KorAP: Find »[drukola/base=ster & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...8 >

180 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

Móduna Márta. Jaj de milyen szép léany volt. Păcat numai că Móduna-úr fost egy kicsi aktivista. Chit despre Andrei Mórar, nimic de zis: nagy ember! Ar merita ca o cărămidă, cel puțin, din Budapesta să-i poarte numele, zise doamna Ster, cu o voce gâtuită de emoție. Pentru ea, acest lucru era doar o chestiune de timp. În adâncul său, păstra, ca Într-o arhivă secretă, toate datele unei posibile inscripții scurte și totuși cuprinzătoare, legată de cel ce fusese singurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
o Înjurătură așa lungă și frumoasă chind fost Împușcat che trebuie un zid sau egy kicsi utca ca se incape tot ce spus el atunci ca intr-un téstament. S-ar putea studia și În școli, nu? Întrebă amuzată doamna Ster de ideea unui curs universitar de porno-scatologie comparată. În mintea mea, stimată doamnă, nu este lucru mai curvaș dechit moartea. Din păcate, nici un cuvânt nu rănește la el. Nu alungă și nu vindecă. Decât credința, adăugă calm doamna Ster. El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
doamna Ster de ideea unui curs universitar de porno-scatologie comparată. În mintea mea, stimată doamnă, nu este lucru mai curvaș dechit moartea. Din păcate, nici un cuvânt nu rănește la el. Nu alungă și nu vindecă. Decât credința, adăugă calm doamna Ster. El nu vindecă, doamnă, el impacă numai. Iar io nu vreau se impac! Tocmai io care toată viață tăiat porci. Acum, gata! Pus cúțit in cui. Iar din acest cúțit, chit voi trăi, in fiecare zi o se scurge o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
vreau se impac! Tocmai io care toată viață tăiat porci. Acum, gata! Pus cúțit in cui. Iar din acest cúțit, chit voi trăi, in fiecare zi o se scurge o picheture de sânge... De ce atâta suferință? Întrebă fals Îngrijorată doamna Ster. Domnul Húsvágó făcuse imprudența să accepte Încă un deget de coniac. Măcelarul Însă nu părea dispus să vorbească mai mult decât o făcuse deja. Nu pentru că i-ar fi lipsit curajul, ci pentru că Îi lipsea limba, una anume, În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
la poștă, și cum imprăștie el gloanțe care zumzăiesc in jur ca álbine la stup. Asta da antenă! și zice Erzsi che nu tare scump dache ghindești che prinde și Budapesta și Vașinton și Vátican... Interesant, foarte interesant, zise doamna Ster, trezită parcă dintr-o toropeală plăcută, Întărită și de zumzetul albinelor care Îi Însoțeau vechiul prieten În drum spre poștă, undeva la granița cu Siria, de unde Îi scria și ei din când În când. Își privea musafirul cu simpatie, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Ieși pe terasă de unde se Întoarse cu coșul de salcie Împletită, acoperit cu un ștergar alb țesut În casă, sub care se ascundea o mică „mezelărie”... Măcelarul dezveli coșul cu solemnitatea cu care primarii dezvelesc monumentele. Ceea ce se Înfățișă doamnei Ster avu darul de a o surprinde, căci ochii Îi străluciră o clipă cu o lăcomie pe care buna ei educație nu o putuse nicicum Înăbuși. Amintire de la Cöcöke, zise domnul Húsvágó, În timp ce mângâia o șuncă afumată de mărimea unui televizor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
care buna ei educație nu o putuse nicicum Înăbuși. Amintire de la Cöcöke, zise domnul Húsvágó, În timp ce mângâia o șuncă afumată de mărimea unui televizor Sport. An Nou fericit, stimată doamnă! A fost, după cât se vede, un porc vrednic, zise doamna Ster, vădit impresionată de muntele de carne. 280 kilom fix, decretă domnul Húsvágó. Mai mult și dechit Karcsi și dechit Bózó, chiar dacă fost mai tiner. Cred că dache dat muncare la el și chind fost mort, munca și atunci, dragul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Iosif Rangheț. Sper că nu a suferit prea mult, domnule Húsvágó. Mai puțin dechit un om la déntist, doamnă. Avut la el moarte ca la carte. De-aia și spune che cine are carte, are moarte ușoare. He! He! Doamna Ster păli. Domnul Húsvágó roși, se fâstâci, Își aminti de sfatul lui Erzsébet, vezi cum vorbești. Acum nu mai era nimic de făcut decât să scoată la vedere și sticla cu vin și să mulțumească pentru tratație. Ceea ce și făcu. Ii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
