325 matches
-
celebrități sumare, unei arte mai general concepută - a teoremei. Emoția e mai ptrofundă și agravată parcă de densitatea pe care i-o conferă o formă avară. Muzicalitatea ei devine acea arhitectonică sonoră despre care vorbea Nietzsche: contrarul vlăguitelor simfonii simboliste. Stanța devine o succesiune de intervale inteligibile, comensurabile: pure, într-un cuvânt. Cu Moréas cunoaștem, în fine, esența înaripată care încorporează uneori această lume de reminiscențe, și pe care o identifică Platon cu Poesis-ul. Deci, problema lui Poe: cercetarea adevăratului domeniu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu sunt lipsite de virtuozitate. Dar și ce mai talmeș-balmeș! Tot calabalâcul simbolist e prezent: satanismul bietului Rollinat, decorul wagnerian de carton, atmosfera de mister, și, pe deasupra, un fel de fudulie palicărească, destul de antipatică. Iată acum același motiv reluat în Stanțe: "Te simt în ochi, o, lună, pe când strălucitoare Prin nopți de vară treci; Și inima distilă dulceața-atrăgătoare A razei tale reci." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Aici, poetul atinge, într-adevăr, limitele stilizării. Capeți impresia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un fel de fudulie palicărească, destul de antipatică. Iată acum același motiv reluat în Stanțe: "Te simt în ochi, o, lună, pe când strălucitoare Prin nopți de vară treci; Și inima distilă dulceața-atrăgătoare A razei tale reci." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Aici, poetul atinge, într-adevăr, limitele stilizării. Capeți impresia, elevat artistică, a unei existențe simplificată și reprezentată. E interesant să ne dăm seama prin ce anume evită Moréas academismul care-l pândește. Prin invențiune. Dar o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în întregime în cuvântul "attrayante" și în locul pe care-l ocupă. Astfel încît, acest cuvânt își depășește conținutul obișnuit și ajunge să denumească o anume calitate de lună: amicală și magnetică. Încă un exemplu de invențiune inefabilă. Îl întîlnim în stanța celebră: "Tovarăș cu eterul, fum plin de nepăsare Ce mult ne-asemuim! De-o clipă-ți este viața, o clipă-a mea mai are. Dar tot din foc ieșim." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Inserat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
invențiune inefabilă. Îl întîlnim în stanța celebră: "Tovarăș cu eterul, fum plin de nepăsare Ce mult ne-asemuim! De-o clipă-ți este viața, o clipă-a mea mai are. Dar tot din foc ieșim." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Inserat în cadrul absolut al eterului acea, "fumée indolente" capătă un cu totul alt atribut. Evocarea eterului ne invită să regândim cuvântul "indolente", să-l înțelegem în accepțiunea lui etimologică: aceea de cruțat de durere. Versul dobândește
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
accepțiunea lui etimologică: aceea de cruțat de durere. Versul dobândește astfel un sens moral și devine emoționant. Un ultim exemplu. Cităm: "O, ceruri infinite, scăldate în lumină, Cer limpede și-albastru al lumilor de sus." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 18) Grație nu știu cărui prestigiu - entuziasmul ochiului care se exaltă, cantitatea considerabilă de vocale care comentează vacuitatea tabloului, în sfârșit, limita circulară impusă acestei calote de cer - nu mai resimțim deloc banalitatea cuvântului "inondé". Dimpotrivă, suntem ispitiți să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de cele provocate de concentrarea extremă a strofelor, din care orice tranziție este izgonită, atunci nu poate fi vorba decât de un singur ermetism: acel copleșitor curent de gânduri și de emoții orfice, acompaniamentul grav și subteran al unora dintre stanțe parcă. Succesiunea anotimpurilor, îmbucătățirea lui Dionysos în peisaj, misterul germinării sunt resimțite de Moréas într-un chip sacru: ca un adevărat inițiat, gâfâind pe drumul care-ajunge de la Cefis la Eleusis. Această miere atică, atât de nouă, pe care-o aduce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
180 pag. .”Gloria locală”,antologie de versuri,Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat,2007,260 pag. .”Portrete în bleu'Marin”,tablete literare,Ed.”Raluca”,Buzău,2008,80 pag. .”Trilogia efemerității”,antologie de proză scurtă”,Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat,2008,180 pag. .”Circum stanțe”,tablete literare,Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat,2009,120 pag. .”Nume și cărți”,critică literară,Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat,2009,100 pag. Referințe critice:Geo Vasile,Nicolae Băciuț,Radu G.Țeposu,Dan Silviu Boerescu,Dumitru Ion Dincă,Stan Brebenel,Ionel Necula
MARIN IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361495_a_362824]
