491 matches
-
vrut și eu să devin o „femeie respectabilă“? Mai devreme sau mai târziu trebuia să mă maturizez și eu, nu? Era imposibil să nu detectez ironia și mă simțeam ca un impostor. Conform celor spuse de ea, prestația mea o stingherea și o incomoda În același timp. Săptămâna următoare n-am mai sunat-o. Și nici În săptămânile care au urmat. Povestea cu usturoiul distrusese totul. Ar fi trebuit să fiu mai Înțelept și să mă destăinui. Pot să spun În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o bucată de mătase fucsia de pe masa de croit. Maaamă, ce batiste minunate ar ieși din asta. Bună la toată lumea, adăugă, făcând cu mâna unui grup de studenți În practică la noi, care brodau Într-un colț. Aceștia au dat stingheriți din cap și s-au holbat la Lauren, fără Îndoială și ei la fel de inspirați ca și Thack de tipul ei special de glamour. —Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o eu, ridicându-mă de la birou. Era acoperit cu o stivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
așa, dar tocmai probam..." Da, vă rog! spune Săteanu în receptor. A, sărut mîinile! Ce s-a-ntîmplat? Sînt cu un prieten la o cafea... Da, spuneți... Sigur, spuneți, nu deranjați... Mihai se ridică din fotoliu și merge spre bar, să nu stingherească discuția de la telefon, dar, în drumul său, îl neliniștește nepăsarea lui Săteanu la gestul lui de-a se retrage; în condiții similare, cel de la telefon face de obicei gest de liniștire cu palma, că nu trebuie să se deranjeze. Neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că se termină laptele la alimentara; fuga după morcov în piață..., scutece, landou... "Igiena", "igienă"; că orice microb adus în casă lovește întîi în cel mic... Pariez că la asta ți-e gîndul! Așa-i? Nu, scutură Lazăr din cap, stingherit de prezența profesorului mi-e ciudă pe vremea asta... Fata se ridică de pe scaun și se retrage, iar Lazăr, cu coada ochiului, observă privirea mustrătoare a profesorului urmărind-o. "Cum poți privi așa, maestre, un spate atît de feminin?! gîndește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
În sus, ca și cum ar fi auzit un murmur vag ce-i tulbura liniștea. Rowe vîrÎ mîna În buzunarul lui Hilfe și scoase revolverul, pe care-l puse apoi În buzunarul său. — Dacă doriți să fumați, prezența mea să nu vă stingherească, rosti bătrîna. Cred c-ar trebui să discutăm, zise Hilfe. Nu-i nimic de discutat. — Am impresia, totuși, că nu de mine ai nevoie, ci de film. — Filmul nu are o valoare În sine. E vorba de dumneata... Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
înapoi. După trei zile, timp în care îi vorbise încontinuu, cu o hotărâre de nezdruncinat, despre tot ce-i trecuse prin minte, nebărbierit și cu hainele neschimbate, el își aminti cu glas tare de prima lor întâlnire, acel dans timid stingherit de căutări ascunse. Își aminti întâiul lor sărut, pe care-l pornise agale, cu blândețe, ca un învățător devotat, pentru ca mai apoi ea să-l surprindă cu pasiunea și priceperea pornită din suflet a buzelor ei fierbinți, uluindu-l, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Margaret Îi scrută chipul În căutarea vreunui semn. După numai câteva clipe, pe față avea să i se instaleze un zâmbet nedeslușit, În Întregime indescifrabil. Era un lucru pe care nu-l remarcase decât de puțin timp și care o stingherea. Se mândrea cu capacitatea ei de a descoperi starea de spirit a celor din jur. O făcuse și Încă bine, iar asta de când se știa, chiar Înainte să fi Început să vorbească. Îi veni În minte primul rând din teza
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
auzea. Nu-și dădea deloc seama de ce nu fusese mișcat mai puternic la auzul celor spuse, toate acelea nu-i păruseră o dezvăluire, ci mai de grabă un fel de confirmare a unor lucruri pe care le cunoștea dinainte. Îl stingherea faptul că se simțise Îndeosebi ușurat de toate acele vești, nu tulburat. — Apoi s-a Întors la Jakarta, a rostit el În cele din urmă. — Despre asta nu știu nimic. S ar fi putut să fi fost din Sura baya
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
