alții în stații lunare. Sîntem un miceliu vast, cîntător. Acoperim pămîntul cu sputa noastră corozivă, fantastă, cu cultura noastră de circuite integrate și biți; asemenea penicilinei pe o lamă de sticlă într-un laborator ne înmulțim frenetic sub ochiul scrutător al neantului; adiem
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
același: statuia Coanei Mița Biciclista, mama fondatoare, găuroiul din asfaltul de pe Aleea Lăcrămioarelor, care-a-nghițit 14 mașini, pînă acum, barul Dracula, cu degustare de sînge proaspăt, apartamentul net-starului Luci, Copacul Fericirii, minimausoleul lui Coco, papagalul poliglot, din sufrageria lui tanti Ema, stația Dor Mărunt a autobuzului 666, banca verde din parc pe care e scrijelit TITI + GINA = LOVE, biserica popii Bilanț, cu acoperișul din foiță de platină și portretele actorilor de la Hollywood în locul sfinților din icoane și de pe pereți, Trabantul în care
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
de garanție Răducu, c-ar mai fi fost dispus să rămînă lîngă ea s-o ajute, după ce și-ar fi făcut cheful. O ajută totuși, ea încerca varianta pe care i-o propuse: vîndu două săptămîni la magazinul de lîngă stația service, unde făcu drumul dus-întors cu mașina lui. Intră o dată cu mașina în pădure, venindu-i poate mai la-ndemînă decît la pensiune, unde îl respinsese de cîteva ori și părea să fi renunțat; să nu se strice cu proprietara pensiunii, o
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
același avion, ei poftim ce-ntâmplare! Dar e o diversiune binevenită: nu se preocupă nimeni de mine ori de valiza mea. Cu valiza în mână, pun piciorul pe scara avionului și mă avânt în sus. La intrarea în avion, la stația stewardeselor, pilotul român și o stewardesă est-germană se uită la mine dar mă lasă să trec, pe lângă ei și pe lângă un portret atârnat pe perete, înrămat. Portretul zâmbește cu buzele ciupite-n sus, sub legenda: Această a cincizecea aeronavă de
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
nicăieri pentru că se termină acolo unde pierzi sensul lovirii și nu poți să-l trasezi fără puterea ce aruncă un pumn de pământ peste ape încinse în dansul pe loc trecerile prin ființe lasă noduri pe care le desfaci între stații, când liniștea accelerează schimbarea și vezi prin pânza lumii un loc în care timpul nu se definește prin pierderi de sânge ci prin umplerea unor contururi răzvrătirile își mușcă primii născuți și vor un plâns pe măsură din care ieși
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
Cronicar Ne aflam îmbarcați zilele trecute, eu și alți concitadini, în autobuzul 133, călătorind ca vai de noi, la oră de vârf, dinspre Piața Romană spre Calea Moșilor. Înaintare trudnică, bară lângă bară, cu multe opriri între stații. Trecusem anevoie de Dorobanți, de Polonă și din nou ne-am oprit. De această dată exact în dreptul unui indicator stradal, un fel de pancartă înfiptă în trotuar pe care scria ceva ce m-a intrigat: Parcul Ion Voicu. Eu știam
Mai există Parcul Ioanid? by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13142_a_14467]
-
Fraza ia uneori aspect de litanie, ca în acest fragment luat la întîmplare: „În care dintre aceste ciudate chipuri ale naturii avea să se întoarcă spre a-și reîncepe viața după ce ar fi uitat ce lăsase în urmă, acolo, în stația de metrou, cînd ridicase piciorul și călcase peste fața propriului ei copil, șarpe, dar copil, eliberîndu-se astfel de tot ce o mai putea reține, o mai putea întoarce din drum și, întocmai ca o mireasă care, dezbrăcîndu-se de toate podoabele
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
porumbei, vrăbii și chiar pescăruși; vei fi însă fotografiat de un japonez surâzător; * am văzut gări (Montparnase sau St. Lazaire) care seamănă cu niste muzee de artă, un muzeu de pictură impresionista care inițial fusese gară (d’Orsay) și o stație de metrou (Louvre-Rivoli) unde sunt expuse, în vitrine, sculpturi egiptene și măști mortuare ale faraonilor; * n-am văzut o singură reclamă stradală la detergenți; reclamele la filme franțuzești sunt cu mult mai numeroase decât cele la producțiile hollywoo- diene, iar
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
prin Paris câte un frehel sau vreo canțoneta la acordeon sunt țiganii români; din cauza faptului că au ajuns să-i agaseze pe francezi se dau spanioli și vorbesc numai cu Òla și cu Muchas gracias; i-am auzit cântând în stația de metrou Tuileries „Hai vino iar în gară noastră mică” și „L’été indien”; după ce a executat excelent o Fugă de Bach la acordeon, l-am ascultat pe un țigănuș de 11-12 ani explicandu-i une doamne, într-o franceză
