7,229 matches
-
persoana întâi în ultimele versuri să-l interiorizezi și p'ăsta"; "în prima strofă sunt substantivele articulate hotărât. Părerea mea subiectivă și interpretabilă ca rea voință ar fi că acest aspect duce la monotonie". Majoritatea observațiilor privesc lexicul, conotațiile sale stilistice: "extrasă nu sună bine în contextul medieval. este prea modern, prea medical, prea chirurgical. nu știu cu ce ai putea în-locui, dar dacă tot vrei să o ții cu neologismele atunci eu aș spune extirpată sau eviscerată". E recomandată evitarea
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
domeniilor, de obicei asezonată cu o teorie a conspirației sau cu o legitimare a vreunui rol cosmic al patriei, punct de întâlnire al energiilor oculte. Incoerența, de obicei generată de abundența mărcilor oralității (și nu e vorba de vreun procedeu stilistic deliberat!) e adeseori secondată de o avalanșă de barbarisme lexicale pentru a produce un text ce oglindește aviditatea de senzațional ieftin a populației. Toate caracteristicile enumerate se regăsesc în Noua Atlantidă, ea promițând cititorului chiar câteva adaosuri interesante. Un exemplu
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
aplica și discursului lui Ioan Buduca, căci lipsește complicitatea ironică prin care cititorului i se indică existența parodiei. Singurele repere solide ce i se oferă acestuia sunt reputația autorului (activitatea publicistică de la "Cotidianul" și "Cuvântul") și o pletoră de stângăcii stilistice și termeni improprii ce e incompatibilă cu respectiva reputație. Totuși, nedumerirea constantă suscitată de această absență nu contracarează total impactul unui umor absurd, care nu ar fi atât de amar savurat, dacă nu s-ar apropia atât de mult de
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
de drumuri în lirica română actuală. Peste capul șaizeciștilor redundanți prin filosofare și semeție cosmică, numele său se cuvine legat de inițierea postbelică a poeziei cotidianului, anodinului, ironiei ce se regăsește deopotrivă la unii șaizeciști refuzați și, în altă cheie stilistică, la mulți optzeciști. Am comparat altădată rolul lui Petre Stoica în evoluția poeziei noastre contemporane cu cel jucat de Adrian Maniu în cea a poeziei din interbelic. Aceeași alură experimentală, aceeași incredulitate față de "cu-viința" poetică, aceeași "democratizare a imaginarului în
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
Angajații hotelurilor și restaurantelor de lux nu recunosc că primesc bacșiș. în Brașov ciubucul este un subiect considerat încă tabu" (brasov.monitorul.ro/ arhiva/ 7.10.1999). Oricum, există contexte noi, moderne în care termenul e prezent într-un contrast stilistic voit: "Se acceptă bacșiș la livrare?"; "Trimite bacșiș virtual" (www.megamarket.ro). Ciubucul (care are în parte aceeași sferă semantică), termen încă destul de popular în urmă cu mai bine de un deceniu, se folosește tot mai puțin, fiind simțit ca
Șpaga by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14979_a_16304]
-
liniei, o ipostază radicală a desenului, iar problema renunțării la bidimensionalitate nu se pu-ne în nici un fel. Tenta plată, lumina lăuntrică a culorii, secționarea compoziției în registre clare, după modelul pămînt/cer, se înscriu și ele în aceeași amplă perspectivă stilistică și morală. Această filiație spirituală, la care se mai adaugă tipologiile arhaice și stilistica picturii țărănești, identifică în arta lui Florin Mitroi și sensul unei energii recuperatoare. Pentru că el nu se raportează la nimic din perspectivă epică și denotativă, nu
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
fiind atît de evident - deopotrivă pentru vorbitorul obișnuit și pentru lingvist - că nu e vorba de o altă limbă, încît orice demonstrație e simplă pierdere de vreme. Dar tot atât de clar e și faptul că în ansamblul de variante regionale și stilistice ale limbii române cele vorbite în Moldova au anumite trăsături caracteristice - mai mult sau mai puțin pronunțate, în funcție de gradul de standardizare (diferit în limbajul jurnalistic, în cel științific, în literatură sau în oralitatea familiară). Mai multe sau mai puține, diferențele
Mesaje moldovenești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15275_a_16600]
-
de amestec al codurilor produce adesea - exact ca în paginile corespunzătoare scrise de tineri din România - texte hibride, care îi pot înspăimânta pe cei îngrijorați de "stricarea limbii", dar care nu constituie nici un pericol cîtă vreme se păstrează "diglosia", distincția stilistică dintre limba standard și argoul tineresc. De altfel, unii dintre cei ce scriu cu extremă libertate colocvială în forum au și contribuții la pagini web "serioase", unde limbajul se conformează normelor academice ale românei literare. Autorii constituie grupuri relativ omogene
Mesaje moldovenești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15275_a_16600]
-
