289 matches
-
pe un obiect apropiat. Nasul și gura transmit și ele mesaje non-verbale importante. Nările deținuților se umflă de fiecare dată cînd un "căutat" se întoarce de la vizită cu pachete, diagnosticînd exact valoarea bunurilor alimentare ce pot face obiectul unor aproprieri. Strîmbăturile din nas în fața meniului semnifică neplăcere, indispoziție, jenă, aversiune, silă, dezgust sau scîrbă. Gura și buzele transmit senzații de degustare, savurare, protest, îngrijorare, tristețe etc. "Zîmbetul onest, caracterizînd prietenia sau acceptarea unei idei, dispărea și el. Buzele erau strînse, uscate
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cunoaște un adevăr dur și urât, privirea care înțelege că celălalt e pe cale să camufleze acest adevăr sub inocenta rutină a unei ocupații obișnuite. Ochii i se opresc pe degetele femeii care dă pagina și nu-și poate reține o strâmbătură rapidă de respingere. Adolescentul știe că înduioșătorul confort al acelei încăperi s-a refugiat în izba cea mare care mișună de viață, de strigăte, de certuri, de beții. Se aud suspinele răbdătoare ale unei vecine de dincolo de perete, loviturile ciocănelului
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
deget. Nikolai părăsi casa sovietului. Era fosta locuință a contelui Dolșanski. Uneori, în toiul încetelor și greoaielor hurducături ale aratului, Nikolai își spunea că toată ordinea asta nouă a lucrurilor nu era altceva decât o întunecare vremelnică a minților, asemenea strâmbăturilor unui bețiv, da, un soi de mahmureală care, într-o bună zi, avea să ia sfârșit de la sine. Ce puteau ei schimba în esență, toți flecarii ăia în haine de piele? De pildă Krasnâi, a cărui principală ispravă era să
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fără război. La o răspântie, cât opriră la un semafor, zări fereastra unui restaurant deschisă, spre bucătărie. Seara de iulie era apăsătoare. Un bucătar mișca din loc, cu infinite precauții, o oală voluminoasă, cu trupul îndoit spre spate, cu o strâmbătură de efort pe buze. Era ciudat lucru să te gândești la o viață în care oala aia mare și conținutul ei aveau importanță. În capătul bucătăriei se deschise o ușă și, deși purtat mai departe de camion, Pavel avu totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ani, asta înseamnă ceva lume! (fostul ministru). — Masacrele de la Katyn... (funcționara de la Cultură). — Datoria memoriei... (intelectualul). — Căința... (bărbatul care, cu câteva minute în urmă, se ciocnise ușor de o femeie în fața mesei pe care erau așezate salatele și făcuse o strâmbătură mâhnită: la fel ca acum, când vorbea despre căință). Ascultați, e foarte simplu. În arhivele pe care le-am cercetat la Moscova, se vede negru pe alb: dacă rușii nu s-ar fi târât atât de încet prin Polonia și
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și „fâlfâie din aripi deasupra mesei întinse, și - ca prin minune - ospățul dispare“. Iar la sfârșit, după ce dispare și harpia (care își jucase rolul magistral), „însoțite de o muzică suavă, duhurile intră din nou, dansează cu fel de fel de strâmbături și jimbături și iau cu ele masa“. Spectacolul și audiția pot o clipă da impresia că sunt un pur hors d’oeuvre, o fantezie arieliană gratuită. Dar nu e deloc așa. Rostul mascaradei este chiar destul de complex: să întărească și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ai adus-o aici pe doamna inimii tale și că o ții ascunsă sus. Ești absolut de neprețuit! — De ce dracu a trebuit să-i spuneți? i-am întrebat pe Gilbert și pe Titus. Gilbert, încercând fără succes să-și stăpânească strâmbăturile de râs care-i schimonoseau fața, îmi evită privirea, începu să-și rotească și să-și legene ochii în cap. Titus îmi răspunse destul de posac: — Nu ne-ați cerut să nu spunem. Apoi prinse privirea Rosinei și rânji cu gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
