620 matches
-
voi avea ocazia să conduc prea devreme. După alte două săptămâni, Rică avea În mână permisul de conducere auto și În aceeași seară conduse până la Slănic Moldova, „pilotase” mai mult cu a doua și a treia iar Ger suportase cu stoicism, Îi dădea sfaturi și se bucura de progresele făcute. În următoarea sâmbătă-seară, Ger sosi cu un alt pachet, unul mai voluminos, era voioasă și radia de bucurie: Dragule, iată ce ți-a trimis soțul meu pentru că ... ai grijă de mine
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ocolul județului la diferite școli, suplinind catedre diverse: de desen, științele naturii, istorie. Se feri de matematică, știință cu care fusese întotdeauna paralelă, cum îi plăcea ei să spună. În ultimii doi ani de peregrinări prin sate, după ce înfruntase cu stoicism în fiecare toamnă dificultățile ocupării unui post de suplinire, se dedică cu bruma ei de cunoștințe predării limbii engleze, catedră la care nu se prea înghesuiau tinerii absolvenți de liceu. Învăța noaptea ceea ce trebuia să predea a doua zi. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ziua aceea până s-o simți în putere, dar era hotărât să o facă... Maria îl oblojea cum putea mai bine, îl scutea de treburile cele mai grele din gospodărie, dar el îi căuta pricină din orice. Ea îndura cu stoicism toate ocările cu gândul că, dacă Costache ar fi aflat taina cea mare, n-ar fi putut s-o ierte. Taina aceea avea s-o ducă cu ea pe cea lume și dacă se va întâlni acolo cu Costache, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
una, însă doar pentru două sau trei luni. Suficient! După trei luni îmi expiră detașarea aceasta nenorocită. Dar care anume ar fi soluția? Să predați ore de chimie sau științele naturii. Prefer științele naturii. Și Simona începu să suporte cu stoicism această mutare, care putea însemna atât o schimbare de decor, cât și depărtarea de ochii vicleniți ai unor colegi și colege. Trebuia să facă însă o navetă plină de dificultăți, cu un mijloc de transport care nu ajungea până în sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în ochi, de teamă să nu-i deslușească pe chip întregul jurnal de bord în care se afla înscris traseul traversării unei mări bântuite de apriga furtună. Teo se simțea mai mult decât vinovat față de soția lui care suportase cu stoicism o situație de netolerat. Acum totul se sfârșise, dar cu ce preț!... Se culpabiliza, deși el nu avea nici o vină de ceea ce se întâmplase în ultimele zile. Era vorba de un fapt pe care nici uitarea, cu toate legile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fi în stare să descopere un copil, în orice șatră ar fi el, și ni-l vor reda... Cel puțin așa cred! Trăim o nefericită lecție de viață pe care n-am meritat-o, dar trebuie s-o suportăm cu stoicism. Te rog din suflet, nu mai plânge, s-ar putea să dureze această căutare luni și luni, ai să plângi tot timpul...? - Alex, Alex, cum de ni s-a putut întâmpla tocmai nouă această nenorocire, cum? - Nu sunt în stare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aflat, și s-a refugiat, În cele din urmă, la casa bătrânilor ei, Într-un sătuc de munte, departe de lume, trăind acolo izolat cantr-o mănăstire. De-atunci, m-am hotărât să dau crezare doar rațiunii și să ignor cu stoicism orice simțământ, orice foșnire de fustă, oricât de delicată ar fi fost ea. Iubirea - o iluzie deșartă (cum, de altfel, ne-au avertizat atâția oameni de geniu)! Mă consider o persoană cerebrală, o fire analitică, studioasă. M-am dedicat cărților
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
surâsese. Adevărul e că nici nu-mi făcusem prea multe iluzii în sensul ăsta, dar, folosind acel șablon de telenovelă, speranța moare ultima. Și reînvie o dată cu decesul absurd al personajului negativ central. În sfârșit! Eram bărbat și puteam suporta cu stoicism (cuvântul provine de la unu, Stoica, un tip super-beton sau super-ok, cum ar spune o vedetă mediatică foarte trendy) viiturile vieții, fiind gata să primesc verdictul drept în față. Totuși, am scos un binevoitor: "Așa...". Nu mă inspiră deloc", a luat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Cât de mare era rana pe care o lăsase această nenorocire în sufletul mândru și drept al lui Georgie nu puteam ști. Cât despre mine, am trecut prin toată povestea cu foarte mare ușurință. Datorită firii lui Georgie, tăriei ei, stoicismului ei, devotamentului ei față de mine, nu fusesem pus în situația de a plăti. Am trecut prin acest episod fără durere, oarecum prostește. Am rămas cu sentimentul că n-am suferit destul. Numai uneori trăiam în vis momente de groază, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
