949 matches
-
culturile majore, așa se explică, ăn bună măsură, interesul actual din Occident, pentru viața din sate mici, din comunități rurale sau foarte conservatoare. Un anumit exotism al mărginii o face să seducă, dar ai și confirmă izolarea, reducănd-o la alte stereotipii, fie ele pozitive de astă dată. Contiguitatea pentru care pledează Camartin presupune o gândire a granițelor an termeni de permeabilitate, si o redescoperire a călătoriei că forma de traducere. Iar călătorul este, la urma urmelor, tocmai acel necunoscut din tren
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
o revelație. Ele cuprind puține informații și foarte multe comentarii prin care autorul urmărește, cu o viclenie primitivă, să se prezinte pe sine ca pe un om demn de respect. La fel de dezamăgitor este și limbajul folosit, convențional, nenuanțat, plin de stereotipiile cuvântărilor și articolelor de ziar din epoca. Ion Cristoiu încearcă să salveze cartea, făcându-i respirație artificială. Titlul ei inițial, măi meschin, era 35 de ani printre literați. Editorul l-a înlocuit cu eroicul Sub patru dictaturi, care, pus în legătură cu
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
și întotdeauna în același spirit agresiv și rudimentar, întreaga mitologie a "viitorului luminos" atît de mult și de specific exploatată de ideologia și de propagandă comunistă. Ajunsese această mitologie, în faza de decrepitudine a sistemului comunist, o simplă colecție de stereotipii, o moartă frazeologie ritualica, însuflețita și productivă doar cînd era trecută în registrul deriziunii, al ironiei și al sarcasmului; a reînviat-o, paradoxal, tocmai prăbușirea comunismului, "viitorul de aur" fiind însă acum profețit că realizabil prin renegarea imediată și totală
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
la care se adaugă citatele din secretarul general al partidului aflat în funcție: "Citarea acestuia din urmă reprezintă singura concesie făcută temporalului". Factura repetitivă a discursului comunist nu e decît urmărea "realiilor" din care se trage, cu un efect de stereotipie remarcabil: "Că și în discursul teologal, și în cel comunist citatele conferă stabilitatea textului și un aer familiar, specific dogmei reluate la infinit". Repetiția oglindește tendința de pietrificare a formelor, de obținere a unei fixități hieratice: "Discursul politic totalitar se
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
din țocul de piele prins la cingătoare? Gabriel Plesea este un prizonier pe viață al limbii de lemn, chiar dacă uneori, mai ales, atunci când se înfurie, se smucește și încearcă să-și recapete libertatea. În cartea sa pot fi găsite toate stereotipiile lingvistice aflate azi în circulație: "în aceste zile, când toată suflarea românească", "noi, românii, suntem de drept și de fapt europeni", "după .patruzeci și cinci de ani de beznă proletcultista", "întruchiparea în bronz a poetului nostru național", "o știre m-
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
căi artificiale, toate ideile să devină suprainteligibile, dacă se poate spune așa, dar mutilate, reduse la elementar. Schematismul în funcționarea societății, dar și în comunicarea civică, simplifica relațiile, dar le sărăcea disperant, răcindu-le totodată până la îngheț. Se intronase clișeul, stereotipia, viața se storcea de suculență, culoare, savori. Imobilismul paraliza energia socială, forța creatoare, și anula splendoarea misterioasă a omului. Toate aceste măsuri de „precauție“ ni le-a transmis mentorul sovietic din prima clipă. Unii încercau să-și explice uscata, astringenta
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
sunt rescrise cu concursul printr-o gramatică narativă fracturată, ce restituie nu doar trecutul ființei, dar mai ales modul ei de reacție la negativitatea dizolvantă a ideologiilor. Problematică și densă, scriitura lui Norman Manea nu e, în fond, reductibilă la stereotipiile critice care au încercat să-i capteze individualitatea. Etica scriitorului e una a problematizării, a interogației, a singularității, dar și a dialogului cu Celălalt. Sentimentul purificării anamnetice, spectacolul traumei temporale reînnoite sunt elemente structurante ale destinului literar al lui Norman
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
operei, prejudecățile muzeale încep să dispară și atmosfera de criptă a galeriilor, cu înfățișarea aceea aseptică, hieratică și funebră, începe să se deprindă cu aerul proaspăt din viața încă neclasificată și din contemporaneitatea strictă, scăpată și ea de la îmbălsămarea în stereotipiile didactice. Din pricina unei gîndiri sărace, a unui grav deficit de imaginație și a unei îngrijorări maladive în ceea ce privește ideea de valoare, toate simple sinonime ale nesiguranței judecății și ale unei grave lașități birocratice, artistului român nici nu-i trecea prin minte
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
