492 matches
-
acceptat dizidența și exilul din lașitate, orbiți de frumusețea femeii brăilence pe care n-au putut-o avea, Dumnezeu fiind mai ușor de cunoscut decât aceste dropii de Bărăgan, mai repede prinse decât aceste fiice ale Iadului cu trup divin, stoicii, reflectând de asemenea la cauza neputinței lor de a înrobi o asemenea frumusețe și de a o păstra, efectul fiind tentativa de a descifra cauza neputinței lor care va crea alt efect al renunțării, cauzalitate pentru... frumoasa brăileancă știind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
constatat că femeia avea ce avea și el, descoperire care l-a făcut să sară în sus ca ars și să țipe ca un apucat. 'Mnezeii mă-ti, țipa întruna și scuipa continuu. Bărbatul sare și el fript, primește scatoalcele stoic, se îmbracă și iese propulsat de cîteva șuturi, date cu o forță dementă. Daniel a făcut duș, s-a dezinfectat cu spirt, motiv să sară ars într-un picior și să zbiere ca un apucat. Camionul torcea în dimineața răcoroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
omniprezent și, din acest motiv, este acceptat, fie chiar și după o grimasă. Trăim printre oameni, flori, arbori, animale mai puțin evoluate, tramvaie, autobuze și alte chestii care ne țin companie, dar și printre bădărani. În ce mă privește, tolerez stoic bădăranii cu o educație precară. Sînt capabil chiar să le scuz felul de a fi și să-i compătimesc. Totuși, nu pot să accept bădăranul cultivat (cum mai găsești chiar la această pagină!) și bădăranul bogat. La omul cultivat bădărănia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a Duducăi frizează ridicolul cosmic, mai ales din pricina combinațiilor exagerate: "Cântul începu să devie din ce în ce mai slab; tambura îi căzu din mâini și frumoasa jună adormi într-o poză atât de răpitoare, încât ar fi putut să piarză mințile celui mai stoic dintre filosofi (Marc Aureliu și Epictet, parcă vă și văd tremurând de emoție în locul vostru călduț din limbul dantesc, n. m.)". Urmează, desigur, episoadele de voyeurism din cele două romane. În primul caz, construcția este gradată, iar privirea însăși a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
apărate de necazuri. S-au perindat apoi curtenii și întreg poporul cerând binecuvântare și smulgând părul, barba și toți perișorii de pe corpul bietului cioban proroc și sfânt, care auto-hipnotizat de sfințenia sa, nu suflă nici un cuvânt și răbdă ca un stoic ceia ce-i făcea inconștiența norodului. Fericiți de binecuvântarea cerească, s-au înapoiat la casele lor. Împărăteasa însă, damele de onoare și femeile din popor, au cerut și ele să capete binecuvântarea proorocului. De data asta însă, au adus cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
neputincios. Medicina s-a pronunțat, nu mai are nici un mijloc de luptă. Asta este! conchise el, ridicând din umeri și aplecându-și fruntea. Te cred, Bart, dar este vorba despre medicina alopată, replică Arm, îndârjită să-l vadă atât de stoic și de împăcat cu soarta. Dar de medicina tradițională chineză ai auzit? De acupunctură, de qigong, de corpul energetic?... Ia să te văd cât ești de bine culturalizat! Am auzit despre o sectă care se numea cu gong la urmă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cartea artei, a POEZIEI, cu verzale. Această pasiune comună le întărește relația afectiva și le-o prelungește pe cea epistolara. Între Borca, unde-și face veacul profesorul suplinitor Aurel Dumitrașcu, si Săvinești, Caracal, Petrila, Piatra Neamț, Iași, pe unde se zbate stoicul Adrian Ălui Gheorghe, se întinde un pod mobil de scrisori. Parcurgerea lor e utilă sub raport documentar (epoca se conturează bine din acest tir încrucișat), dar mai ales prin breșele făcute, dinspre exterior, înspre lumea stranie a unui poet adevărat
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
tonul cu care resuscită amintirea trecutului, autorul e credibil. Structuralicește, pare un sceptic necalofil căruia spectacolul literaturii i-a oferit atîtea exemple de triumfuri aparente și de prăbușiri definitive, încît își poate îngădui luxul de a fi neîncrezător și detașat. Stoic în răbdarea cu care consemnează trăsăturile epocii sumbre din anii '50-'60, autorul nu-i cruță pe Sadoveanu, Călinescu sau Ralea. Cum nu pierde prilejul să elogieze prestația din acei ani a lui Victor Eftimiu sau Tudor Arghezi: "Îmi amintesc
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
Dar ironia descinde din umor, iar Manolescu are un umor copios de factură stenică, genul de amuzament care nu e malițios, bășcălios sau sarcastic, ci seamănă cu mustăcirea contagioasă a naturilor optimiste. Mai mult, criticul se consideră pe sine un stoic cu viziune pozitivă, dar noi l-am socoti mai degrabă un sceptic versat căruia dezamăgirile vieții nu au reușit să-i omoare entuziasmul. De aceea, în Viață și cărți nu întîlnim un povestitor cu tentă melancolică, ci un evocator riguros
