332 matches
-
în mine,Gândul meu negru de-un tunet se ține,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz,Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz.Liniștea stă la masă cu tine -Ploua afară cum ploua în mine,Luna se-neacă-n al mării talaz,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz.M-agăț de lumină ce nu-mi aparține, Liniștea stă la masă cu tine:Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz;Luna se-neacă-n al mării talaz.Cu buzele goale și mâinile pline,M-agăț
PLOUĂ CA-N ORICE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1476925266.html [Corola-blog/BlogPost/374105_a_375434]
-
că murim! Și se făcu mic, mic lângă zid. - Scoală, prostule, și fii tare! îl îmbărbătă Mărțișor (de fapt își dădea lui curaj). Pune-ți pelerina și sări în spate! Norocel își aruncă pelerina de i se vedeau numai ochii sticlind jucăuș și sări rapid în cârca lui nenea Mărțișor. - Pe ei, nenicule, fă-i zob! șuieră la urechea lui Mărțișor, care scoase iute caseta cu nisip și-l aruncă pe el. Dintr-o dată îmbrăcămintea lui se acoperi cu o peliculă
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1423776427.html [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
în mâinile noastre? Ne-am dus noi la el? Nu. El a venit la noi spunând că el face ceea ce trebuie să facă și nimic mai mult. L-am întrebat atunci încă o dată, de ce face acest lucru? Hotărât lucru, îi sticleau ochii după bani. Și ce ne-a mai spus? Că ,,îl voi da vouă pe Iisus care se cheamă Hristos”. Îți amintești? Nu-ți dai seama că acest om care a stat o bună bucată de timp pe lângă acela, i-
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1416781458.html [Corola-blog/BlogPost/372020_a_373349]
-
tras literalmente ușa după noi. Lumea de dinafară nu mai exista. Eram doar noi doi cu tot timpul la dispoziție, unul la dispoziția celuilalt, fără nimic care să ne distragă atenția de la noi înșine. Ca un lac imens, cu vălurele,sticlind sub soare, marea se așternea oglindă la picioarele noastre. Iubeam tot ce întâlneam în cale, dar mai cu seamă ne iubeam. Acolo am sărbătorit și primul nostru revelion împreună. Doar noi doi. Cu room-service. Ne priveam în ochi și ne
STICLA DE ŞAMPANIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1032 din 28 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Sticla_de_sampanie_mirela_borchin_1382940597.html [Corola-blog/BlogPost/342024_a_343353]
-
timp mi-am întors privirea pentru a vedea încă o dată muntele pe care am locuit un an de zile. Sus, pe culmea lui, se mai zărea puțin din acoperișul cabanei, precum și silueta albă a casei Observatorului, cu un geam care sticlea ca un diamant în bătaia luminii soarelui. Iar mai încolo, unde muchia muntelui se unea cu cerul, se vedea capul negru, cu urechile ascuțite, ale unui cal, rumegând și privind din când în când spre satul din vale. Frumoasă zi
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1470040538.html [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
râse tremurându-și gușile și spuse: - Lasă vrăjeala și cheamă un pizdelnic d-ăsta, d-al tău, s-aducă ceva de băut, da’ nu inox d-ăsta, că-mi dă arsuri! Maestrul fluieră subțire și turma se năpusti cu ochii sticlind de dorința de a împlini poruncile sfântului. Peste două secunde în fața criticului se aflau sticla de whisky, paharul de cristal, castronașul cu linguriță pentru cuburile de gheață și limbile adulatorilor de serviciu puse cu generozitate la discreție. Marele Critic oficie
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1428679231.html [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
Acasa > Poezie > Amprente > STACOJIU Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Vâscul tăcerii cuibărește golul dintre ramuri lumina ia culoarea mării în furtună spărgându-se în cioburi reci ce umplu străzile murdare sticlește-n tușe vineții peste vitrine printer stropi de ploaie sau joacă în pupila dilatată a călătorilor încremeniți în așteptare și tristețea mă apucă strâns de mână îndemnându-mă să păstrez momentul de reculegere pentru că - îmi șoptește ea discret - umerii lor
STACOJIU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1470161634.html [Corola-blog/BlogPost/374153_a_375482]
-
o pedeapsă în mijlocul unei umbre din plictiseală mi-am izbit tăcerea la marginea unei păduri ca un apucat îmi reped umerii să muște din inima frunzei poate zăresc mai bine lutul cules în aripi de marșul fluturilor poate reușește să sticlească ochiul găsit în scoarța unui arbore bătrân în vremea când nu știam încă să vorbesc drept așteaptă-mă deci în creștetul lumii am să ajung și eu să îți pretind sânul ofrandă închinată drumurilor ce au obosit să se mai
ÎNCREMENIRE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Incremenire.html [Corola-blog/BlogPost/356612_a_357941]
