319 matches
-
își întoarse privirea înspăimântată spre el. Era Amanda. Prea iute, prea brusc, prea disperat gestul, ea-i dădu în lături gulerul și rămase cu un strigăt în gât. -Nu, nu! Sst! Nu-ți fac nimic..., spuse Doru. Ochii lui albaștri sticleau în noapte, pe fața încadrată de un păr ca de smoală. A! suspină Amanda, apucându-1 de gât cu brațele. E O.K.... Vrei să vii la mine? Se înțeleseseră din priviri. Ceva lui nu-i mirosea a bine, dar orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rar. Când îl văd tocmai și-a stins țigara. A aruncat-o și a strivit-o cu piciorul. Mă vede și îmi zâmbește. Sincer pentru mine, dar și provocator, satisfăcut. E drăguț, fain, însă în același timp periculos. Ochii îi sticlesc. E un criminal. A ucis mai multe persoane și a ținut să știu înainte de a veni. Mă apropii de el. Nu ai făcut nici o prostie? Pentru că dacă te crezi în siguranță într-un loc public, nu te încrede. Știu. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care mi-a atras atenția îndată. Știi cumva de unde provine, sau măcar bănuiești? Istorisiri nesănătoase fericirii 83 Femeia nu-i răspunse, dar, înclinând puțin capul în semn de nedumerire, în ochii ei se putu zări repede curiozitatea mare, ce-i sticlea. El spuse mai departe: - Maria este un nume foarte vechi, un nume biblic. El provine din limba ebraică, de la cuvântul Miriam, care are o semnificație dublă: pe de o parte, înseamnă amărăciune, dar, pe de altă parte, înseamnă stea de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
creștină nu o pot uita. Fusesem îndemnat de mama să dau unui calic o monedă, la ieșirea din biserica amintită, spunându-mi mama că Domnul răsplătește infinit darul nostru, cât de mic. Am făcut-o, iar după câteva minute găseam, sticlind la un colț de stadă, un pic mai jos, o altă monedă, mult mai valoroasă decât cea oferită. Se vede că Providența se adaptase la mintea unui copil. Altă dată, zic, într-o doară, ,,dacă ar jefui cineva icoana Maicii
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
tuturor cîți caută a cunoaște, pe propria-le carne în care se bat îndoieli. Și decît dorința de a crede, îndoită de temerea că n-o faci, nu e jertfă mai mare. Indecizia ostenește culoarea: "Uitată-n lumină sihastră,/ Ogiva sticlește pustie/ De-o flacără fostă albastră,/ Ajunsă în gol cenușie." (În golf) Un fel de oboseală, spunînd, cui vrea s-asculte, că sufletul nu-i balanță. Viața, însă, e o cumpănă. }inută de proptele de-o nefolositoare, repetat abuzată, maiestate
Fețele îndoielii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7396_a_8721]
-
la iubita sa Emira, fiind convins că nu mai avea să o vadă niciodată. În momentele acelea se întrista foarte tare și începea să verse lacrimi pe chipul său de bestie. Într-o zi Asherta veni la el cu ochii sticlind: - Ridică-te, Paznicul lui Asherta, ai o nouă misiune! Leofold se ridică mâhnit. - Astăzi voi avea ocazia să mănânc ceva mult așteptat. La capătul tunelului se găsește niște carne proaspătă. Îi simt mirosul. Privind în sus, creatura începu să adulmece
Bariș Müstecaplioğlu (Turcia) Fricosul și bestia by Sheilla Iaia () [Corola-journal/Journalistic/6299_a_7624]
-
Asherta, ai o nouă misiune! Leofold se ridică mâhnit. - Astăzi voi avea ocazia să mănânc ceva mult așteptat. La capătul tunelului se găsește niște carne proaspătă. Îi simt mirosul. Privind în sus, creatura începu să adulmece în aer. Ochii îi sticliră lacomi. - Vreau să aduci această carne la mine! Grăbește-te, până nu se îndepărtează. Leofold plecă capul supus. Asherta deschise capacul din tavan, iar Leofold ajunse trei metri mai sus dintr-o singură săritură. O auzi pe Asherta închizând capacul
Bariș Müstecaplioğlu (Turcia) Fricosul și bestia by Sheilla Iaia () [Corola-journal/Journalistic/6299_a_7624]
-
și el, văzându-i chipul înălțat spre fața lui, cu calmă seriozitate și simțindu-i calma răsuflare care-i înălța și-i cobora pieptul, aproape că a izbucnit într-un plâns isteric. Lacrimi de bucurie și de ușurare i-au sticlit în ochii fermecați, iar buzele i s-au întredeschis, deși nu era în stare să scoată un cuvânt. Ea și-a trecut mâna, care zăngănea de brățări, prin părul lui, și i-a spus că-i un mic hoțoman. - Sărută
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
e hotărât. El nu mă pricepe și nu mă simpatizează. Nu mă iartă că l-am făcut să plângă, să se arate slab în fața celorlalți. Dimpotrivă, ce încântat este când îi dai nota unu. Atunci situația e clară. Ochii îi sticlesc de răutate iar reîntoarcerea în bancă se face cu calmul impresionant al omului care s-a sacrificat pentru binele umanității. Dar fiindcă pui tot probleme capitale să răspund și la țipătul de deznădejde: nu mai sunt băieți de treabă. Eu