nu una despre descrierile de natură, despre figurile de oameni care stau la cozi interminabile, despre considerațiile literare, despre aforismele filosofice, despre portretele pe care cartea le conține din plin. Toate scrise cînd cu amărăciune laconică, cînd cu o bogăție stilistică care i-ar rușina, dacă ar avea rușine, pe marii noștri "stiliști". Dar ce place în primul rînd e că scriitoarea nu mizează pe ele. Cu toată lipsa de curaj pe care și-o mărturisește, aflăm din cartea ei atît
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
urmat. O critică de reconstituire care valorifică, așadar, sugestiile biograficului, urmărindu-le răsfrângerea în operă. Se simte că textele adunate în carte au fost scrise în epoci diferite, unele, probabil, în urmă cu mult timp, autoarea nerevizuindu-le în vederea omogenizării stilistice. Poate ar fi fost bine măcar să le dateze. Păstrează, în orice caz, formulări care ne apar iremediabil "vechi", amintind inflexiunile criticii sociologizante și incriminatoare, ca atunci când vorbește, de pildă, despre "procesul burgheziei false, rapace, imorale, dornică de parvenire și de
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
acesta rezervat gîndurilor negre, silogismelor amărăciunii și blasfemiei, inclusiv autocalomniei, exprimate cu o eleganță strictă. (Dar Cioran vorbea o franceză cu un puternic accent românesc, care trebuie să-l fi făcut să sufere; căci contrastul era enorm între identitatea lui stilistică din scris și identitatea imediată a vocii: poate că în stupefacția de a fi român - în exclamația lui "Comment peut-on être roumain?" - intra și un element de disperare.) Eliade a abandonat româna doar pe jumătate: pentru ideile sale de rezonanță
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
preocuparea constantă pentru o anumită dimensiune arheologică, recuperatoare, a expresiei și a gîndirii artistice. Dar dacă, pînă acum, această preocupare pentru reactivarea unor mesaje arhaice privea un timp generic și o mitologie ambiguă, lesne de plasat pe o vastă plajă stilistică, de data aceasta Paula Ribariu focalizeză întreaga sa energie pe un segment de civilizație mult mai clar circumscris: anume pe un anumit repertoriu de forme care trimite către etnografie și arta populară. Ceea ce artista reține, însă, din acest sit arheologico-etnografic
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
descurajează, ci îl ambiționează. Pe de altă parte, studiul unor opusuri mai puțin reușite ale marilor compozitori oferă posibilitatea de a percepe greșelile făcute și, prin comparație cu capodoperele acestora, de a analiza cauza greșelilor și a observa miracolul cristalizării stilistice prin încercări repetate. Lapidar, aș putea caracteriza astfel metoda de predare a compoziției promovată de Dan Constantinescu: învățare prin exemple negative, căci până la urmă un lucru atât de precar, de discutabil și divers cum este compoziția nu se poate preda
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
pare incorect. Revenind la eveniment: două filme europene plasate la poli diferiți și-au disputat Oscarul pentru cel mai bun film străin: Amélie și No Man's Land. Primul: polul grației individuale, al umorului, al iubirii, al jocului, al efervescenței stilistice. Al doilea: polul istoriei tragice, al cinismului politic, al manipulării mediatice, al morții, al austerității stilistice. E limpede că No Man's Land a răspuns mai bine orizontului de așteptare al Americii de azi. (Și nu numai: la ediția trecută
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
pentru cel mai bun film străin: Amélie și No Man's Land. Primul: polul grației individuale, al umorului, al iubirii, al jocului, al efervescenței stilistice. Al doilea: polul istoriei tragice, al cinismului politic, al manipulării mediatice, al morții, al austerității stilistice. E limpede că No Man's Land a răspuns mai bine orizontului de așteptare al Americii de azi. (Și nu numai: la ediția trecută a Cannes-ului, Amélie n-a trecut nici măcar bariera selecționării în competiție, în timp ce No Man's
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
dea competiției girul numelui său, este o garanție pentru nivelul la care aceasta se prefigurează. Probele cerute situează confruntarea de la bun început printre cele dificile, cu un repertoriu revelator pentru tehnica, aptitudinea de a exprima esența muzicală și dramatică, cultura stilistică: două arii din perimetrul clasic, un lied, o piesă românească și două arii de operă din șase pregătite. Juriul alcătuit din personalități de prim rang (Eugenia Moldoveanu și Ludovic Spiess - președinți, Nicolae Herlea, Silvia Voinea, Constantin Gabor, Florin Diaconescu, Ada
În căutarea vocilor tinere by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15378_a_16703]
-
de la începutul anilor '90 a acelor scriitori nu mai pare atît de plină de foloase. De ce nu avangarda? De ce nu Lovinescu și ai săi? Nu sînt deloc întrebări care acuză, sînt doar retorice. Uimește apoi un contrast incredibil între forța stilistică și puținătatea punctelor de referință culturale în eseurile lui Dan C. Mihăilescu. Oricum ai întoarce-o, orice ai discuta, cădem inevitabil în conflictul Caragiale-Eminescu (pe care chiar autorul îl deconstruiește cu atenție într-un eseu, dar, se pare, uită rezultatul
