971 matches
-
lor victorios, vestitorii Primăverii intrară în pădure, unde le pieriră cântecul, când văzură ce dezastru făcuseră slujitorii Iernii. Mulțime de copaci cu crengile rupte gemeau, cu trunchiurile sfârtecate sub loviturile de bici ale lui PUI de GER, ucenicul vrăjitorului GER STICLOS. Acest fățândache făcea pe fiorosul și se străduia să bage spaima în toate viețuitoarele pădurii, pocnind din biciul alburiu în dreapta și-n stânga. Îmbrăcat, ca și maestrul său, cu o manta cenușiu-alburie, cu ochii vineții-sticloși și nasul roșu, mare și
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424333971.html [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
la ei: --Cu suta vă duc, băă, cu suta! Într-adevăr, șoseaua era liberă, dar nu se zvântase. Însă Mototolea, cu experiența de taximetrist, reușea s-o strunească pe bătrânică și s-o biciuiască atât cât trebuie. Era o noapte sticloasă, cu un cer plin de stele, din care picura un geruleț pișcător dar și un șuvoi de energie, care umplea inimile celor din mașină cu speranțe și bună dispoziție. --Ai să vezi, omule, că reușim, bălmăjea mereu mustăciosul de lângă el
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415650389.html [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
Ești de accord? Mi se pare un nume perfect pentru ea. Abigail își mișcă ochii din stânga în dreapta și începu să-și roadă unghiile. Fii interesantă. Fii cursivă. Nu-i arată cât de disperată ești. - Și Angel? întrebă ea cu privire sticloasă. - De ce mă întrebi de Angel? Știi bine povestea. Abigail începu să țipe ca din gură de șarpe și în câteva secunde camera se umplu de asistente și medici. Psihiatrul ei i-a cerut lui Tom, ca un timp să nu
PACATE (FRAGMENT) de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 by http://confluente.ro/carmen_suissa_1495142898.html [Corola-blog/BlogPost/380408_a_381737]
-
în multe privințe, apare și în catacomba Torlonia, din Roma, ducându-ne cu gândul la tălmăcirea și înțelegerea importanței fructului dorit al religiei de a încununa postul cu peștele plin cu solzi, ca pământul cu vegetație sau cu ochii aceia sticloși și palizi, care ar sugera slăbiciunea de a ne fi putut salva fără mântuire. De multe ori peștele, în reprezentările iudaice dar și creștine, apare alături de obiecte în formă circulară, simbolizând pâinea. Alăturate însă cele două imagini le vom descoperi
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Sarbatoarea_de_ignat_in_satul_romanesc.html [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
mai bine așa. Oricum, Emil nu mă aude. Suntem la capăt de linie. Ies din subteran și pornesc pe jos. Peste tot, gheață. Dacă ar fi Emil aici... Fac pași mici, foarte mici, de teamă să nu alunec. Gheața e sticloasă. - Hapciu!, deslușesc în urma mea un bărbat care strănută. „Emil!”, îmi zic și vreau să întorc capul. Dar mă opresc la timp. Știu că nu e Emil. Gheața e groasă. Mă dezechilibrez și aproape să cad. - Hapciu! „Em...!” De data aceasta
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 by http://confluente.ro/Si_ma_dau_pe_gheata_mai_de_corina_diamanta_lupu_1372228950.html [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
brațe aș umbla peste pământ, Cuvântul meu nu vreau s-apună, Lumina mea e prinsă-n rând. Darul meu fie cuvântul, Argintat cu praf de stele, Care-ascunde tainic gândul, Triste dorurile mele. Iarna Cu zăpadă pe genele-i lungi, Priviri sticloase, cerne fulgi, Trena-i plutește-n voaluri ample, Priveliște-nghețată pe stampe. Dantele de cristale croșetează, Covoare dalbe așază. Țurțuri la streșini fac coloane, Natura toată parcă doarme. Soarele-o iubește și din zare, Timid și tăcut răsare. Trimite raze
CATEDRALA IUBIRII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Catedrala_iubirii_adriana_tomoni_1391032521.html [Corola-blog/BlogPost/347460_a_348789]
-