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
organizate, ci dezorganizate poetic, supuse unei rupturi demonstrative. Căci ruptura este actul de conștiință și fondul problemei expuse, odată recunoscut, traversat și figurat contextul. Cînd templul devine „o fabrică de spirt”, aluminiul fabricii de coniac „umilește biserica”, butoaiele de plastic „sticlesc ca icoanele”, megafoanele sînt „instalate pe țărm”, benzile rulante „uruie”... Pactul cu realitatea al poetului (anunțat în Descoperirea operei) nu e deci unul de asimilare reciprocă. El presupune reprezentarea realistă a unui context existențial colectiv sufocant și mortificant, pe care
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
plutind în liniștea de seară și tot gândindu-se așa la faptele de-odinioară își împletea cununi de spini, și flori de gând, și flori de ceară. Floarea de Lumină În dimineața mângâierii, plutind pe apele tăcerii, biserica de la baraj sticlea în albul ei miraj. Erau în ea din toată țara, din Făgăraș și Hunedoara, De la Brașov și București, creștini veniți să afle vești de Sus în ceea ce-i privește. Stăteau cuminți ca-ntr-o poveste. Nu începuse liturghia, dar sus
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
novaia zemlea/ vedeam frontul anticiclonic, cu izoterme și izobare/ și am văzut și curbura pămîntului, ascunzînduse după soare.// am văzut mingea pămîntului, mările de sticlă verde și norii/ sistemul solar atrăgînd meteorii/ planetele ca zgrunțurii, ca nucile și ca oul/ sticlindu-și în eter albedoul./ îndepărtîndu-mă încet și plutind/ am văzut galaxia ca un ceasornic cu capac de argint/ rotindu-și berilele și granatele/ spre noaptea întoarsă cu spatele./ dar în timp ce urcam/ grăsimea mi se topise gram după gram/ genunchii mi
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
ne vom prăvăli uniți într-un torent de pietre. La orice oră mă vei afla să te dezmierd sau să te plîng nu mă lăsa să-mi ratez menirea de umbră. Hiatus I La prima vedere versul e bun... Apoi, sticlește spart. încep să văd, la a treia, a patra lectură hăul dintre mine și cuvinte. Și încerc să repar ceea ce poate nu voi fi avut dreptul vreodată să fac. Astăzi..., o benefică certitudine inversă Dacă nu m-aș pune la
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
luna răsare din el, dar de o viață nu mai e lună, e numai o zare de lupi înflorită, înflorită. Se aud vorbele străjilor și lăncile lucitoare, amarele... Ruguri s-au aprins în câmpie, iubitule, se ard vrăjitoarele. Decembrie Iarna sticlim crunt adunați în triunghiul cărnii pregătite să înnebunească de ger. Ninge cu femei fără trup Smulse neterminate din cer. Casa s-ar aduna într-o nucă de aur și nuca ar fugi printr-o scorbură în pământ, dar în scorburi
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
ar fugi printr-o scorbură în pământ, dar în scorburi ninge de demult, vulpile roșcate-au luminat crăpând... Iarnă în oasele răzbunătoare, Iarnă în carnea răsucită în arcuri prelungi, în pântecele mamelor îngenunchiați copiii dorm întunecați ca niște dungi. Iarna sticlim crunt adunați în triunghiul cărnii pregătite să înnebunească de ger. Și motoarele, șirul absurd al motoarelor târăsc drumul sticlos în fier și zuruie sângele spart al ogoarelor... Seara Bate un vânt dinspre Ave Maria. Se înfing camioane piezișe în marginea
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
alb decembre.6 septembrie 2016, Constanța... XXIV. PLOUĂ CA-N ORICE TOAMNĂ, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016. Plouă afară cum plouă în mine, Gândul meu negru de-un tunet se ține, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz, Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz. Liniștea stă la masă cu tine - Plouă afară cum plouă în mine, Luna se-neacă-n al mării talaz, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz. M-agăț de lumina ce nu-mi
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
în mine, Gândul meu negru de-un tunet se ține, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz, Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz. Liniștea stă la masă cu tine - Plouă afară cum plouă în mine, Luna se-neacă-n al mării talaz, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz. M-agăț de lumina ce nu-mi aparține, Liniștea stă la masă cu tine: Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz; Luna se-neacă-n al mării talaz. Cu buzele goale și mâinile pline, M-agăț