-
că-i sufletist! Unchiul, cel puțin, a rămas mască! - Îmi dau seama că nu i-a fost ușor. Dă din mână a lehamite. - Polițistul rîmâne tot polițist. Voquin m-a întrebat dacă m-am culcat cu tine! Și-i cam sticleau ochii! Nu cumva să-i spui! - Nici vorbă! - Și să-ți scoți asta pentru todeauna din cap! - Credeam că rămâi cu mine în noaptea asta! - Să nu mai crezi de acum! Este cel de-al doilea motiv pentru care am
DRUMUL APELOR, 27 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1488570318.html [Corola-blog/BlogPost/376324_a_377653]
-
dreptului la viață și taci îndelung secondat doar de cântecul graurului leagănat pe ramul de soc cu floarea trecută. STACOJIU Vâscul tăcerii cuibărește golul dintre ramuri lumina ia culoarea mării în furtună spărgându-se încioburi reci ce umplu străzile murdare sticlește-n tușe vineții dintre vitrine stropi de ploaie sau joacă în pupila dilatată a călătorilor încremeniți în așteptare și tristețea mă apucă de mână strâns îndemnându-mă să păstrez momentul de reculegere pentru că - îmi șoptește ea discret - umerii lor sunt
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Poezie_tania_nicolescu_1389369517.html [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > (LYCAN)TROP Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1332 din 24 august 2014 Toate Articolele Autorului sunt lașe cuvintele părăsesc stârvul mirosind a tăceri au sensurile lor plurisemantizate ochii le sticlesc ca în haită devorând tipare sintactice (sp)arte mâini diafane de poeți coli nude lumi imunde scheletul cuvintelor este bine articulat se poate preschimba oricând într-o pisică languroasă miorlăind vers(atil) într-un lup bântuind insomniacii cu ghere ascuțite
(LYCAN)TROP de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 by http://confluente.ro/angi_cristea_1408895303.html [Corola-blog/BlogPost/376414_a_377743]
-
PĂMÂNTUL - ETERUL PRIVIT DIN CER Zbuciumul nostru (zadarnic) e doar un act pierdut când de fapt finalul e aceeași singurătate aceiași muguri aceleași frunze aceeași speranța Același pământ. TOAMNĂ, MUGURII ADORM În urma noastră simt mirosul crizantemelor arse de brumă (lacrimi sticlesc pe pervaze) Foșnetul frunzelor pe care noi le numărăm ne este oda (te iubesc în surdina unei șoapte) Taci Știu ce ascund porii prin care ma respiri (toamnă ne iubim la lumină frunzelor) Umbră zâmbetului tău trist aduce crizantemele la
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 by http://confluente.ro/Luminita_amarie_versuri_de_luminita_amarie_1369341760.html [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
de zile, se ocupă cu investirea în dotări pentru spitale a milioane de euro, adunate din donații. Am scris deja în atâtea feluri despre ele, încât nici nu știu ce să vă mai spun nou. Știți cum sunt oamenii ăia cărora le sticlesc ochii când văd un teanc de bani și care trăiesc numai pentru a acumula și mai mult, și mai mult, și mai mult? La fel le sticlesc ochii fetelor ăstora la fiecare euro care se adună în conturile asociației, urmând
Mulțumesc că ați pus umărul pentru 1 milion de euro! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20203_a_21528]
-
nu știu ce să vă mai spun nou. Știți cum sunt oamenii ăia cărora le sticlesc ochii când văd un teanc de bani și care trăiesc numai pentru a acumula și mai mult, și mai mult, și mai mult? La fel le sticlesc ochii fetelor ăstora la fiecare euro care se adună în conturile asociației, urmând să se transforme ulterior în aparatură care va ușura suferința bolnavilor de cancer. Și tot așa trăiesc și ele, numai cu gândul la a aduna mereu mai
Mulțumesc că ați pus umărul pentru 1 milion de euro! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20203_a_21528]
-
creșteau nouri, dezvoltându-se spre cupola cerului. Un vântișor fâlfâi în pămătufurile trestiilor; luciul s-a umbrit și s-a zimțuit. În liniștea mare a cuprinsurilor, s-a auzit în depărtare sunând ploaia. Venea împotriva noastră ca un painjeniș. Curând sticli în mărgele oblice. Foltanele de stuf tresăriră, frământându-se. Balta scăpără de bulbuci. Și painjenișul de stropi ne învălui brusc, apoi se liniști asupra noastră o ploaie călduță și totuși răcoritoare. Stând cinchit la marginea ostrovului, am observat deodată foirea
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
spune: Dar spune. Și dacă leacul durerii mele ar sta în puterea ta, să mă vindeci ai face-o? Pe sufletul strămoșilor mei, ți-o jur că nu am dorință mai mare decât să te ajut, iubite Perigeu. Acestuia îi sticliră ochii de șiretenie adăugând: Află scumpe Lucullus că în seara aceasta, în casa asta, m-am îndrăgostit. E iarăși vreo aventură nebunească de-a ta. O, nu, te asigur. Sunt nebun, și sufletul meu geme după una din sclavele tale
