933 matches
-
de mic animal rozător. Nimic mai spălăcit pe lumea asta decît pielea, părul și culoarea irișilor ei verzi. Avea un mers smucit, de ființă pe care totul o deranjează, și vorbea repede, neglijent, transformînd cuvintele într-un fel de rumeguș sticlos. Era respingătoare și ea știa asta. Uneori devenea obraznică. Nu-mi plăcea să discut cu ea. Prezența ei stîrnea în mine un fel de milă agresivă pe care nu mi-o puteam reprima. N-are rost să mai vorbesc și
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
adierea aceea abia simțită, venită de la plamele ei părea să-i facă bine. Aș prefera să fac închisoare la Văcărești sau la Galata și să nu mai fiu aici. Avea fața scofâlcită, neagră de fum ca și mâinile și ochii sticloși și holbați, albi ca la morți, trași în fundul capului. Pe tâmplele scobite și-n pomeții obrajilor îi rămăseseră dungile cenușii de sudoare, cum se amestecaseră cu colbul și se uscaseră. Sufla greu, dar nu mai horcăia. Pieptul, uscat, cu coastele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
derută de trupul Irinei, simțindu-i amețitoarele forme, prelungi, rotunde și tari. Nu cumva pleci? Nu. Putem pleca amândoi. Nu. Lasă, mamă, du-te și te culcă. Bine-bine, odihniți-vă! Hai, mamă! Capul mecanicului zăcea, cu ochii micșorați și pupilele sticloase surpate în valul de albeață, atât de aproape, că-l putea atinge. Își privi brațul legat cu-o feșă neagră, ca o banderolă, cu acul înfipt. Rămase lungit pe spate, nemișcat, cu fața-n sus, privind în tavan. Pulsul! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
leneș sau ursuz sau gânditor. Se pierde în spațiu: Rogu-te politicos, nu sta în picioare, Suntem în lunca Trântorilor, a Marilor Leneși. (Un domn bine) În acest moment poezia încearcă să-și cucerească o dimensiune proprie: Și am spart sticlosul perete, Acea dimensiune care mă fascina. (Muzeul) Numai astfel dispare posibilitatea de a vedea prea mult ori de a se vedea într-o multiplicitate devastatoare. Nevoia de a crea un spațiu autonom este la fel de acută și în proză: Singur, blocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Ruseni cu concrețiuni de gresii. Orizontul cineritic de Nuțașca - Ruseni s-a format, probabil, în Meoțianul mediu, prin erupția vulcanilor Călimani - Harghita (după P. Jeanrenaud și N. Macarovici). Materialul cineretic este format din material vulcanic: cristale de piroxeni (brune, opace, sticloase), cristale de feldspat plagioclaz și material detritic. Aceste cinerite au fost descrise de R. Sevastos, I. Atanasiu și N. Macarovici la Nuțașca și Ruseni, lângă Plopana. Cuaternarul este reprezentat prin depozite de terase și material aluvionar pe văile Lohanului și
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
din fier sau din armă. Au rămas oglinzi, fără adâncul cunoscut, fără mister; imaginea se subția ca o nuntă din care lipsește un mire. Jalnic și impur țopăiau peste portativ fără sunete, cu slăvi sălbatice de ger, firea a rămas sticloasă și fără cer. * * * Un gest copilăresc era sărutul ce îmbrățișa umărul din care creștea aripa, protectoarea mea. Atunci nu știam câtă candoare era în buzele mele și ce bucurie să găsești un sprijin patimilor pământești! Timpul a fost puțin, zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
patul ăsta corabie; mai târziu i l-a dat mamei, care și-l scotea, din când în când, de pe deget și mi-l dădea să mă joc cu el) în întuneric, geamănă cu ochii mamei, albăstriți de un plâns neîntâmplat, sticlos ațintiți către o prerie a ei. David adormit la ea în brațe, cu mânuța lui mică, pe care tot nu a atins-o nimeni, strânsă în jurul unei șuvițe din părul ei. Eu, brusc transformat în spectator, în Alex Hriavu, care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Garden. E un hotel, ți-am zis. Știi ceva de el? E în Edinburgh. Nu, îmi pare rău... — N-ai de ce. Pauză. Lungă. Rece. Constatarea că, de când venise, făcuse cearcăne. Părea încă și mai mică. Aproape sfrijită. Cu o paloare sticloasă, ca de pește. Imposibilitatea de a-și da seama dacă asta îl flata sau îl călca pe nervi. Mai e ceva? Nu cu vocea ei obișnuită. Aceeași moleșeală călduță, incongruentă cu pielea de Ondină în mizerie. — Nu, asta a fost
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
