2,683 matches
-
Meteorologică sau recalcitrantă.// Dar eu sunt poet în Partidul Comunist/ Și vreau să-mi îndeplinesc îndatoririle." (Cartier). Ce înseamnă, oare, această îndeplinire a îndatoririlor de poet comunist? Înseamnă scrierea unor versuri... deloc convenabile cenzurii comuniste, o depășire spectaculoasă a cadrelor strâmte din standardul culturii oficiale. Există un stas al regimului socialist și al artei create în spirit partinic; și există, pe de altă parte, o fervoare comunistă, un roșu vertical ce explodează în poemele lui Ion Gheorghe, conferindu-le natura agitatorică
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
a se altera, moral, ireversibil. Salvarea nu e în soluția eroică, ci în aceea stoică. Părinți și copii, vârstnici și școlari își joacă rolurile sociale date, păstrându-și revoltele în forul lor interior sau, cel mult, într-un cerc foarte strâmt, bine verificat. Cu cât nebunia lui Ceaușescu crește, cu atât simpla normalitate, individuală, familială și colectivă, se apreciază, căpătând luciul și valoarea metalului nobil. Și cu cât agresiunile exterioare se întețesc (penuria totală, halucinantă de alimente, întreruperea curentului, căldurii, apei
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
vară fierbinte, la țară, în gârla venită mare de ploile căzute și căreia i se spunea Sărata... Câteva zile purtasem pe mine acest nume ca pe o haină nou-nouță, de Paști, care ori îți vine ori prea largă, ori prea strâmtă. Până când într-a șaptea, opta zi, mi se păruse absolut normal să mi se zică Valerică, după cum începuse acum să mă strige buna mea Ifi!... în ziua aceea de vară, tuna și fulgera, pe urmă a început să plouă zdravăn
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
în poezie cuvinte tabú, puse pe hârtie cu ostentativă plăcere. Derapaje observăm și în acest volum, fie că e vorba de strămoșii care ,fac poștă" viața autorului-actant, fie că asistăm la expulzarea fătului într-o manieră inedită: ,ca pe horn strâmt/ afară voi fi aruncat, ca Moș Crăciun voi țâșni dintre picioarele mamii". Pe versantul celălalt, dominant, trebuie remarcate amplitudinea imaginativă a poetului și modalitățile lui discursive, în care o elaborată simplitate și o certă dexteritate susțin versul, strofa, pagina de
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
viața și să se formeze ca intelectual: Nimic nu poate dăuna mai mult creației unui scriitor decât lipsa de contact cu realitatea, cu munca eroică și viața de toate zilele a muncitorilor și țăranilor, decât închiderea scriitorului într-un cerc strâmt de așa-zise interese Ťpur literareť. Cetățean al patriei sale socialiste, purtător al ideilor înaintate ale timpului său, scriitorul este părtaș activ la marea luptă pentru triumful deplin al ideologiei clasei muncitoare. La unii scriitori se manifestă confuzii ideologice alimentate
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
un oraș la altul ca un nomad cu cortul, a fugit de creditori și de femei iubite, și-a găsit anevoie mai târziu un cămin, o familie, un popas al reculegerii. S-a luat la trântă cu sărăcia, cu orizontul strâmt al tatălui, care disprețuia meseria scrisului, cu interdicțiile oficiale. Fiind elev la o școală militară, a fost prins în flagrant delict că a propus o piesă la un teatru din Mannheim. A primit solemnul avertisment să nu mai apuce condeiul
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
Rășcanu. Sub ochii noștri, un strat de Nu-mă-uita și versurile pe care le știu pe de rost, și pe care, ca orice reporter lipsit de imaginație și de pietate, le notez în proză cu litere hâțânate: Trăind în cercul vostru strâmt, norocul vă petrece, ci eu în lumea mea mă simt nemuritor și rece. înaintea balaurului vegetal, îmi întreb ucenicul cum i se pare, cum vede el Arătarea. Oamenii de litere, în general, se știe, te omoară cu metaforele lor; așa că
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
scrie propoziții dure la adresa altor scriitori, pentru a preciza că nici Occidentul nu e scutit de reproșuri. Aproape fiecare ieșire în străinătate aduce o dezamăgire: autorul nostru, cu structură europeană și cu teme universale, se vede introdus în categoria prea strâmtă a unei țărișoare din Sud-Estul Europei. Pe de o parte, un orgoliu exacerbat și un complex de superioritate contrariat; pe de alta, straturi succesive de neînțelegere și ostilitate, cercuri concentrice ale cabalei. Acest tip de reacție (cu cât ești mai
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
prin excelență al confuziilor între viciu și virtute: în nici o altă parte omul nu se înșeală mai abitir în ce privește motivările sale și nu se mulțumește mai bine cu sofisme cusute cu ață albă. În nici o altă parte, masochismul și egoismul strâmt nu se înveșmântează cu mai mult succes cu aparențele sacrificiului 142. Patima desfrânării face ca în existența celui robit trupul să treacă înaintea duhului: Pofta (desfrânată) face mai iubite decât Cauza și Ființa cea unică și singură de dorit [...] cele