-
Țâmbrescu-Cupeiu a felicitat autoarea pentru demersul ei, prevăzându-i un parcurs triumfal în peisajul literar. Teofil Mândruțiu a dăruit asistenței cele patru volume de versuri ce au văzut lumina tiparului în 2013: „Desenul din nucleu”, „Apăsarea lutului”, „Pribegi în piatră”, „Stanțe și restanțe”.Au prezentat cărțile editorul Gabriel Cojocaru, Iulian Patca, Ion Constantinescu, Gavril Moisași Ioan Benche. Antonia Bodea a dat glas eseului său bazat pe poezia lui T. Mândruțiu, iar Voichița Pălăcean-Vereș a realizat o prezentare sintetică a volumelor, încercând
REGAL LITERAR LA CENACLUL ARTUR SILVESTRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347985_a_349314]
-
brațe să mă poarte măicuța demn nu sunt...” (Timotei Cipariu, Sonetto I, p. 25.) „...Iar, dacă a mea dogmă va fi o rătăcire, / Artistul e de vină, c-a lui dumnezeire / Ca tine de frumoasă a vrut imagina...” (Cezar Boliac, Stanțe (I), p.28.) Invocarea divinității în titlurile sonetelor: „Era-n Lumină o blândețe vastă” (Crișan V. Mușețeanu, p. 439.) „Cătând pe Dumnezeu, L-am întâlnit” ( Crișan V. Mușețescu, p. 440.) Din volumul 2: „În orice răsărit când mă trezesc / Și
INVOCAREA DIVINULUI ÎN CREAŢIA LITERARĂ , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348048_a_349377]
-
răcoare Ți se așterne la picioare Din ce hrisov și până unde Tristețea lumilor pătrunde, Ce moștenire sau crepuscul În minaretul tău minuscul? Fragilă coapsă de vioară De când te știu pe dinafară Podoabă fără circumstnață Care nu-ncapi în nici o stanță! Referință Bibliografică: Fragilă coapsă de vioară / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul II, 16 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
FRAGILĂ COAPSĂ DE VIOARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361962_a_363291]
-
iar ea, sursă de hrană”, în „A fost odată”se ajunge la eludarea minimei decențe în favoarea unui stil neartistic.(„Dragostea a fost odată, / sunt uncheaș, am și prostată, / Poți veni și dezbrăcată, / Gășești ușa încuiată. „/ „Bă, amice”este struturat pe stanțe scurte, șucare, cu iz de târg periferic în care se fac portrete satirice la adresa consoartelor sau concitadinelor. Se sare și în această ipostază peste măsura permisă de decență („Văduva”) Apar însă, în mod ciudat dar salutar, și elemente de filozofie
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
Iași, 2015), poemele dau seamă de zbaterile sale și ale eului ce „moare / în izvoare / tot ducând cu el caline / vise cu culori de soare“, de singurătăți și tristeți ce-i dau, totuși, șansa să rescrie din „doruri triste alte stanțe“, de sondaje în adâncul ființei și de întrebările chinuitoare, de căutările și agonia sufletului „golit de izvor“, de încercări, speranțe și iluminări, de patimi i iubiri rebele, de sensuri și nonsensuri și de tot amalgamul existențial, pe care, ca un
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
douăzeci de grupaje (Solilocvii, În fața ușii - Mirarea, Epifanii, Visul lui Quasimodo, Natură moartă cu poet, Efemeride, Divagații și alte magii, La cap de pod, Joc de doi - Incantații rebele, Rai gol, Arpegii interzise, Crestomația Melanholiei - Semne de apă, Catharsis, Extaze, Stanțe infidele, Exil de voie, Praf lunar, Uitaria, Sintaxa ploii, Ante finis) exprimă forma de trăire înaltă a unui „poet pentru care actul creației reprezintă deopotrivă bucuria dăruirii de sine și suferința celui care taie în carnea propriilor silabe până la rădăcina
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
nr. 365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului colindam adese zilele propice când cădeau popice nucile culese serile inapt tizul anti-izul inundau parbrizul neștiut în fapt toamnele din burg vasele din radă se opreau să vadă pata din amurg stanța un popas pasărea divină ne umplea de vină fiecare ceas tandră o busolă scotea dintre ace zilele cu pace plânsul de violă zborul absolut ruga în tăcere singura avere teama de rebut Referință Bibliografică: zborul absolut / Ion Untaru : Confluențe Literare
ZBORUL ABSOLUT de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350983_a_352312]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DOR DE VACANȚĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 363 din 29 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mii de doruri de vacanță Îmi cutreieră prin fibre Că mă scad din echilibre Vag, în fiecare stanță Și când nu mai pot să mi le Cenzurez și le reprim, Ploi subtile mă deprim Multe nopți întregi și zile O vacanță plânsă-ntruna Cum tânjești dup-o iubire Ce-a trecut în amintire Și se pierde-ncet ca
DOR DE VACANŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351079_a_352408]
-