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
Rodica Zafiu Între mijloacele (nu puține) de care dispune limba română pentru marcarea vagului și a aproximării, adverbul cam ocupă cu siguranță un loc special: prin frecvență, prin compatibilitatea cu (aproape) toate registrele stilistice, prin calitatea de particulă cu multe posibilități de combinare sintactică (inclusiv de apariție intercalată între auxiliar și participiu: "timpul a cam trecut"). Cam determină adjective, adverbe, dar și numerale: cam trist, cam departe, cam zece; de fapt, poate proiecta ideea
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
sezonului care, din păcate, a trecut aproape neobservat; este vorba de expoziția de pictură și sculptură a Sultanei și a lui Ovidiu Maitec. Artiști bine cunoscuți în peisajul nostru cultural de astăzi, cu o activitate prodigioasă și cu o amprentă stilistică inconfundabilă, soții Maitec nu sunt la prima lor expoziție comună. Cu vreo doi ani în urmă ei au mai expus împreună la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, iar acestă experiență a pus în valoare cîteva lucruri care scoteau proiectul din
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
artiști, trăind într-un "fragment mutilat de istorie" (citat din M. Cărtărescu, România literară), să nu fie la fel de inofensivi ca predecesorii lor ("Faptul că generația 80 a făcut desene animate în România caloriferelor înghețate, chiar și - culmea! - folosind ca model stilistic artiști revoltați, trebuie să ne dea de gîndit") și, în fine, să dea măsura epocii în care s-au născut. Reperele, în pofida polemicii inevitabile cu înaintașii, rămîn totuși Cărtărescu și modelul său Ginsberg. De altfel, Urletul lui Ginsberg e reprodus
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]
-
interesant este faptul că toți acești scriitori "târgovișteni", debutanți toți la peste 40 de ani, cum bine știm (vârstă până la care abia ai timp, cum spunea Lampedusa, să absolvi școala primară a artei) au intrat în istoria literaturii cu cărți, stilistic vorbind, impecabile, refuzând cu sadism, aș zice, criticilor plăcerea și, de ce nu, orgoliul de a remarca cu minuțiozitate evoluțiile artistice de la o carte la alta. Cum s-a remarcat deja, stilul lui Tudor Țopa este desăvârșit - s-ar putea face
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
Patapievici. Nu recurgi la artilerie grea pentru a lichida un autor insignifiant, despre care pretinzi că merită "uitat". Patapievici e, de mai mulți ani, o prezență masivă în publicistica românească. Scrie mult și, mai ales, scrie bine, are un portret stilistic pregnant, o marcă inconfundabilă. Aș adăuga că are și meritul de a fi un om de convingeri, un om care nu scrie decît despre lucruri în care crede. Ca să observi toate astea nu e nevoie să faci parte dintr-un
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
Școlii de la Baia Mare. Dar dacă Balcicul nu a creat, asemenea mișcării de la Baia Mare, o stilistică unitară într-o tematică diversificată și nu și-a extins aria de interes dincolo de orizontul artei noastre - el manifestîndu-se invers, prin monotematism și prin diversitate stilistică -, acest spațiu a creat o stilistică unitară a receptării, o coerență inimaginabilă a comportamentului artistic și a devenit, sub presiunea unor energii iraționale, probă obligatorie pentru buna funcționare a resorturilor adînci ale actului de creație. Aici s-au verificat, de-
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
coabitării elementelor, ci și mecanismele de funcționare a fenomenului nostru artistic și întregul său spectru de sensibilitate. Posibilitatea participării neîngrădite la acest spectacol natural, absența oricărei birocrații și premisele unei libertăți absolute, plasează fenomenul Balcic într-un spectru valoric și stilistic foarte larg. Or, tocmai acest lucru demonstrează, cu o mare acuratețe, cît de unitară și de coerentă este, în esență, școala noastră de pictură interbelică. Indiferent de stilistica proprie și de estetica personală ale fiecărui artist - și pe aici s-
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
amestecă insesizabil și inseparabil, indiferent de fluiditatea lui și de instabilitatea sa formală, rămîne unul aproape obiectiv, ingenuu prin însăși natura lui, adică nemarcat de voința explicită a pictorului și incapabil să exprime vreo intenție didactică sau vreo atitudine etică. Stilistic, această situație este concretizată prin ductul spontan al liniei, prin curbe calde, prin cromatică transparentă și prin trasee ezitante și imprevizibile. Absorbit în propria sa materie, în propria sa imaginație și în propriul său act, pictorul devine complice cu privitorul
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]