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
și mâinile pline, Liniștea pleacă, liniștea vine; Cu umerii goi și ochi de topaz, Vorbește-mi de noapte, de noi, de necaz. Citește mai mult Plouă afară cum plouă în mine,Gândul meu negru de-un tunet se ține,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz,Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz.Liniștea stă la masă cu tine -Plouă afară cum plouă în mine,Luna se-neacă-n al mării talaz,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz.M-agăț de lumina ce nu-mi
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
în mine,Gândul meu negru de-un tunet se ține,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz,Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz.Liniștea stă la masă cu tine -Plouă afară cum plouă în mine,Luna se-neacă-n al mării talaz,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz.M-agăț de lumina ce nu-mi aparține, Liniștea stă la masă cu tine:Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz;Luna se-neacă-n al mării talaz.Cu buzele goale și mâinile pline,M-agăț
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
moneda asta? Cu ea puteți să vă cumpărați de la prăvălie tot ce vreți. Bomboane, jucării, cerneală, mă rog, ce credeți voi. Și acum, vă rog să-mi spuneți, vreți să v-o dau ? - Daa! Am urlat noi voioși, cu ochii sticlind de lăcomie. - Iote, mă! Toți vreți, ai? Vreți așa... banul pe degeaba? Păi ce credeți voi, că sunt prostul vostru să vă dau un ban degeaba? Banul se câștigă, mă, nu se primește sau se ia așa, din drum. Nimeni
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
așa e jocul? - Dacă-i așa, a spus băiatul isteț, eu nu-l joc! Nu mă interesează! - N-ai decât, a spus “domnul” Dode, făcând pe indiferentul. Dar voi, mă, vreți să-l jucați? - Daa! Au răspuns ceilalți, cu ochii sticlind de lăcomie. Și “domnul”Dode a aruncat “banul pe păr”. Cred că vă închipuiți ce a urmat. Toți s-au repezit ca hăbăucii după moneda blestemată, păruindu-se, mușcându-se, dându-și pumni ca turbații. Moneda sprințară îi fugărea prin
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
bărbatului ei trădau însă crima, iar femeia se sperie văzând acest lucru. - Mircea! strigă ea, sperând că ceea ce vedea nu era adevărat. Însă scriitorul era atât de transportat de ceea ce urma să întreprindă, încât nu putea să vorbească. Cu ochii sticlind de nebunie, trecu pe lânga soția lui fără o vorbă și ieși pe ușă, cu ditamai cuțitul în mâna dreaptă. - Mircea, oprește-te!! îi strigă aceasta din urmă. Mircea nu se putea opri însă așa ușor, ba chiar era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Într-o oarecare măsură mesianic, dacă n-aș ști destul de clar că aparține curentului pregrotesc... - Ba chiar socialist! se auzi vocea cuiva din public. - Paranoic! - Și grobian! completă altcineva, nerăbdător și vesel din pricina noii descoperiri. - Exact, exact, se entuziasmă Euripide, sticlind de bucurie, bune, bune intervenții, domnule Gârbacium, doamnă Bulfrogent, socialist, paranoic, da, da, întocmai, grobian!!!, urlă el, acestea erau cuvintele pe care le căutam din fragedă pruncie pentru a cataloga poezia domnului Giordano și pe care nu le găseam... extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu-i văzuse nimeni dar zvonurile circulau. Se întoarse spre locul de unde venise zgomotul și lumină cu lanterna desișul pădurii. Nu-l ajuta mare lucru, lumina nereușind să străbată prea departe printre copaci. Spera totuși să vadă măcar ochii sălbătăciunii sticlind ori să-i distingă silueta întunecată. Da și, dacă o vedea, ce putea să facă? Nu mare lucru, dar cel puțin afla de unde vine primejdia. Bineînțeles că printre trunchiuri nu era nici un urs. Atât cât putea distinge prin lăstărișul des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi trebuit să sape pentru a găsi aurul mult căutat. Aveau ei semnele lor care le spuneau că sunt aproape de zăcământul bogat. Pentru Godunov, zona nu se deosebea cu nimic de rest, însă lui Vlad Mihailovici începuseră deja să-i sticlească ochii și insistase să treacă imediat la treabă. Aduseseră oameni care să excaveze în timp ce Boris se ocupa să deschidă un drum prin pădure până la noul punct de lucru. Patronul vedea acolo o exploatare mare și intenționa să aducă utilaje cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]