1,130 matches
-
cele scrise de "Nașul" și a publicat pe blogul său o replică dură. "Mă adresez aici pupătorului de g****ă băsistă Radu Moraru, care a simțit nevoia să fie o țigancă împuțită și să flatuleze texte pline de propagandă băsistă stereotipă. Măcar a brevetat o metodă aparent paradoxală de a lua m**e în timp ce linge în c*r. Vaaaai, câtă m**e! Da' și câta c**u'. Ratatul ăsta maroniu nu va muri de foame. Va mânca în continuare mult c
Război total între Mircea Badea şi Radu Moraru. Înjurături ca la uşa cortului pe bloguri () [Corola-journal/Journalistic/25016_a_26341]
-
As vrea ca fiul sau fiica mea să studieze în străinătate”. Pe de altă parte, cu afirmația „Elevii români au cunoștințe generale mai multe decât elevii din țări mai dezvoltate” sunt de acord aproape 70% dintre respondenți. Acest din urmă stereotip perceptiv nu este confirmat, din păcate, de testele internationale la care participă și elevii români. Românii vor întoarcerea la examene de admitere la liceu si facultate Cei mai mulți români sunt de părere că accederea la liceu sau la facultate ar trebui
Sondaj IRES: Românii vor examene pentru elevi şi salarii pentru profesori () [Corola-journal/Journalistic/25246_a_26571]
-
Revoluție, e liderul generației ‘90. După acest întâi val de receptare, am impresia că și poezia lui Ioan Es. Pop, și critica pe marginea ei au intrat în impas. Superlativele au fost consumate, elogiile și-au pierdut forța caracterizantă, devenind stereotipe și înscriindu-se într-o inerție evaluativă. Expresionism, vizionarism, poète maudit... Dar ce tip de expresionism? Sub ce auspicii și în ce cadre sunt turnate viziunile? Cum se densifică, pentru a nu fi o poză, postura de poet blestemat, damnat
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
revistele de artă, gol umplut parțial în acest moment, umplut însă într-o formulă autistă, în care, cu puține excepții, se promovează mai curînd vanități editoriale decît semnalele fenomenului însuși. Cîțiva pași hotărîtori în ceea ce privește eliberarea artistului din captivitatea unei relații stereotipe s-au făcut, totuși, o dată cu înființarea magazinelor de antichități, în spațiile cărora arta, inclusiv cea contemporană, circulă destul de alert, chiar dacă într-o formă nesistematizată, o dată cu deschiderea galeriilor private care desfășoară atît acțiuni specifice cît și activități comerciale specializate și, într-
Piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16808_a_18133]
-
cei care filmează și cei filmați, înregistrarea unui "real" consistent "ficționalizat" în prealabil. Rezultă din acest demers un fel de "documentar al salvării" de factura specială, construit pe juxtapunerea, cu parfum suprarealist, a unui număr de monologuri contextualizate aberant: monologuri stereotipe, prescrise, dezosate de umanitate și livrate pe parcursul unei mișcări exterioare impuse personajelor de autori nevăzuți dar vizibil aflați la controlul mecanismelor întregului proces. Pentru cei care nu cunosc filmul, amintesc o secvență cu o muncitoare care-și spune monologul-poezie absurdă
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
care au apucat perioada proletcultistă, știu că era perioada în care Chișinevschi, mai marele culturii, scuipa în sertar.) Cînd se deschide fereastra în birou, se ridică și fuge afară, pe coridor, să nu stea în curent. Cu ceilalți are relații stereotipe, are cu ei relații ca la ghișeu. E tipul funcționarului care nu trăiește și nu se exprimă în mod real, trăiește doar și se exprimă ca în actele de identitate. Pentru el toate lucrurile sînt clare. Vede numai ce știe
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
lui Gelu Vlașin se vor constitui în consecință după principiul "mozaicării" din "crâmpeie" de real, ele reproducând filmul discontinuu al vieții interioare, marcat de tensiunea dintre "timpul percepției" și "timpul amintirii". Iar rostirea va fi monologică, incoerentă, acompaniată de gesturile stereotipe ale unui Pierrot care are adesea fizionomia, pe jumătate grațioasă, pe jumătate grotescă, a manechinului sentimental: "nopțile mele au/ interior proaspăt cu/ studente la/ psihologie și/ vin fiert în/ so what când/ arina dansa din/ priviri cu/ barmanul bărbos și
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
cu privitorul din perspective radical diferite. Pe de o parte, Aurel Vlad și Nistor Coita au o pregnanță stilistică atît de mare și o asemenea unitate a discursului încît pot fi ușor suspectați de lipsă de imaginație, repetitivitate și producție stereotipă, iar, pe de altă parte, prezența sporadică în spațiul public a lui Napoleon Tiron și a lui Florin Ciubotaru (în ceea ce-l privește pe cel din urmă ,,absența" are și o componentă dramatică - o bună parte din opera sa a
Schimbarea la față by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17129_a_18454]
-