să scoată la vedere și sticla cu vin și să mulțumească pentru tratație. Ceea ce și făcu. Ii mai rămânea doar să regăsească ușa. Era cu mâna pe clanță când se Întâmplă ceva ce Îl tulbură și mai tare: râsul doamnei Ster. Râdea atât de tare Încât nu se putea ridica din fotoliu. Poate nici nu dorea acest lucru. Dar nici nu era un râs sonor. Era un râs Înfundat. Un râs ca ăsta se mai poate Întâlni doar când de așa ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ceremonii la guvern, sau când ne bat ungurii la fotbal. Și când se cântă imnul. Orice imn. Pentru că nu e voie să râzi, unii fluieră. Ceea ce este cu totul altceva. De aceea și există stadioane. Ca să Își liniștească musafirul, doamna Ster Încercă mai Întâi să-și domolească râsul, apoi spuse: Deși nu cântăresc cât Cöcöke, domnule Húsvágó, sper să am o moarte aproape la fel de ușoară ca și el. La câte cărți am citit degeaba, sper să câștig ceva măcar acum... Începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
câte cărți am citit degeaba, sper să câștig ceva măcar acum... Începu să râdă din nou. De data aceasta acompaniată de domnul Húsvágó Însuși care Înțelesese că făcuse totuși o glumă bună. Când lucrurile se calmară, sărută protocolar mâna doamnei Ster. Ieși apoi pe terasă unde Îl aștepta o damigeană cu zece litri de vin de doi ani din via redobândită În instanță de doamna Ster, Împreună cu casa și cu opt hectare de pământ, plus ceva dintr-o pădure În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Înțelesese că făcuse totuși o glumă bună. Când lucrurile se calmară, sărută protocolar mâna doamnei Ster. Ieși apoi pe terasă unde Îl aștepta o damigeană cu zece litri de vin de doi ani din via redobândită În instanță de doamna Ster, Împreună cu casa și cu opt hectare de pământ, plus ceva dintr-o pădure În care câțiva copaci doar aveau vârsta ei. De toarta damigenei era legată cu o panglică subțire, roșie, o crenguță de brad. Domnul Húsvágó Își mai salută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
damigeana și Începu să coboare scara, atent la fiecare treaptă, ținându-se prudent de balustradă. Știa prea bine că nu trebuie să Îți forțezi norocul. Când ajunse În dreptul tufei de caprifoi, se opri și mai privi o dată În urmă. Doamna Ster era tot În ușă. Îi făcea un semn prietenesc cu mâna stângă. Un gest măsurat, stăpânit, care spunea exact cât dorea să spună și să se Înțeleagă. Cu grația ei dintotdeauna și, poate, de această dată, cu ceva mai multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
a discreției, ci și din pricina unei perdele de muselină prin care se vedea silueta zveltă a Eleonorei, nemișcată În dreptul geamului Înalt al camerei sale. Domnul Húsvágó Își scoase din nou pălăria pentru a le saluta pe cele două femei. Doamna Ster Însă dispăruse și odată cu ea și Eleonora. În locul acesteia rămase un dreptunghi mare, Întunecat, cum au geamurile caselor nelocuite. Ochiul de artist al domnului Húsvágó observă pe sticla neagră a ferestrei conturul fosforescent al unui trup de femeie cu două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
vorba... Brândușă tăcu. Părea mulțumit. Vorbise pentru prima oară În viața lui despre moarte. Și nu i se păru atât de greu. Să Înțeleg că veniți și dumneavoastră? Nu știu... Poate... Unde zici că se ține? În casa doamnei Alieta Ster, dacă știți... Ba bine că nu... Păcat că nu vinde vila... Până la urmă și un tablou ar fi bun. L-aș agăța la mine, că tot sunt goi pereții și o vilă nouă fără ceva tablouri nu prea merge... V-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
dacă nu cumva toți, urmau să-și facă bagajele și să se mute te miri unde: Într-un muzeu, Într-o bancă sau Într-o altă casă. Regretau de pe acum plecarea căci duseseră o viață plăcută aici, În casa doamnei Ster. Îi invidiau pe cei ce nu fuseseră scoși la vânzare, dar se bucurau să dea o mână de ajutor doamnei Ster la restaurarea cavoului familiei și a casei de la Feldiu pe care unii dintre ei o cunoșteau destul de bine. Doamna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
