684 matches
-
Acesta se uita pe fereastră. Se gândea, poate, că îndrăznelii dintâi a mulțimii îi luase loc înțelegerea. Sau, neputincios, aștepta prăpădul. „Crezi că dacă ai inventat chestia asta cu ceasul, ne-ai pus la colț?” i-a strigat, din poartă, Starostele postăvarilor. „Uite că nu se teme nimeni de tine și-am venit aici ca să dai jos tinicheaua aia până n-o prăpădim noi, cu turn cu tot! De la temelie îl radem! Și spune-ne și nouă: de ce nu bate ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
din povestea cu ceasul, iar el se uita la hulubi! Era prea de tot! Porumbeii scânteiau în soarele dimineții. Cădeau în tumbe, se ridicau la cer. Pământenii priveau în tăcere. „Să lăsăm hulubii să coboare singuri!” i-a strigat meșterului Starostele postăvarilor. „Să ne întoarcem la pendula noastră! Dai jos drăcovenia sau nu? Dacă ești cu gând curat, dovedește-o! O să așezi, pe urmă, în vârful turnului o colivie pentru porumbei și duminică o să venim să-i vedem cum zboară! Hotărăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
uita la hulubi. Cei adunați ar fi vrut să-l audă: o scuză, o explicație, o vorbă, două, care să domolească puțin lucrurile. Și gloata o lăsase mai moale. Se trezise stârnită de câțiva inși mai guralivi, în frunte cu Starostele postăvarilor, și tocmai aceștia dădeau acum îndărăt, lăsându-i, de nu se putea altfel, pe alții să arunce primii cu piatra. Zi-ne ceva, Ceasornicarule, și domolește-ne! Le-a zis. Vorbe parcă pe dos alese, întărâtând iar mulțimea. Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
asediat, amuțind iar gloata. „E un dar făcut târgului: nu poate fi înapoiat și nici distrus! Chiar dacă e unul otrăvit! O bomboană în care vă rupeți dinții!” Își agăța funia de gât. Când fluierăturile și huiduielile s-au mai potolit, Starostele postăvarilor i-a strigat: „De-acum nu mai e loc!... Aleargă și dă-l jos! Mai multă înțelegere nici Dumnezeu nu are! Nu te pune cu puhoiu’!” Dezmeticit oarecum, Ceasornicarul a luat-o mai domol. După care a sărit iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
potrivite. Se mai vorbea că în târg sosise un senator, cam așa ceva, pentru a discuta personal cu Ceasornicarul, dar acesta, cornut cum era, nici nu vroise să audă. Refuzase să ajute țara; cum de-l păzeau, acum, jandarmii? Poate că Starostele postăvarilor și încă vreo câțiva, îndemnați de sus, stârniseră oamenii, urmând ca trupa să intervină în ultima clipă. Să vadă căpățânosul ce înseamnă autorități, grija față de oamenii importanți și așa mai departe. Nimic limpede; în silă, dezamăgiți, cei adunați s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
intervină în ultima clipă. Să vadă căpățânosul ce înseamnă autorități, grija față de oamenii importanți și așa mai departe. Nimic limpede; în silă, dezamăgiți, cei adunați s-au îndreptat spre case. Nu le mai ardea de Ceasornicar. Nici de orologiu, de Starostele postăvarilor, de senator... Toate parcă erau făcute pe dos. Se mai băgaseră și cu jandarmii. Pendula n-avea decât să bată cât o vrea. Și Ceasornicarul s-o fută pe mă-sa! Un descreierat! Proști că se vârâseră... Târgul devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
urmă, să dovedească, odată pentru todeauna, că povestea cu orologiul nu a fost decât o scamatorie idioată! „S-a otrăvit, sigur nu a murit de inimă!” a hotărât Poștașul. „Întâi a potrivit orologiul să bată la nouă și patru minute” - Starostele postăvarilor știa cel mai bine! „Apoi a făcut să stea la nouă și cât dracu’ era când și-a luat zilele. A fost un fleac pentru el să-l facă să se oprească după o jumătate de oră. Și ornicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ea porecla. Poreclele de la Ionel Teodoreanu sînt tandre și amuzante. În Groapa lui Eugen Barbu însă, bandiții se denumesc între ei fără menajamente. Un hoț bătrîn și molatic e Treanță, Sandu Mînă-Mică și Nicu Piele întregesc haita. Șeful e numit Starostele și la capătul opus al ierarhiei e Paraschiv, zis pentru început Ucenicul. Ajuns la pușcărie, Ucenicul e întrebat în derîdere cum îl cheamă. Răspunde cu tupeu: Zexe mă cheamă și se impune în fața colegilor de celulă mai experimentați. El visează
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
acesta o saună inundată, un paralelipiped alb, neverosimil în pustia tristă a smârcului. Legenda spune că acolo îți poți spăla păcatele fără să ai nevoie de rugăciuni și mătănii. Cei cinci se află chiar în mijlocul mlaștinii, așa cum le confirmă și starostele satului, într-un limb, un teritoriu al nimănui, peste care domnește o prezență terifiantă care emană din sauna înecată. În mod semnificativ, locuitorii satului sunt în număr de 73, câte victime are Erik pe conștiință, iar comunitatea nu mai are