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
des)compuse în/din unități interșanjabile, textul constituindu-se redundant-aglutinant, ca un haos atent supravegheat. Iată cum se deschide secvența Allegro a acestei... sonate în proză: „Stătea colac. Peste pupăza. Din tei. Stătea colac fiindcă spațiul era rotund și era strâmt. Hannah - pe când încă nu se numea Hannah, pe când încă nu se numea în nici un fel, pe când încă nu avea un nume - stătea colac. A început să crească în cerc; în interiorul sferei a început să crească. Rotund. Așa a stat, în
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
literară va mai cunoaște și alte sincope, de pildă după 1971 sau în toată jumătatea a doua a deceniului 9. Trebuie spus totuși că numărul articolelor critice neinfestate ideologic sau al recuperărilor de istorie literară care nu recurg la criteriile strîmte ale “revalorificării moștenirii culturale” este destul de mare în paginile Gazetei. Literatura însăși care se publică începe să fie una adevărată. Dezbaterile (foarte la modă, și pe cele mai diferite teme, de la lirismul poeziei la “conflictul dramatic”, de la conceptul de realism
50 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13032_a_14357]
-
televiziune, ci la o operație de „filaj” a Securității: imaginea lor a fost captată de sus, de jos, din lateral, din spate, ba chiar și printre treptele de tablă ruginită ale instituției. Odată pătrunși în arhive, lumina tulbure, insuficientă, spațiul strâmt dintre rafturi induceau un sentiment de claustrofobie ce se accentua pe măsură ce discuția atingea chestiuni din ce în ce mai fierbinți. Sigur, intrarea într-o arhivă, și încă una militarizată, nu trebuie să arate ca holul unui teatru, iar decorația, podelele sau covoarele n-au
Preumblare pe lângă dosare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13033_a_14358]
-
de la cele de Început, vezi Rugăciune, până la Monumentalul ansamblu, de la Tg. Jiu. Eminescian vorbind, cei care nu-și deschid ochiul Înăuntru, spațiul nemăsurabil și de necuantificat, nu pot Înțelege sculpturile brâncușiene. Contemplația austeră nu-i ajută cu nimic dincolo de cercul strâmt al existenței. Zicea Brâncuși: Deductiv, am reținut doar câteva rostiri brâncușiene, circumscrise viziunii de arhitect, pe care Sculptorul le-a notat, ele devenind o portiță de deschidere a unei gândiri mereu neliniștite. În ultimul aforism (41) sunt reunite câteva noțiuni
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
cele două sfere pe care le reprezintă absolutul și contingentul. „Spațiile” descoperite de George Popa În cel mai de seamă poem eminescian sunt În număr de patru, Însă numai trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise. Lui Cătălin Îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălina se simte atrasă de „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărul are orizont de mișcare „spațiul sideral” cu intenții descendente o vreme (cât a durat dragostea pentru o ființă terestră) și un spațiu care transcende timpul și locul, și care este
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
conținutul conceptelor antinomice din marele poem. Autorul este de acord că la baza Luceafărului, stă o antiteză care poate Îmbrăca diferite denumiri pentru a o exprima, În final, opoziția dintre efemer și etern. Lumea finitudinii se desfășoară Într-un „cerc strâmt” populat Însă de sentimente, În care iubirea, durerea, norocul și fericirea diversifică trăirile pământenilor, făcându-le zilele mereu altele. La polul opus, entitățile astrale din infinitul ceresc nu cunosc deosebiri Între ele, fiindcă În cazul lor nu se reduce fragmentarea
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
amurgului când tatăl meu Augustin se pregătise de moarte și eu nu știam o țigancă deghizată în nufăr îmi ghicea viitorul Goluri }ipătul galben se aude desperecheatele păsări își caută cuibul dacă ai ațipit în amiaza târzie casa luminii mai strâmtă se arată o culoare ce se destramă sub pleoape până la alb până la cuvântătoarele fibre tușele vieții se estompează într-un gol într-un nimic al splendorii Recuperîri Când înfloreau piersicii îmi închipuiam că Iisus a poposit în grădină lumina frământa
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
blînd prea dedați la plăcere, Cu ochii legați în trifoi Și-n cîrpe prelinse din miere; Și tot ce-i lumesc pe sub fulgi Ascund. Ei n-au sîni și nici coapse, Ci numai de legi și porunci Li-s gurile strîmte lin arse. Asemenea mie și tu Trăiești într-o singurătate Pe care doar îngerii știu, Umili, între aripi s-o poarte...