o sensibilitate umană reală”; 9.” pactul cu realitatea al poetului tranzitiv este de cele mai multe ori un pact al adevărului, al autenticității și sincerității, al mărturiei documentare și mărturisirii” etc. Gheorghe Crăciun crede că poezia tranzitivă începe cu Bacovia, cel din „Stanțe burgheze”, la noi, iar din afară cu Witman, Ezra Pound, Pessoa sau Kavafis. În același timp ne atrage atenția că: 1. „depoetizarea programată, crudă, nu este automat poezie tranzitivă”; 2. „antipoezia, avangardele și formele de lirism metatextual și metalingvistic fac
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
Toate Articolele Autorului Sunt ultima sentimentală ce-am rămas Acestui veac ce sistematic mă refuză Trăiesc obscur în lumea mea confuză Ce nu mai e la modă în Parnas. Stau ca o bazilică în beton Și-n ultimă și desuetă stanță Nu fac din viață simplu maraton Și nici din dragoste mezalianță. Stau ca o bazilică și nu știu De ce mă încăpățânez să stărui De-i prea curând, pri poate, prea târziu Să construiesc sau ca să nărui. Referință Bibliografică: CARTE DE
CARTE DE VIZITĂ de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355922_a_357251]
-
nu, nu vreau să-ți explic” etc. Și bine face, că dacă mai băga în priză multe explicații, cădea curentul în tot orașul. Ce izbitor contrast între prețiozitățile de soiul ăsta și simplitatea atît de elegantă și expresivă a altor stanțe ! Miniaturi precum „gesturi intrate adînc în carne”, „îndoi genunchii doar cît să te strig”, sau pasajul subteran „prin mine trec demoni cu nume celebre”, ori finalul apendicular din Cercuri albe („numai prin rana mea se vede cerul frumos și pustiu
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
de flori de măr, Mă tragi tu de păr! ----------------------- La râpa lui Udevenrode străjuiesc gasteropode să nu mai vină din Atici doctorii în matematici cât e ceasul cristalin și fecioara Geraldine că pun totul în balanță numără și trag în stanță sunetele și măsura fac abstracție cezura ca să schimbe un macaz și să cadă în extaz; Că vedeți voi, simetria nu se scurge din vreun blid n-are (chiar) nimic cu geometria sau cu Euclid Ce să mai zic despre poftă
PASTIŞĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355183_a_356512]
-
Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 279 din 06 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ploaie molcomă, tihnită Ca o binecuvântare Norii lacrimi trec prin sită Și ne plâng pe fiecare Am ajuns și triști și goi Melancolici ca o stanță Dă-ne Doamne, drept la ploi Ca la ultima instanță Am ajuns de tot bicisnici Că ne pierde rătăcirea Dacă nu Te-duri Tu, nici Nouă nu ne-ajută firea Milă pentru noi; țărâna Trage-n jos la ce-i
PLÂNGE DOMNUL PENTRU NOI de ION UNTARU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355587_a_356916]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DINTR-O STANȚĂ ÎN INSTANȚĂ! Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 458 din 02 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Toată lumea fură, fură Nouă nu ne-a mai rămas nimic Într-un hal fără măsură De la mare la cel mic Cei mai mari
DINTR-O STANŢĂ ÎN INSTANŢĂ! de ION UNTARU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346193_a_347522]
-
Să nu dea deștepții-n gropi Că se udă caravana Și ne sar pe haine stropi O să spuneți c-avem lege Că și alții au mai spus Care lege stă dreblege Moțăind cu ochii-n sus! Referință Bibliografică: Dintr-o stanță în instanță! / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 458, Anul II, 02 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
DINTR-O STANŢĂ ÎN INSTANŢĂ! de ION UNTARU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346193_a_347522]
-
cuvinte ce-așteaptă să faci din ele poeme, iar sufletul tău își pune noi ținte în crez și-n vreme. De ce să fii trist? N-are importanță că-n acest sfârșit este plâns și geamăt câtă vreme-auzi în câte o stanță un tandru freamăt. Păsările mor, fluviile seacă, aerul din jur e tot mai fierbinte, dar poți să zâmbești și să spui: Ce dacă, merg înainte! Ninge viscolit, însă râzi. Nu-ți pasă. Simți în aer câlți, dar respiri cu sete
NU-ŢI PASÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 () [Corola-blog/BlogPost/370629_a_371958]
-
publicând în diverse reviste, inclusiv în „Agora Literară “ a Ligii Scriitoirilor Români, Teofil Mândruțiu și-a perfecționat stilul, abordând cu insistență versul clasic. În volumele sale: „Moartea regelui alb“, „Regina de vis”, „Patimi“, „O lumină în mers“, „Desenul din nucleu“, „Stanțe și restanțe“, „Pribegi de piatră” și „Apăsarea lutului”, descoperim întruchiparea existențială cu nuanțe filozofice, desprinsă din legătura indestructibilă dintre Om și Dumnezeu. Alegoriile sale- ale trăirilor intense în fața morții, ale iubirii, ale pasiunii în sens teologal-, țâșnesc ca un izvor
TEOFIL MÂNDRUŢIU – POETUL SENTIMENTELOR ADÂNCI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368195_a_369524]