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
privească în ochi ceva care e atât de cumplit, de insuportabil, încât privirea nu-l poate duce. Rogosin își scrie testamentul cu propriul sânge, durerea celui care și-a ucis mama denunțând-o este de neînchipuit. Așa cum îi spune soția starostelui satului lui Erik, spre deosebire de ochelari, care reflectă lumina, întunericul o absoarbe. Termenii acestei încercări sunt unii religioși, icoanele rămase de la călugări și găsite de Erik sunt șterse, locul haloului de lumină care înconjoară capul sființilor a fost luat de întuneric
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
Goncea, ci un anume Chiru, despre care, deși se aud multe în Replace all, nu se știe mai nimic. Nici măcar dacă mai trăiește sau nu, acolo în bălțile mlăștinoase din zona Ghiolului Negru de la Lintițaru. Oricum, el pare să fie starostele acestor diavoli care invadează, cu ficțiunile lor, realitatea tranziției. Maximumul de informație despre Chiru ni-l oferă un pasaj ce glosează în marginea unei aparente genealogii: Pusese gratuit casa la dispoziția celor de la Cultură pentru mutarea Bibliotecii, după ce vechiul sediu
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
apropie. Ceva cade jos și se sparge. Odaia se umple de țipete. Toți se reped la ușă, să apere... Dau buzna, mirele cu ai lui, cu ceata de răpitori!... Vor să fure mireasa. Dar nu se lasă... Confuzia crește. Afară starostele bate toba. Semn că evenimentul e gata să se petreacă. Steagul se agită puternic, împodobit. Hanuri... funde... clopoței... Bătaia răsună din ce în ce mai poruncitoare... Cei dinăuntru încropesc un fel de apărare. Dar nimic nu poate rezista năvalei. Cei de-afară sunt gata-gata
Mireasa răpită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6216_a_7541]
-
ea porecla. Poreclele de la Ionel Teodoreanu sînt tandre și amuzante. În Groapa lui Eugen Barbu însă, bandiții se denumesc între ei fără menajamente. Un hoț bătrîn și molatec e Treanță, Sandu Mînă-Mică și Nicu Piele întregesc haita. Șeful e numit Starostele și la capătul opus al ierarhiei e Paraschiv, zis pentru început Ucenicul. Ajuns la pușcărie, el e întrebat în derîdere cum îl cheamă. Răspunde cu tupeu: „Zexe mă cheamă” și se impune în fața colegilor mai experimentați. Alți infractori pomeniți în
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
exportatori de literatură”, nu și „producătorii ei”. Condeierii tineri, care se afirmau „sub privirile debusolate ale unei generații de scriitori scoși din drepturi”, sunt asemuiți unor „mînji ce tropăiau în grajdurile de partid”. Arogantul Petru Dumitriu, intrînd în conflict cu „starostele” Mihai Beniuc, refuza să participe la convocările acestuia, punînd întrebarea: „L-ați invitat și pe Porcmălniceanu?”. Pe o asemenea tonalitate, vădind inepuizabile inventivități sarcastice, o gîlgîire a umorii înciudate, scrierea lui Niculae Gheran prilejuiește o lectură savuroasă. De reținut că
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
premiu? - Premiul special. - De unde? - De la Uniune. - De unde ai scos-o, am vrut să întreb. - De la Cornel. Te-a văzut el. - Atunci e ca la radio Erevan. Nu mi s-a dat, ci mi s-a luat, că mi-a cerut starostele să-l iau și să-l înmânez». M-a văzut pe podium și și-a zis: ăsta ia un premiu. Tipic Cornel. Care, el, l-ar fi meritat” (p. 46). Nu întâmplător, acest jurnal debutează cu o relectură minuțioasă a
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
premiu? - Premiul special. - De unde? - De la Uniune. - De unde ai scos-o, am vrut să întreb. - De la Cornel. Te-a văzut el. - Atunci e ca la radio Erevan. Nu mi s-a dat, ci mi s-a luat, că mi-a cerut starostele să-l iau și să-l înmânez.” M-a văzut pe podium și și-a zis ăsta ia un premiu. Tipic, Cornel! Care, el, l-ar fi meritat. Avalanșă de vești rele, unele dureroase, în ultimul timp. Poți să ieși
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4972_a_6297]
-
autodetonează, pretextând penibil că renunță la Fisc, Vamă și Gardă ca să fie secretar general interimar la partid, pe post de înlocuitor de Hellvig, devenit între timp noul Schnecker; totul sub ochii lui Antonescu. Cum țara are nevoie de vicepremier și staroste peste Finanțe, răsare din pălărie Nicolăescu. Pe care Ponta nu poate să-l sufere. Dar nici să respingă simultan două propuneri ale lui Antonescu nu prea merge. Asta dacă, în timp ce Băsescu se joacă amuzat pe simulator în Turcia, susține în