cu obiecte de îmbrăcăminte sau diverse alte lucruri care, astfel s-ar încărca de har dumnezeesc. Caldarâmul Căii Crucii e ros de pașii, de genunchii celor care au trecut pe aici, prin veacuri, pe urmele Mântuitorului. Pietrele sunt parcă șlefuite, sticloase, cu luciri de oglindă.” Cutremurându-se de toate cele văzute, Nicolae Băciuț , descrie cu smerită pioșenie întregul arhipelag de biserici vizitate , pe Pământul Sfânt. Toate acestea dăruindu-i mai multă virtute și rabdare, ce înseamnă dragoste . Răbdarea , este esența vieții
SACRU SI PROFAN IN TARA SFANTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Sacru_si_profan_in_tara_sfanta.html [Corola-blog/BlogPost/367173_a_368502]
-
lui Gică văzând așa mare interes pentru bunul obștii îi dădură voie să țină tractorul acasă la el. Gică porni tractorul, îl scoase din șură în timp ce Vasile privea oarecum tâmp la fumul de eșapare care se înălța drept prin gerul sticlos spre cerul albastru, ciudat de albastru... -Vasile ce mama dreacului ai, ce-ai rămas ca vițelul la poarta cerului? Urcă în cabină că trebuie să merg la mama să i-au niște bani și după aia plecăm... -Gică uită-te
POVEȘTI DINTR-O VREME (2)- REVOLUȚIONARUL GICĂ(4) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1484484749.html [Corola-blog/BlogPost/343916_a_345245]
-
care îi dădeau o înfățișare și mai neprietenească, mai degrabă elin decât semit, el intransigentul, gauleiterul Templului, stătea neclintit, neclipind și parcă privirea aceea, specifică numai lui, adâncă și oțelită, într-o permanentă căutare, nu mai avea azi aceeași claritate sticloasă; un semn de neliniște, de contemplație gravă ori parcă de ură, îi făcea pe toți ceilalți care s-ar fi încumetat să-i înfrunte ochii, să se scuture cu nedumerire și parcă speriați, să-și lase privirile către vârful sandalelor
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Maria_Daniela_P%C4%83n%C4%83zan.html [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
Stins, la lună, urlă lupul. LACRIMI MIGRATOARE Vântul rece rupe mirări Din malul surpat al gândului Clipa își duce pruncii spre alte jertfe Tot mai alb mi-e vestmântul de spaime Mă-mbăt cu lacrimi migratoare Ochii- mi tot mai sticloși și străini Nu mai leagă retină de retină În cel drept se arată picături de lumină În cel stâng,umbrele asfințitului. BLEGUȚUL De câte ori mergea alături O atingea pe mână Înfiorîndu-se. De câte ori o întâlnea Îi lua mâna, bucurându-se. De câte ori stăteau
GEORGHE NEAGU + APĂ ŞI LACRIMI (POEME) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1491318021.html [Corola-blog/BlogPost/362748_a_364077]
-
mai mulți ca să vină cumpărătorii. Bani pentru o existență modestă. Rezistență în a persevera în orice anotimp pentru trai, pentru continuitate, pentru a atinge sensul existenței care întârzia, dar nici un pescar nu observa. Timpul trecea, ei deveneau tot mai impenetranți. Sticloși. Împietriți în sentimente și vorbe. Comunicarea se reducea la câteva cuvinte și interjecții de mulțumire sau de indignare față de natură. Mișcări de brațe pe oglinda luminoasă a apei. Liniștea s-a tulburat pe neașteptate. A intervenit cineva în natură. S-
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Singuratatea_pescarului.html [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
trupul nemișcat. Apoi glasul îi amuți. Cu mâinile ude și trupul tremurând, Costel își trase mama de umăr. Corpul i se întoarse încet. Avea gura larg deschisă. Din colțul buzelor i se prelingea un fir de sânge gros, întunecat. Ochii sticloși îi înțepeniseră pentru totdeauna iar fruntea strivită părea să-și fi adunat o adâncă și tristă mirare. Copilul amorțit începu mai întâi să scâncească, apoi să izbucnească în hohote prelungi de plâns întretăiat de vorbe fără sens. - Am vrut să
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1481705875.html [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
