497 matches
-
Cazul lui Anselm din Canterbury, care găsise acele rațiuni necesare pentru adevărurile de credință, fără a apela la autoritățile tradiției (sfinții părinți), formulând chiar și celebrul său argument ontologic, îi era cunoscut . Antecedentele acestei întrebări se găsesc în disputa dintre Stoici și Școlile peripatetice, dispută pe care Boethius o soluționase (adoptând, probabil, poziția lui Ammonius). Stoicii susținuseră că Logica este o parte autonomă a filosofiei, cu obiect și finalitate proprie, la fel cum sunt Fizica și Etica (cum se știe, Stoicii
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
a apela la autoritățile tradiției (sfinții părinți), formulând chiar și celebrul său argument ontologic, îi era cunoscut . Antecedentele acestei întrebări se găsesc în disputa dintre Stoici și Școlile peripatetice, dispută pe care Boethius o soluționase (adoptând, probabil, poziția lui Ammonius). Stoicii susținuseră că Logica este o parte autonomă a filosofiei, cu obiect și finalitate proprie, la fel cum sunt Fizica și Etica (cum se știe, Stoicii postulau această tripartiție a Filosofiei). Pe de altă parte, tradiția Peripatetică susținea caracterul instrumental al
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
Stoici și Școlile peripatetice, dispută pe care Boethius o soluționase (adoptând, probabil, poziția lui Ammonius). Stoicii susținuseră că Logica este o parte autonomă a filosofiei, cu obiect și finalitate proprie, la fel cum sunt Fizica și Etica (cum se știe, Stoicii postulau această tripartiție a Filosofiei). Pe de altă parte, tradiția Peripatetică susținea caracterul instrumental al logicii: ea nu face decât să ne ajute în elaborarea filosofiei practice și teoretice. Urmându-l pe Ammonius, Boethius optase pentru ambele variante. Invocând analogia
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
cât și o metodă generală pentru toate celelalte științe. Astfel, logica este, pentru Abélard, dialectică, fie în sens restrâns (cel care se referă la dialectica în calitate de instrument pentru elaborarea argumentelor probabile, instrument al retorului sau oratorului), fie în sens larg (stoic), pentru care dialectica înseamnă logică, adică o știință. În acest sens larg, logica se ocupă cu construirea argumentelor (de ratione argumentorum compenenda), putând fi definită ca știință a discursului (ratio disserendi). Sarcina sa este aceea de a stabili adevărul și
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
Haruchai: rasă de războinici originară din Munții Westron din vestul Tărâmului. Ei nu folosesc arme magice, ci se mândresc cu forța fizică și puritatea serviciilor lor, care nu pot fi obținute ușor. Ei comunică unul cu altul telepatic și sunt stoici, aparent lipsiți de emoții, dar și extrem de dedicați cauzei pe care aleg să o slujească. Nobili: conducătorii și slujitorii Tărâmului, maeștrii în tehnicile de luptă și în magie. Aceste abilități sunt cunoscute sub numele Spada și Toiagul și fac parte
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
încă de la nașterea sa. Sunt șapte greșeli care apasă, după el, ca un blestem asupra civilizației europene. Primul defect este învățătura cu privire la păcatul originar. Schnädelbach crede că învățătura paulinică a corupt concepția din Vechiul Testament. În vreme ce ideea de "humanitas" provine de la stoici, din tradiția iudaică vine ideea omului ca o creație a lui Dumnezeu. Dar, adaugă Schnädelbach, pentru evreul pios păcatul nu este „originar“; fiecare om are posibilitatea să fie drept, orice păcat este individual. Creștinismul, subliniază Schnädelbach, califică această concepție drept
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
ani. Dacă mă gândesc la ezitările de atunci. În viața mea sunt mai disperat și mai pierdut decât atunci. Ce-am adunat? Nimic. Am ignorat câțiva ani defectele mele, am trăit că și când nu ar fi existat. Am fost stoic. Era eroism? Nu, nu mi-a fost greu deloc. Și apoi, la primul asalt al "neliniștei îngrijorate" am recăzut în nisipurile mișcătoare. Din martie mă frământ. Numele nu importă.. Sunt ele oare altceva decât nume fortuite, nume întâmplătoare - dacă nu
Cesare Pavese () [Corola-website/Science/311361_a_312690]
-
Magister der Philosophie"" cu o lucrare asupra problemei morale a obligațiilor, unde opune dualismului kantian ideea unității rațiunii cu sensibilitatea. Apoi se înscrie la Facultatea de Teologie unde urmează cursuri despre istoria Apostolilor, a psalmilor și a Epistolelor, despre filosofia stoicului Cicero, despre istoria filozofiei, despre metafizică și teologie naturală și decide, între altele, să se înscrie la cursuri de anatomie. Timp de opt ani lucrează ca profesor particular în diverse familii din Berna și Frankfurt am Main, până în 1801, când
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
