515 matches
-
imens construit pentru luptă...". Pierderea identității, reificare, anihilarea oricărei tresăriri spre comuniunea umană, în numele diktatului patriei abstracte, de fapt al victoriei lui Ulise, un perfecționist al războiului în disprețul și defavoarea literaturii cu care tot îl amenință Ziaristul. Venind din stirpea ilustră a visătorului platonician, sustrăgându-se Urmăritorului, rațiunii comune, rațiunii de stat și chiar morții, personajul este un fel de statuie a despătimirii, un simbol al jertfei solipsiste. Această evadare extremă din promiscuitatea și demonia realului se anunță și în
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
mai scot din adormire. Restul, după voi potopul! Cui ce-i pasă că iubiți, Căci atinsu-vi-răți scopul Celor doi sau trei arginti. Hăis, cea, măi bidivie! Tristă e pe uliți zloata. Lola-n mahala învie, Domnu-și înnoda cravată. Și aplaudă, române, Stirpea nobilă din piață, Ce din barbă veșnic spune Că tu ești doar o paiața! Mofturi sub a vremii lira, Barzilor dintre boscheți, Noaptea li se năzăriră Că sunt zei între poeți. SCHIMBARE LA FAȚA Prag de nou an, de trecut
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
pare normal și este un fapt cunoscut. Că o interesează literatura, cultura iar este de la sine înțeles. Dar faptul că scriitoarea a decis să se implice direct prin aceste “Scrisori” din prezentul ei (fiind, precum bine spune Catinca Agache, “din stirpea Epistolelor către corinteni!”), este lucrul special care mă impresionează cel mai mult. Puțini sunt scriitorii care își asumă responsabilitatea aceasta atât de necesară, căci cu siguranță ei sunt cei ce se pot exprima cel mai bine. Un jurnalist “obișnuit”, oricât
Lucia Olaru Nenati: o scriitoare puternic implicată în prezent [Corola-blog/BlogPost/94208_a_95500]
-
cu licărul anemic avut de mii de ani. rugau în șoaptă focul să`nvingă pe tirani. cine-n hățiș de umbre mă tulbură-n hodină ? întreabă sfântul soare pitit dup`o colină. au n-o să credeți oare, că cei din stirpea voastră au harul și puterea, lumina s-o sporească doar marele maestru de licăr și scântei văpaia prinsă-n ruguri, întoarse către ei o vorbă înțeleaptă ce arse înspre toți: grăiți cu îngâmfare, precum niște netoți ! pentru că-n lumea asta
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378230_a_379559]
-
oriunde, oricum, cu oricine! Dacă doar muzica de factură mediocră ar fi o singură cauză a tuturor relelor din spectacolul muzical, tot ar fi mai bine decât ceea ce se întâmplă cu muzica geambașilor culturii ce-au scos spectacolul la târg. Stirpea impresarilor a coborât în România la treapta unor comerțuri cu artiști, sub preferințele politicienilor, mai ales ale primarilor dedați la grozăvii de parade electorale, iar dacă organizatorul de spectacole scapă din mână manșa, fără să înțeleagă că un primar nu
AUREL MOGA. EVOLUŢII NERĂMASE SCURT FULGER de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382217_a_383546]
-
preajmă, și, cică, Pașadia; doar că aceea, noaptea, nu latră, "țipă" numai.) De fapt, ruinele/ "epavele" umane sunt, mai cu seamă, fascinația lui Mateiu; ba chiar specialitatea-i metodică și rece, în pofida nu puținelor pasaje în care sunt deplânse mari "stirpe în cădere" și neamuri vechi, "căzute", producătoare, ele, de (numai?) stârpituri și căzătură, - "adevărați", cu toții, Arnoteni, "purtând ș...ț în sine", "fiecare", "plodul propriei sale pierderi și pieiri" (remediul cărora, prescris nu fără o doză, parcă, de cinism, de către autorul
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
la origini, la izvoare). O "stană" (de bun-simț), un "munte", fusese și mătușa lui Pantazi, neprețuita damă nobilă de verde, vrednică, ea, de toată lauda și imnul turiferarului, atunci când vrea, Mateiu; un pisc altissim desemnând, de altfel, și numele de stirpe, Negoianu, al incalificabilei Sultana. Și ce perversă-i ironia lui Mateiu (sau - cine știe? - poate că a sorții!). Căci, între "turnurile" astea "fulgerate" (care, la Tarot, nu vor să zică decât "ruină", "deznădejde", "suicid"), printre atâtea "măguri" și "negoiuri" în
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
și semantic, raportabil, în Craii..., la acela de Bergami, prototipul (obscurissim, dar istoric) al străbunicului lui Pașadia (Măgureanu). Acesta, știe-se, era o venitură sud-danubiană și recentă, un proaspăt parvenit, un "ciocoi nou" (cu toate inefabilele-i "semne" de "înaltă stirpe în cădere"), care trecuse de la "coada butcei" odraslei fanariotului penultim, Ioan Caragea (1812-1819), Ralu, la ea "în pat" (răsplătit fiind, pentru aceasta, cu "Măgura" și cu "topuzul armășiei"). Cât despre propriu-i parangon obscur-istoric, anume Bartolomeo Pergami ("in England often
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