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
într-o franceză onorabilă, principiul acordeonului; * dar i-am auzit și certandu-se în gura mare, cu înjurăturile neaoșe aferente, care să ia traseul Charles de Gaulle-Étoile și care Bastilia; * orice francez care merge cu metroul mai mult de trei stații scoate din geantă o carte de citit; și nu doar polițiste, am văzut citindu-se în metrou D’Ormesson, Amádo și chiar Lévi-Strauss cu „Race et progrés”; în librarii, un român bun costă cât un pulover bun; nu am văzut
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
pentru care Holograf e stilul absolut. Doi tineri discută în autobuz: „«- Bă, ai văzut ce gagică și-a tras Mutu?», « Da’ ce, mă, Alexandra nu era bună?», «Ba da, da’ asta e Miss Globe», «Ce vrei, mă, are parai!»”. În stație la 601, o tânără își întreabă prietena: „Al tău cât face pe lună?”. Că tot se dă la radio o melodie nouă cu refrenul: „Girls dont like boys / girls love cars and money!”... Recunosc, uneori mă simt frustrat! Problema e
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]
-
-ul nu mai are bani să-ntrețină barierele, acum le manevrează mecanicul, manual.” Hait, nu e glumă; halta e imediat după barieră: vine trenul, oprește de partea cealaltă a șoselei, coboară mecanicul, dă jos bariera, urcă înapoi, trage trenul în stație, ridică bariera. N-are mult de alergat, noroc că personalul are numai vreo trei vagoane. Nici de casă de bilete nu mai are bani CFR-ul, tichetele se vînd în tren, controlorii au tot timpul treabă. Sînt multe bariere în
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
combinația de sunet și imagine, la manipularea timpului și a spațiului, la ritm sau la cinematografie. Refuză explicit interpretarea filmelor sale bazată pe simbolistică. Zi-le poeme cinematice și basta. Acțiunea, pe scurt: psihologul Kelvin (Donatas Banionis) ajunge la o stație spațială de pe orbita unei planete oceanice numite Solaris. Găsește stația "în ruine", un membru al echipajului mort, restul bântuit de halucinații pe care în curând le experimentează și el, sub forma aparițiilor soției sale moarte. Ca și în 8 ˝, stai
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
spațiului, la ritm sau la cinematografie. Refuză explicit interpretarea filmelor sale bazată pe simbolistică. Zi-le poeme cinematice și basta. Acțiunea, pe scurt: psihologul Kelvin (Donatas Banionis) ajunge la o stație spațială de pe orbita unei planete oceanice numite Solaris. Găsește stația "în ruine", un membru al echipajului mort, restul bântuit de halucinații pe care în curând le experimentează și el, sub forma aparițiilor soției sale moarte. Ca și în 8 ˝, stai și-ți bați capul: ce e real și ce nu
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
nu se cutremura, nu cădeau bombe, nu eram scos la tablă. Nu, de astă dată mă aflam în marele București, într-un cvartal foarte bine configurat, cu falnice edificii din mai multe epoci și vaste bulevarde - ținteam să găsesc o stație de autobuze pentru ca vreunul dintre ele să mă lase în centru, de unde, mai departe, m-aș fi descurcat. Stația era de negăsit, iar când, după crispate traversări de străzi am găsit una, toate numerele de autobuz îmi erau necunoscute și
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
București, într-un cvartal foarte bine configurat, cu falnice edificii din mai multe epoci și vaste bulevarde - ținteam să găsesc o stație de autobuze pentru ca vreunul dintre ele să mă lase în centru, de unde, mai departe, m-aș fi descurcat. Stația era de negăsit, iar când, după crispate traversări de străzi am găsit una, toate numerele de autobuz îmi erau necunoscute și nimeni nu mă putea dumiri în care direcție să mă urc. M-am hotărât atunci să mă sui în
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
cu desăvârșire străine, străzi obscure, scuaruri. Nu știam încotro merge și, în consecință, unde ar trebui să cobor. Mi-am zis însă că mai încolo aveam să mă lămuresc cumva, odată ce fiecare linie trece la un moment dat printr-o stație centrală, că, prin urmare, nu e cazul să mă panichez. Viitorul nu mai era așa de negru, puteam să-mi trag sufletul, pe jumătate țelul mi-era atins. Pe geam se zăreau lanuri, împestrițate cu pâlcuri de maci - ieșisem din
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]