73 matches
-
fiecare stadiu comportă un moment de pregătire și unul de închegare; e) fiecare stadiu reprezintă un moment de echilibru al vieții psihice, echilibru însă relativ, care conține în sine germenii trecerii la un nou stadiu; • dificultatea de a opera cu stadialitatea genetică pe parcursul întregii vieți, fapt care nu apare în cazul stadialității de vârstă Ă numită și stadialitate psihodinamică. Altfel spus, stadialitatea psihodinamică este mai operantă din perspectiva prezentării dezvoltării psihice pe durata vieții decât stadialitatea psihogentică; • între autori se constată
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
e) fiecare stadiu reprezintă un moment de echilibru al vieții psihice, echilibru însă relativ, care conține în sine germenii trecerii la un nou stadiu; • dificultatea de a opera cu stadialitatea genetică pe parcursul întregii vieți, fapt care nu apare în cazul stadialității de vârstă Ă numită și stadialitate psihodinamică. Altfel spus, stadialitatea psihodinamică este mai operantă din perspectiva prezentării dezvoltării psihice pe durata vieții decât stadialitatea psihogentică; • între autori se constată o mare convergență în precizarea stadiilor psihodinamice ale ciclului vieții, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de echilibru al vieții psihice, echilibru însă relativ, care conține în sine germenii trecerii la un nou stadiu; • dificultatea de a opera cu stadialitatea genetică pe parcursul întregii vieți, fapt care nu apare în cazul stadialității de vârstă Ă numită și stadialitate psihodinamică. Altfel spus, stadialitatea psihodinamică este mai operantă din perspectiva prezentării dezvoltării psihice pe durata vieții decât stadialitatea psihogentică; • între autori se constată o mare convergență în precizarea stadiilor psihodinamice ale ciclului vieții, în timp ce în privința criteriilor periodizării și a limitelor
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
psihice, echilibru însă relativ, care conține în sine germenii trecerii la un nou stadiu; • dificultatea de a opera cu stadialitatea genetică pe parcursul întregii vieți, fapt care nu apare în cazul stadialității de vârstă Ă numită și stadialitate psihodinamică. Altfel spus, stadialitatea psihodinamică este mai operantă din perspectiva prezentării dezvoltării psihice pe durata vieții decât stadialitatea psihogentică; • între autori se constată o mare convergență în precizarea stadiilor psihodinamice ale ciclului vieții, în timp ce în privința criteriilor periodizării și a limitelor cronologice ale stadiilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
dificultatea de a opera cu stadialitatea genetică pe parcursul întregii vieți, fapt care nu apare în cazul stadialității de vârstă Ă numită și stadialitate psihodinamică. Altfel spus, stadialitatea psihodinamică este mai operantă din perspectiva prezentării dezvoltării psihice pe durata vieții decât stadialitatea psihogentică; • între autori se constată o mare convergență în precizarea stadiilor psihodinamice ale ciclului vieții, în timp ce în privința criteriilor periodizării și a limitelor cronologice ale stadiilor și substadiilor părerile sunt mult mai diverse; • de regulă, referitor la reperele cronologice, ele tind
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
referitor la reperele cronologice, ele tind să fie diferite la autori diferiți, mai ales după depășirea stadiilor de creștere (copilărie, adolescență); • ordinea stadiilor psihogenetice și psihodinamice este considerată aceeași, diferite fiind însă reperele cronologice, forma, intensitatea și durata lor; • atât stadialitatea genetică, cât și cea dinamică sunt la rândul lor subdivizate în substadii, etape etc.; • există o optică diferită de abordare a stadialității psihodinamice (de vârstă) între școala franceză, preocupată excesiv de această problemă și literatura anglo-saxonă, care o tratează pragmatic: delimitări
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
stadiilor psihogenetice și psihodinamice este considerată aceeași, diferite fiind însă reperele cronologice, forma, intensitatea și durata lor; • atât stadialitatea genetică, cât și cea dinamică sunt la rândul lor subdivizate în substadii, etape etc.; • există o optică diferită de abordare a stadialității psihodinamice (de vârstă) între școala franceză, preocupată excesiv de această problemă și literatura anglo-saxonă, care o tratează pragmatic: delimitări convenționale! (Papalia, D., Wendkos Olds, S., 1986). Din rațiuni didactice, vom folosi pentru prezentarea dezvoltării psihogenetice mai ales conceptul de stadiu, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
anglo-saxonă, care o tratează pragmatic: delimitări convenționale! (Papalia, D., Wendkos Olds, S., 1986). Din rațiuni didactice, vom folosi pentru prezentarea dezvoltării psihogenetice mai ales conceptul de stadiu, iar pentru prezentarea dezvoltării psihodinamice, conceptul de perioadă (vârstă, etapă etc.). 2.2. Stadialitatea cognitivă (J. Piaget), morală (L. Kohlberg) și psihosocială (E. Erikson)tc "2.2. Stadialitatea cognitiv\ (J. Piaget), moral\ (L. Kohlberg) [i psihosocial\ (E. Erikson)" J. Piaget, după cum se știe, s-a ocupat prin excelență de dimensiunea cognitivă a vieții psihice