spiritual al Alteței Sale Regale față de actori. Nu îi uită nici o clipă, nici atunci când sunt aniversați, nici când ne lasă mai singuri, plecând pe rând la pururi misterioasele depărtări de conștiința umană, peste văzduhul ce le cuprinde stelele pe albastrul sticlos, infinit. Nu a uitat niciodată pe vreun actor, este alături de Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta a României, spre a-i omagia și a le înmâna distincții regale în numele Majestății Sale Regelui Mihai, îi elogiază personal, preschimbă fiecare ocazie de întâlnire
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. LIRA THALIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1422423365.html [Corola-blog/BlogPost/353204_a_354533]
-
boabe deteriorate prin încălzire spontană sau încălzire extremă în timpul uscării - altele (c) impurități propriu zise (d) păstăi (e) corn de secară (f) boabe putrede (g) insecte moarte și fragmente de insecte C. Procentul maxim de boabe de grâu dur parțial sticloase D. Conținutul maxim de tanin (1) E. Greutatea specifică minimă (kg/hl) F. Conținutul minim de proteine(1) : - anul de comercializare 2000/2001 - anul de comercializare 2001/2002 - anul de comercializare 2002/2003 și următorii G. Numărul descrescător Hagberg (secunde
32006R1572-ro () [Corola-website/Law/295533_a_296862]
-
și meslin 100 150 000 0 1002 00 00 Secară 100 10 000 0 1003 00 Orz 100 210 000 0 1005 90 00 Porumb, în afară de cel destinat însămânțării 100 11 000 0 1006 30 Orez semialbit sau albit, inclusiv sticlos sau glasat 100 25 000 0 1103 13 Crupe și griș de porumb 100 235 000 0 ex 1103 20 Aglomerate sub formă de pelete din cereale, altele decât secara, orzul, ovăzul, porumbul, orezul și grâul 100 7 500 0
22006A0602_01-ro () [Corola-website/Law/294532_a_295861]
-
e de o diversitate care confirmă că avem de-a face cu un poet format: “nici nu am deschis gura/și gerul/a înghețat țipetele de recunoaștere/pescăruși în zbor/peste guri de metrou/un lătrat/se sparge peste noaptea sticloasă/ochii mei/pâlpâie în țurțuri/la geamul salonului/unde fără milă/mă mai naști odată.” Adriana Butoi preferă expresiile eliptice, versurile având o tăietură fermă, un miez ușor elegiac. Fiecare poem are identitate clară, pare a se duce sau a
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_ii.html [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
o dăruise tata. Frumoasă armă! Avea patru găuri de-a lungul lamei cu tăiș dublu și se termina într-un mâner împletit în fire de cupru. L-am privit pe negrotei fix în ochi. Era puțin năuc, dar privirea mea sticloasă împânzită de firișoare sângerii l-a pironit de-ai fi zis că nici nu mai respiră, doar că îl dădea de gol nodul de sub bărbie care se mișca de-a lungul gâtului, când sus, când jos. Mi-am scos cuțitul
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Congolezul_juma_ciprian_alexandrescu_1357920588.html [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
din 09 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Despre mine... La hotare de depărtări Pe umbre de cărări Ce duc spre mine, Găsești portal blestemat Prin care-am intrat În asta lume. Închiderea portalului aștept Să pot să deștept Privirea-mi sticloasa În vechea mea casă. Nimic nu țin minte De când am cuvinte Din timpul oprit De unde-am venit. În visuri de noapte Cu dulcele șoapte Mă cheamă în rai Glasul de crai. Prin ochiul din minte Trec înainte Nevinovate Imagini ciudate
CĂLIN MARTON de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/C%C4%83lin_Marton.html [Corola-blog/BlogPost/346450_a_347779]
-
iulie 2014 Toate Articolele Autorului citesc fericirea cu ochii libelulei sunt câmpuri unde florile pasc liniștea pământului strigătul culorilor hibernează în tine șevalete revarsă albul perfid între noi se cerne lumina peste râul cuvintelor reci degetul meu mic pictează pești sticloși ploi vexate se zice că ar veni potopul cuvintele ar arde ca-n Alexandria pe rafturi ordonate placid îmi pieptăn părul decolorat de soare știu că există salvatori legați de catarg poate ascultă cântecul mării vibrant poate se strecoară printre