Daniel Corbu A plecat dintre noi, în săptămâna patimilor, Adi Cusin, poetul ieșean de rară stirpe, aleasă inspirație și mari profunzimi ale trăirii lirice. Născut în Iași, la 26 ianuarie 1941, Adi Cusin debuta în presa literară din România odată cu Mihai Ursachi, Dan Laurențiu, Ioanid Romanescu, Cezar Ivănescu, impunându-se în conștiința cititorului de poezie mai
Adi Cusin (26 ianuarie 1941- 21 aprilie 2008) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Journalistic/8515_a_9840]
-
propagandă și cultură a C.C. al P.M.R., același inchizitorial Leonte Răutu. După un deceniu, în 1975, abordarea Manifestului rămîne încă prohibită, autoarea menționată fiind obligată, în cuprinsul altei cărți, să recurgă la trunchieri și amputări de citate din criticii de stirpe lovinesciană. Manifestul nu mai poate fi retipărit integral decît în 1973, fapt umilitor, nefiresc, pe care-l consemnează I.Negoițescu în Scrisoare către Paul Goma. Contextul antidemocratic nu i-a împiedicat însă pe unii cerchiști a se apropia de regimul
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
ezita și-atunci se-ntâmplă ce era mai rău: cheile îi alunecară de pe tăblia de zinc, până jos, la picioarele celor care treceau. Ea surâse, cu pleoapele pe jumătate închise și făcu ceea ce n-ar fi făcut o femeie din stirpea lui. Chemă chelnerul, care se ghemui imediat și se-ntinse la loc, ca o pumă. Puse cheile chiar în fața ei și primi bacșișul. El rămase captiv în duelul ochilor, în nerușinarea ei de-a-l privi în față. O vreme nu
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
adresată celei ce îmbată cu miresmele sînilor și cu limpedea fîntînă a gurii și cu buzele, rouă a cuvîntului, cu toate trupeștile-i comori reprezintă o trecere cu arme și bagaje de la dumnezeiesc la farmecele Evei: „Ție, Iisuso mîntuitoare a stirpei/ Ție, ispititoare Fiică a Omului,/ Ție, Răstignito în brațele/ poftitoare ale crucii/ întru naștere și înviere,/ Ție, îți robesc vecia mea trecătoare” (închinare). „Vinovata dragoste” a poetului schimbă așadar placa adorației. Nu fără a reveni însă de la convertirea venerică la
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
Remarca formidabilă vine abia acum și Cornel Mihai Ionescu are inspirația de a o plasa chiar în finalul paragrafului. Anume că, dacă stăm să le comparăm raportat la ordinea platonică, caracterul accidental revine tocmai enormei distilerii pe care-o reprezintă stirpea nobiliară văzută în timp. Accidental și - adaugă malițios și perfect caragialesc autorul Palimpsestelor - bastard. În acest moment, întreaga exegeză a relațiilor subtile dintre tată și fiu și întregul conținut istoric al genealogiei inventate de Mateiu se reactivează cu succes. Și
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
Premiului Campiello. Cele nici 250 de pagini ale sale acoperă o sută cincizeci de ani de istorie a mai multor generații ale unei familii italiene dintr-un sat din Basilicata, zonă meridională, cu milenare stratificări etnice. Istoria minoră a unei stirpe este grefată - nici nu se putea altfel - pe istoria micii comunități în care era integrată, dependentă la rîndu-i de cea peninsulară și nu numai. La impresia de saga condensată contribuie ritmul alert obținut printr-o inteligentă strunire și dispersare în
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
sale, dar și a celei ulterioare, poate chiar mai greu de descifrat. De altfel, pe măsura înaintării pe axa diacronică, evenimentele își sporesc densitatea iar cadența lor de desfășurare se accelerează, sugerînd dinamica tot mai amețitoare a istoriei. La originea stirpei în jurul căreia se încheagă trama romanului îi găsim pe Concetta, provenind dintr-una din cele mai sărace familii, și pe întreprinzătorul don Francesco, proprietar de pămînt ce-și sporise considerabil averea prin căsătoria cu o bigotă în vîrstă ce-l
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
Lear), Claudius (Hamlet), Serebreakov (Unchiul Vanea), Fetisov (Colonelul Pasăre) sau Jevakin ( Căsătoria), dacă e să mă refer doar la câteva din șirul rolurilor pe care le păstrez în memorie, Victor Rebengiuc a demonstrat, cu superioară artă, că face parte din stirpea actorilor magicieni, a celor rari. Locul lui e undeva între Toma Caragiu și George Constantin. Paradoxal și enigmatic, primul a fascinat printr-un joc duplicitar, cu multiple straturi de măști, prin voluptatea cu care vrăjea spectatorul, năucindu-l cu o
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