braț la braț cu soțul, pe care alminterea îl uita cu săptămânile, la teatru, la film sau oriunde, atunci când venea Larisa în vizită la Ovidiu, o, cât de naivă devenea crezând că prezența ei în casă i-ar fi putut stingheri, Larisa era o ființă prea voluntară ca să-i pese că babacii ei sau ai lui circulau prin apartament în timp ce ea avea chef de amor, asta nu avea absolut nici o importanță, era suficient să întoarcă cheia în broască, să răsucească butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de faptul că tu erai trimisă de mama ca să mă spionezi, știu, e fără doar și poate o prostie, o manifestare de om maniac, daca așa stau lucrurile. Acum sper să reluăm firul vechii noastre amiciții, nimic nu ne mai stingherește, eu cel puțin sunt gata să reintru în joc cu tot sufletul. Din nou se temu să afle dacă dorea Carmina s-o accepte, se temea de întrebări și răspunsuri directe, o stăpânea o adevărată panică, aceea de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adaptarea Adăpostului pentru un serial de televiziune realizat de BBC. — L-au respins acum cativa ani. — Da, însă de data asta m-aș oferi să scriu eu scenariul! — Ai fi putut să te oferi și până acum. Șam păru nițel stingherit la auzul acestui reproș. — Păi, da, cred c-aș fi putut, da’ știi și tu cum stau lucrurile. Am fost atât de ocupat... — Șam, nu e cazul să-ncerci să mă mituiești! Dar nu-ncerc! Nu-ncerc! insistă Șam. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ca și cum ar fi presupus că voi rămâne aici multă vreme. Nu ceream nimic mai bun, însă era limpede că se comitea o greșeală în legătură cu persoana. Cine socoteam că sunt? În plus, se scuza că e la ea acasă. Asta mă stingherea. Eu eram cel care o deranjam, iar nu contrariul. Ospitalitatea împinsă până în acest punct nu înceta să mă uimească. Sau poate că mă înșelam grav. Olaf făcea parte dintr-o bandă, și o anunțase pe Sigrid că șeful bandei va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de modest, oricât de împăcat ești cu sărăcia, nu poți închide ochii când lumina te orbește dinlăuntru. Viața privită la suprafață, luciu de mare de-ar fi fost, tot nu poate ascunde furtuna. Erau încă mici pentru a se simți stingheri sau mândri: foamea era peste poftă, frigul era peste estetic, frica era peste demnitate. Foamea, când nu mai doare, amețește; amețeala se stinge repede, creierul se obișnuiește și cu sânge subțire. Frigul se transformă el însuși în cămașă, mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apoi pe tine. Să vă urez la toți trei sănătate deplină, viață lungă și... noul venit să nu rămână singur. Dar, cum ne-a fost vorba? ― Întâi trebuie să vă spun că nu puteam rămâne În Maternitate, fiindcă aș fi stingherit activitatea. Apoi... Apoi, nu aveam cu cine să schimb o vorbă. ― Te Înțeleg. Trăiești momente pline de tensiune, determinată de două forțe contrarii: una este cea a fericirii, iar a doua este total opusă... Rezultanta? O stare de neliniște continuă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o fi Împăratul Roșu, ori Zmeul sau Căpcăunul! Cred că trebuie să-i cerem imediat ajutor Tovarășului, ca să ne scape de toate relele! Trage odată fermoarul la gură, lasă că mai vorbim, a pus capăt conversației surioara mai mărișoară, vizibil stingherită de prezența în preajmă a unor gură-cască. După ce orologiul din turla Sfatului a marcat ora matinală cu șase bătăi grave, cele două fetițe, purtând în sacoșe câte un pachețel de unt, câte două pâini și două pungi cu lapte, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
creată cu atât de mult timp în urmă, încât Dumnezeu a uitat. Să eliberezi sufletul de tot ceea ce se lipește Karmei tale. Să te decizi și să fii aceeași persoană, indiferent de ce nimerește prin jur, și nimic să nu-ți stingherească evoluția. Mă uit pe geam. Când se lasă seara, poți vedea și din încăpere și înăuntru. O claritate deosebită a vederii când oboseala apasă trupul. Până la urmă, eu vroiam să plec. Și? În altă parte e mai bine? Totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
gândurile, i-a răspuns Filip. Cecilia l-a îmbrățișat pe Matei, foarte bucuroasă, sărutând-l. Unchiul s-a retras cu nostalgia timpurilor frumoase, apuse, când era alături de soția sa pe care a iubit-o atât de mult, fără să mai stingherească pe cei doi tineri în manifestările lor de iubire. — E simpatic unchiul tău. —E un om tare de treabă. Mă împac foarte bine cu el. — Credeam că e distant, rece cum sunt nemții pe aici. El este român și chiar dacă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
