500 matches
-
sau perne). Puțin mai târziu, cu ocazia îmbarcării, am văzut două chestii pe care sper să nu le mai văd niciodată: 1) cum arată un avion cu mai multe bagaje decât oameni și 2) cum arată groaza pe fața unei stewardese. Nu, nu urma să ne-anunțe, cu zâmbetul pe buze, că tre’ să ne punem vestele de salvare și să sărim, ci doar să convingă o doamnă că nu se poate să meargă cu papornița-n poală până la București. Noroc
Zbor deasupra Europei, într-un cuib de români by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21001_a_22326]
-
atitudine jigărită, cam de Zoo Băneasa. Să nu uit: știți care-i cea mai mică unitate de măsură a timpului? Nu, nu e distanța dintre culoarea verde a semaforului și primul claxon românesc care se aude. E distanța dintre vocea stewardesei care spune, imediat după aterizare, „Vă rugăm să rămâneți așezați, cu centurile puse“ și primii 50-60 de pasageri români care țâșnesc în sus. DE AICI.
Zbor deasupra Europei, într-un cuib de români by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21001_a_22326]
-
Elizabethtown, din Kentucky, deoarece, ca fiu unic, lui îi revine misiunea de a avea grijă ca dorințele tatălui său de pe patul de moarte să fie duse la îndeplinire. În avionul care-l duce spre Elizabethtown, Drew o cunoaște pe frumoasa stewardesă Claire Colburn, de care se îndrăgostește, iar viața lui revine treptat la normal... „Cum să spui Adio, când de-abia ai putut să spui Salut! “? , întreabă Cameron Crowe, scenarist și regizor, în noul său film. Crowe se bazează pe propria
Agenda2006-04-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284681_a_286010]
-
Da, așa ar trebui, dacă am avea vână și minte. Altfel, în două-trei generații, copiii vor fi obligați să învețe la școală vie țile a câteva mii de mari scriitori. Cui i-ar trebui asta? Nimănui, cum a convenit și stewardesa, care de la un timp evita să mai treacă pe lângă mine. Bănuiesc că ea, ca să nu mă mai vadă gesticulând, a cerut să vină copilotul să strângă ceștile de cafea și sticluțele goale, dar netulburat l am întrebat și pe copilot
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
se nasc cu acest dar, nu îl capătă pe parcurs. Își șterse cu dosul palmei o lacrimă care apăruse la colțul ochiului stâng, apoi întoarse spatele trecutului și urcă în avion. Un zâmbet larg i se desenă pe față, iar stewardesa îi arătă, amabilă, unde se află locul său... De undeva, dintro altă lume, zâmbi și Lady Esmeralda. Jurnalul unui condamnat la durere (fragment de roman) 18 martie... A fost o dimineață ca oricare alta. Pentru toți ceilalți. Nu și pentru
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
părea mulțumit de cele auzite și văzute și stabiliră pentru a doua zi o deplasare cu mașina companiei la Bușteni, pentru a vedea la fața locului cum stau lucrurile. Petre își frecă cu anticipație mâinile, gândind totuși că piloții și stewardesele nu-i vor demola casa. Vizitară totul, Directorul se arătă mulțumit, mai făcu și el niște fotografii și conveniră să se revadă pentru discutarea contractului și a prețului. Întors acasă, Camelia îl întrebă: Ce-ai făcut? Păi am fost, austriacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
retorica întrebare: "Care mai e soarta politică a României acum?" De la tarabagiul din piață, până la eminentul universitar, de la bineinformatul taximetrist, până la versatul politician, scriitori, medici, frizeri, preoți, vorbitori de unul singur prin tramvaie, polițai, liceeni fumând la "Cetatea" din Cișmigiu, stewardese, arbitri de fotbal ori comercianți ambulanți, toți, într-o devălmășie a spiritului iscoditor, se frâmântă, caută și uneori chiar formulează diagnostice privind destinul țării, acum. În absolutul ei o astfel de preocupare nu este nouă. Face parte din inexprimabilul nostru
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
un noroc Își zise fata. Doctorul Obreja era un bărbat frumos, trecut de patruzeci de ani, un excelent specialist ghirurg dar avea și reputația de mare amator de prospături stilate. De altfel, printre tinerele asistente circula o vorbă Împrumutată de la stewardese: „La Obreja dacă nu cazi, zbori!” De un an se pare că se astâmpăraseră, avea o relație excelentă și discretă cu cea mai frumoasă asistentă medicală din spital și chiar intenționa s-o facă viitoarea doamnă Obreja! Văzu profesoral dar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu o anumită lentoare, apoi Îi admira părul blond, strâns legat și acoperit cu o idee de bonetă, taiorul foarte decoltat ce oferea o priveliște Îmbietoare, ochii albaștri și picioarele a căror lungime Îl făcea să verifice cu privirea dacă stewardesa purta tocuri Înalte și constatând că nu purta lăsa imaginația să zburde peste tot corpul ei frumos a cărui perfecțiune atingea cote Înalte, ajutată fiind și de starea aceea Între realitate și vis care-l cuprindea odată cu somnul și cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
