152 matches
-
o însușesc și să o împlinesc prin Hristos. Hristos n-a întemeiat o religie. Au făcut-o alții. N-a căutat adepți, nu a iubit mulțimile, gloata. Nu te teme, turmă mică; Mulți chemați, puțini aleși; Intrați pe poarta cea strâmtă; Nu toți cei care zic Doamne, Doamne, se vor mântui...) El a căutat credința din fiecare om. Se numea doctor pentru cei bolnavi. Unde lipsea ceva, împlinea. Nu spunea niciodată „Te-am vindecat!” ci „Credința ta te-a izbăvit. Du
Dărâmați Catedrala Neamului și o voi ridica în trei zile () [Corola-blog/BlogPost/337864_a_339193]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > JOC Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Azi trăim în lumea noastră, strâmtă cât un vârf de ac, Ne simțim păpuși din cârpe, proaspăt scoase în cerdac, Suntem înveliți în zdrențe, dar ne credem în bumbac, Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac. Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac
JOC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381189_a_382518]
-
Nu am cuvinte, astăzi, să-i descriuDezamăgirea-n versuri, dar subscriu...(din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015)... XXI. JOC, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. Azi trăim în lumea noastră, strâmtă cât un vârf de ac, Ne simțim păpuși din cârpe, proaspăt scoase în cerdac, Suntem înveliți în zdrențe, dar ne credem în bumbac, Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac. Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ambalată simplu, vrac, Ne-agățăm de vagi speranțe, precum vița pe arac, Ne mai dăm de ceasul morții, când ne facem de spanac Ori primim, de la natură-n față câte-un bobârnac. Citește mai mult Azi trăim în lumea noastră, strâmtă cât un vârf de ac,Ne simțim păpuși din cârpe, proaspăt scoase în cerdac,Suntem înveliți în zdrențe, dar ne credem în bumbac,Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac.Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
O țintuia cu privirea cam de multișor. Din clipă-n clipă nădăjduia că foca se va iți! Și-atunci, va vedea! Flămândă, furioasă, îi părea în zadar așteptarea... Peste o clipă, iar spera... Și tot așa... Banchiza parcă se mai strâmtase. Ochiuri de apă îi impugeau trăinicia. În adânc, scrâșnete de gheață ruptă îi făceau urechile ursoaicei să vâjâie. Încălziți de zbeng și nu numai, puii se lăsau ademeniți de clipocitul vesel al rotocoalelor de apă ce-mpodobeau întinderea. Neștiutori încă
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
dorul - Slăbiciunea mi-e anemia. Ce bărbat nu simte oare O schimbare-n vag rutina - Ca un fel de ajutoare Să-i calmeze adrenalina ? Ce bărbat n-ar vrea să simtă Proaspăt trup de vie carne, O văgăună cât mai strâmtă Ce iubirii-i pune coarne. Dar mirajul cu principii Mă oprește-n alergare; Nu pot să înșel iubirea, Nu-mi pot da o derogare. Vreau să fiu curat în suflet Și model de zel virtute, Vreau ca ultimul răsuflet Să
TENTAŢIE ADULTERINĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372959_a_374288]
-
nu e retras în boemă ci urcă în frunte, ridicol și artificial. Se lasă întunericul peste lumea romanticilor, peste pansamentele calde ale sufletului. În camerele inimii s-au pus lambriuri geluite, lustruite și reci. Pe când coridorul adevăratei muzici ușoare se strâmtează ca o potecă intrând în defileu. Ușa lui e veche și ruptă. Prin ea pătrunde parfumul dinspre cortinele din stofe purpurii, pe când suflă din partea cealaltă vântul în canafii destrămați sub obloane căzute. Pe acest coridor murmură încă melodii romantice. În
GABRIEL DOROBANŢU. MAI ESTE DOR ŞI IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347992_a_349321]
-
un băiat bun și eu îți doresc tot binele din lume. Apoi duminica l-a găsiut pe Doriian îmbrăcat ca de obicei, tanti Ana îi stopase costumul în câteva locuri, mai păstra în cufă o cămașă aproape nouă, nițțel mai strâmtă dar nu se vedea, cravat o împrumutase de la un coleg, pantofii bine lustruiți. Se sculase devreme și patruala pe culoar făsă să scape o clipă din vedere poarta căminului. - Doriane, ești aici? - Da, domnule administrator. - Poftim înăuntru. A venit mama