într-un incendiu devastator -), poate duce lesne cu gîndul la o discreție ,,obiectivă", adică la un impas al creativității. Conștient sau nu, ,,joaca" artiștilor are o țintă foarte înaltă și, într-o bună măsură, ea este o luptă cu percepția stereotipă, cu prejudecățile și cu privirile opace. Intenția lor de a face altceva este valabilă doar pentru Vlad și Coita, cunoscuți în cercuri foarte largi, deoarece pentru Tiron și Ciubotaru, a căror stilistică este, ca să spunem așa, mai puțin populară, participarea
Schimbarea la față by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17129_a_18454]
-
de fapt, despre un fenomen care îi ține pe clasici în viață, sînt dezbătuți, recitiți etc. în Est nu există această tradiție. Or, ea trebuie inventată urgent pentru că, deja, nume precum Eminescu, Brâncuși sau Caragiale devin extrem de antipatice prin discursurile stereotipe însoțitoare. Intelectualul român se apropie cu circumspecție de numele "mici" din istoria culturii noastre - nu dorește schimbare, pentru că ar periclita o balanță, și așa fragilă, a unei literaturi de numai două sute de ani. Trei mari virtuale ofensive pentru reconstruirea canonului
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
acela, mult mai autoritar, al acțiunii colective. Nici măcar astăzi, cînd au apărut nenumărate materiale noi și instrumentarul tehnic s-a diversificat și s-a rafinat pînă aproape de limitele ficțiunii, lemnul, piatra și lutul, împreună cu tehnicile lor, uneori fixate în memoria stereotipă a unor ritualuri și deplasate dinspre gestul utilitar către gratuitatea ceremonială, nu numai că n-au dispărut, dar s-au și adaptat, căpătînd înțelesuri, conținuturi și funcții noi. Dar dacă materialele și tehnicile s-au păstrat de-a lungul timpului
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
etichete drumeților cu care se întâlnește. Impresiile din Țările Române converg către realizarea unui "portret-robot" al valahului: atent să noteze trasee, nume de localități și alte detalii, concrete și insignifiante, Kunisch pomenește rareori numele vreunei persoane întâlnite. Și totuși, portretul stereotip al valahului rămâne destul de vag, identificabil - în ciuda unor nuanțări - cu cel al balcanicului stereotip: prietenos, om de treabă, voios, amator de petreceri, supus, cu înjurături pitorești, mândru de primitivitatea lui... Scenele de gen sunt numeroase: orașe cu case rurale și
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
văcsea", sau "puțin" în loc de "o țîră" și să evit vorbe care ar fi sunat bizar, de neînțeles, în urechea unui bucureștean ca "teșculă", "cătrăniță", "pălan", "recăl", "pocie" sau "părușcă"." Însă amintirea relaxată a acestor lucruri este imediat încărcată cu meditații stereotipe: Crescusem pe un sol aspru, cu rădăcini mai viguroase decît noii mei colegi, în schimb ei posedau un lustru care mie îmi lipsea". Acest reflex esopic (de sublimare de la particular la general - să ne amintim și de gustul pentru parabolă
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
doar negativitatea, într-o exclusivitate care o ferește de termeni de comparație, aceasta sfârșește prin a deveni ea însăși afirmativă. Postdecembristul evacuează patologia socială în presă ca la o groapă de gunoi. Își mai inventează, din greu, și un interes stereotip = care să-l dezintereseze. Semnalează obsesiv, prin titluri, supratitluri și subtitluri care hipnotizează privirea și golesc de conținut articolele numai ceea ce lasă impresia că iese din comun - deosebriea, unicitatea, insolitul, decalajul de condiție umană. Deși ai crede că privește faptele
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
cele mai diverse domenii și uimește prin dexteritatea cu care stabilește corelații între acestea. Ceea ce descoperă cercetătoarea americană nu este însă o imagine unică sau unitară a Balcanilor, ci mai degrabă o serie de imagini difuze, adesea suprapuse, schematice și stereotipe, cu un nucleu comun însă, și care definesc tiparele de percepție ale lumii "civilizate" și ale balcanicilor înșiși. Remarcabil este modul în care autoarea explică trecera de la fascinația față de exoticul Balcanilor, tipar de percepție dominant înainte de 1900, și imaginea "butoiului
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
Dacă relatează o criză de nervi făcută de una din nevestele lui din România, explozia de furie a femeii ni se înfățișează ca dezlănțuirea înfricoșătoare a lui Polifem după orbirea lui de către Ulise. Totul este alert, violent, dat la maximum. Stereotipa viață de fiecare zi, descrisă de Jean Celeste Dimitrescu, se împrospătează spectaculos, ca frunzișul prăfuit al arborilor dintr-un mare oraș după o ploaie de vară. Chiar și situații din care scriitorii au făcut de multă vreme locuri comune ale
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
Pavel Șușară Dacă înainte de 1990 sărbătorile oficiale erau întîmpinate stereotip cu expoziții fotodocumentare și cu scheme grafice ale succeselor în producție din ultima perioadă, după 1990 exact același comportament a fost dirijat către marile sărbători creștine la care s-a primit, pe neașteptate, slobozenie. Dintre acestea, așa cum era și de