oferiți de statul român drept diurnă nu ar fi acoperit nici acordarea unui zâmbet și-apoi el era În misiune și nu avea dreptul să se gândească la astfel de oportunități. Din somnul presărat cu vise scurte, În care corpul stewardesei și ochii negri care abia se ghiceau sub hijaba tinerei arabe Înveșmântată Într-o djallaba ce nu lăsa să se vadă nimic ocupaseră jumătate, Îl trezi o voce caldă și fermă: Vă rugăm să puneți centura de siguranță! Aterizăm la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
misiunii”, destul de ieftin dar tot Își sărăcise micul său buget de excursie. Cu acest bagaj incomod se prezentase pe aeroportul rusesc iar acum urca scara unui avion imens, era unul din seria Tupolev și rămas fără bagaj se gândea la stewardesele frumoase care vor deservi cursa, știa ce frumoase sunt tinerele rusoaice, blonde, zvelte și cu picioare lungi. Se va preface că Îl doare capul, va cere o pastiluță, fata se va apropia de el ... Deziluzie totală și inexplicabilă! Mocheta avionului
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu picioare lungi. Se va preface că Îl doare capul, va cere o pastiluță, fata se va apropia de el ... Deziluzie totală și inexplicabilă! Mocheta avionului era roasă, un ecran mare și plat pe care erau scrise instrucțiunele și două stewardese grase, Îmbrăcate anost și trecute de cincizeci de ani, parcă erau surori, vorbeau la fel de monoton și cu glasuri groase și dogite. După primele zece minute de zbor, Rică Olaru a chemat-o pe una din cele două, a solicitat un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
restul de treizeci supraviețuind impactului cu apele oceanului și fiind recuperați de vasele pazei de coastă. Mai mult decît atît, agenții FBI care au anchetat circumstanțele accidentului au ajuns la concluzia că acesta a fost provocat În mod deliberat de către stewardesa aparatului (și ea dispărută!), care a simulat o criză de epilepsie. Încît e foarte posibil ca măcar o parte din pasagerii ale căror trupuri n-au fost găsite să fi scăpat cu viață și să se fi refugiat pe insula
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de a comunica. Iar după alte cîteva zile, lipsiți de hrană și cu rezervele de apă pe terminate. Îți imaginezi starea noastră de spirit. Eram, abia acum ne dădeam seama, treisprezece pasageri, plus membrii echipajului, cei doi piloți și o stewardesă. În fotoliul ei, Christina se făcuse mică de emoție și tremura toată. Reuși doar să Îngaime: — Îngrozitor!... Încă nu, deocamdată. Îngrozitor a devenit abia după ce am terminat ultimele rezerve de hrană și apă. Ziua, temperaturile se ridicau la peste o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de fapt, sunt homosexual. Ceilalți nu erau Însă de aceeași părere. Comandantul aeronavei ne-a chemat deoparte, ca să ne sfătuim cum e mai bine să procedăm. PÎnă la urmă, s-a tras la sorți. Din fericire, sorții au căzut pe stewardesă. În situații limită, femeile dovedesc mai mult sînge rece decît bărbații. Ne-a spus că are acasă copii de crescut, soțul o părăsise de doi ani, așa că nu-și poate permite să moară ca proasta, mai ales cînd i se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
rînd, Într-un mod calm, organizat. La rîndul său, extraterestrul a manifestat multă Înțelegere, ne-a asigurat că e gata la orice sacrificiu. Problema era doar aceea că un mizerabil reflex de apărare Îl Împiedica să stea nemișcat, atunci cînd stewardesa Încerca să-i taie gîtul. Pentru că, din motive pe care nu le am Înțeles, ea ținea morțiș să-i taie mai Întîi gîtul. După această discuție, am hotărît să Încercăm din nou. În plus, am hotărît să așteptăm pînă cînd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În plus, am hotărît să așteptăm pînă cînd se Înnoptează. A fost ideea mea. Înțelegi, pe Întuneric anumite lucruri se fac mai lesne decît pe lumină. Copilotul s-a oferit, din proprie inițiativă, să-i dea o mînă de ajutor stewardesei. La ora stabilită, am auzit doar un mic behăit, ca de miel. După cîteva minute, care ni s-au părut ani, cei doi au venit și ne-au anunțat: săvîrșitu-s-a! Îți spun cu toată sinceritatea că nu ne-am bucurat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pentru mine absolut neplauzibil: mă aflu într-o țară de evrei. În această țară toți sunt evrei. Visul meu începe de îndată ce cobor din avion. Sunt pe un aeroport unde n-am mai fost niciodată și toți oamenii din jur - pasageri, stewardese, casierițe, hamali, piloți - sunt evrei. Să fie chiar atât de diferit de visele pe care ți le povestesc pacienții tăi? Să fie chiar atât de diferit de experiența din timpul somnului? Dar, în stare de veghe, cine-a mai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