Colaborarea cu Băsescu, buba din USL. Ciutacu: "Amândoi au dreptate" () [Corola-journal/Journalistic/46254_a_47579]
-
Barbu Cioculescu În Blocada există un pasaj în care un staroste de pescari povestește vechi întâmplări unor mai tineri vâslași căci, precum scrie acolo, oamenii mării pun mare preț pe prietenie, a celor de față, a celor din depărtări: fiindcă numai prietenia ține piept stihiilor, potrivnicelor întâmplări ale celor cu destin
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
literară în Luceafărul înaintea foarte îndelungatei mele absențe din țară... Atrage, în treacăt, atenția aliterația din titlu ; repetarea lui d și m, în cuvinte bogate în vocale sonore o și u, sugerează o grea senzualitate într-un distih din poemul Starostea - unde madona este înlocuită cu demona : „demona din dud domol / cu măduva de nămol”. Într-un interviu din 1971, Cezar Baltag face o profesiune de credință : „M-am apropiat de folclor și pentru faptul că, în mod paradoxal, aprofundarea lui
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
Vremea va decide”, răspunde optimist biologul, care e hotărât să-și ducă marele război până la ca-păt. Popasuri filozofice în poezia biologului (din volumul „Oglinzile degeneratului solar”) „În această vacanță; / ciripesc câteva mitocănii / și ajung principe / în lumea susaiului, / și ajung staroste / dacă / lesbienele minții mele / știu să facă paradă. „Și sînt așa de lipit pământului / încît niciodată nu voi urca / la tribună, / la stele, / la grădinile suspendate”. să fiți voi primii din nimic / care-ați «luptat» pe creieri scoși, / tovarăși-pentru luxuri
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
Dar e de-aici, de pe la noi Și l-am vazut adineaori; Trecea agale prin zăvoi Cu fetele de subsuori! Ba altădată l-am văzut La nunți, prin codri noștri dragi. Logodnic, crai nemaivăzut, Clipe furând din buze fragi! E mare staroste prin cer Și printre păsări cunoscut, E-un fermecat uitat de ger Și încălzit de un sărut! Un iubăreț ce-a pus pe jar Băieții, dar și fetele! Ca el fecior, astăzi, mai rar! Dar ăsta-i Dragobetele! Sânt Ion
NĂVALNICUL de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383965_a_385294]
-
a rămas orfan de tată, care a căzut pe front, norocul lui Porfir CIOCĂLĂU a fost să întâlnească oameni buni în viață, căci, după cum mi-a mărturisit, fiecare își alege după sine însoțitori și prieteni. Străbunelul său, Nestor Ciocălău, era staroste la biserica din Berestea și și-a construit chiar lângă ea o gospodărie, iar fiul acestuia, bunelul Onufrie, a lucrat ani de zile în Canada, agonisind astfel o frumoasă avere. Le-a cumpărat celor doi băieți și două fete câte
„SUNTEM ROMÂNI, NU „MOLDOVENI” ( II ) [Corola-blog/BlogPost/92935_a_94227]
-
dată. Deși stătea cu spatele la el, Cristian Toma ar fi putut să jure că Maricel făcuse un semn cu capul spre el, atrăgându-le țiganilor atenția că nu e bine să-l deranjeze pe domnul inspector de la poliție. Larma încetă imediat ce starostele ori ce o mai fi fost el se răsti cu voce puternică la ai lui. Ceata de copii se strânse în jurul celor bă trâni și se așeză pe scaunele din jurul meselor rămase goale. Poli țistul se întrebă oare cât avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
talerul pe care i-l arăta bărbatul și scoase de la brâu un săculeț mititel de piele. Desfăcu cu grijă băierile și deschise larg gura punguței. Apoi, cu vârful degetelor culese ceva de acolo și îi dădu drumul înăuntru. Ăla-i starostele, îi explică Vasilică. El e șeful. Cristi îl privi mai atent. Era un bărbat mai în vârstă, masiv, cu fața arsă de soare și brăzdată de riduri adânci. De sub pălăria neagră, cu boruri largi, ieșeau pletele sure, lungi până la umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca o rubașcă peste care trecea un chimir lat, plin de curelușe și buzunărele. În colțul gurii ținea o pipă lungă și subțire, îndoită în jos. Bărbatul cel tânăr se întorsese în apă și se apucase din nou de treabă. Starostele strecurase punguța înapoi la brâu și acum stătea sprijinit într-un cot pe genunchi, pufăind din lulea. Fără să poată spune ce, ceva nu i se părea în ordine acolo, lucru care îl frământa pe Cristi. Abia după ce începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]