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
rațiuni didactice, vom folosi pentru prezentarea dezvoltării psihogenetice mai ales conceptul de stadiu, iar pentru prezentarea dezvoltării psihodinamice, conceptul de perioadă (vârstă, etapă etc.). 2.2. Stadialitatea cognitivă (J. Piaget), morală (L. Kohlberg) și psihosocială (E. Erikson)tc "2.2. Stadialitatea cognitiv\ (J. Piaget), moral\ (L. Kohlberg) [i psihosocial\ (E. Erikson)" J. Piaget, după cum se știe, s-a ocupat prin excelență de dimensiunea cognitivă a vieții psihice. Modelul explicativ, pe care l-a propus în urma cercetărilor interdisciplinare ale Școlii de la Geneva
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
limitarea studierii ontogenezei cognitive la perspectiva logicii clasice, care nu acoperă, totuși, spațiul cogniției; b) neluarea în calcul a interacțiuni sociale ca mediator cognitiv între realitatea fizică și construcția mintală a subiectului. Cert este faptul că, elogiată sau discutată critic, stadialitatea piagetiană rămâne punct obligatoriu în intersecția teoriilor dezvoltării cognitive. Practic, ea nu poate fi ocolită, fiind principalul element de raportare și referință. După Piaget, concordantă cu direcția generală a evoluției cognitive, este și judecata morală a copilului. Într-o primă
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și completările ce i se aduc, modelul propus de L. Kohlberg este cel mai utilizat pentru urmărirea și înțelegerea dezvoltării raționamentului moral. Cu titlul de referință doar, semnalăm că stadii psihogenetice pentru dezvoltarea afectivă apar în lucrările de factură psihanalitică, stadialitate care își are punctul de plecare în concepția lui S. Freud). O prezentare explicită, bogat ilustrată cazuistic, este acum și la dispoziția cititorului român (Dolto, F., 1993). În ceea ce privește dezvoltarea psihosocială, cea mai valorificată stadialitate rămâne cea propusă de E. Erikson
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
apar în lucrările de factură psihanalitică, stadialitate care își are punctul de plecare în concepția lui S. Freud). O prezentare explicită, bogat ilustrată cazuistic, este acum și la dispoziția cititorului român (Dolto, F., 1993). În ceea ce privește dezvoltarea psihosocială, cea mai valorificată stadialitate rămâne cea propusă de E. Erikson (1950). Teza centrală a teoriei sale este că potențialul de dezvoltare al individului capătă împlinire pe tot parcursul existenței. Fiecare etapă a vieții este deschisă unei noi achiziții psihosociale, ca urmare a unei noi
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
nouă achiziție între variante polare. Cele opt stadii eriksoniene acoperă perioada întregii vieți. Astfel, accepțiunea lărgită a ontogenezei Ă de la momentul concepției la cel al morții Ă capătă consistență în cadrul uneia dintre primele teorii psihodinamice ale dezvoltării. În viziunea sa, stadialitatea dezvoltării se prezintă astfel: Deși mai puțin cunoscut la noi, modelul eriksonian al dezvoltării este recunoscut ca fiind astăzi unul dintre cele mai cuprinzătoare. Valoarea sa înnoitoare a fost apreciată mai ales în raport cu psihanaliza clasică, de la care, de altfel, și
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
J., 1970; Debesse, M., 1981; Șchiopu, U., ș.a., 1997; Badea, E., 1997). 3.1 Etapa de vârstă 9-12 anitc "3.1 Etapa de vârst\ 9‑12 ani" 3.1.1. Încadrare generală tc "3.1.1. Încadrare general\ " Din perspectiva stadialităților clasice (Erikson, Piaget, Kohlberg), etapa amintită prezintă următoarele încadrări: Stadiul dezvoltării psihosociale: hărnicie vs inferioritate. Este important de oferit copiilor o activitate constructivă, limitând comparațiile între cei buni și cei mai slabi la învățătură. Stadiul dezvoltării cognitive: operații concrete ale
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
dinamica unui proces nu de puține ori contradictoriu și tensionat rolul Bisericii în activitatea de asistență socială din România în condițiile integrării europene sinteza propusă de Ion Petrică furnizează o serie de informații utile celui care vrea să își clarifice stadialitatea contribuției Bisericii în consolidarea sistemului de asistență socială de la noi, autorul punînd în repetate rînduri accentul pe complementaritatea dintre serviciile furnizate de către stat și implicarea lumii clericale. Înțelegând că doctrina socială a Bisericii nu poate opera cu o logică întemeiată
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