Asemenea mie și tu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9723_a_11048]
-
poate să-l vateme vreodată”<footnote Ibidem, pp. 44-45. footnote>. Deci, acești demoni, cu mult mai răi și înfricoșători decât cele mai fioroase fiare sălbatice, nu sunt înfuriați de cei ce săvârșesc răul, ci de cei ce urmează calea cea strâmtă și îngustă a lui Hristos și le cauzează multe răni pe care nu le pot primi însă cu nepăsare. Căci „nici atunci când șarpele ar fi într-una înțepat, și s-ar înfuria și repezi împotriva celui ce-l înțeapă, încă
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
aparență, iar pe urmă, căpătând posibilitatea de a-l înrâuri pe om și de a pune stăpânire asupra lui, îl aruncă în fărădelegi, care astfel sunt niște urmări ale ascultării îndemnurilor drăcești de la început. Acest lucru ne arată cât de strâmtă și cu câte necazuri ne este calea și cu câtă trezvie trebuie să pășim pe ea”<footnote Sf. Ignatie Briancianinov, op. cit., p. 52. footnote>. După mărturia Sfântului Meletie Mărturisitonul, creștinul este ispitit de diavolul din opt părți, și anume: 1
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
Emil Brumaru Bătrîn și ticălos cum sînt De-abia mai știu de-abia mă-ncumet Floarea de cîmp roua din vînt Să ți-o sărut în miezul umed Pe-acest rotund și trist pămînt Ce pentru îngeri este strîmt Dar larg și-adînc pentru un suflet Bătrîn și ticălos cum sînt Rogu-mă-n fluturele frînt În melcul călător și sfînt În rîma ce-i tîrîtă blînd Printre oscioare de mormînt Chiar și-n cuțitul ce-l împlînt În inimă
Cîntecel de babalîc bubos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12105_a_13430]
-
la moderat...? cum să scrii un poem în această lume de piatră și soare, ființe frunzișuri unde toate s-au spus clipă de clipă se spun în cheia deplinătății divine? Cum să scrii un poem? îl vei scrie la loc strâmt după ce-ai închis toate ferestrele afară, poate, de una
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
suprafață... îl răsfoiam... cădeam pe loc în plictis... visam altul... Oboseam repede. Intram în deznădejdi de nesuportat. Îmi însemnam ceva, însăilam niște versuri zgubilitice, nu-mi plăceau... Iar lectură și iar puseu brusc, euforizat de cofeină, în lumina clipei prea strîmte... Cam în vremea aceea am cunoscut-o. Imediat mi-a zis: "Povestește-mă!" Și a rîs: hi hi hi! Și am început. A fost o dată ca întotdeauna... ca de obicei, adik... pe cînd minciuna depășea, băi!, în circumferință căpșuna, cam
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
Emil Brumaru Pe care încă nu l-am spus Un nufăr vînăt ai sub pîntec În el cad îngerii de sus Nu izgoniți ci-n bună voie De-a părăsi raiul prea strîmt În rugăciunea mea-i nevoie De tine ca de-un cîntec sfînt Ce povestește despre fluturi Îndrăgostiți în clăi de fîn Ei nu mai vor să plece-n lume Prin aerul ce face spume Ci-acolo-mbătrînesc rămîn Pînă ce inima le-
În rugăciunea mea-i un cîntec by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12487_a_13812]
-
înstrăinare adâncă a sufletului feminin prin acceptarea unei legi complect opusă lui? Ceea ce cazul excepțional acoperă prin respectul ce deșteaptă în noi - nivelul mediocru al acestui fel de comportare cuceritoare își arată calitatea adevărată. Când e îngrădit în orizontul mai strâmt al vieței de toate zilele, acest simțământ de cucerire se exprimă în gesturi anarhice, exasperate, distinctive la acele tinere ce sunt sincer și cinstit pătrunse de această nevoie - iar la cele mai superficiale, degenerează - sub ochii speriați ai generației părintești
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
de om neînvățat cu tainele retoricii, vorbea egal, urcând un portativ când indignarea-i atingea momente paroxistice, pe urmă se oprea ca să-și admire ecoul propriilor gânduri, umbla discret în zona inghinală ca să se mântuiască de complexul pantalonilor croiți prea strâmt și demara din nou, energic, cu o nesățioasă poftă a rostirii remarcabilă. Tinel primea puhoiul de cuvinte cu o dezinvoltură admirabilă (îmi amintea de dialogurile lui Ion cu șefa), își aprindea țigara și se uita pe geam, îl ignora, din
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]