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
devină o călăuză sapiențială, trebuie ca în ea să fie latentă o virtute terapeutică, caz în care filosofia devine o medicină a minții. De aceea, orice exercițiu spiritual urmărește fie detașarea de lume, fie lepădarea de patimi. Acesta e cazul stoicilor, al epicureicilor și al gînditorilor creștini: încercări bine intenționate de a stăpîni iraționalul vieții prin subtilități meditative. În al doilea rînd, tema e spinoasă fiindcă e un amănunt discutabil dacă viața poate fi trăită sub rigoarea unor reguli macre, pe
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
universal umană, poate avea efect asupra oricărui, ajutîndu-l să-și stăpînească patimile și să ia cele mai bune hotărîri. Într-un cuvînt, filosofia e terapie și totodată tehnică sapiențială. Tocmai de aceea școlile de gîndire asupra cărora se oprește Iftode - stoicii, epicureicii și filosofii creștini - propun rețete spirituale de îmbunătățire a existenței. Premisa e de ordin utopic: cine își schimbă viziunea își schimbă implicit modul de viață, așadar fiecare trăiește după ideile pe care le are în cap, caz în care
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
transfer erotic, nici prin manipulare subtilă, ci prin discuție de la om la om. Totul stă în schimbarea perspectivei, potrivit regulei că, privită dintr-un alt unghi, o problemă capătă o altă semnificație. E aici ceva din acea phantasia kataleptike a stoicilor, adică din efortul de a-ți reprezenta realitatea în chip nud, dezgolită de judecăți valorice. În final, mulțumit că i-au căzut solzii de pe ochi, pacientul pleacă ușurat, înfiorat de noua perspectivă intuită, iar gînditorul trăiește satisfacția soteriologică a pescuirii
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
în lumină ideile pe care le-a rostit în problema limbii. Vrei să știi cum gîndea Leibniz relația dintre „abstracțiune” și „limbaj” sau dintre „esență” și „definiție”? Mergi la cuprins și cauți paginile respective. Ești preocupat de „teoria semnelor” la stoici în contrast cu cea a Sfîntului Augustin? Cercetezi sumarul și te duci la locul cu pricina. Cum spune Jürgen Trabant în prefață: „În fața ta vorbește nu doar cineva care cunoaște infinit de multe lucruri și care, prin urmare, poate să-și expună
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
-i cîntărească perspectivele. Cine intuiește proporțiile și dozajul nu are cum să piardă. În felul acesta, fericirea seamănă cu o rețetă de mîncare în care ingredientele, dacă sînt combinate cu artă, vor culmina într-un gust bun. Russell e un stoic de limfă rațională, înzestrat cu un sarcasm blînd, de finețe corozivă, care, chiar și atunci cînd trîntește o maliție, o face suficient de mătăsos spre a stîrni zîmbetul. Ca orice natură logică, Russell are un morb pozitivist de evidentă aplecare
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
-i cîntărească perspectivele. Cine intuiește proporțiile și dozajul nu are cum să piardă. În felul acesta, fericirea seamănă cu o rețetă de mîncare în care ingredientele, dacă sînt combinate cu artă, vor culmina într-un gust bun. Russell e un stoic de limfă rațională, înzestrat cu un sarcasm blînd, de finețe corozivă, care, chiar și atunci cînd trîntește o maliție, o face suficient de mătăsos spre a stîrni zîmbetul. Ca orice natură logică, Russell are un morb pozitivist de evidentă aplecare
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
obișnuite, nu spune prin ele ceva mai mult decît înțelesul lor strict nu e scriitor. Adept al dicteului venit de dincolo, Ilie Constantin are o sensibilitate pe măsură. Nu are fire polemică și nici porniri belicoase, fiind în genere un stoic care ia de la viață ceea ce ea îi dă. Ni-l putem închipui ca pe un simandicos comod, fără paroxisme existențiale și fără accese revoluționare, supus tiraniei dispozițiilor sufletești și pîndind clipa rară a inspirației. Întors după un exil francez de
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
manifesta fără frîna pornirilor joase. În schimb, pentru Jean Améry, bătrînețea e o catastrofă din care nici un zeu nu ne mai poate salva. O ofilire completă în fața căreia cea mai cuvenită atitudine e revolta tăioasă. Între ei stă moderația unui stoic ca Marc Aureliu: senectuatea e suportabilă dacă știi să poftești numai la lucrurile care îți stau în puteri. Numai că Livius Ciocîrlie, în logica cruzimii sale destăinuitoare, recunoaște abrupt că nimic nu-i mai stă în puteri, singurele acte pe