iar eu am lăsat să-i curgă înăuntru, dintr-a mea, un firicel continuu de suc călduț. A gemut, bolborosind baloane și frecându-și vintrea. Sucul i se scurgea în păr, sângeriu, printr-un colț al gurii, ochii îi avea sticloși. Am ieșit din cameră tiptil, lăsând-o pe podea ca împușcată-n cap, cheaguri roșii în păr și scuturată de orgasme în serie ce nu păreau să se mai oprească. A doua zi, la micul dejun, era trasă la față
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
dacă ar fi primit câte un bobârnac, însă ideea de a-și scoate bocancii pentru a pune în aplicare acel gând care nu-i dădea pace de câteva secunde i se părea de-a dreptul monstruoasă. Deschise gura. Aerul rece, sticlos, îi înfipse nenumărate ace în cavitatea bucală, cu satisfacția nedisimulată a unui torționar decis să experimenteze rapid noi metode, în compania unei victime neputincioase care nu putea decât să accepte, resemnată, supliciul. Pielea buzelor stătea să plesnească, iar el își
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ei prieteni.Ați ghicit? Erau prieteni cu balaurii.Și vreau să spun că zmeii nu erau nimic pe lângă balauri. Balaurii erau din cale afară de urâți.Aveau câte două, trei, cinci sau șapte capete, aveau aripi pline de solzi tăioși, ochii sticloși și ghiare mai ceva ca de urs. Mereu mereu făceau câte ceva rău... Odată, Într-o vară, zmeii și balaurii s-au gândit să fure toată apa de pe pământ. Unde găseau un izvor, un pârâu, râu sau mare, se Înghesuiau buluc
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pe burta lui suptă/ sau merge-ncet după el, oriunde iedul se duce/ pe copitele încă moi: dacă poate, mama ocolește câmpul deschis,/ supurând de turme și prădători; dar, dacă fiul o ia într-acolo,/ ea îl urmează, cu ochii sticloși și gemând de-ncordare.// (undeva, tribul samburu dansează fericit că Dumnezeu/ a venit pe pământ să cunune călăul cu victima!)// în ziua a șaișpea a poveștii ei de amor părintesc, Niobe ațipise/ la umbră. iedul porni numai el știa unde
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
pe burta lui suptă/ sau merge-ncet după el, oriunde iedul se duce/ pe copitele încă moi: dacă poate, mama ocolește câmpul deschis,/ supurând de turme și prădători; dar, dacă fiul o ia într-acolo,/ ea îl urmează, cu ochii sticloși și gemând de-ncordare.// (undeva, tribul samburu dansează fericit că Dumnezeu/ a venit pe pământ să cunune călăul cu victima!)// în ziua a șaișpea a poveștii ei de amor părintesc, Niobe ațipise/ la umbră. iedul porni numai el știa unde
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
este emblematic pentru arta lui Ioan Flora. El stătea rezemat de spătarul unui scaun în curte/ și-și ascuțea cu migală, ca orice țăran,/ un vechi și ruginit ferăstrău./ Tăcea și ascuțea și era o dogorâtoare zi de vară -/ aerul sticlos putea fi fărâmițat cu maiul.// Ea-și târșea primprejurul mesei picioarele desculțe,/ atinse de reumatism și varice,/ și-l bombănea și-l drăcuia și-l dăscălea/ cum că asta, că aia, că ailaltă,/ că așa și numai așa,/ că de ce
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
jucăușă, încercare de colaj pe care cititorul ar încerca-o. Un jazz pe voci. Traian T. Coșovei: "Sosesc pe rând paznicii singuratici ai farului - /grădina din spatele stației de salvare/ urcă treptele albe acum -/în urma lor timpul/va apăsa pe butonul sticlos al soneriei". Nichita Danilov: "Aburi ușori vor pluti/ în semn de întrebare/ și în loc de răspuns/ se va risipi peste lac/ un stol ciudat de lebede seara/ tulburându-mi amurgul și apa,/ nu chipul". Ion Mureșan: "De-a lungul mâinilor treacă
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
aluziile la Apollinaire, Verlaine, Celan, Villon, Balzac etc. într-o medicamentație armonizantă: "pe podul mirabeau e pustiu/ doar doi disperați care își închipuie că scriu/ sub pod aceeași priveliște un clochard bărbos/ printre cartoane și zdrențe/ privește apa cu ochiul sticlos./ ca un pescar m-aplec spre unda visătoare/ văd chipul nopții sau al morții oare/ al muzei lui françois d'antan/ sau masca de ceară a lui paul celan/ sub pod o pasăre de apă țipă sfâșietor/ nu-i corbul
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
obiectului ei de cercetat, din natura căruia să-și tragă metodele de lucru potrivite, ca și mijloacele de expunere a rezultatelor acestor metode". "Stilul critic" are a se confrunta cu opinia unor "oameni gravi", a "raționaliștilor" care susțin scrisul "dezhidratat", "sticlos" asupra artei, o prezentare "scheletică" a acesteia, ce s-ar legitima "de la condiția de reflexivitate a îndeletnicirii, preschimbată destul de arbitrar în condiție pur teoretică". Vladimir Streinu ne oferă un citat al unui asemenea spirit scientizant, nenominalizat: "Deprinderea observației exacte (...) și
