288 matches
-
a hanului. Înfrângându-și scârba instinctivă, priorul mișcă ușor capul, Îndepărtându-i părul alb și lung ce Îi cobora pe ambele părți ale feței, pe care o, și apoi Îl ridică spre sine. Chipul victimei acoperea era marcat de o strâmbătură Îngrozită, ascundea astfel vederii. Și totuși, era sigur de asta, nu fusese din pricina durerii sau a surprinderii. Nu, omul acela Încercase să vadă până În ultima clipă. Să cunoască experiența morții și nu să i se sustragă. Căută În negrul pupilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
suferinței, Își mușcase buzele până la sânge. Dante se apropie de urechea lui. - Ce știi despre tovarășul tău de negustorie, Rigo di Cola, și despre faptele lui? susură el așa Încât ceilalți să nu Îl poată auzi. Omul se cutremură și o strâmbătură de groază i se Întipări peste trăsăturile schimonosite. - Nimic... vă jur... abia Îl cunosc, bâigui el. Pentru un moment, Dante fu tentat să ordone să fie din nou smucit. Dar ceva din omul acela Îi sugera că spunea adevărul. - Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
după înmormântare, fiul s-a întors la Paris. Rămase acolo încă mulți ani. După aceea, se întoarse într-o zi, prea serios și ajuns procuror. Nu mai era tânărul ageamiu care aruncase trei trandafiri pe sicriul mamei sale cu o strâmbătură de suficiență înainte de a o șterge la fel de nepăsător de teamă că nu va prinde trenul. Ai fi spus că ceva îl frânsese pe dinăuntru. Dar nu s-a știut niciodată ce. Mai târziu, văduvia îl zdrobi de tot. Și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
plâns se revarsă și sufletul ei măcinat aproape de tot, care dovedește că Anna are totuși un fond bun. Doar acela care n‑are încă inima de piatră e în stare să plângă. Gura și fața Annei sunt schimonosite într‑o strâmbătură urâtă. O femeie nu e niciodată avantajată de o asemenea expresie, dimpotrivă, n‑are decât de pierdut. Totuși, pe Hans îl cuprinde un soi de milă când constată toate astea la Anna, care avusese mereu o atitudine atât de suverană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iubesc.. Te iubesc!!”, am sărit rapid cu răspunsul. Mi-ai luat capul în mâinile tale ce le credeam gingașe, dar văd lucru rar că mă strângeai bine de la înălțimea ce o aveai acum de pe banca provei, mi-ai făcut o strâmbătura de mi s-au țuguiat buzele..ai izbugnit iar în acel râs spumant, dar m-ai calmat cu un alt..și eu te-am strâns în brațe iar și după un timp iar mi-am deschis ochii..tu chiar și
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
evident și, aparent, inofensiv. Ghezinter Toit, ar însemna Mortul Sănătos; Matilda Gurnișt este Matilda Nimic, Kleinergrois - Mititelu-mare. Dar câte sclipiri stilistice sunt încă! Poante și expresii aparte, situații deosebite și sugestii neașteptate, dezgoliri și semne de exclamare ale vieții alături de strâmbăturile ei morale... Nu insist în priviința suculentei tematici a cărții, căci i-aș fura cititorului o parte din plăcerea lecturii. Sugerez însă că întâmplările de un diurn anonim capătă aici, în cartea lui Dorel Schor, vibrație de senzațional ascuns, dar
„CHEMAŢI DOCTORUL” DE DOREL SCHOOR de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367421_a_368750]
-
dezvoltat și doi obraji palizi, absolut complet bărbieriți... Figura semăna vag cu o fotografie a lui din adolescență, făcută probabil pentru buletinul de identitate. Pentru mai multă certitudine, reb Fisel făcu câteva grimase: era neîndoielnic, cel din oglindă reproducea concomitent strâmbăturile, deci el era... Era el! Și barba?! Unde și în ce fel dispăruse barbă? Se gândi speriat ce să-i spună nevestei sale la micul dejun. Numai că nici cuvioasa Sara Lea, nici cei șase copii nu exprimară nici o mirare
SCHIŢE UMORISTICE (91) – EXTRAORDINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366980_a_368309]
-
în urmă. Iată câteva din aceste kyoka. Nu mai sunt singur - vecina are defect televizorul. De două zile mă simt tânăr și neliniștit. Nu prea reușesc să îmi dresez maimuța - dar invers merge. Când îți citesc opera îmi ies niște strâmbături... Țânțarii lui Bashō - i-am lăsat să mă înțepe sperând că se ia. Talentul nu s-a transmis dar azi am malarie. Costum de nuntă - o pereche de molii într-un buzunar. Încet-încet se duce toată tinerețea mea. Concurs literar
KYOKA de DAN NOREA în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349893_a_351222]
-
nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului CÂRMACII de Alexandru Vlahuță Din bordei de lângă vatra unde stă nenorocirea Ca o strajă neclintită ridicatu-mi-am privirea Sus, spre sfetnici, și văzut-am a lor fețe luminoase, Ș-am văzut maimuțăria, strâmbăturile grețoase Astor molii, astor ciocli, dezmățați copii ai spumei, Care-n aur văd, smintiții, sufletul și cinstea lumei; Inimi dogorâte-n para poftei de-a se-navuți, Stând ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuți. I-
CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUŢĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866]
-
le putem masca , apoi vindeca, față de o societate pe care am creat-o și-n care nu există o concurență reală și-n care cei dintâi sunt cei din urmă? La masa voinței comune, nu bate cu ciocanul dreptatea, ci strâmbătura, osul schilod al unor suflete sterpe, suflete și minți bolnave. De 25 de ani trăim în cultura kitchului, a averilor fără rațiune, a celor care prin folosirea răului, a invidiei, a egoismului și a neraționalului din noi, s-au menținut
ADEVĂR de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352095_a_353424]
-
pare unul abracadabrant. Declarația este „semnată de conul Victor Scârbescu-Sacâz, contra doamnei Scârț Marițo de Nimezi: „Subsemnatul, V.S-S, utilizatorul cuvântului devenit odioasa - Scârța - declar pe propria mea răspundere, scrisă în limba română că, în urma celor câteva sute de strâmbături din nas, urmate de gesturi similare reușite parțial, dar și dizgrațios făcute de pretins buzițele madamei, în fapt buzoaie, începând cu ziua de azi, luna curentă și a.c., nu voi mai accepta să trăiesc în unire consexuală cu-mneaei. Este o
DELICATEŢURILE CONTEMPORANE ALE LUI CONSTANTIN T. CIUBOTARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354730_a_356059]
-
ȘOCAT MEREU ÎN VIAȚĂ Autor: Cristina Lila Publicat în: Ediția nr. 310 din 06 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului CE M-A ȘOCAT MEREU ÎN VIAȚĂ Ce m-a șocat mereu în viață, A fost un rînjet de paiața, O strîmbătura fără ură, Dar cu veninul strîns în gură. Și-apoi, cuvintele scrîșnite, Pe sub zăpezile cernite, Mi-au dat un înțeles amar - Că sufletul nu e un dar, Ci e un chin năpăstuit, De prea mult dor de-a fi iubit
CE M-A SOCAT MEREU IN VIATA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357085_a_358414]
-
CE M-A ȘOCAT MEREU ÎN VIAȚĂ, de Cristina Lila, publicat în Ediția nr. 310 din 06 noiembrie 2011. CE M-A ȘOCAT MEREU ÎN VIAȚĂ Ce m-a șocat mereu în viață, A fost un rînjet de paiața, O strîmbătura fără ură, Dar cu veninul strîns în gură. Și-apoi, cuvintele scrîșnite, Pe sub zăpezile cernite, Mi-au dat un înțeles amar - Că sufletul nu e un dar, Ci e un chin năpăstuit, De prea mult dor de-a fi iubit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
dor de-a fi iubit, Și chiar și Juda, în zadar, A fost jertfit pe-acest altar. Citește mai mult CE M-A ȘOCAT MEREU ÎN VIAȚĂCe m-a șocat mereu în viață,A fost un rînjet de paiața,O strîmbătura fără ură,Dar cu veninul strîns în gură.Și-apoi, cuvintele scrîșnite,Pe sub zăpezile cernite,Mi-au dat un înțeles amar -Că sufletul nu e un dar,Ci e un chin năpăstuit,De prea mult dor de-a fi iubit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
știre înclinației despre infidelitatea contagioasă a limbajului, înflorind sterilitatea buzelor plecate fără rost să protesteze împotriva plictisului metafizic. Și am rămas măsură a tuturor lucrurilor, excitându-ne silabele la orice descompunere a voinței - cu care umplem golul tragediei înnobilate de strâmbăturile Cerului. Ascult ora surpată în mine, martor asasin al trupului de suflet cu care mă târăsc sub gura cerului, rostit meticulos pe verbul gestului împăturit în pașii începutului. Viața mă doare explicativ, cojindu-și aerul, îngrămădit în pleoape de umbre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
știre înclinației despre infidelitatea contagioasă a limbajului, înflorind sterilitatea buzelor plecate fără rost să protesteze împotriva plictisului metafizic.Și am rămas măsură a tuturor lucrurilor, excitându-ne silabele la orice descompunere a voinței - cu care umplem golul tragediei înnobilate de strâmbăturile Cerului.*** Ascult ora surpată în mine, martor asasin al trupului de suflet cu care mă târăsc sub gura cerului, rostit meticulos pe verbul gestului împăturit în pașii începutului. Viața mă doare explicativ, cojindu-și aerul, îngrămădit în pleoape de umbre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
știre înclinației despre infidelitatea contagioasă a limbajului, înflorind sterilitatea buzelor plecate fără rost să protesteze împotriva plictisului metafizic. Și am rămas măsură a tuturor lucrurilor, excitându-ne silabele la orice descompunere a voinței - cu care umplem golul tragediei înnobilate de strâmbăturile Cerului. *** Ascult ora surpată în mine, martor asasin al trupului de suflet cu care mă târăsc sub gura cerului, rostit meticulos pe verbul gestului împăturit în pașii începutului. Viața mă doare explicativ, cojindu-și aerul, îngrămădit în pleoape de umbre