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
nu sfida orizontul de așteptare al cititorului, cartea fiind un model de predică etică. Dar cînd faci morală nu poți face filozofie, eseurile fiind corecte și politicoase, adică inerte sub unghiul efectului la lectură. În fine, Petru Creția e un stoic avînd ceva din resemnarea lui Marc Aureliu și din reculegerea lui Ernest Bernea. Un spirit doct al cărui simț al limbii strălucește mai mult în traduceri decît în creații proprii. Traducătorul și eminescologul sunt cu un rang peste eseistul Petru
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
în 1952, pentru ani buni, în Bărăgan. După moartea lui Stalin, Hrușciov reia relațiile cu Tito, călâul își pierde barda, ne devine prieten, străbate Bucureștiul într-o limuzină decapotabila, însoțit de frumoasă, excentrică, năbădăioasa Jovanka. Mai tarziu, asceticul Ceaușescu înghite, stoic dar schimonosit de suferință, fumul trabucului enorm pe care Tito i-l pufăie în nas. Acum, de această deschidere profita locuitorii de la frontiera, din ambele părți. În loc de arătura și sârmă ghimpată, au parte de liberă trecere pentru mic trafic. Românii
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
lectura și amuzamentul pentru că timpul hărăzit omului e prea scurt (p. 182), ca și la cugetarea acestuia privitoare la natura care nu poate acționa decât prielnic sieși (p. 183). Totodată, el reproduce ample fragmente din Către sine, reflectează la plictiseala stoicilor și pune în legătură considerațiile împăratului filosof cu un capitol din propria lucrare Didactica nova (pp. 185-186). Asociază o scenă din romanul lui Călinescu Șun, în care un personaj e sfătuit să arunce în cuptor câteva fire de păr ale
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
unui Leviathan incontrolabil sau, dimpotrivă, a unui Fafnir ridicol. Acestea sunt dulci idealisme. Problema lui Bodiu o reprezintă colosul administrativ din spatele cursurilor, sutele de dificultăți reale, nu bovarice, cu care un intelectual de cea mai bună calitate (dar suficient de stoic) le are de rezolvat odată ce-și asumă astfel de răspunderi. În volumul Oameni obosiți (2008) un poem le detalia cu umor. Grefat mai degrabă pe structura Pactului lui Ezra Pound decât pe aceea a plângerilor lui Ieremia, acesta propunea
Câinele bătrân și acronimele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3504_a_4829]
-
trufia pedepsită. Și luna ce-au privit-o caldeenii. Și Gangele, nisip nenumărat. Chang-Tzu și fluturul care-l visează. Și merele de aur din ostroave. Și pașii rătăcind în labirint. Și pânza negătită-a Penelopei. Și timpul circular gândit de stoici. Și-n gura mortului obolul nelipsit. Și greutatea spadei pe balanță. Și picurii de apă din clepsidră. Și vulturii, legiunile, triumful. Și Cezar la Farsalia în zori. Răsfrânta umbră-a crucii pe pământ. Și jocul șahului ce-a născocit persanul
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
partea de delir metafizic" a acestor cursuri, discursul lui Creția asupra formelor limbii eline devenind o ,,incursiune fascinantă în marile ipostaze ale ființei" (Gabriel Liiceanu), o introducere în ontologie. În filozofie, Petru Creția s-a concentrat, în afară de exegeza gîndirii grecești (stoicii, Plotin, Lucian din Samosata) mai ales asupra eticii (Obiectul eticii, 1975, republicat în volumul Epos și logos, 1981; 50 de gîn-duri despre bine și rău în sfera moralității, parțial Contingența în cadrul unei analitici a modalităților, ambele în Epos și logos
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
sine și disprețuindu-l cu oarecare tandră și indulgentă condescendență uită ce abisuri de abjecție poate conține sufletul uman". Petru Creția schițează și o întemeiere metafizică sau, mai bine zis, cosmică a eticului, o coincidență sau o concordanță (ca la stoici) între determinările etice și principiile cosmice. Astfel, afirmarea prerogativelor suverane ale individualității, afirmația după care ,,renunțarea la principiul de individuare" înseamnă o abdicare de la etic își au temeiul în principiul cosmic al individuării sau individuației: ,,Direcția de mișcare a lumii
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
decât i-o descurcă, prin demersurile sale inutil complicate și mereu în contratimp, și la fel procurorul șef ce i se recomandă drept prieten fără a-i fi defel. Nu-i rămâne lui Istrăteanu altceva decât să aștepte, să îndure stoic dezagrementele detenției și, ca remediu împotriva urâtului, să-și amintească întâmplări de altădată. Trecuse, în fond, ca om ce făcuse frontul, în primul război mondial, prin încercări mai grele decât cele de acum, adus în situații limită în care viața
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]