66 matches
-
-nșelătoare; de cîte ori nu fusesem nevoit să privesc cu resemnare triumful mîrșavei minciuni, nu doar în timpul vieții mele, ci vreme de mai multe decenii. Cît timp irosit în zadar pentru a combate minciuna care îi contaminase nu doar pe staliniști, ci și pe tovarășii lor de drum, progresiști și socialiști, și toate acele spirite oficiale, convenționale, superficiale, care adoră Puterea, se supun Faptului împlinit și nesocotesc orice deviere. Victorie, victorie, cugetam, plîngînd din nou, pe cînd ascultam violoncelul lui Rostropovici
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ocuparea Ungariei și la revitalizarea minusculului partid comunist local. Acesta era deja fragmentat, la o primă analiză conturându-se o facțiune "evreiască" condusă de Matyas Rákosi, fidelă liderului de la Kremlin, care se opunea mai puțin dogmaticului Imre Nagy și altor staliniști ca László Rajk și Janos Kádár, cu alte cuvinte, comuniștilor care, la prima impresie, aveau un sentiment național mai pronunțat. Însă genul acesta de distincție între comuniști "nativi" sau "autohtoni", respectiv comuniști "moscoviți" sau "alogeni" este, așa cum urmează să vedem
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
comunist în România. Dar, după cum am constatat, ambele facțiuni erau la fel de devotate ideologic lui Stalin, iar la nivel empiric, tocmai Dej și așa zișii comuniști "naționaliști" a căror memorie este astăzi aseptizată s-au dovedit a fi cei mai consecvenți staliniști. De fapt, singurul comunist care adera simultan și la principiile naționalismului în acea perioadă era nimeni altul decât Lucrețiu Pătrășcanu (Jowitt: 1971, 126; Shafir: 1985, 35), al doilea inamic politic ca importanță al secretarului general al PMR. Pe de altă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
va juca un rol activ în diseminarea voalată a concluziilor acestuia (Fontaine: 1993, 284). Au urmat, succesiv, reabilitări ale unor importanți comuniști est-europeni epurați în cadrul ultimelor procese "spectacol" orchestrate de către Stalin (Traicho Kostov, Laszló Rajk), demiteri ale celor mai compromiși staliniști din rândurile armatei, Ministerului de Interne și cel al Justiției, valuri de amnistii pentru deținuții politici și reduceri de pedepse pentru cei de drept comun (Fontaine: 1993, 286-287; Brzezinski: 1971, 246). Nu era însă suficient. La nivel economic, pentru a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
anul 1954. Este vorba despre facțiunea "Natolin" (denumită după un palat din Varșovia unde cei reuniți sub această denumire obișnuiau să se întâlnească), respectiv facțiunea "Puławska", a cărei membri se reuneau pe strada din Varșovia cu același nume. Primii, considerați staliniști dogmatici, argumentau în favoarea menținerii unei legături cât mai strânse posibil cu Uniunea Sovietică, restaurarea cenzurii asupra presei, menținerea principalelor coordonate ale stalinismului în economie (industrializare) și ideologie (lupta de clasă), limitarea accesului evreilor la funcții publice, creșterea salariilor cu până la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
respective sunt neomogene, au caracteristici contradictorii (reformiștii se opun lui Gomułka și coordonează tacit reprimarea mișcării muncitorești, în timp ce staliniștii îl susțin) și sunt fundamentate pe conflicte personale mai degrabă decât pe opoziții ideologice. Nu se poate distinge cu adevărat între staliniști și non-staliniști, între reformiști și non-reformiști. Pe cale de consecință, aceste facțiuni nu sunt decât o simplificare cu scop teoretic a unei situații reale deosebit de complexe și fluide și care este astfel distorsionată. Totuși, negarea facțiunilor nu implică negarea existenței unui
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
PMR, spectrul unei lupte pentru putere dinamice, în care protagoniștii nu au rămas pe poziții stabile pe parcursul derulării conflictului. Gomułka nu a acceptat rolul unei simple marionete. A condiționat revenirea sa la putere, de unde fusese înlăturat în 1951 de către unii staliniști conservatori, integrați ulterior în așa zisul grup "Natolin", de "retragerea ofițerilor și specialiștilor sovietici din forțele armate poloneze și aparatul de securitate". Nu în ultimul rând, comunistul național aflat din nou în ascensiune politică directă a solicitat ca simbolul opresiunii
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
doua jumătate a lunii octombrie, pentru a definitiva alegerea conducerii partidului. S-a votat pentru includerea lui Gomułka în Biroul Politic și în secretariatul Comitetului Central, în timp ce din aceleași organisme de conducere au fost excluși cei mai fideli și consecvenți staliniști, printre care mareșalul Rokossowski (Gluchowski: 1995, 39). Cu toate acestea, sovieticii, nemulțumiți de schimbările care se petreceau fără înștiințarea și permisiunea lor, au ajuns la data de 19 octombrie la Varșovia, unde Hrușciov a început să apostrofeze dur conducerea PMUP
