1,511 matches
-
ochii... Respiri adânc... Le simți peste tot prelungirea haotică, străpungerea vieții... Pe acoperișurile literelor, pe firele de tensiune ale rândurilor, înnegrind cerul filelor, te privesc, te-așteaptă, se năpustesc deodată și devastează tot ce întâlnesc... Ah, voi, puncte, puncte, puncte! Stoluri de puncte în derivă, în liniștea de plumb și cerul din ce în ce mai greu de atins, atacă fiecare spațiu cu ciocurile, cu ghearele și aripile lor. Puncte, puncte, numai puncte... Terifiant apar pe marginea rândurilor. Invazie de puncte stropite-n tușul negru
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
hotărât. Am făcut un pas În lateral lăsându-i cale liberă. A trecut fără să se sfiiască de mine și nici nu mi-a zis „merci”! La Toronto fiind pe malul aceluiași fluviu, am petrecut câteva minute În compania unui stol de gâște, convins fiind că sunt domestice, chiar dacă gazda mea Încerca să mă convingă de contrariu. Numai după ce și-au luat zborul peste apă mi-am dat seama că mă Înșelasem. Asemenea Întâmplări găsești la tot pasul, dar cel mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
să revii în țară la începutul lui august, când își iau și ei liber și se înapoiază acasă, îi vei întâlni pe drum. Sunt atât de mulți încât o să te sperii. Parcă ar fi un roi de albine sau un stol de păsări din filmul lui Hitchcock. Parcă asiști la sosirea vreunei armate otomane, câtă frunză și iarbă sau la invazia unor extratereștri. Îi vei vedea cum gonesc cu mașinile lor ambițioase, de mărci renumite, înmatriculate mai ales în Italia, în
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
-am bătut/ Rea jale-am făcut". Românul (mă rog, geto-dacul) s-a născut poet și Aia (devotata sa companioană getă) îl învață pe Ovidiu niște versuri superbe, peste care plutește însă geniul lui Eminescu: Peste vârf de rămurele/ Trec în stoluri rândunele/ Ducând gândurile mele/ și norocul meu cu ele/ și se duc pe rând, pe rând,/ Zarea lumii-ntunecând./ și se duc ca clipele,/ Scuturând aripele/ și mă lasă răvășit,/ Pustiit și amorțit// Doar cu doru-mi singurel,/ De mă-ngân numai
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
Pagină realizată de Marius horescu Toponimia bănățeană, posibil subiect al unui tratat de geografie... distractivă Dacă cineva v-ar spune că Bega se varsă în Pacific, că pe malurile ei poți întâlni stoluri de flamingo, iar în apă se bălăcesc cu un aer plictisit crocodili, ați crede? Nici nu ne închipuiam. Dar ce părere ați avea dacă vi s-ar aduce la cunoștință că absolut toți locuitorii de pe Nera vorbesc la perfecție limba
Agenda2003-34-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281381_a_282710]
-
de amintirea mamei, dar poate și de chemarea ciudată a viitoarei mele vocații. Treceam pe aleile largi, unde coloniștii greci din secolul al XIX-lea își ridicaseră cavouri, în copilăria mea părăsite, cu geamurile sparte prin care intrau și ieșeau stoluri zburdalnice de vrăbii. Peisaj atît de prezent în gînduri, încît primele mele tipărituri literare, în "Revista noastră", adică a clasei a șaptea, în care mă aflam (1940), și care a apărut în trei numere, s-au numit "Cimitirul", "O moarte
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
în fața nu pot atinge Egina, asemeni Grădinii Edenului/ intangibilă pe uscat.// În fine ajuns la cafeneaua literară a lui Temis/ ascult vocile transmițînd vibrațiile sinelui:/ cîte ființe șunt în tine, copila, femeia, înțeleaptă/ nestatornica și fidelă, Poezie cu nume de stol?// Mie care dintre acestea îmi este menit?/ Numele uleios, senzual, sau cel de reci ape montane?/ Împărtindu-te generoasă te pierzi cîștigînd/ altă tinerețe, un strat de aur peste cel vechi?// Sporovăiau că adevărații atei și rîdeau de timp,/ numai eu
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
străzii îl văd aievea, nu-n vis,/ alb pe albastru: Mont Cenis" - Reminiscența din Montmartre) sau cea "hanseatica" a Nordului baltic: "Pe unde prăvălii vezi și firme hanseatice,/ și clopoțel la ușă,/ înșirate de-a lungul canalului adiat de-un/ stol de porumbei și pescăruși nordici,/ slavi și germanici,/ acolo te-astept încă.// Să urcăm iar trepte tocite pătrunzînd în miezul/de miere și sînge al Gdanskului,/ rostit că o alintare, ca sunetele de orgă de la/ Biserică Măslinilor, unde alături am
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