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
Toate Articolele Autorului Mi-a fost dat să cunosc încă un Om. Un Maestru care, în simplitatea să, se numește singur “doar un pălmaș”. Genial, de o modestie rar întâlnită, pătruns de lumină și credința, un însuflețitor al lemnului, al “strâmbăturilor” întâlnite înaintea pașilor săi. Am urcat pe aleea de sub Tâmpa cu emoție și parcă drumul către Turnul Lemnarului, unde își avea Domnia sa atelierul, devenea tot mai anevoios. Am zăbovit o clipă, înainte de a coborî treptele spre ușa grea, larg deschisă
“SCOPUL TRECERII NOASTRE PRIN VIATA ESTE REDOBANDIREA UNITATII CU INTREGUL” de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360369_a_361698]
-
insuflam viața lucrului, punând iubire în locul Duhului Sfânt". -- Ce va inspira, Maestre? Aveți vreo tema preferată? Ce mă inspiră...? Uite, mă plimb prin pădure, ascult cantul păsărilor, mă minunez de foșnetul frunzelor, pana îmi iese în cale vreun ciot, o strâmbătura. O ridic de jos și îmi închipui cam ce se poate ascunde în ea. Încep să o creez deja în minte. Apoi, mă apuc de lucru doar speculând marea sculptură a Creației. Eu adun, măi trag o linie, două, dar
“SCOPUL TRECERII NOASTRE PRIN VIATA ESTE REDOBANDIREA UNITATII CU INTREGUL” de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360369_a_361698]
-
31 octombrie 2014. Mi-a fost dat să cunosc încă un Om. Un Maestru care, în simplitatea să, se numește singur “doar un pălmaș”. Genial, de o modestie rar întâlnită, pătruns de lumină și credința, un însuflețitor al lemnului, al “strâmbăturilor” întâlnite înaintea pașilor săi. Am urcat pe aleea de sub Tâmpa cu emoție și parcă drumul către Turnul Lemnarului, unde își avea Domnia sa atelierul, devenea tot mai anevoios. Am zăbovit o clipă, înainte de a coborî treptele spre ușa grea, larg deschisă
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Citește mai mult Mi-a fost dat să cunosc încă un Om. Un Maestru care, în simplitatea să, se numește singur “doar un pălmaș”. Genial, de o modestie rar întâlnită, pătruns de lumină și credința, un însuflețitor al lemnului, al “strâmbăturilor” întâlnite înaintea pașilor sai.Am urcat pe aleea de sub Tâmpa cu emoție și parcă drumul către Turnul Lemnarului, unde își avea Domnia sa atelierul, devenea tot mai anevoios. Am zăbovit o clipă, înainte de a coborî treptele spre ușa grea, larg deschisă
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
negru, cum era numit enigmaticul personaj. Talia zveltă a femeii strânsă într-un imposibil corset, cu brazda opulentă dintre sâni, îl fascina. Cunoscuse multe doamne, dar...ea cu parul castaniu roșiatic, îi acaparase atenția. Râdea fără să-i pese de strâmbăturile din nas ale mironosițelor. Se desprinse de lângă balustradă și se îndreptă spre ea. Capetele se întorceau, agitate, în jurul lui, oamenii șușoteau curioși. Ce tupeu",murmurau unii. Se opri în fața ei și îi întinse brațul, invitând-o la dans. Fascinanta, frumoasa
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
într-o căsuță de sub brazi, cu șiță-n coperiș și-o vatră la intrarea-n două cămăruțe. Sărmanii nu știau ce-i cântul, vorba de-alint și joaca de copii, dar le vedeau voia lor bună și spusul feței cu strâmbături de gură. În schimb știau ce-i munca și-nțelegeau comanda din priviri. Niță era croit în zdravăn și oamenii-l chemau doar la munci grele pe bani puțini. Anica sora lui mai mare gospodărea prin casă-n felul ei
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
mea - dar mai ales, normal ar fi fost ca Punct bărbătesc ce ești să faci tu primul pas - totuși, eu pun două puncte: De bună voie și nesilit ... - Poți să pui și zece! Eu unul nu mă unesc cu o strâmbătură de virgulă. - Eihh!!...Vai! - Nu e treaba mea și nici a voastră. Nu suntem decât un auxiliar grafic și soarta noastră o decide altcineva. - Cine frate? Că m-ai făcut curios și mă exclamez ca bățosul ăla de Semn al
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
păsăresc, la modă atunci printer tineri. -Miau, miau, miau, văd că miorlâi promițător, cotoiule parvenit, îl îngâna ea mulțumită de replică pe care o reușise. Dar fă bine și urnește-ți puful de aici, că mă iriți la glezne cu strâmbăturile tale lingvistice, îl tampona Lorrz imediat ce l-a prins descoperit.Fără să-l scape însă nici o clipă din obiectiv, bombănea singură în mintea ei: ( e drăguț elementul, măi că l-aș încerca într-o proba de triplu salt pe covorul
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]