dați-l toamnelor, altelor/ Dar lăsați-i himera aceea și-o carte." Carte închisă într-o sticlă, veste nehotărîtă între plecare și sosire: "Rămîn între voi, cei din jur, dar sînt plecat." Așa cum abătut de la drumul lui, bandit inocent din stirpea lui Villon, e Îngerul vagabond: "Odată - poate cu înfriguratele zori vom sîngera/ Și spînzurătorile ne vor ridica la cer./ Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă!/ Într-o zi vom avea și noi sărbătoare - / Vom avea pîine, pîine/ Și-un kilogram
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
ce se întâmplă" (în schiță, nuvelă, roman), ajunge, cu timpul și cu experiența "critică", să se confunde cu o idee, cu o concepție estetică, ori cu o abordare culturală. De pildă, reținem din Bubico întîi că un domn certat cu stirpea cîinească aruncă un cățeluș răsfățat din tren, doamna leșină ș.c.l., ș.c.l., pe urmă că e o ilustrare a proastei educații (cîinii, ca și oamenii...), pereche potrivită cu Dl. Goe și cu Vizită, în fine, că fotografiază
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
și suferința clocotind în versuri albe, sănătatea și împăcarea s-ar decanta datorită armoniei formei. * Ioan Șimon, născut în 1945, absolvent al Facultății de Filologie din Cluj, unul din laureații Festivalului național de poezie "George Coșbuc", face parte din aceeași stirpe a livreștilor preocupați de contrastul Orient-Occident. În recentul volum Descântece de dogmă adoptă ca structură rareori experimentatele rubaiate persane, intitulându-le Pseudo-rubaiate pentru rugul tău. Raportân-du-se la temele lui Omar Khayyam, poetul încearcă o abordare modernă și uneori parodică a
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
în momentul în care se desface din cerneala lui un fluture viu sau o pasăre vie? la data artificială a tiparului? Sau te raportezi la debutul intim, asemănător cu mersul, noaptea, al lui Iisus pe ape?" Jocul la cacealma de stirpe fină pe care-l aștepți, în fond, de la orice poet. De la orice apărător al artei pure, nepipăită de buricele cu care editorul burghez își numără avutul. Să intre, arta asta, în grațiile publicului? "Pentru ce?" Să fim, dară, liberi și
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
să nu-l vezi”) ca deviză a actorului. După opinia mea, definiția se potrivește ...regizorului, deoarece un comedian invizibil pe scenă, nu ar atrage stima nimănui... O altă interogație, poate de om mai de modă veche, cum mă revendic, din stirpea „vechiului” Caragiale, Îmi stîrnește o justă afirmație a doamnei: „De altfel, măsura, armonia, adecvarea erau criterii fundamentale ale valorii artistice În poetica greco-latină. Analogia cu actorii care Își construiesc personajele, respectînd măsura, armonia și adecvarea, În contrast cu cei ieșiți din minți
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
să nu-l vezi”) ca deviză a actorului. După opinia mea, definiția se potrivește...regizorului, deoarece un comedian invizibil pe scenă, nu ar atrage stima nimănui... O altă interogație, poate de om mai de modă veche , cum mă revendic, din stirpea „vechiului” Caragiale, Îmi stîrnește o justă afirmație a doamnei: „De altfel, măsura, armonia, adecvarea erau criterii fundamentale ale valorii artistice În poetica greco-latină. Analogia cu actorii care Își construiesc personajele, respectînd măsura, armonia și adecvarea, În contrast cu cei ieșiți din minți
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ultimei uși, am găsit un slip subțire ca o praștie, străveziu ca o perdea, enigmatic ca o integramă goală-goluță, fără să aibă măcar o literă completată. Am deschis ușa și m-am avântat, cu brațele Înainte. În locul mult-așteptatei moliciuni de stirpe slavă, m-am pomenit Însă pipăind contururile beznei, Înfășurat Într-o cădere fără de sfârșit. E noapte. Plouă și, din când În când, În depărtare, nervul luminos al unui nor Înțeapă pământul. Bătute de vânt, tufișurile din spatele peretelui de sticlă se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unchiul Juan căzuse În mîinile unor tîlhari. Și mai era și faptul că se spunea răspicat că, dinspre partea bunicii materne, Carmen de Ibarra - Niña Carmen pentru cunoscuți - avea În vine ceva mai mult de cîteva picături de sînge din stirpea lui Atahualpa, iar o ramură a familiei Ibarra se Înrudea cu o altă ramură a familiei Pizarro. Rezultatul unui asemenea amestec de rase era o fată nu prea Înaltă, dar cu o siluetă frumoasă și provocatoare, cu chipul alungit, nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
au hotărât să țină câinii închiși în magazii, în beciuri, chiar și în casă, nu cumva vreun bezmetic, de spaimă - ori chiar într-adins - să-i ia drept lupi și să repete istoria. Erau câini de soi, prăsiți din aceeași stirpe: venise, cu mulți ani în urmă, un muntean cu vreo trei, patru: săreau și la urs. S-ar fi năpustit și asupra lupilor, sigur, dar confuzia, atunci, ar fi fost și mai mare. Pe care să-l omoare omul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]