bancă sau Într-o altă casă. Regretau de pe acum plecarea căci duseseră o viață plăcută aici, În casa doamnei Ster. Îi invidiau pe cei ce nu fuseseră scoși la vânzare, dar se bucurau să dea o mână de ajutor doamnei Ster la restaurarea cavoului familiei și a casei de la Feldiu pe care unii dintre ei o cunoșteau destul de bine. Doamna Ster luase chiar câteva ore de desen de la Janka Olejnik. De la ea Împrumutase o anume energie vitală, dar și o propensiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Îi invidiau pe cei ce nu fuseseră scoși la vânzare, dar se bucurau să dea o mână de ajutor doamnei Ster la restaurarea cavoului familiei și a casei de la Feldiu pe care unii dintre ei o cunoșteau destul de bine. Doamna Ster luase chiar câteva ore de desen de la Janka Olejnik. De la ea Împrumutase o anume energie vitală, dar și o propensiune spre zonele tulburi ale sufletului, domolite odată cu trecerea timpului, convertite În toleranță și Înțelegere pentru cei fără odihnă, precum Eleonora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și străină, entuziastă sau abulică, În funcție de cantitatea de alcool ingerată, euforică sau blazată, dispusă totuși, În ciuda diferențelor, să petreacă o noapte Împreună Într-un loc altfel inaccesibil. Mulți dintre ei aveau să povestească mai târziu despre revelionul lor la Casa Ster, le fel de celebră și de enigmatică În orașul lor, precum Casa Vernescu sau Capșa la București. Interesul pentru tablouri era unul mimat sau de circumstanță. Se anunța un eșec răsunător. Scuze ar fi fost destule: o putere de cumpărare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
destule: o putere de cumpărare mediocră, mediatizarea insuficientă și neprofesionistă, o găselniță amuzantă dar nu și eficientă, precum și atracția redusă pentru investiții În obiecte de artă. Încă un vis, marca Petru Șendrean, Își spuse Iolanda când pendula monumentală a casei Ster anunța ora unu. Doar o minune ne mai poate salva, Își spuse ea luând În acest fel o parte din riscurile pe care și le asumase Petru. Un Maglavit, un Lourdes sau o Madonă neagră de la Chestokova ne-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
toți, ci Începu să valseze prin cameră fără ca prin acest mic artificiu să știrbească În vreun fel prestigiul lui Brândușă, care creștea văzând cu ochii. Până când, nimeni nu putea ști cu precizie. Doar Gheretă Își aminti că și trupul domnului Ster plutise la fel În urmă cu mulți ani, tot aici. Dom' profesor, batem palma, zise Brândușă când socoti că ajunsese destul de sus pentru a nu fi dat uitării prea curând. Băiatu', cupa de șampanie! 6. Unul dintre cei trei chelneri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
sub pleoapele sale ca Într-un teasc de struguri din care Începea să picure mustul. Când și ultima bătaie de palme se stinse, tânăra femeie se apropie de Petru și Îi spuse: Sunt Eleonora și am un mesaj din partea doamnei Ster. Îi Întinse mâna. Mânile li se Întâlniră Într-o strângere scurtă. După nume vă cunosc, zise Petru. Doamna Ster mi-a vorbit de dumneavoastră. Atunci, ne putem tutui, zise Eleonora și Își descheie cojocul de miel, ușor cambrat, cu guler

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de palme se stinse, tânăra femeie se apropie de Petru și Îi spuse: Sunt Eleonora și am un mesaj din partea doamnei Ster. Îi Întinse mâna. Mânile li se Întâlniră Într-o strângere scurtă. După nume vă cunosc, zise Petru. Doamna Ster mi-a vorbit de dumneavoastră. Atunci, ne putem tutui, zise Eleonora și Își descheie cojocul de miel, ușor cambrat, cu guler rusesc, de sub care țâșni un parfum de a cărui fragranță se bucura doar Iolanda: uite o tipă care știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
vara, În copilărie, prindea fluturii cu plasa lui Szántó În livada Alidei de la Salinae, de care Își aduse aminte doar acum, ca de o datorie veche, pentru care Îi era recunoscătoare femeii care dorea parcă să le spună ceva. Doamna Ster, stăpâna casei, după cum bine știu unii, vă urează un an bun și petrecere frumoasă! Fără prelungiri, adaug eu, cu voia dumneavoastră. În afara acestei case și a acestor tablouri scoase la vânzare, pentru mulți dintre noi, revelionul acesta ar fi unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de floare, evenimentul la care asistăm ca la un spectacol În reluare la cererea publicului În fiecare an, la aceeași dată, e cu siguranță unul care Îi va marca viața. Cel puțin așa cred eu. Dincolo de urările de Început, doamna Ster dorește să vă facă să Înțelegeți mai bine ceea ce vedeți. E vorba, firește, de cele patru tablouri de care va trebui, poate, să se despartă. De trei, cu siguranță. Am aici câteva Însemnări ale unei foste studente la istoria artelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]