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
intervalul 1930-1944 la Moscova, întorcându-se în Ungaria odată cu Armata Roșie. Disputele interne din partidele comuniste est-europene în epoca postbelică nu au fost nicicând purtate de tabere constituite criteriul "nativi" versus "moscoviți". Nu existau comuniști "nativi" și "moscoviți", nestaliniști și staliniști. Toți, fără excepție, îi erau loiali lui Stalin, chiar și Nagy, chiar dacă s-a dovedit ulterior mai puțin dogmatic decât alți colegi de-ai săi. Nu a devenit Lavrenti Beria, temutul lider al NKVD-ului, primul care, la scurt timp
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cenzurii, Întrucît orice cuvînt nelalocul lui i-ar putea deranja pe sovietici, care ar putea interveni cu armata. Prin urmare, tinerii protestatari Își pierd vehemența, devenind „o nouă gardă a compromisului”, și „din această tulburare a apelor reapar și vechii staliniști care Încearcă o operație de reîngheț, la rîndul ei Împotmolită În confuzia generală” (p. 12). Încercînd să răspundă la Întrebarea dacă există o problemă de generații În România, Monica Lovinescu consideră că e o falsă problemă, „căci atunci cînd cei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
tot felul de etichete la care ei nu au aderat și de la care nu s-au revendicat niciodată. Elementul lingvistic și o pseudo-argumentare, orchestrată imagistic și ruptă din contextul enunțiativ al "dușmanilor ideologici", sunt "arsenalul" slab și denigrator al noilor staliniști. Acest soi de politicianism intelectual de dreapta nu are nicio valoare epistemică sau de critică argumentată. Modelul social-politic al României postdecembriste este unul al pseudo-democrației de tip americano-republican, dar fără nicio consistență de fond. Acest hibrid de "democrație (republicană) americană
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și dezastrele acesteia, menținând totodată ficțiunea conform căreia actuala conducere a partidului nu avea nici o vină. Hrușciov și-a asigurat astfel poziția la putere și a obținut libertate de acțiune În reforma economiei sovietice și liberalizarea aparatului de teroare. Vechii staliniști erau acum marginalizați: Molotov a fost Înlăturat din postul de ministru de Externe În iunie, În ajunul vizitei lui Tito la Moscova. Cât despre contemporanii lui Hrușciov și mai tinerii aparatcici, precum Leonid Brejnev, ei erau la fel de vinovați ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Tito din Adriatica pentru a-l informa despre apropiata invazie, acesta s-a arătat Îngrijorat, dar Înțelegător. Principala lui grijă era ca guvernul-marionetă ce avea să fie instalat În Ungaria să nu-i includă pe Rákosi și pe alți staliniști nereformați. În această privință, lui Hrușciov nu i-a fost greu să-l liniștească. Dar Hrușciov a fost vizibil nemulțumit când, doar două zile mai târziu, Tito le acorda azil politic lui Nagy, altor cincisprezece membri ai guvernului său și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sale clar neromânești Înfășurându-se În mantia naționalismului. Dej a inițiat tactica, iar Ceaușescu nu a făcut decât să o perfecționeze. Dar această strategie avea și mai mult succes În străinătate. În timp ce Albania, surogatul european al Chinei, nu atrăgea decât staliniști nostalgici și maoiști incorigibili, imaginea internațională a României comuniste era surprinzător de pozitivă. Prin simpla distanțare de Moscova, Bucureștiul s-a ales cu o pleiadă neverosimilă de admiratori occidentali. În august 1966, The Economist vedea În Ceaușescu un „de Gaulle
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor constantă În viața publică au afectat Îndeosebi organizațiile tradiționale ale stângii. Partidele comuniste din vestul Europei, subminate de erodarea progresivă a bazei lor proletare și discreditate de invazia Cehoslovaciei, erau cele mai vulnerabile. Partidul Comunist Francez era condus de staliniști nereformați În totalitate, care nu s-au dezis niciodată cu adevărat de evenimentele din 1956 și cu atât mai puțin de cele din 1968. Inerent conservator, suspicios față de orice problemă sau persoană pe care nu o putea subordona și controla
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
invazia cehoslovacă România a primit o puternică lovitură în eforturile ei pentru independență pe 21 august 1968, cînd în Cehoslovacia au năvălit trupe din cinci state socialiste, punînd capăt "Primăverii de la Praga". În ianuarie 1968, un grup de reformatori și staliniști nemulțumiți îl înlăturaseră pe Antonin Novotni din funcția de secretar general al Partidului Comunist Cehoslovac, înlocuindu-l cu Alexander Dubcek. Novotni fusese considerat o marionetă a Moscovei, pe cînd Dubcek era o figură reprezentativă pentru reforma liberală și pentru autonomia
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]