ca: judecata, comerțul, banii. Avea o atitudine negativă față de familie și considera că un cetățean trebuie să aparține unui stat mondial unic ("cosmopolis"), condus de înțelepți (ca și la Platon), în care nu va exista sclavie, bani sau justiție. Pentru stoici, libertatea poate fi atinsă doar de cei înțelepți și reprezenta posibilitatea omului de a acționa în conformitate cu legea necesității destinului, de care omul este conștient. Omul devine liber dacă învață să-și învingă pasiunile. Doctrina stoică nu a avut consecințe radicale
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
se confruntă aceasta, motiv pentru care poate fi considerat unul dintre primii viitorologi antici. În scrierile sale ("De republica", "De legibus" și "De officiis"), Cicero ierarhizează datoriile cetățeanului astfel: față de patrie, față de semeni și în ultimul rând față de genul uman. Stoic în concepție și respingând acel "otium" al epicurienilor, Cicero este adept al teoriei lui Polybius despre guvernarea mixtă, susținând necesitatea echilibrului în stat și prevenirea răsturnărilor, schimbărilor de regim, care creează în cetăți dezordine și pagube. Spre deosebire de greci, consideră că
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
află logica și fizica (cu sensul general de știință a naturii). În logică sunt cuprinse gramatica, retorica și dialectica, urmând în esență principiile logicei lui Aristotel, la care se adaugă o teorie asupra originii cunoașterii și criteriilor adevărului. În concepția stoicilor, orice cunoaștere ajunge la nivelul conștiinței (spiritului) prin mijlocirea simțurilor. Această teorie este în opoziție clară cu idealismul platonician, după care spiritul este izvorul cunoașterii, simțurile constituind o sursă a iluziilor și erorilor. Stoicii neagă realitatea metafizică a conceptelor, ele
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
cunoașterii și criteriilor adevărului. În concepția stoicilor, orice cunoaștere ajunge la nivelul conștiinței (spiritului) prin mijlocirea simțurilor. Această teorie este în opoziție clară cu idealismul platonician, după care spiritul este izvorul cunoașterii, simțurile constituind o sursă a iluziilor și erorilor. Stoicii neagă realitatea metafizică a conceptelor, ele nu ar avea realitate în afara conștiinței. Întrucât cunoașterea înseamnă preluarea sensorială a cunoștinței obiectelor, adevărul reprezintă corespondența impresiilor noastre asupra lucrurilor. Criteriul adevărului nu poate consta în concepte, pentru că ele sunt creația impresiilor noastre
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
Din această formulă derivă noțiunea de "virtute", cu cele patru aspecte cardinale: "înțelepciunea", "curajul", "dreptatea" și "temperanța", corespondând învățăturilor lui Socrate. În timp ce în etica aristoteliană se recunoștea locul pasiunilor în natura umană, urmând ca acestea să fie reprimate prin rațiune, stoicii cer anihilarea pasiunilor, mergând până la ascetism ("„askesis”"), pentru că virtutea reprezintă unica fericire. A fi virtuos, înseamnă a fi indiferent la durere și suferință ("„apatheia”") și, în același timp, doritor de cunoaștere. De aici importanța acordată științei, fizicei, logicei, pentru că ele
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
301 - 305 sub titlul de "Enneade", tot el scriind și "Vita Plotini". Cele 54 de tratatele incluse în "Enneade" sunt, de fapt, comentarii asupra unor teme clasice, din filosofia greacă anterioară (inspirate nu numai din Platon, ci și din Aristotel, stoici, etc.) pe baza cărora, Plotin construiește o doctrină originală. Compuse într-un limbaj eliptic și adesea foarte obscur, cu formulări tatonante, ele expun în chip nesistematic o filosofie extrem de sistematică. Plotin a încercat să concilieze în scrierile sale exigențele raționalității
Plotin () [Corola-website/Science/298878_a_300207]
-
sunt înregistrate de spirit sub forma percepțiilor. Aceste percepții, confirmate prin experiențe repetate, se dezvoltă silogistic și devin concepte logice. Demonstrarea adevărului derivă din forța persuasivă exercitată de impresiile percepute asupra spiritului. Orice adevăr are o corespondență corporală. Prin ""corporal"", stoicii recunosc două principii: materia și forța (""logos""), aspecte de fapt identice, depinzând de unghiul sub care sunt considerate. Nimic în lume nu are o existență independentă, totul este interconectat într-un lanț cauzal, în acord cu legile naturii]. Un comportament
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
servesc nici unui scop. Dăunătoare - printre operele literare sunt unele perverse, demoralizante și dăunătoare; orice teorie care se ocupă de astfel de opere devine și ea cu necesitate dăunătoare. Muzica era privită ca o forță puternică și folositoare de către pitagoricieni și stoici pentru că se credea că ea dă curaj soldaților, potolește mânia, stârnește bucuria sau îi alină pe cei suferinzi. Pentru sceptici, această forță era o iluzie atâta timp cât existau oameni asupra cărora muzica nu avea efect. Dacă există oameni care sub influența
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