Constantin Țoiu (Note 1955) ...Vrăbiile trecînd peste miriștea neagră în zbor jos de tot, aripile lor beige luminîndu-se în soare cînd stolul se întorcea brusc pe altă parte... * Locotenentul de aviație de la Tecuci care o iubea pe Sulamita, cin ta reata de la localul Mon plaisir ținut de un moșier ruinat prin 1936. Locotenentul-pilot decola de pe aerodromul local cu Fleet-ul lui și cu
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
pastel, un poem despre poem, despre felul cum se naște acesta (formula generativă) și despre locul propriu pe care îl ocupă poemul în imaginarul poetului, totul fiind rostit de o voce impersonală, la persoana a treia: „Pe cerul de octombrie/ stolurile de grauri/ sunt o cicatrice în mișcare/ și sângele ei închegat/ orbecăie acut conștiincios/ hrănit de foșnetul sălciilor/ se convertește/ într-un defect de vorbire/ în stare să ierte;/ poemul nu umblă prin târguri/ umblă prin țeasta tăcută/ acolo unde
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
țeasta tăcută/ acolo unde pulsează/ perfecțiunea ironică a umbrei/ umbra cu tabieturile ei;/ umbra cu apucături metafizice/ la amiază”. Să observăm, din prima jumătate a poemului, peisajul de toamnă și, în genere, lumea naturistică, pe care transferul metaforic efectuat între „stolul de grauri” și o „cicatrice în mișcare” o umanizează, transformândo într-un univers vulnerabil, al rănii și al suferinței. Sângele închegat, „hrănit de foșnetul sălciilor” (îmbinare de regnuri, dar și de palpabil și impalpabil) „orbecăie”, într-o mișcare, așadar, hazardată
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
uitau într-un anume fel după să pătrundă deasupra orașului. Curând se dovedi că „cucoană” pe stradă sau atunci când mergeau la se înșelase. Nicăieri nu se zărea ceva de mâncare. plimbare. La început acceptase s-o însoțească prin Zări un stol de porumbei, fâlfâindu-și aripile pe toate locurile pe unde se ducea „cucoana”, dar după deasupra unei clădiri înalte. Se alătură, încredințat că ce văzu ce văzu, începu să fugă către casă, lătrând va găsi ceva. Coborâră pe terasa unui
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
D Lestine iterare (urmare din numărul anterior) 617. Nu există piatră de râu care să nu fi fost spălată de acesta. 618. Cum stolurile se învelesc cu orizonturile toamnei tot așa moartea se acoperă cu iluziile vieții. 619. Numele real al visului este știut numai de Dumnezeu. 620. Numai inima ta poate să știe cât de sângeriu este orizontul iubirii vieții tale. 621. Nu
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
sa. Fără o mare grijă a manifestării imaginarului pe un anume făgaș, Ion Cristofor se îmbată de priveliștea generoasă a conexiunilor pe care le poate stabili la tot pasul: „lucruri topite-n memorie, captive ca gîzele prinse în chihlimbar/ și stoluri de rîndunele grăbind de spaima iernii spre sud. în oasele,/ în părul meu freamătă mîngîierea unei mîini de sub pămînt” (Vise, oameni și cîini). Totul freamătă de o prolificitate a naturaleții. Nu e nevoie ca poetul să-și întindă brațul prea
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
nerăbdare de mai multe persoane. · Mă gândesc, ca activitate de bază... (Nae Cernăianu). Oglinda îți permite să privești numai în urmă... · Infernul a fost descoperit de proști... Și preluat de deștepți. La noi găsiți legume organice și legume anorganice" (reclama). · Stoluri cenușii de cuvinte/ unul mă adeverește, altul mă minte (Zoltan Terner). · Dumnezeu are umor. Nu își râde El de toți? · Deciziile rele se explică ori prin lipsa de cultură, ori prin lipsa de morală. · Speranța moare ultima... Dar cât de
O aventură spirituală Expoziția Baruch Elron în România. In: Editura Destine Literare by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/85_a_466]
-
bea cu el - și face din el un om slab, nestăpânit, a cărui moarte dobândește semnificația unui sacrificiu ritual ca răscumpărare a ieșirii din norme. Foarte frumoasă este scena finală când femeile năvălesc în scenă fluturând broboade negre, ca un stol de corbi. Dar dacă intenția regizorului a fost să-l favorizeze pe Turriddu, tenorul Luis Lima nu și-a valorificat avantajul; cu o voce uscată, lipsită de armonice, cu acute sparte, el a fost depășit de partenera sa Agnes Baltsa
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
că și în aceste texte livrești răzbate un fior existențial. De fapt, Nora Iuga se joacă de-a jucatul. în timp ce râde și-i antrenează pe cititori la o beție de literatură, sufletul ei se sfâșie de nostalgii niciodată stinse: "Șapte stoluri de comete/ îmi fac rană în perete/ Și mă-ntorc ca roata florii/ Să-mi asmut colindătorii/ Poate unul să-mi găsească/ Scoica inimii cerească." (întâia vestire de cocon) " Foaie verde trei cosași/ Peste munte duce-m-aș/ Peste codru