(NE)IUBITE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 by http://confluente.ro/Angi_cristea_1406623277.html [Corola-blog/BlogPost/349537_a_350866]
-
sau dând la o parte ciulinii din cale, ciulini maron-verzui ce-l înțepau cu coarnele lor ascuțite , plutind în bătaia vântului , pe valurile mici , sclipitoare ; nu de puține ori simțea ventuzele lipitorilor pe picioare sau urmărea, cu atenție prin apa sticloasă, pești înotând lângă el. Astăzi mergea pe malul apei, speriind anghilă după anghilă care mai lungă și mai colorată, ieșite la soare în iarba deasă și moale, înrourată, mergea admirând cocostârcii de pe grindul plin cu izmă sălbatică, grind ce dezvăluia
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/valentina_becart_1495290854.html [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
și cu orgoliul rănit că nu mai pleacă din loc nici după ce am desprins-o de la povară), Unchiu a trecut pe lângă mine, cu mârțoaga lui. Doi pași la stânga, doi pași la dreapta, doi înainte. M-a privit grav, cu ochi sticloși, și mi-a zis sentențios: - Noa... tu pe ahasta... la loc rău... să n-o măi bagi! Apoi a zâmbit șmecherește și-a plecat mai departe. Doi pași la stânga, doi pași la dreapta, doi înainte...
„- Asta-i iapă calumea! A metale... vai ș-amar...” Lecția pe care mi-a administrat-o Unchiu Niculaie by https://republica.ro/z-asta-i-iapa-calumea-a-metale-vai-s-amar-lectia-pe-care-mi-a-administrat-o-unchiu-niculaie [Corola-blog/BlogPost/338928_a_340257]
-
pătrunde lumina păgână. Chiar nu-ți tremură mâna când dai cu embrionii în blid, să bați cu furculița Sămânța? - Amuțește, tu, gură! Untura sfârâie deja. Călăule, fă-ți treaba: aruncă-mă-n untură, Halitorule-de-simboluri ce-mi ești! - ia să devin sticloasă după gust... Oule, băiete, nu-ți fie frică de moarte într-o epocă în care omul nu mai pricepe cuvântul Naturii, de-acuma Pârâul și Dumbrava sunt mute, iar lucrurile cele mai însemnate, cele asemeni nouă, sunt aruncate în osânza
Poezie maghiară contemporană [Corola-website/Journalistic/5644_a_6969]
-
înapoia mea, cresc înapoi, / în amintire, / azvârlind o jerbă de trupuri / înspăimântate. // Trupuri în flăcări, trupuri în valuri, / trupuri în uragane, trupuri în desimea / pământului.// Cuvintele mă ajung din urmă / pipăindu-mă cu mâini de orb / foarte subțiri, și sunând sticlos, / de câte ori izbutesc să-mi atingă / urmele absenței. / Iată, / mă trezesc smuls și tras în sus / în zona fără aer. // Aici, fără de trebuință îmi sunt / plămânii și brațele. Ochii numai, ei singuri, îmi rămân. / Creierul va merge pe ei / ca odinioară
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
ascultau toți ceilalți slujitori, o matahală umflată și fălcoasă, mai mare decât toate celelalte namile. Mai ținea Iarna la rang de mare sfetnic un vrăjitor misterios, înalt și uscățiv, căruia i se adresa cu titlul “maestre”. Acesta era vrăjitorul GER STICLOS, comandantul trupelor de Ghețieni. Avea pe el o mantie plumburie și o pălărie de fum cu vreo șapte rotocoale țiguiate, pe spate. Îi plăcea să umble de unul singur și să apară unde nici nu te așteptai. Nimeni nu știa
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1420911916.html [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
să plătească. Un țăran mai îndârjit i-a dat peste mână: - Cine ești tu, strigoiule, de iei totul fără să plătești? - Aaa, vrei să știi cine sunt? Află, mizerabile, că eu sunt cel mai mare sfetnic al împărătesei, vrăjitorul Ger Sticlos! Și, cu o nuielușă de aburi, l-a atins pe bietul om peste urechi. Urechile i se făcură cioburi. Îl mai atinse peste degete și se făcură și acestea țăndări. Nenorocitul rămase fără degete și fără urechi, urlând și blestemând
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1420911916.html [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]