cel mai rău caz, într-una similară. Privite individual, cele trei artiste au, în mare, cîteva caracteristici definitorii: Miec Coppens este predominant cerebrală, formele ei sînt construcții raționale, cu structuri cristaline, repetitive, care amintesc de ordinea lumii minerale și de stereotipia înaltă a unei mecanici abstracte. Peste acest nivel ordonat și glacial, artista suprapune, finalmente, amprenta unei senzualități reținute, curbele unei mișcări vii, dar nu scăpate întru totul de sub controlul unei instanțe ordonatoare. Egle Vertelkaite este, din contră, un spirit epic
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
ce masochism travestit în modestie - să-și compună un CV dezastruos, și cum își mai fac occidentalii cruce exorcizați când află câte o țară cu vocație ispășitoare, numai bună pentru a le sluji ca ecran de proiecție a propriilor defecte, stereotipii și neliniști - rămâne, în afara păcatelor reale pe care ciobănașul nostru mioritic le are, o întrebare ce-și așteaptă încă răspunsul. Constat numai că din vremea lui Carol I am mai promovat ca slujbași ai acestui talent atât de special, astăzi
România, țară de rezervă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16783_a_18108]
-
a lui Walzel sau Spengler, din Wölfflin, din noua critică engleză etc. nu vine să tulbure apele molcome ale acestor modele în care publicistica noastră se oglindea de vreo jumătate de secol. Singurul critic care a încercat să iasă din stereotipia acestui tradiționalism prea puțin receptiv fie și numai la forme, D. Caracostea, a fost - în cel mai bun caz - obiectul ironiilor publice (cele ale lui Lovinescu, de altfel, excelente ca pamflet, ceea ce nu înseamnă că erau și îndreptățite), dacă nu
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
sar ca arși cînd le sînt contrariate tiparele mentale, resimțind ca o blasfemie tot ce e în afara "dogmei", au rămas doar la lecturile școlare - vreo 5-6 poezii + romanțele cîntate la chefuri. Această pseudocultură devenită cult eminescian se reduce la cîteva stereotipii, pe care Gelu Ionescu le ia pe rînd, demonstrîndu-le inadecvarea, azi. Între ele, și formula poetul național, cu care G. Călinescu își intitulează capitolul Eminescu din Istoria... sa. Conceptul ține de secolul XIX, al exaltării națiunilor: "Ce ar însemna deci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
asta, să dea telefon să-ți zică "Vezi că aia te iubește!"". Personajele, deși multe la număr, se individualizează în amintiri în care vocile lor sunt distincte. Un ochi atent surprinde cu acuitate reacții și replici. Un minus îl reprezintă stereotipiile argotice, cît și ticurile verbale ale personajelor care nu ating numai miza autenticității ci o depășesc uneori, blocînd motoarele textului și obosindu-l. Bruschețea apariției finalului este justificată de aspectul fragmentat al textului, în concordanță cu începutul spontan. Relatarea colocvială
"Pe fază" by Bogdan Iacovu () [Corola-journal/Journalistic/16964_a_18289]
-
să-și verifice autenticitatea propriei existențe. Contractul matrimonial justifică un negoț ca oricare altul, unde personajele sunt manipulate, joacă și sunt jucați pe rînd de dragul bunei orînduiri lumești. Acestea fac din Căsătoria o piesă foarte modernă, o farsă crudă prin stereotipiile comportamentului, apropiind personajele de mecanisme delabrate în confruntarea lor cu automatismele celorlalți. O bună ocazie pentru regizorul Mona Chirilă, lector la Departamentul de Teatru al Facultății de Litere - avînd un bogat palmares artistic în teatrul de marionete, dar premiată și
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
digera aceste versuri. De ce? Pentru că deși e o adunătură de locuri comune, despre alienarea omului contemporan, versurile rămîn bune. Nu prea mai sînt note stilistice care să indice acest lucru. Le poți aprecia doar dacă identifici un anume curaj al stereotipiei, doar dacă încerci să intuiești un posibil impact al versului, în condițiile în care există o paradigmă a "outsiderului" bine configurată. Mariana Marin scrie simulînd un mare public virtual - percutanța poemelor sale este percutanța unui fenomen cultural contemporan mai amplu
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
ostentativ, dar cu inocență. În Omul negru, atmosfera (și intriga) se aseamănă de multe ori cu aceea din La țigănci, apoi migrează spre Cezara lui Eminescu - un vertij de locuri comune din manualele de literatură de liceu. Trebuie spus că stereotipia (înțeleasă negativ, în acest caz) este omniprezentă - din text nu am dedus asumarea acestui amalgam din partea autoarei. În cele două proze reușite, ea reușește să scape de tirania acestor reminescențe, reușește să fie originală. Tematica urbană aduce o perspectivă aparte
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
naturale. Prelucrîndu-l altfel, de fapt ea l-a reconstruit. Dublînd cioplirea cu asamblarea, materialul a fost deplasat semnificativ dinspre statuar spre arhitectură, dinspre funcția simbolică și implicată spiritual, spre imaginea secularizată și spre expresivitatea gratuită. Eliberat de constrîngerile și de stereotipiile sale străvechi, lemnul își pierde, oarecum, identitatea și este confundabil, ca subiect al manipulării, cu alte materiale care pot suporta intervenții similare. Metalul, materialele sintetice de toate categoriile, care nu s-ar fi putut adecva, asemenea lemnului, procedeelor de eliminare
