62 matches
-
că între conducerile PCC și PCUS existau neînțelegeri pe probleme ideologice, care s-au răsfrânt și asupra pregătirii proiectului de declarație. La aceasta a contribuit și trend-ul ideologic pe care evoluau cele două conduceri. După victoria împotriva contestatarilor săi staliniști, Hrușciov putea aborda o atitudine mai deschisă, mai conciliantă față de „dușmani”, fiind înclinat să revină la o perspectivă pacifistă asupra relațiilor dintre cele două lagăre. Mao Tze-dun, în schimb, se afla în plină campanie de zdrobire a curentelor reformiste pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost marcat de încercările liderului de la Kremlin de refacere a prestigiului personal, de reafirmare a rolului primordial al URSS în spațiul comunist și de restabilire a unității mișcării comuniste. A fost nevoie de o jumătate de an pentru eliminarea contestatarilor „staliniști” din conducerea PCUS și recuperarea controlului asupra propriului partid. O dată rezolvate lucrurile pe plan intern, Hrușciov și-a concentrat atenția spre obiectivele externe. Consfătuirea de la Moscova din noiembrie 1957 trebuia să încununeze eforturile sale, dar reușita nu a fost decât
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cenzurii, întrucât orice cuvânt nelalocul lui i-ar putea deranja pe sovietici, care ar putea interveni cu armata. Prin urmare, tinerii protestatari își pierd vehemența, devenind „o nouă gardă a compromisului”, și „din această tulburare a apelor reapar și vechii staliniști care încearcă o operație de reîngheț, la rândul ei împotmolită în confuzia generală” (p. 12). încercând să răspundă la întrebarea dacă există o problemă de generații în România, Monica Lovinescu consideră că e o falsă problemă, „căci atunci când cei maturi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
se ridice voci care chemau la reforme mai ample ale sistemului stalinist. Până în cele din urmă, s-a produs o schimbare la vârf, puterea fiind preluată de Władysław Gomułka, care l-a înlocuit pe Bolesław Bierut în fruntea guvernului. Durii staliniști au fost îndepărtați din funcțiile de conducere și ofițerii sovietici aflați la comandă în Armata Poloneză au fost destituiți. Aceste fapte au marcat sfârșitul "Poloniei Staliniste". Dar, pe la mijlocul deceniului al șaptelea, Polonia a început să se confrunte cu dificultăți economice
Republica Populară Polonă () [Corola-website/Science/299409_a_300738]
-
au apărut după al Doilea Război Mondial fără o revoluție, au fost denumite de către unii troțkiști „state muncitorești deformate”). Multe dintre criticile lui Troțki la adresa stalinismului au fost cuprinse în cartea "Revoluția trădată" . „Troțkist” a devenit o etichetă folosită de staliniști pentru a denumi un trădător. În Războiul Civil Spaniol, erau numiți „Trot” de către elementele sprijinite de URSS, acele persoane bănuite sau dovedite a fi spioni fasciști sau elemente provocatoare. George Orwell a scris despre această practică în cartea sa "Homage
Troțkism () [Corola-website/Science/298421_a_299750]
-
conducerii dictatoriale a lui Stalin și a cultului personalității. El a atacat de asemenea și crimele făcute de colaboratorii apropiați ai lui Stalin. Impactul discursului asupra politicii sovietice a fost imens. Discursul a distrus orice urmă de legitimitate ai rivalilor staliniști rămași încă în lupta pentru putere, crescând foarte mult puterea lui Hrușciov în partid. În acest timp, Hrușciov a împuținat restricțiile, a eliberat un număr de disidenți și a inițiat politici economice care au pus un mai mare accent pe
Istoria Uniunii Sovietice (1953-1985) () [Corola-website/Science/298433_a_299762]
-
al PCI. În 1949, întreaga insulă a fost oficial transformată într-o închisoare de maximă securitate și lagăr de muncă. Până în 1956, pe toată perioada Informbiro, a fost folosită pentru a încarcera prizonieri politici. Aceștia au inclus cunoscuți și presupuși staliniști, dar și alți membri ai Partidului Comunist sau chiar cetățeni de rand acuzați care prezintă orice fel de simpatie sau inclinații față de Uniunea Sovietică. Unele surse susțin că aproximativ 32000 de persoane au fost încarcerate numai în lagărul de la Goli
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
popoare. Regimul comunist, instaurat în România după război, a garantat prin Constituție emanciparea tuturor etniilor. În realitate, antisemitismul - interzis prin lege - a îmbrăcat forme noi chiar în cadrul Partidului, unde, după faza inițială în care conducerea a fost în mâinile unor staliniști de origine evreiască precum Ana Pauker sau Iosif Kișinevski, aceasta a trecut treptat în mâinile unor „fruntași” mai „siguri”... mai ales de când Israelul a adoptat o politică pro-occidentală. În numele „clasei muncitoare”, evreii din Partid au fost „epurați” fie ca „buhariniști
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
suprarealiștilor cu excepția lui Breton (care aderă, în 1927, la Partidul Comunist Francez, dar vrea să păstreze o totală independență artistică). Disensiunile politice survin și mai violent după 1929, când cazul Leon Trotzky produce noi scindări între suprarealiștii protestatari, așa-zis "staliniști" (Louis Aragon, Paul Éluard, Pablo Picasso, P. Naville, George Sadoul etc.) și cei trotzkyști, susținuți de Breton, sau cei reprezentând un crez exclusiv artistic (Roger Desnos, G. Ribemont-Dessaignes, Antonin Artaud, Roger Vitrac etc.). În 1929, la data de 15 decembrie
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
ideologia marxist-leninistă, fără să o respingă complet, propunând propriile variante de socialism. Confruntat cu agravarea situației economice, secretarul general al Partidului Comunist Cehoslovac, Antonin Novotny, a fost nevoit la presiunile liderilor sovietici să elimine de la vârful partidului o serie de staliniști, Aleksandr Dubcek devenind prim-secretar al partidului. La nivelul societății apar semnele unui dezgheț, vizibile în plan cultural, dar fără caracter constant. În cadrul partidului au apărut diverse grupări de gândire în care activau membrii și non-membrii de partid ce propuneau
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
istoricul Mihai Pelin, și acestui "studiu de caz" i se datorează în mod esențial revenirea operei lui Vulpe în atenția specialiștilor și colecționarilor de artă. Cartea lui Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950): viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților români între legionari și staliniști" (editura Compania, București, 2005), și mai ales studiul "Asasinarea pictorului Anatol Vulpe", este esențial pentru reevaluarea acelei epoci. Pelin este de părere că Vulpe a fost asasinat din motive politice de sovietici datorită unui zvon malițios conform căruia Vulpe ar
Anatol Vulpe () [Corola-website/Science/322071_a_323400]
-
refugiați. Evreii prezenți în conducerea Partidului Comunist, care preia puterea la data de 6 martie 1945, precum Ana Pauker sau Iosif Chișinevschi, nu s-au preocupat de evreime în general, nici de soarta refugiaților, ci excluziv de interesele lor de staliniști carieriști, iar cei care, închipuindu-și că pot obține de la ei ajutoare sau dreptate, revendicându-se ca evrei, au fost acuzați că ar fi "naționaliști mici-burghezi" sau mai rău, "cosmopoliți fără conștiință de clasă". Unii ajung astfel în lagărele din
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]