filosofii greci ar fi fost imorali, singurul adevăr reprezentându-l creștinismul. Fără să diminuăm importanța vreunuia, se pare, totuși că în ordinea valorii ideilor, s-a distins Justinian, între cei dintâi și Tertullian, dintre cei din urmă. Justin cunoaște doctrinele stoicilor, ideile peripatecilor și era informat în privința pythagorismului. A încercat să argumenteze că între creștinism și filosofia greacă există o relație de continuitate pe care o argumentează sau vrea s-o facă evidentă prin preluarea și considerarea ca adevăr a rațiunii
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
era informat în privința pythagorismului. A încercat să argumenteze că între creștinism și filosofia greacă există o relație de continuitate pe care o argumentează sau vrea s-o facă evidentă prin preluarea și considerarea ca adevăr a rațiunii seminale imaginate de către stoici. Din punctul său de vedere, Dumnezeu este rațiunea din și prin care se explică toate popoarele sau genurile omului, de fapt tot ceea ce ființează. Pe baza acestei idei, el considera că Isus este primul născut al lui Dumnezeu, iar în
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
față de cămașa mea, de ciorapii din picioare, de căciula și paltonul care trebuiau să mă apere de rigorile iernii. Cred că chiar Epictet era mai liber decât mine de aceste griji dacă a putut să nu lase cugetările lui de stoic, chiar dacă (să credem) n-au fost scrise în timp ce era sclav. Cu cine să vorbesc? Cerui o audiență lui Bularca. Fu evaziv. După el eu trebuia să urmez drumul schemei în care fusesem încadrat. Toți ne grăbim să devenim incomozi și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și colo legături care-i Îmbogățesc spiritul, devine o figură pozitivă Într-o lume deschisă tuturor, În care se neagă existența frontierelor etnice, politice sau religioase. În acest sens, „cosmopolitul” devine unul dintre partizanii doctrinei antice a cosmopolitanismului, doctrină a stoicilor, conform căreia oamenii sunt locuitori ai unui polis care cuprinde Întregul univers, respectiv cosmosul. Această doctrină este opusă diferențierii tradiționale Între greci și „barbari”, reluată de Aristotel, dar combătută de Alexandru, care Încuraja Însoțirile dintre generalii săi și femei din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
nu e totuna cu fraternitatea. Modelul familial prevalează și atunci când este vorba despre Întreaga umanitate. Sub dubla influență a mitului religios al unui tată creator și a alegoriei filosofice a mamei natură, oamenii formează un fel de „mare familie”. De la stoicul Epictet, care susținea: „Dintre toate ansamblurile șsustèmaț, nu există nici unul mai Întins, mai universal decât cel alcătuit din oameni și din Dumnezeu” (oamenii fiind toți „fiii lui Dumnezeu”, Înțelegem de ce sustèma a fost tradus prin „familie”, Dialoguri, I, 9, 1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
legăturile de filiație, s-ar materializa cu adevărat corp expresia de „cetățean al lumii”. Este ca și cum stoicismul elenistic și creștinismul și-ar fi propus drept scop să redefinească cetățenia. Stoicismul antic al lui Chrysippos (Î280-208/204 Î.Hr.), continuat de stoicii romani (Cicero, Seneca), pune În relief noțiunea complexă de „conciliere” (oikeiosis). Este vorba despre o legătură care „mă Încredințează propriei mele persoane” și, simultan, mă unește cu toți ceilalți locuitori ai Terrei. Mișcarea de extindere a sferei personale (rudele apropiate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
germenii curentului filosofic al cinismului. Antistene pune în centrul preocupărilor filosofului "ethika", scopul vieții fiind "eudaimonia", obținuă prin "arete". Din cele 70 de scrieri ale sale, marcate de o pecete raționalist-materialistă, și care au avut un puternic ecou în rândul stoicilor, s-au păstrat numai două discursuri: "„Arias”" și "„Ulise”".
Antistene () [Corola-website/Science/333208_a_334537]
-
ușa dulapului ca să se închidă. Uneori se deschide de prea mult îndesat. Nu miroase a naftalină, dar a un pic de nostalgie - da. Gen „mai întoarce, Doamne, roata vieții“. Cuplurile se fac, se desfac și se refac. Angelo a ascultat stoic, nopți întregi, cum îmi reglam eu conturile imaginare cu iubitul scriitor. Avea interes. Era singur. Înger, îngerașul meu. Și, în plus, de cinci ani eram o amintire iubită a lui. El e lent, dar așază lucrurile frumos în sertare. Iubirea
Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
de ani aproape de când ea au ridicat popoare din întunerec, le-au constituit pe principiul iubirii aproapelui, două mii de ani de când biografia fiului lui Dumnezeu e cartea după care se crește omenirea. Învățăturile lui Buddha, viața lui Socrat și principiile stoicilor, cărarea spre virtute a chinezului La-o-tse, deși asemănătoare cu învățămintele creștinismului, n-au avut atâta influență, n-au ridicat atâta pe om ca Evangelia, această simplă și populară biografie a blândului nazarinean a cărui inimă au fost străpunsă de cele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]