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
pe Mark Darcy, eroul romanului "Mîndrie și prejudecată" scris de Jane Austen în secolul XIX și serializat tv la sfîrșit de veac XX. Rival - într-un duel cu pumnii pe zăpadă artificială - i-a fost ales Hugh Grant, pe care stereotipia surîsului de Giocondă (cf. revistei "Première") l-a retrogradat pe o poziție secundă. Ceea ce nu-l împiedică să fie la fel de charismatic! La prima tentativă de afirmare, eroina titulară - bonomă-durdulie-și-nostimă-cu-moderație - face efortul de a se impune printr-o exemplară lansare de
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
mă pot închipui într-o mănăstire abandonată, cu chiliile goale, sau într-o bibliotecă părăsită, unde doar eu mai privesc peticul de cer care-mi amintește frunzele albicioase ale măslinilor bătrîni din Grecia și zidul din fața ferestrelor." Mănăstire, bibliotecă, Grecia, stereotipii culturale în care autorul se situează confortabil, el neavînd simțul proprietății literare, al originalității - problematica este importantă și nu maniera în care scrii despre ea. Alt mare loc comun este "Copilăria de aur". Pasajul plecării micului țăran la un liceu
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
Jedwabne (a se vedea Vecinii lui Jan Tomasz Gross). Frumoasa doamnă Seidenman e o panoramă, a societății poloneze în vremea celui de-al doilea război mondial, slujită din plin de talentul de povestitor al autorului, cu un interes special față de stereotipiile etnice - personajele au o conștiință pregnantă a propriei individualități naționale, resimțită uneori negativ- e cazul germanului Müller, chinuit o viață de nostalgia Poloniei de altădată. Trebuie spus că, scris în 1988, romanul a apărut în diaspora, la Paris, și abia
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
Sîntem aci alături de autorul Marelui Alpha, după cum îi înțelegem decepția provocată de Valeriu Cristea, care se străduise și după 1989 să-l trateze pe autorul Moromeților ca pe un fetiș, insultîndu-i pe cei ce își îngăduiau a-l analiza în afara stereotipiilor discursului hagiografic: "Nicicînd nu am trăit un sentiment mai acut de consternare și perplexitate ca acum un timp, cînd am văzut ce scrie unul dintre cei mai apreciați critici ai momentului, Valeriu Cristea, de la care te-ai fi așteptat la
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
ci, pur și simplu, o continuă negociere cu limbajul și o tehnică de eliberare a tensiunilor existențiale. Chiar dacă fac expoziții și lucrează la șevalet, în atelier sau în spațiul liber, dorința artiștilor de a scăpa din captivitatea genurilor și din stereotipiile meșteșugului este vizibilă de la mare distanță. încercările de evadare către noi modalități de expresie, către foto și video sau către instalație, happening și performance, sînt tot mai evidente, dar ele nu se pot manifesta altfel decît în cercuri extrem de restrînse
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
are, așa cum era de așteptat, locul ei în toată această poveste și cititorul român va descoperi în acest studiu o interesantă și foarte documentată incursiune în istoria noastră. Autoarea se mișcă într-un spațiu al contradicțiilor, al paradoxurilor și al stereotipiilor. Povestea Balcanilor e una încîlcită, dar ea îi oferă Mariei Todorova marele avantaj de a se situa în permanență în interiorul și în afara problemei, de a cumula, adică, atributele insider-ului și cele ale outsider-ului, din moment ce scriitoarea își revendică în egală
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
Craiova și Ciobănașul la Paris este o precoce probă de luciditate, de înțelegere corectă a scopurilor imediate ale artei și de simț managerial avant la lettre. De altfel, acest tip de strategie care mizează pe captarea bunăvoinței privitorului, prin flatarea stereotipiilor lui mentale, nu este nici pe departe izolat în lunga sa carieră. Douăzeci și cinci de ani mai tîrziu, la marea expoziție de la galeria Durand Ruel din New York, poate cel mai important eveniment din întreaga sa carieră, el expune și o lucrare
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
Eliade, a urcat în ultimele decenii alături de cele ale lui Arghezi, Blaga, Ion Barbu. Care să fie explicația fenomenului? Credem, spre deosebire de G. Călinescu, care punea accentul pe poza poetului, că e vorba tocmai de depășirea unor atitudini mecanice, ale unor stereotipii proprii simbolismului, de o evoluție în direcția unei mari autenticități personale. O autenticitate tragică, a cărei înțelegere a tranzitat, după cum sesizează Daniel Dimitriu, de la un pol al receptării mai mult sau mai puțin convenționale la altul, opus. De altminteri, interpretările
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]