intre, el a oprit-o luând-o în brațe și trecând-o pragul ușii. Luată prin surprindere Cecilia l-a întrebat: —Ce faci, Matei? —Respect tradiția. A lăsat-o jos, s-au îmbrățișat, s-au sărutat cu toată dragostea nemaifiind stingheriți cum se întâmplase în ziua nunții. A luat-o de mână să-i prezinte apartamentul cu toate încăperile. A rămas încântată, Cecilia cu unele mici observații despre care Matei i-a promis că va ține seama și într-un timp
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
orice, și fete dacă ne cer, numai să fie îngăduință din partea lor. -Nu vor fete, Mărite șef, vor ca jumătate din ei să lupte de pe cal călare alături de luptătorii uri, fiindcă au de încercat o armă nouă. -Cu ce ne stingheresc, viteazule Amar? Și despre ce armă nouă este vorba? -Atunci când se luptă doi călăreți, se pot încurca unul pe altul. Arma nouă cu care vin este greu de mânuit. Uran a făcut ochii mari și mirat a repetat întrebarea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Alatriste privi spre cealaltă umbră pitulată În cadrul portiței, iar fluieratul refrenului obsedant Îi dădu de știre că și colegul său era cât se poate de atent. Dezlegă șnurul care Îi ținea capa și se descotorosi de ea ca să nu-l stingherească În mișcări, lăsând-o Împăturită În portic. Rămase cu ochii pe colțul străduței luminat de fanar, În timp ce zgomotul făcut de doi cai potcoviți se apropia tot mai mult. Lumina gălbuie se reflectă o clipă pe o lamă goală de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de prezența lui. Căpitanul se uită la el, uimit. — Liber? — E un fel de-a zice, nuanță lucrurile fray Emilio Bocanegra, cu un zâmbet ce părea o excomunicare. Porți În spate povara trădării dumitale și a blestemelor noastre. — Nu mă stingheresc prea mult greutățile astea... Alatriste Își mută privirile de la unul la altul, suspicios. E adevărat că pot pleca așa, pur și simplu? — Ți-am zis doar. Mânia Domnului va ști unde să te găsească. — Mânia Domnului nu mă preocupă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cum se vor striga din oră în oră străjile, cum vor hămăi câinii și cum se vor stinge opaițele. Știu toate repetările, nimic nu s-a schimbat aici. Oamenii obișnuiți mă respectă, dar fac tot posibilul să mă evite. Îi stingheresc, poate. Maimarii cetății nu mă respectă, dar mă caută și încearcă să fie amabili. Grija lor - să nu mi se întâmple ceva - este neclintită. Șapte războaie le-am petrecut în chilia oarbă și surdă. Nici o fereastră pe unde să pătrundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Alte semne care prezic "sclerozarea" școlii sunt: insuccesele absolvenților, creșterea nivelului de indisciplină la clasă, precum și evaluarea standardizată. Toate aceste simptome susțin realitatea. Școala devine pe zi ce trece tot mai puțin atractivă pentru copii, elevii se simt tot mai stingheri la școală, departe de informațiile rapide oferite de Internet, iar atunci când sunt prezenți la cursuri, ei doresc doar să "împuște" doar o notă bună. Și profesorii sunt afectați de degradarea "stării de sănătate" a școlii. Fuga lor nu va fi
Apocalipsa școlii. Care sunt simptomele "sclerozării" sistemului educațional () [Corola-journal/Journalistic/80500_a_81825]
-
de piele, zice „Bună ziua" și se reped cîțiva la el: „Ce faci, Nae?!" într-un amestec de veselie și mirare bucuroasă din care, împreună cu vocea noului venit, pe care am recunoscut-o, am dedus că era Neculai Constantin Munteanu. Părea stingherit de propria lui faimă de „al dumneavoastră Neculai Constantin Munteanu" și încerca să pună o barieră de umor înaintea patetismelor cu care era întîmpinat, dar nu fără o ironie mușcătoare, cînd era cazul. Venise în țară, ne spunea, cu gîndul
N.C. Munteanu la București by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6770_a_8095]
-
liberal Sorin Ilieșiu condamnă însă atitudinea colegilor săi și spune că va propune din nou această inițiativă legislativă, în maxim trei luni. Profesorul Vladimir Tismăneanu se arată și el dezamăgit de votul Legislativului și spune că trecutul îi irită și stingherește pe unii. Principalele argumente în respingerea proiectului ”Muzeul Comunismului” sunt de ordin financiar sau au legătură cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Exilului Românesc (IICCMER), cu care noua entitate s-ar suprapune. Sorin Ilieșiu, secretar al Comisiei pentru
Muzeul Comunismului, respins. Ilieșiu: Mulți lideri politici, fii de securiști și comuniști by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/79609_a_80934]