600 matches
-
a volumului), fie, dimpotrivă, prin explorarea marginilor unei Singurătăți esențiale; fie prin autodefinire (artele poetice abundă), fie prin "călătoriile în afara eului". De oriunde ar porni, autorul ajunge la același adevăr încorporat scrisului, în regim de intensitate vizionară sau de înțelepciune stoică. Două exemple: "Poezia mea are nevoie de forța unui taur ca să se impună/ ca și cum apucând un taur de coarne acesta ar începe să scrie cu ele./ Poemele mele cer să fie scrise cu lopețile și târnăcoapele/ cu care în armată
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
populate de lupul sublunar, cel ce vede în întuneric, simbol al luminii și al focului, cu care poetul se înfrățește simbiotic. Și tot precum lupul, simbol lykomorf și agonic, poetul este un fecund daimon sexual. Totodată lupul este un simbol stoic al omului suferind în singurătate, murind neștiut (Byron, Vigny, Hesse), dar și un duh htonian, o călăuză a sufletului mortului până în lumea de dincolo (vezi textele bocetelor românești). Subliminal, poetului și deci și cititorului, i se arată biserica din sat
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
va propune ulterior drept "model" discipolului său Montclar: de la Senancour la Walser, trecînd prin Bloy, Schopenhauer, Leopardi etc. În tradiția lui Nietzsche, Stauff consideră că un gînditor se înscrie într-o genealogie spirituală și își revendică drept strămoși cinicii și stoicii greci, pe Lucrețiu, Boetius, pe libertinii și materialiștii francezi din secolele XVII și XVIII, pe Schopenhauer și desigur pe Nietzsche. În ochii săi un un filozof demn de a-și merita numele trebuie să-și "trăiască ideile", altminteri el nu
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
De vorbit cu prieteni și foști prieteni, trec săptămâni și luni. Până-i vedem, și mai mult. Așa că ne mai scoate din amorțeală câte un mers la spital. După patru etaje urcate, ca s-o văd pe T, care rabdă stoic mizeriile de acolo, îmi dau seama că problema mea s-a rezolvat. Soluția era s-o trec din psihic în „trup”. Acuma nu mai contează că sunt slab de înger. Acuma, nu mai pot. Mi s-a stricat și aparatul
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4826_a_6151]
-
a medita și puterea de a gîndi coerent. De aceea, nefericirea unui om nu i se poate trage decît dintr-o greșeală de înțelegere. Odată ce ai înțeles, drumul spre fericire ți-e deschis. Se înțelege că, pentru un asemenea ochi stoic, religia este o aberație ridicată pe basme, iar Dumnezeu o scorneală iscată de minți năuce. Nici un cuvînt despre credință sau despre puterea de consolare pe care ea o poate aduce. A trăi e o chestiune de calcul logic, iar bucuria
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
a medita și puterea de a gîndi coerent. De aceea, nefericirea unui om nu i se poate trage decît dintr-o greșeală de înțelegere. Odată ce ai înțeles, drumul spre fericire ți-e deschis. Se înțelege că, pentru un asemenea ochi stoic, religia este o aberație ridicată pe basme, iar Dumnezeu o scorneală iscată de minți năuce. Nici un cuvînt despre credință sau despre puterea de consolare pe care ea o poate aduce. A trăi e o chestiune de calcul logic, iar bucuria
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
schițează aproape întotdeauna o încercare de a-și deschide gulerul cămășii, smucind apoi într-o parte și în alta sufocantul gât-legău, în acest inofensiv tic refugiindu-se și răzbunându-se toate tensiunile strângerii de cheutori, asumate, îndurate totuși cu un stoic orgoliu invers, cerut de respectarea protocolului”; ideea portretului scriitorului și a analizei operei este lipsa protocolului, refuzul său, eliberarea de orice convenție străină unei creații robuste, dezvăluind voluptatea improvizării și plăcerea simbolizării existenței. Un articol „cu țintă” monografică este cel
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
cheamă spre omologare toate animalele pădurii. În final, scârbită de dulceața prăzii, trimite hârciogul după ceva murături. Asupra sensurilor acestei încercări de dislocare din stereotip s-ar putea discuta destul. Deocamdată, să consemnăm artificiul. Despre Invidia, o utopie livrescă și stoică, nu are rost să vorbesc pe larg. Cu ea începe seria celor mai bune bucăți din carte. Care mai cuprinde o continuare a celor O mie și una de nopți (a o mie și treia, dacă o punem la socoteală
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