s-ar fi putut petrece și-n lipsa mea. Dacă ceva scârțâia acolo-n șalele lui, asta se trăgea mai ales de la haosul din jur. Zi și noapte trebuia vegheată bătătura asta de șantier. Hoții și vandalii și barbarii, bre! Strâmbătura și geamătul abia Înăbușit scăpărau Într-o Înjurătură, aceeași mereu, pe care n-am auzit-o modificându-se În vreun fel cât mi-am făcut de lucru prin hangarul și curtea lui. Futu-te-n cur, spate, doar pe asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tac-su ceasuri În șir cu cea mai mare atenție, ca să facă până la urmă tot ce știe și ce vrea el. Prima dată Îl văzusem călcând parcă-n vârful picioarelor printre roabe și găleți și grămezi de mortar, cu o strâmbătură de dezgust la care n-am luat aminte până nu mi-a spus Laur. — Uite-l, ăla-i poponaru’ de fii-su... — Tot degeaba, dacă nu-l bagă cu noi la tuburi să ne mai ușureze. — Ți-am arătat ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe sânii ei mici, Într-un gest fără nimic echivoc În el și deloc posesiv, oh, cât de mult te-am iubit, cât de mult te iubesc, dragostea mea, rămâi aici, stai, rămâi, rămâi, dar nici oroarea ei uimită și strâmbătura Înspăimântată ce-i contorsionează gura n-au nimic echivoc. Încă mă Întind spre ea din tot trupul și-i apăs umerii și ceafa ca s-o Împiedic să se ridice și cu cealaltă mână o caut pe sub tricou, Îi frământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tare și sfinte fără de moarte, așa se Învârtea toată ziua prin bătătură, cu mâinile Înfipte până la coate În buzunare, ca un cocostârc sătul, cu burta plină de teancuri de sute și neputându-se apleca decât cu prețul unei cascade de strâmbături și Înjurături. Atunci? — Cel mai bine, Relule, ar fi să vindem sacii de ciment din pivniță. Găsim pe cineva cu o Rabă de cinci tone și-i dăm cu banu’ jos Într-o oră Într-o noapte și ne suim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tocmai Îl născuse. Se strâmba la vederea atâtor ravagii scoase la iveală de baia asta trimestrială sau lunară. Florinel orăcăia stins, Îl durea și nu mai avea mult până să-l ia somnul, dar bine că-i tuns chilug. Printre strâmbături Steluța căsca și-mi spunea cu mâinile că are o mașină de tuns și-i place să-l tundă des. Până să facă rost de ea i-l cam chinuiau și-l sugeau dihăniile alea de lindini, și-l mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noi, ar fi fost răscumpărate de puternicul său sentiment religios, din a cărui perspectivă „micimile cotidiene“ nu mai contau, iată o teză care nu convinge. Sau ce să mai vorbim despre imaginea unui Călinescu protestatar prin clovnerie, prin bufonade, prin strâmbăturile de dispreț pe care le făcea într-o adunare publică, pe când citea un text elogios închinat lui A. Toma. Dar Ov. S. Crohmălniceanu este îngăduitor din spirit de echi tate. El însuși a fost nevoit să recurgă la compromisuri și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pentru că avea spirit critic. Era bonom, prietenos, părea dispus să îmbrățișeze totul cu universală bunăvoință, dar de fapt nu îmbrățișa chiar totul și nici nu evita să spună ce-i displăcea, fiindcă era spontan. Verdictul negativ, rostit cu o expresivă strâmbătură a gurii, era o surpriză pentru cei care așteptau de la el elogii necondiționate. Omul putea să se înșela asupra lui Titel cine se fixa la această impresie. Eu însumi m-am înșelat până când am luat act pe propria piele, ca să
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
noastră! N-am fost de față la acea întâlnire penibilă și deci nu am văzut zâmbetul acelui om probabil de nimic... De ce țin minte atunci atât de bine o scenă doar povestită și nu trăită? Ce nevoie am eu de strâmbătura aceea arogantă și grobiană? Și totuși, zâmbetul josnic, răzbunător al fostului soț al lui tanti Tony se ține, de peste 40 de ani, cu încăpățânare, scai de turma amintirilor mele... Nu cred că tanti Tony a regretat despărțirea, dar singură, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
răsucească cuțitul în rană, vorbindu-mi despre ce mare plăcere și ce sen zație inedită reprezenta alăptatul. Cum era de aștep tat, în scurt timp copilul a început să se obișnuiască cu mica mea reprezentație scenică, iar pocnetele din degete, strîmbăturile și fluierăturile au ajuns să-l plicti sească. Momentul de criză a fost însă repede depășit, deoarece au părut colicile și am putut să devin iarăși util. Îl plim bam ore întregi pe diagonala camerei, dus -întors, și acest tratament
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
am răbdarea celui care nu ratează nici un „glonț”, nu-s deloc „diplomat”. Nu știu să mă sustrag „provocărilor”, nici să pierd „meciurile cu miză mică”. De aceea, de la o vreme, prin repetare, reacțiile mele au ajuns să pară de cusurgiu, „strîmbături din nas”. „Ce tot îi pute ăstuia?”, se întreabă, lezați, unii din cei care mi-au simțit „mușcătura” și, probabil, atunci cînd nu sînt de față, mă foarfecă mărunt. Ceva-ceva mi-a ajuns zilele trecute la urechi. Cică de ce îndrăznesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