nu numai debutului, ci întregului curs al tulburării, valoarea și semnificația lor prognostică a continuat să suscite discuții șicontroverse. Studii privitoare la evoluția schizofreniei descriu apariția SSD în anumite momente ale bolii, dar rezultatele rămân contradictorii poate din cauza legăturii cu stadialitatea bolii și momentul în care pacienții au fost consultați. Depresia în cursul schizofreniei cronice, pare să fie adesea un semn nefavorabil (Daw,1988; Drake, 1986) și a fost asociată adesea cu un risc crescut pentru suicid și recădere. Totuși, rapoarte
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
recunoscută încă de pe vremea lui Kraepelin și Bleuler, semnificația lor întreagă și valoarea prognostică a rămas în continuare neclară. Studii privitoare la evoluția schizofreniei descriu apariția SSD în anumite momente ale bolii, dar rezultatele rămân contradictorii poate din cauza legăturii cu stadialitatea bolii și momentul în care pacienții au fost consultați. Depresia în cursul schizofreniei cronice, pare să fie adesea un semn nefavorabil (Daw,1988; Drake, 1986) și a fost asociată adesea cu un risc crescut pentru suicid și recădere Totuși, rapoarte
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
a acelora negative (sancțiuni), elevul având garanția că este tratat la fel ca oricare altul. În acest scop este necesară doar utilizarea unui computer (care se poate afla în cancelarie). Un sistem de disciplină de acest tip presupune utilizarea unei stadialități a consecințelor, în cadrul căreia stadiul următor este mai important ca precedentul. Pe măsură ce elevul parcurge alt stadiu, acțiunea disciplinară a școlii devine tot mai severă. Exemple de stadii: • prima abatere: nu va ieși în recreația mare; • a doua abatere: nu va
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
o libertate gramaticală relativă în raport cu limbajul verbal; - uneori gesturile sunt mai „economice”, mai puțin solicitante decât cuvintele; - același conținut de cele mai multe ori se poate transmite cu un grad sporit de comprehensibilitate, folosind mai puține gesturi decât cuvinte, propoziții și fraze; - stadialitatea achiziționării acestui limbaj comportă aceleași etape care permit copilului auzitor dobândirea limbajului verbal; - poate fi însușit și de auzitori cu relativă ușurință (unii cercetători susțin că, dacă în copilăria mică, până la constituirea limbajului verbal oral sunt folosite și încurajate semnele
Limbajul mimico-gestual ? avantaje ?i dezavantaje by Mariana P?rc?l?bescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84362_a_85687]
-
vizual în totalitatea sa gramaticală, tehnică, compozițională, a ideii prezente în opera de artă, nu doar a limbajului plastic dacă cercetarea ar fi pus în discuție conceptul de "educație plastică"15. Componentelor educației vizuale li se asociază competențele derivate principiului stadialității în creația plastică, precum și relația conținut formă în noul context al analizei educației și comunicării vizuale. DIMENSIUNI În cercetare au fost introduse trei dimensiuni, elaborate în concordanță cu obiectivele cadru stabilite prin Programa școlară și Metodologia analizei și evaluării imaginii
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
Elaborarea Schemei operaționale de cercetare se fundamenetază pe principii general valabile domeniului analizat, precum și pe aspecte metodologice studiate de Ion Șușală (p. 13, 14). Componentelor educației vizuale, așa cum au fost identificate de I. Șușală le-am adăugat competențele derivate principiului stadialității în creația plastică, precum și relația conținut formă în noul context al analizei conceptului de educație și comunicare vizuală. 16. Colectivul de evaluatori a fost format din: Conferențiar univ. dr. MARIA NICOLESCU Pedagogia artei, Lector univ. IULIAN DALIN TOMA Metodica predării
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
control (intern sau extern), trăsături psihopatice sau nevrotice etc. Pe lângă factorii psihici, semnificativi în analiza fenomenologiei devianței sunt și cei care țin de aspectul sociodemografic: vârsta, sexul, urbanizarea, nivelul de instruire școlară și starea civilă. Din punct de vedere al stadialității ontogenetice (Dragomirescu, V., 1976) putem vorbi de devianță abia în jurul pubertății și adolescenței (12-18 ani) pe fondul formării și dezvoltării personalității, până la această vârstă putându-se identifica doar o serie de predispoziții spre comportamente antisociale; fiecare acțiune corectivă fiind caracteristică
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Între diferitele elemente ale structurii organizaționale. Există criză atunci când gestiunea tensiunilor nu se mai realizează eficient și intervine sciziunea Între elemente diferite: interior și exterior, dependență și autonomie, putere și competență. O altă percepție asupra crizei aduce În discuție perspectiva stadialității fenomenului. I. Criveanu și L. Crăciun (2000, 336) afirmă că aceasta apare ca manifestare ultimă a unui lung proces de incubare, guvernat de o continuă acumulare de disfuncționalități. În mediul organizațional, criza devine rezultanta producerii simultane a unor evenimente la
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]