Platon la conducerea Academiei, moare de ftiriază (boala păduchilor, căreia astăzi i-am spune tifos exantematic), Heraclit moare de hidropizie, iar Lacydes moare din prea multă băutură. Din categoria accidentelor, Alexinos din Elis moare înțepîndu-se într-un spin, iar Zenon stoicul moare împiedicîndu-se și rupîndu-și un deget. Dintre cazurile de suicid, rețin atenția Diogene din Sinope, care se omoară întrerupîndu-și voluntar respirația, Cleanthes, care se stinge refuzînd să mai mănînce, Empedocle, care se aruncă în craterul Etnei, sau Cleomenes care, într-
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
iese în față sub pretext că redă, nudă și nedeformată, trauma îmbătrînirii, cînd de fapt cochetăria cu care scriitorul își privește defectele trădează halena unui pronunțat amor propriu. Un om dărîmat de bătrînețe n-ar sta să lege stilistic reflecții stoice pe seama inutilității a toate, ci ar țipa franc în fraze prolixe, pe cînd Livius Ciocârlie nu numai că se simte bine în pielea lui, dar chiar trăiește satisfacții estetice atunci cînd are prilejul de a-și descrie comediile de situație
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
evenimentelor în film este previzibilă, scenariul darwinist al supraviețuirii celor mai înzestrați îi păstrează pentru final pe campioni, om și lup. Nu mai are nicio importanță cine va câștiga meciul, cel mai probabil omul va pierde, ci momentul de înălțare stoică prin care legatul pattern de expresie lirică servește de deviză și epitaf deopotrivă. The Hunter al lui Daniel Nettheim, celălalt film în care vânătoarea joacă un rol esențial nu apare, din păcate, în cinematografele românești. Dacă o bună doză de
Vânat și vânător by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4807_a_6132]
-
Organizației Națiunilor Unite la 14 decembrie 1960, cu rezoluția 1514 (XV), prin care se proclama necesitatea de a se pune în mod rapid și necondiționat capăt colonialismului sub toate formele și în toate manifestările sale. Președintele Consiliului de Stat, CHIVU STOICA CONVENȚIE 06/10/1960
DECRET Nr. 709 din 1 septembrie 1966 privind aderarea Republicii Socialiste România la Convenţia vamală relativă la importul temporar al ambalajelor, încheiată la Bruxelles, la 6 octombrie 1960. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106227_a_107556]
-
sub egida lui „dincolo de ...”. Dacă abordăm, însă, situația din unghiul intelectualului capabil, emoțional, să facă anumite conjecturi cu Planeta maimuțelor (când e vorba de execrarea unor „tovarăși de drum”, deveniți brusc, indezirabili, sub numele „epurării de alogeni”), sau cu programul stoic al lui Marc Aureliu, atunci lucrurile devin mai complicate. Dezbaterea asupra vinovăției colaboraționiștilor se cere relansată, nu că ar fi fost vreodată închisă, dată fiind plaja largisimă a împrejurărilor care pot determina o cedare etică sau alta. În carte e
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
cartea e destinată acelui gen de cititori care își caută seninătatea meditînd la pasaje evanghelice sau la lecturi înrudite: Alexander Schmemann, Lev Șestov sau C. S Lewis. Filosofic jurnalul e plat, iar psihologic paginile au un ton recules, de analecte stoice. Autorul are flegma curtenitoare și limfa placida, de aici timbrul împăciuitor. Fără porniri agresive care să izbucnească în îndrăzneli ideologice, Ioan Pîntea are o voce ștearsă, căreia îi priesc mai curînd stihurile de alura creștină, decît însemnările de ordin intim
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
tonalităților biblice. Țara din Poezii este Ardealul de dinainte de 1918, înfățișat ca un eden decăzut, răsunând de un plâns universal și ale cărui frumuseți sunt acoperite de cenușă. Câte o imprecație se face auzită ici-colo, dar atitudinea dominantă este de stoică resemnare. Goga este rapsodul unei lumi care supraviețuiește doar în nostalgia cronică a poetului. E o poezie de aspect neoromantic, retorică în felul celei a urmașilor lui Hugo, peste care reforma simbolistă a trecut fără să lase urme. Nici sugestivă
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
scoala are parte de o îndoctrinare masivă pe care o suporta fără frământări. Ba, mai degrabă, cu entuziasm. Poartă cu mândrie cravată de pionier, desenează cu iscusința steaua roșie, cu cele șase colțuri ale ei, o republică - un colț, indura stoic asprimea învățătorului care-l tratează că pe un mic soldat. „E războiul rece și suntem la scoala partizanilor” conchide copilul, înțelept. Alți idoli s-au ivit: Marx („care poartă un nume de câine: nu e nici Rex, nici Lux, ci
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
Adriana Cînța Cu referire la Kant, Goethe spunea odată că orice filosofie ar trebui să fie iubită și trăită dacă vrea să dobândească semnificație pentru viață. „[...] stoicul, platonicianul, epicureicul, fiecare, în propria sa manieră, trebuie să se împace cu lumea; aceasta este tocmai sarcina vieții de care nimeni nu este scutit, indiferent de școala căreia îi aparține. În ceea ce-i privește pe filosofi, ei nu pot să