Iconodulie și festivism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16215_a_17540]
-
prompt: "e vorba de o simplă retroversiune a teluricului în acvatic, susținută de o proliferare deliberată a analogiei". Și: "Pe de altă parte, imaginarul acvatic nu se află aici în-tr-o poziție inaugurală, ci mai curînd într-o condiție terminală și stereotipă". Fidel in extremis perspectivei adoptate (e de constatat în această înverșunare tematist-bachelardiană un accentuat purism), Al. Cistelecan e de părere că în Seară la Miorcani prezența apei e prea la vedere, prea reflectată, ordonată, planificată pentru a-i putea susține
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
mereu mai obositoare. Este un sentiment la început nelămurit apoi din ce in ce mai limpede, conducând la întrebări de felul acelora pe care și le pune Chloé de la un moment dat: "...în numele a ce trebuie să suport numai farmecul unor obraji aspri, mângâierile stereotipe ale unui bărbat, ca să nu mai vorbim despre eternele aranjamente pentru ceea ce bărbații numesc "pace" și pe care eu o numesc lașitate?" În același fel gândește și Lăură, dar în termeni și mai categorici, impunându-si să adopte o etică
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
numita "distracție", în timpul liber pentru simplul fapt că acesta este atît de clar delimitat de timpul "muncii". Problematica "vacanței" este expusă extrem de ingenios. Punctul de plecare este veșnica întrebare din clasele primare "cum v-ați petrecut vacanța?" cu răspunsurile sale stereotipe "pînă se umple o pagină și jumătate de scris mare". "Vacanța" este ea însăși o muncă în plus - omul modern trebuie să-și ia măsuri pentru a fi sigur că se "distrează" și, mai ales, pentru a fi sigur că
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
tradiționalist ce privilegiază emfatic discursul "statorniciei", în contrast cu "discreția" acvaticului "penitent". Solidar cu interpretările celei mai mari părți a criticii românești precedente, Al. Cistelecan reargumentează concluziile nu foarte favorabile privind acest volum conformist, în care, rămas la "cartografierea suprafeței", poetul construiește stereotip portrete alegorice ale lumii rurale, îndatorat unei viziuni sămănătoriste retardate. Tot așa, în cazul ciclului Bătrânii, în care se observă pe drept cuvânt că "doctrina e adevăratul protagonist al poemelor" și că poetul "a transformat reveriile într-un lirism de
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
cel 'viu', iar succesul candidatului partidului România Mare a fost pus pe seama discursului său 'colorat' și 'percutant', care l-a deosebit în percepția electoratului de toți ceilalți candidați la președinție. În aprecierea comentatoarei, discursul acestora, cantonat în formulări seci și stereotipe, nu a reușit să-și transmită mesajul alegătorului. În contextul situațional în care a fost folosită, formula limbaj lemnos - trimițînd fără echivoc la sintagma limbă de lemn, larg încetățenită în uzul lingvistic al ultimului deceniu - presupune o 'alunecare' semantică, circumscrisă
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
larga răspîndire a sintagmei - a fost utilizată inițial pentru a denumi 'percutant', în exprimarea comună, varianta administrativă a limbii. Metafora se întemeiază pe comparația, sub aspectul rigidității, a limbajului administrației - caracterizat, în raport cu alte variante ale limbii, prin abundența formelor fixe, stereotip și obligatoriu repartizate în interiorul textului - cu lemnul. Ulterior, gruparea limbă de lemn, transpusă în cele mai diverse limbi, își realizează strălucita odisee internațională ca termen politic. Asemănarea superficială, caracterul repetitiv al formulării 'adevărurilor'doctrinare, al lozincilor mobilizatoare în discursul ideologic
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
verbe delocutive derivate din imprecații: a drăcui, a răuli (a da răului), a firui (fir-ar...) etc. Alte contribuții privesc morfologia (o formă regională de prezumtiv: viitorul popular o să fie), domeniul stilistic și pragmatic (dialogul reprodus în narațiunea orală, formulările stereotipe - de tipul c-o fi, c-o păți -, repetițiile, tautologiile - ce-o fi o fi -, eufemismul în limba de lemn - a epura, a comprima, a restructura) etc. Cred că se vede, chiar într-o simplă enumerare, extrema bogăție de informație
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
iar acest portret, odată realizat, este supus unei încercări de extragere din contingent și de transfer în efigie. Indiferent de punerea în pagină, de densitatea cromatică și de energia tușei, care de puține ori se repetă identic, pictorul recurge aproape stereotip la același gen de accentuare; un fundal cu o minimă animație, neutru sau chiar complet opac, detașează figura și elementele de particularizare prin ecleraje puternice care sparg anvelopa nocturnă și dirijează privirea către zona feței și a mîinilor. În registrul
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]