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
e hotărât. El nu mă pricepe și nu mă simpatizează. Nu mă iartă că l-am făcut să plângă, să se arate slab în fața celorlalți. Dimpotrivă, ce încântat este când îi dai nota unu. Atunci situația e clară. Ochii îi sticlesc de răutate iar reîntoarcerea în bancă se face cu calmul impresionant al omului care s-a sacrificat pentru binele umanității. Dar fiindcă pui tot probleme capitale să răspund și la țipătul de deznădejde: nu mai sunt băieți de treabă. Eu
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
ocazia unui astfel de banchet, Kazu îl întâlnește pe viitorul ei soț, bătrânul Yuken Noguchi, consilier al partidului radical-reformator. Noguchi, fost ministru și ambasador în Anglia, se remarca prin trupul slab și uscățiv, obrazul lipsit de armonie, numai “ochii îi sticleau vioi și limpezi pe sub coama de păr cărunt”. Era un idealist, încorsetat în obiceiuri vechi aristocratice, ținea cu sfințenie la tradiție, ducând o viață de o simplitate demnă. Relația dintre cei doi începe în acea noapte a banchetului, moment din
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
prea mirat de felul cum privea Hiyoshi drept în ochi. „E mai îndrăzneț decât pare,” își spuse el. Cu cât se țintuiau mai mult din priviri, cu atât ochii lui Hiyoshi semănau mai tare cu ai unei vietăți de noapte, sticlind din beznă. Într-un târziu, Koroku își mută privirea. — Un copil, spuse el, calm. Hiyoshi nu răspunse. Ochii săi, ca săgețile unui arcaș, continuau să țintească drept spre chipul lui Koroku. — E un copil, repetă acesta. — Despre mine vorbești? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
comită seppuku, fie să devină preot. Ca răsplată, am să vă dau pământuri în Ise și Iga. Nu numai frigul îi îngheța pe cei patru până-n măduva oaselor. Pereții sălii păreau plini de spade și lănci mute. Ochii lui Hideyoshi sticleau fix, ca două mici puncte de lumină. Acei ochi le cereau vasalilor să spună da sau nu. N-avea să le lase timp pentru a se gândi la ofertă, nici să plece fără a le fi auzit răspunsul. Se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
din nou cu elan spre lumea pură a ideilor și uitam multă vreme că pe lume există și o altfel de dragoste. Da, exista, vedeam eu însumi; cum grupuri de băieți și fete coborau împreună de pe treptele universității cu privirile sticlind, ghiceam ce înseamnă acea sticlire, dar nu-mi mai păsa. Da, exista, iar frumusețea divină a unei astfel de priviri a unei fete către un băiat, ca un fulger, și surâsul care urma, curat, de fetiță, mă făceau parcă să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bea și ei un pahar de vin... Până la urmă, deși se iubeau, s-au despărțit și au fiecare, el cu altă soție și ea cu alt bărbat, copii... Și tot se mai iubesc, dar..." Matilda se opri. Era veselă, îi sticlea privirea, parcă uitase că ajunsese cu povestirea ei într-un moment culminant. Avea pe chip acea expresie de amuzament extrem și retrospectiv pe care o avem totdeauna când relatăm ceva din mediul nostru cuiva care nu-l cunoaște și ne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întoarcă să spele vasele; îmi amintii că după masă îmi plăcea să fumez, mă cautai în buzunar, îi oferii și Matildei, aprinsei și mă lasai amețit în fotoliu. "La ce te gândeai adineauri? zise Matilda cu o veselie care îi sticlea în priviri. Poți să-mi spui și mie?" "Mă gândeam la tine și mi-am adus aminte de o poezie din Baudelaire!" Și îi arătai volumul. "No, no, no! zise ea, nu adineaurea asta, adineaurea dinainte!" Știam la care adineaure
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
culturile și civilizațiile sânt determinate de spațiul geografic, dar avusesem grija din politeță pentru marele poet și om de cultură să nu discut cu nimeni despre opera lui. Era adevărat însă că păstrasem și tăcere când vreun adept cu privirea sticlind de ignoranță încerca să abordeze cu mine acest subiect. Pesemne că i se transmisese tăcerea mea, dacă nu mai mult. Nu mă invita la el, cum auzisem că făcea cu ceilalți, îmi arunca doar, din când în când, abia clipind
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
imediat Pascu, caloriferistul nostru, l-a înjurat pe-ăla într-un mod și mai brutal decât îmi vorbise acela mie spunînd: du-te în... la mîne-ta! Cine te-a trimis pe tine aici? Și reproducând această înjurătură privirea marelui poet sticli de satisfacție și se opri din povestit. Îi plăcuse caloriferistul atât de mult încît ținuse să-i repete populara noastră trimitere la origine? Era evident, bruta care îl întîmpinase și îi spusese acele cuvinte fusese astfel pedepsit. Bietul filozof! Nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]