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
sine modelează relația individului cu propriul eu, cu lumea și cu Celălalt, conducând la autosuficiență și exclusivism. Sensul ei este, așadar, total diferit de acela al conceptului antic de epiméleia heautoû din diversele tradiții filosofice antice, socratico-platonică, epicureică, cinică și stoică -pe care Michel Foucault îl considera nucleul unei etici grecoromane și îl propunea ca punct de pornire pentru o „nouă morală” a lumii noastre. În consonanță cu orientarea epocii actuale, scriitura narcisistă se concentrează asupra propriului material lingvistic și a
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
Și cei din urmă dafini elini sădiți la Roma/ Își răspîndeau în versul tău aroma./ C-un fir pe care-l trag din stele/ Poeții leagă vremile-ntre ele“. Realizările Antichității par sortite însă și ele unei pieiri grabnice - vezi stoica recapitulare a istoriei întreprinsă de Alexandru Macedon, omul considerat fiu al zeilor, dar care nici nu-și bănuia iminenta moarte (Monolog în Babilon). Iar ultima poezie din ultimul volum de Philippide, poemul Călătorie și popas, capătă valoare testamentară - căci „vrednicul
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
să declanșez, din fericire prea puțin dotat s-o fac, voiam, nici mai mult nici mai puțin, să fiu pur. Umblam cu Epitet în gură cum umblă Grivei cu osul lui. Astăzi înțeleg prea bine de ce spune Schopenhauer că „înțeleptul stoic n-a prins viață niciodată sau n-a putut dobândi un adevăr poetic interior, ci a rămas un manechin rigid și stângaci, cu care nu știm ce să facem, care nu știe nici el unde s-o apuce cu înțelepciunea
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2922_a_4247]
-
apuce cu înțelepciunea lui...”. Nu mi-a rămas din tentativa aceea imprudentă decât înfățișarea de manechin rigid și stângaci. Și tocmai dau peste o întrebare adresată de Allen Ginsberg Americii: „Când vei deveni, oare, angelică?”. Deosebit de nătâng! Ce caută etica stoică este liniștea sufletească. Principiul ei, pe care Schopenhauer îl regăsește la Spinoza, este suum utile querere, a-ți căuta avantajul. Ea se bazează pe rațiune și îl ajută pe om ca „grație simplei cunoașteri, să-l ferească dintr-odată - dacă
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2922_a_4247]
-
-mi fie mie bine, cum ar veni. Adevărata morală - nu însă concepție, ci aplecare sufletească - atenuează instinctul egoist prin impulsul căruia omul „privește și tratează numai propria persoană drept reală, însă pe toate celelalte ca simple năluci”. Așa cred. Morala stoică altfel formulată, de rândul acesta judicios, la Antisthenes, „personaj” al lui Plutarh citat de Schopenhauer: „...trebuie să facem rost ori de minte, ori de funie (pentru a ne spânzura)”. „...fericirea nu poate însemna niciodată mai mult decât eliberarea de o
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2922_a_4247]
-
să declanșez, din fericire prea puțin dotat s-o fac, voiam, nici mai mult nici mai puțin, să fiu pur. Umblam cu Epitet în gură cum umblă Grivei cu osul lui. Astăzi înțeleg prea bine de ce spune Schopenhauer că „înțeleptul stoic n-a prins viață niciodată sau n-a putut dobândi un adevăr poetic interior, ci a rămas un manechin rigid și stângaci, cu care nu știm ce să facem, care nu știe nici el unde s-o apuce cu înțelepciunea
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2880_a_4205]
-
apuce cu înțelepciunea lui...”. Nu mi-a rămas din tentativa aceea imprudentă decât înfățișarea de manechin rigid și stângaci. Și tocmai dau peste o întrebare adresată de Allen Ginsberg Americii: „Când vei deveni, oare, angelică?”. Deosebit de nătâng! Ce caută etica stoică este liniștea sufletească. Principiul ei, pe care Shopenhauer îl regăsește la Spinoza, este suum utile querere, a-ți căuta avantajul. Ea se bazează pe rațiune și îl ajută pe om ca „grație simplei cunoașteri, să-l ferească dintr- odată - dacă
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2880_a_4205]
-
-mi fie mie bine, cum ar veni. Adevărata morală - nu însă concepție, ci aplecare sufletească - atenuează instinctul egoist prin impulsul căruia omul „privește și tratează numai propria persoană drept reală, însă pe toate celelalte ca simple năluci”. Așa cred. Morala stoică altfel formulată, de rândul acesta judicios, la Antisthenes, „personaj” al lui Plutarh citat de Schopenhauer: „...trebuie să facem rost ori de minte, ori de funie (pentru a ne spânzura)”. „...fericirea nu poate însemna niciodată mai mult decât eliberarea de o
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2880_a_4205]