după-amiezii, m-am gândit că, în linii mari, aveam toate motivele să-i fiu recunoscător lui Georgie pentru faptul că-mi forțase mâna. Faptul că Antonia știa acum adevărul mă eliberase de o apăsare pe care, deși o îndurasem cu stoicism în trecut, o recunoșteam acum ca fiind o povară. Într-adevăr, era mult mai bine să trăiești fără minciună, și, deși nu-mi dădeam încă seama prea bine ce schimbări adusese mărturisirea în relația mea cu Georgie, îmi era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
parcă am auzit vocea ei care-mi spunea: „Martin, nici nu știi că mai am puțin și îmi pierd mințile”. Într-adevăr, erau atât de multe lucruri pe care nu le știam și nici nu mă ostenisem să le aflu. Stoicismul lui Georgie mă ajutase să devin o brută. Mă cruțase de suferință cu atâta dibăcie. Mă bucurasem de tot și nu plătisem pentru nimic. Totuși, cineva trebuia să plătească. Privindu-i trupul zvelt inert mi-am amintit de coșmarul sarcinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
chibriturile. Traversă strada și se făcu nevăzut după colț. Umbra lui alungită se mai zări câteva secunde, apoi Își retrase capul și dispăru și ea. — Secretul lui Sascha În siguranță la mine. În comparație cu Else, până și mormântul e vorbăreț. Cu stoicism, colega mea Își plasă mâinile pe roțile de cauciuc. — Mulțumesc, apreciez. Ale mele erau deja pe mânerul de lemn al Torpedo-ului negru. Ne vedem mâine. La timp, de data asta, răspunse ea deplasându-se spre canalul de scurgere. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vreun minut. Lunile de miere au o perioadă mică de timp În care Își pot Îndeplini finalitatea, din moment ce starea de extaz provocată de extrema fericire este atât de trecătoare. Hunter plecase deja de trei zile și, după ce fusesem plină de stoicism vreo trei ore, am Început foarte repede să mă simt de-a dreptul tragic. Partea proastă când ești singură În luna de miere este că ai o grămadă de timp În care să te obișnuiești cu situația. Nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prietenă. "Eah, la naiba! M-oi descurca eu..." gîndește Mihai urcînd încet treptele. Ajuns în garsonieră, se oprește la ușă, rezemat cu spatele de ea și se întreabă dacă toată zbaterea lui premiant în școală, bun în facultate, suportînd cu stoicism ("dar ce bine eram răsplătit seara, la culcare!") instrucția pe care i-a făcut-o Doamna Ana..., licență luată cu 10, corect la serviciu are vreun haz, că pînă la urmă ajunge la cheremul unora ce-l vînează să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
i-ar fi pus lui Margoulies o compresă cu eter pe față, iar mâinile i se îndepărtară de piciorul pacientului. Bull așteptă. Și așteptă. Auzea doar respirația lui Margoulies, care devenise apăsătoare, grea și șuierată. Bull stătea liniștit, așteptând cu stoicism concluzia doctorului și dorindu-și, desigur, să nu aibă vreo erecție. Se uita la tencuiala de pe perete, strânsă în grămăjoare de forma unor mici stalactite. Bineînțeles că Margoulies observase vaginul. Acesta era motivul pentru care îi pierise pofta de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apucat, că acea coborâre din pătuț echivalentă cu începutul traseului alpin are toate datele necesare pentru a fi asemănată unui zbor de aterizare. Iar pentru un astfel de zbor ți se cer nervi de oțel, rezistență sporită la efort, un stoicism exemplar (ce altceva decât durere poți să simți atunci când ajungi pe covor cu o bufnitură surdă?), un plan dinainte stabilit, dublat de o doză consistentă din acel aliaj imponderabil cu care sunt înzestrați toți marii temerari ai lumii: curaj. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care-o păstra printre hainele puse la naftalină), era fascinat de Războiul celor două roze (descurcându-se cu ochii închiși în cronologia labirintică a dinastiilor York și Lancaster), îi admira, deopotrivă, pe Scipio Africanul și pe Seneca (prețuind bravura și stoicismul), vedea în invazia sovietică din Afganistan doar un pas înspre Golful Persic (în tentativa Kremlinului de-a controla piața petrolului), nu suporta fotbalul (și, pentru că-l mâhnea nebunia mea dinamovistă, îi lăuda pe Jesse Owens și pe Emil Zátopek), punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