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
Trăgeau în aer și când cădea vreuna o ciopârțeau cu topoare. Și cum puțini aveau arme de foc, monștrii zburători se-nmulțiseră într-atât încât în zborul lor dezordonat începură să se ciocnească-n văzduh. La un moment dat din stolul monstruos se desprinse un val numeros ce s-abătu peste oameni. Părea și mai mari. Când se loveau de coșurile caselor le dărâmau. Țipete de groază sfâșiară văzduhul. De peste drum de casa părintelui vecinii văzură cum monștrii ieșeau din pământul
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
haite/ în cerul tău du-mă/ în neagră statuie pentru lupi mă schimbă/ de-a pururi ție asemenea" (Adorat păzitor al sălbaticei haite). Sau: Este o foarte mare întindere de zăpadă/ pe care umblă idolul zăpezii cu pași mari/ un stol de păsări funebre îi încununează/ capul cu ochi de copil/ o haită de lupi îl urmează credincioasă/ binecuvîntat pămîntul rodește sloiuri de gheață" (ibidem). O proslăvire ambiguă (întrucît ar putea avea ca obiect fie Providența, fie un bărbat iubit) traduce
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
era un strănepot de-al moșului Crivăț, o părăsise, luându-și lumea în cap. Un aventurier. Cică se agățase de coada unei capre și că ajunsese tocmai în Grecia... Într-o prea frumoasă zi de vară, prin pădure trecu un stol de fetițe ce se întorceau de la școală, făcând gălăgie mare. Pe semne că era pe acolo o scurtătură, pentru că Rița nu le mai văzuse. Atâta îi plăcuseră, încât, desfăcându-și aripile și mai întâi frecându-le bine una de alta
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
jaluzelele jupuite, așa cum le-ar fi împins boarea de afară. O tufă de glicină înflorise a doua oară în vara aceea pe un grilaj de lemn în fața unei ferestre, și în ea se opreau din cînd în cînd vrăbiile în stoluri întîmplătoare, iscînd cîte un sunet uscat, viu, prăfos, înainte de a-și lua zborul mai departe; și în fața lui Quentin, domnișoara Coldfield în veșnicul ei veștmînt negru pe care-l purta de patruzeci și trei de ani acum, pentru sora ei
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
ca omul de flămând Mă satură lumina lor cea vie. Cât am umblat prin lume în cuvânt, Cu amintiri de-acasă între brânci N-am întâlnit niciunde pe pământ Așa bucate cum au fost atunci... Îmi dau târcoale aducerile-aminte Ca stolurile de cocori în zare, Poemul meu miroase a plăcinte, Gustați din ele, prieteni, fiecare... --------------------------------------------- Nicolae NICOARĂ-HORIA februarie 2015 Arad Referință Bibliografică: Nicolae NICOARĂ-HORIA - POEME DE PE MUNTE / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516, Anul V, 24 februarie
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
dea și lor câteva bucățele. Cum orice început are și un sfârșit și pâinea primită de la Maria - Rosa s-a terminat destul de repede. Ca să sature toate păsările, îi trebuia o mașină întreagă de pâine. A făcut câteva instantanee fotografice cu stolul de înaripate și apoi și-a continuat plimbarea mai departe. Hotel "Europa" se ridica pe trei etaje. În capătul dinspre ponton se afla restaurantul, cu o terasă de vară amenajată în fața întregii clădiri. Mesele erau pline de clienți, iar ospătarii
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
DE IARNĂ Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului O dimineață zdrențuită, sau întreagă - ce mai contează? - făcându-și cuib întru clipa veșnic muribundă a istoriei condiției umane, în timp ce pe deasupra un stol de cocori fără aripi survolează ultimele respirații ale iernii. O amiază fără pretenții de lumină, bifată cu grabă în agenda supraîncărcată a unui pelican cu foi de ziar în loc de pene. O seară arcuită maximal către soare și o pendulă din ce în ce mai
SFÂRŞIT DE IARNĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382801_a_384130]
-
Ecologiștii au remarcat, în această iarnă, stoluri de pelicani care nu au migrat în Africa, probabil din cauza unei întârzieri în dezvoltarea puilor, consecință a dispariției resursei piscicole. Pescarii profesioniști constată, de asemenea, o reducere importantă a capturilor. În plin dezastru ecologic, Consiliul Județean Tulcea se hotărăște să
Cum va dispărea Delta Dunării în mandatul lui Boc. Consiliul Judeţean Tulcea, mai nociv ca Bîstroe () [Corola-journal/Journalistic/27314_a_28639]