blocaje ale comunicării, alături de elemente precum: diferențe de ,,percepție", stereotipii, grad excesiv al emotivității manifeste, experiența negativă în comunicare, factori perturbatori existenți în mediu/context etc. Pâslaru 2003: 79-81. 278 Sugestii pentru gimnastica aparatului fono-articulator (jocul În oglindă, concursurile de strâmbături) în Dumitrana 1999: 67-58. 279 Vezi și principiile studierii (predării-învățării) limbajului ca perspectivă asupra elementelor care facilitează comunicarea, constituindu-se în același timp în condiții ale realizării acesteia Palmer 1965. 280 Pentru valorificarea teatrului de păpuși în descrierea personajelor, vezi
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
era o domnișoară drăgălașă și aproape chiar frumoasă, dar n-a avut noroc nici de feli. Luca era un om bodrângos 47, toată vremea era supărat și neîmpăcat. În loc să vorbească, da ori ba, mormăe ca un urs și făcea o strâmbătură din cap. Băieții la Școala normală îi ziceau "Mizerabilul de Casca "că mai sta câteodată cu gura căscată. Și din odorașul de domnișoară Maricica Popescu a făcut o babă tare pocită și strâmbă. A mâncat-o el Luca, cu strâmbăturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
strâmbătură din cap. Băieții la Școala normală îi ziceau "Mizerabilul de Casca "că mai sta câteodată cu gura căscată. Și din odorașul de domnișoară Maricica Popescu a făcut o babă tare pocită și strâmbă. A mâncat-o el Luca, cu strâmbăturile lui, în loc să vorbească ca oamenii. Aista a fost Luca un răutăcios și foarte foarte mofturos. Cine a mai fost la logodna lui Luca Toadere ? A fost marele povestitor Mihai Sadoveanu, care era căsătorit cu fata doamnei Bâlu de pe strada Rădășeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
retină: maluri acoperite de lauri cu flori roz, de cătină și de sălcii aplecate peste un șuvoi primăvăratic, umbrit, un susur cristalin sobru și purificator, curgând de la nord la sud. Nu se lăuda și Flaubert că a băut fără nicio strâmbătură și fără să aibă niciun fel de colici din această apă împrumutând ceva din culoarea lintei, adăpându-se alături de măgărușul său și de beduinii din escortă? Îmi vin în minte și alte imagini, nu mai puțin bucolice: Sena impresioniștilor, canotierii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dedicat comparației dintre stadiul de dezvoltare al limbii române la 1870 și cel de la 1830, se analizează cu minuțiozitate poezia și mai ales lexicul poetic al lui Ioan Prale. Curiozitățile lexicale care împovărau traducerea în versuri a Psaltirii sunt numite „strâmbăturile poeticești ale lui I. Pralea”. Confruntarea cu traducerile mai vechi ale lui Dosoftei și Teodor Corbea nu este favorabilă pentru versiunea lui Prale. Dicționarul grotesc al lui V. Alecsandri, care ironiza și exagerările lingvistice ale lui Timotei Cipariu, este, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285425_a_286754]
-
încerce mai întâi vinul: "Dacă vă place, facem Crăciunul cu el." Constantin destupă o sticlă și turnă licoarea de un roșu minunat de luminos. Chiar și Nel avu dreptul la un fund de pahar, pe care-l bău făcând o strâmbătură. Toată lumea lăudă excelența vinului. "De unde l-ai cumpărat, întrebă Caterina, tot de la tatăl lui Lillișu?" "Evident." S-a băut în sănătatea celui care îl cumpărase și a celui care îl vânduse, oferind câteva sticle în plus. Locotenentul află chiar din
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să privească noaptea, spintecată și reîntregită la intervale regulate, datorită fascicolelor luminoase care cădeau pe valuri. "Păcat că n-ai venit cu noi, Lillișu!" Fata ridică din umeri: "E prea frig." " Da, dar merita." Lillișu își țuguie buzele într-o strâmbătură sceptică. Nu era totdeauna vorbăreață. Cât despre lumina farului măturând marea, nu găsea se pare în asta nimic extraordinar. Nel se încăpățână: "O să fac un tablou cu farul..." Diferendul părea totuși mai vechi: "Știi, Filip, i-am făcut lui Lillișu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
începu să amenințe cu degetul chipul din oglindă, râzând și strîmbîndu-se... "Ha! blestematule! mă persecutezi, ai? faci sinete în locul meu... mă bagi în datorii, hoțule? "... Chipul din oglindă amenința și el cu degetul, dar parecă se uita serios și parecă strâmbăturile lui erau de nebun... "Ce-i asta, gândi marchizul speriat... Eu râd, și el se uită serios la {EminescuOpVII 256} mine!... El râse tare ca să se încredințeze că chipul din oglindă e umbra lui... și chipul râdea... dar cum... D-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]