brutărie, fie ea și „igienică“, putea foarte bine să-l adăpostească pe clientul domnului Cost; și apoi, nu era exclus ca acesta să fi avut o convorbire telefonică autentică. Ba nu! Nu era verosimil: parcă auzea cuvintele rostite cu atîta stoicism de către croitor: „În ceea ce mă privește, nu mai am nici o speranță, absolut nici una!“ Da, accentul căzuse pe primele cuvinte: În ceea ce mă privește, ceea ce Însemna că pentru el, numai pentru el, bătălia se terminase. Mai mult decît atît nu cutezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de comedie! Anatol, n-am cum să scriu, frate... - Ia stai... îi vine o idee salvatoare amicului meu. Eu o s-apuc dintr-o parte, îi întind pielea și tu scrie repede. Acuma, cum ziceai că e? Muza îndură totul cu stoicism, dar când îi apucă unul dintre cele trei pliuri ale burții, începe se chicotească: - Stai, Anatol, hihihihi, mă gâdili...hihihi... - Paceauro, nu te mai zbuciuma și tu... Stai acolo, terminăm, facem poze și gata! Și tu, Tavi, ce stai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acelei creaturi infernale era atît de mare, Încît numai dacă Îi privea, mușchii li se contractau, iar membrele nu reacționau la comanda dată de creier. Dominique Lassa, care străbătuse toate oceanele, care Înfruntase cele mai violente furtuni și suportase cu stoicism zile și săptămîni Întregi de calm plat În largul mării, supraviețuitorul a două războaie și unei duzini de bătăi feroce prin crîșme, se simțea cu toate acestea atît de Înfricoșat și de lipsit de apărare, ca un copil În timpul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
față, și contempla satisfăcut urmele dinților lui sau ale mîinilor, nu din sadism, ci pentru faptul că găsirea acelor urme pe trupul ei confirma indiscutabilul lui drept de proprietate asupră-i. Carmen de Ibarra, pe de altă parte, suporta cu stoicism aceste pedepse, permanentele violuri și chiar să fie sodomizată cînd el Îi ținea capul În jos, ca și cum prin asta ar fi plătit o lungă listă de datorii neonorate. Deseori Își pierdea cunoștința de durere sau din cauza scîrbei pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai puternice, căci În orice clipă un vapor putea să se ivească la orizont și să aibă proasta idee de a ancora În ansă. Consecințele acestei frustrări și mînii le suporta, după cum e lesne de Înțeles, Niña Carmen, care, În pofida stoicismului cu care Îndurase pînă atunci maltratările lui, Într-o noapte Îl Împinse jos din pat cu un brînci violent și surprinzător, nepotrivit pentru o femeie de constituția ei fizică. Îl Înfruntă cu o privire din care scăpărau flăcări: - Ajunge! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mulțime plângea sfâșietor după maică-sa. Una din învățătoare o striga pe alta și încerca din tot înadinsul să se facă înțeleasă. Intrară în clase în dezordine, după aproape două ore de discursuri savante suportate de toată lumea în picioare, cu stoicism. Sanda se ținea scai în urma Luanei, sâcâind-o continuu cu indicații prețioase. Îi striga să se așeze în prima bancă, să-și ridice șoseta care-i alunecase dar fetița n-o mai luă în seamă. Grupați din mers doi câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
speranța că ciudata blondă care le aterizase în cameră se va da cu lumea. Ea continua să-l viseze pe Ernest, noapte de noapte, trezindu-se la răsăritul soarelui sfâșiată și cu sufletul gol. Suporta alinarea perfidă a visului cu stoicism, întrebându-se ce făcuse să merite atâta tristețe. Îi era greu, cu inima plină de trupul bronzat și ochii devastatori ai lui Radak, să accepte chipuri șterse, gesturi forțate, montate după ușă spre a-i face pe plac. Îl iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
altruism și răbdare. Apelul ei întruchipă rampa de lansare a unei acțiuni, strategice și susținute, menite să o readucă, pentru totdeauna și cu acte în regulă, în viața lui. În absența unei reacții potrivite și inspirate din partea celuilalt care, cu stoicism, continua să-i păzească fereastra, Luana se lăsă asaltată de atacul delicat al lui Ștefan. Revederea depăși orice așteptare. S-au întâlnit la o terasă, au mâncat mici și-au băut bere. Au dansat obraz lângă obraz până dimineață și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]