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
vântoasa cum sughite în gânduri, e o iarnă pe cinste, cascada ninsorii astupă gâtlejul, privirea e bocnă, trosnește, se frânge, cade-n cristale reci între noi. unde te încumeți pe albul acesta osos? niciunde nu-i soare, doar pâclă, perete sticlos, nici cer, nici pământ, glaciala lumină în cuptoare stinse dospește, se umflă, lucește ca un solz uriaș într-o rază de lună. obosiți de alcoolul din alb, din străvezimea arterelor cositorite, unul spre altul suflăm aburii ce ne-au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mă asigură că aș fi cea care ar trebui să fiu. ființă a nesiguranței, mușc din existență cu dinții de lapte ai fericirii de a trăi, cu dinții de fier ai tenacității de a-mi reînnoi îndoiala. boală ochiul meu sticlos se îmbată de alcooluri stătute. frigul sapă în viscere peșteri mari de întuneric, iezere cu pești de pradă, monștri neieșiți din vreme. trupul stă în sine însuși precum cariu-n adormire. nici o mână milostivă nu-mi dă părul de pe frunte, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nu ești, când pereții, înmuiați de absența ta, se lasă, se slobod într-o rână, mi-e inima ațoasă, scărmănată și goală, ca o legătură subțiată de lână. mi se face frig, în somn, în trezie, în gând, în măduva sticloasă, mi se face gol în tăcerea fibroasă. ametistului meu îi pălește scrierea cuneiformă, pare pudrată de zăpadă ce-n palma înțepenită de ger, în solzi stă să cadă. ăsta nu-i dor, e boală curată, e rupere de os, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
rând miezul zilei și miezul nopții, ca niște azimi aburind, ca niște spini adânc îngropați în germenul abia înfiripat, în viața fără ochi, fără picioare, în viața ce suflă din greu ca un viscol în turbare, dogorind, totodată, ca ger sticlos și ca foc mai sprințar decât trupul de fată. toate-s acolo din plin, rânduite după tipic, viața își ascute grăbită ghearele, pe ciosvârta aceea de nimic. balsamul luminii degetele luminii arpegiază pe pielea copilului scurte, incandescente cântece vrăjite, incantații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
bătăliile mărunte, n-aș vrea să treci în neființă, până când nu înțelegi, cât de sacră e lumina ce destramă umbra din cuvânt. floarea soarelui ce iubire mută și oarbă dinspre tine spre mine venea? fără vorbe, fără priviri, în neliniștea sticloasă din sânge, ca un năvod se întindea. la început, am crezut că e o capcană. am dat să fug, dar ochiul tău m-a tăiat în mărunte sclipiri înfipte dureros undeva sub osul stern, în mijlocul florii soarelui înflorită în plex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nici un tren nu mai vine/ nici un tren nu mai pleacă/ numai cîte-o boare palidă mai pîlpîie/ în ochii lor stinși/ tac și se tem se ascund unii după alții/ totuși cine trebuie îi vede/ sînt murdari/ put/ unii au ochii sticloși/ cu toții s-ar face cît mai mici/ ca să nu-i poată nimeni identifica/ să nu-i pună la socoteală nimeni/ știți/ noi nici n-am existat vreodată/ totul nu e decît iluzie o simplă iluzie/ și măturoiul chiar șterge această
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
poate purta noroc dacă îl mângâi pe pavilionul urechii drepte și îi dai un bănuț vechi, din cei moșteniți, și o optime de măr uscat pe ziarul bunicii. focul pe care îl vezi cu un ochi îți va căli lancea sticloasă a dragostei tale. amurg, vase spălate tristețea cară de la mine la tine două vagoane de vase spălate cu care să mâncăm din nou aceleași motive de tristețe. amurgul îți transportă prin nervii mei întinși culorile tristeții, ca un poștaș corect
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
adevărate coșmaruri. Mă visez Înconjurat de cuvinte, de nenumărate cuvinte palpabile, care se suprapun la nesfârșit peste mine, peste gura mea, ca o mâzgă uscată și tăioasă, cu litere căzute strâmb, ce se lovesc Între ele strident, aglomerat, cu sunete sticloase, iar și iar, rănindu-mi buzele cu lamelele lor fine, abia perceptibile, sângerându-le usturător, sufocant. Deschid ochii speriat, horcăind, cu pieptul convulsiv, aburind de transpirație, trec orbecăind prin lumina de pe hol, care, trezită brusc, mă fulgeră dureros, și mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]