chei. Era patru și jumătate dupăamiaza. — Asta-i zi de primăvară, Dumnezeule! spuse casierul, Încercând să se elibereze de impresia ultimelor câteva ore: punțile ude leoarcă, mirosurile de abur, ulei și bere Bass răsuflată de la bar, foșnetul mătăsii negre când stewardesa trecea de colo colo ducând castronașele de zinc. Privi În sus, spre schelăria de oțel a macaralei, la platforma și mica figură În pantaloni albaștri de salopetă care Învârtea de roata cea mare, și simți o invidie rară pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se spălau punțile pentru călătoria de Întoarcere și-i făcu mai multă plăcere să găsească nava golită de străini. Așa i-ar fi plăcut să fie Întotdeauna: câțiva latino-americani pe care să-i dăscălească În propria lor limbă și o stewardesă cu care să bea un pahar de bere tare. Mormăi ceva În franceză În direcția marinarilor și aceștia Îi zâmbiră, cântând un cântec indecent despre un cocu, care-i făcu sufletul sedentar, de familist, să se veștejească puțin de invidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
șuierau spre o fisură dintre nori. Ceruse o gazetă, o gazetă de seară. Nici la Londra nu au apărut atât de devreme, Îi spusese casierul și când auzise răspunsul, rămăsese visător, mângâindu-și mustața lungă și cenușie. În timp ce-i turna stewardesei un pahar de bere Bass, Înainte să-și revizuiască socotelile, se gândi din nou la profesor și se Întrebă o clipă dacă nu cumva trecuse pe lângă ceva dramatic, pe lângă un personaj obosit și hăituit, ca În romane. Nici acesta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
descurca În viață, puteai, de pildă, să te căsătorești și să faci copii...? Îl urmă pe picolo prin niște coridoare nesfîrșite, luminate de lămpi Îngropate În perete; Rowe se simțea ca pe coridorul unui transatlantic uriaș, dar În loc de stewarzi și stewardese văzu o femeie În capot și papuci roz, care traversează coridorul, țipînd, iar apoi un omuleț bondoc, cu o pălărie de melon, care, zărindu-i, se grăbi să se afunde În hățișurile imensului imobil. — Ai un ghem de sfoară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
suprafețele de metal și de plastic deformat care-l îmbrățișau pe vecie. Cu două luni înainte îl găsisem pe puntea de jos a podului rutier de la aeroport după prima repetiție a propriei sale morți. Un șofer de taxi ajutase două stewardese înspăimîntate să iasă dintr-o mașină mică de care se lovise Vaughan când țâșnise din gura unui drum de acces ascuns vederii. Alergând spre el, l-am văzut prin parbrizul spart al decapotabilei albe pe care o luase din parcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nedescoperite, zăceau în așteptare printre mașinăriile acelea complexe. Aceeași sexualitate nevăzută plutea peste șirurile de pasageri care treceau prin terminalele aeroporturilor, peste încrucișarea organelor lor genitale abia ascunse și peste calele de motoare ale aeronavelor uriașe, peste buzele bosumflate ale stewardeselor. Cu două luni înaintea accidentului, în timpul unei călătorii la Paris, devenisem atât de excitat, pe scara rulantă, de îmbinarea dintre fusta cafenie de costum a unei stewardese din fața mea și fuzelajele îndepărtate ale aeronavei, fiecare înclinată ca un penis argintiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ascunse și peste calele de motoare ale aeronavelor uriașe, peste buzele bosumflate ale stewardeselor. Cu două luni înaintea accidentului, în timpul unei călătorii la Paris, devenisem atât de excitat, pe scara rulantă, de îmbinarea dintre fusta cafenie de costum a unei stewardese din fața mea și fuzelajele îndepărtate ale aeronavei, fiecare înclinată ca un penis argintiu spre despicătura feselor ei, că-i atinsesem involuntar buca stângă. Tocmai când femeia aceea tânără, absolut fără chip pentru mine, își schimba greutatea de pe coapsa stângă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]