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PARTEA A DOUA) de ION UNTARU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347366_a_348695]
-
văzut-o pe Veronica cu ochii minții, în ziua cununiei, timp de patru ani, aproape zi de zi, de câte ori intrăm sau ieșeam pe poarta școlii că profesoară, ori când îmi aruncăm privirile pe fereastră. În fața școlii, pe acea străduța foarte strâmta. În centrul orașului Cluj, se află bisericuța “Bob” pe al carui gard din zid gros și purtând patina vremii, era o plăcuță comemorativa. Pe ea stă scris că la această biserică, Veronica și Ștefan Micle au fost cununați de preotul
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
mai mult duminică într-o oglindă spartăte-ai spart în noaptea dintre două mantrede ce-ai lăsat trăirile deșarteîntr-un alcov cu voci de plictsealăai strâns în mână două aripi frânteîși șchiopătau auzul fără notăîntr-un pustiu cu-ntinderea bigotăce voci strigau în strâmta obosealăde sub tutela vieții în travaliuîți retractezi trăirea trasă-n coasăde vezi odihna-n perspectivă joasăîți împietrești o talpă în sfialăte-ai spart aprinsă-n colțul strâmt al caseite-ai spart în noapte cînd priveai altarulcu timpul ți-a fugit din mână
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
anevoiosului urcuș pe acea scară, existau firide unde erau fixate felinare și lumina se aprindea la intrarea în peșteră, chiar din pivnița casei. Tot scotocind curios micile firide alăturate ascunzătorii, îl intrigase una din cel mai întunecos colț al pivniței, strâmtă că părea mai degrabă o crăpătură în rocă, cu sporgențe. Își înfundase mâna în acea crăpătură, zderlindu-și pielea de colții de stâncă, pipăind interiorul care părea a se lărgi în spatele rocii crăpate și astfel, a dat cu mâna de o
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
se va mărgini a iscăli, fără nici un control, tot ce i se va pune sub ochi și atunci, se-nțelege, România va continua de-a fi mare, glorioasă; cu atât mai mare și mai glorioasă cu cât i se vor strâmta hotarele, cu atât mai fericită cu cât patrioții vor fi mai ignoranți și vor avea posturi mai multe și mai bine plătite. {EminescuOpXI 317} Atâta e de ajuns pentru a face prognosticul moștenirii; însă cestiunea de căpetenie e desigur cea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
clocească în ele generații nouă, cari toate își lasă pielcica lor de libelă înlăuntrul pereților chilioarei, încît fagurii de clocire devin cu timpul negri-mohorîți. Prin fiecare din aceste pielcele lepădate chilioarele se cam 972 {EminescuOpXIV 973} {EminescuOpXIV 974} {EminescuOpXIV 975} strâmtează pentru viitorii locuitori; de aceea mulți prisăcari sânt de părere că din zidiri de ceară vechi și mult întrebuințate ies la urma urmelor albine slăbănoage, cari nu prea au putere de muncă. În teorie părerea nu este rea, dar în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
disting prin naturalețe, prin firescul lor. Surprinde trecerea dintr-un registru în altul, de la jocurile de limbaj la imaginea frustă sau la inserția unui detaliu șocant, prin care lirismul scurtcircuitează un poem, altfel discursiv sau evaziv ca semnificație: „lumea se strâmtează/ cu fiecare naștere/ câinii rămân tot mai des în două picioare/ ce oglinzi credeți voi/ ce oglinzi sunt mai fine/ decât pupilele dilatate de mirare sau ștreang/ a venit moș gerilă gol/ fără daruri/ fără globuri/ cu orbitele neîmpodobite/ a
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
întrucât își fac loc fondurile private rezultate în principal din investițiile în cercetare și abia apoi constituite din taxele de studii plătite de studenți. Piața națională pentru fonduri publice și private, în condițiile presiunii crescânde a globalizării, devine tot mai strâmtă pentru universitățile cele mai performante și asigură spații de manifestare numai pentru universitățile de mai mică anvergură, ce servesc comunități din ce în ce mai mici și mai ales pe acei studenți ce par mai puțin performanți. Din ce în ce mai mult își face loc comerțul cu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
harta Întinsă, Nu șubredă, slabă, spoită-n tabără Ci dreaptă și darnică, Lungă și trainică». (Nina Cassian, Sufletul nostru, EPLA, 1949, p. 46). Pe cât de ermetică este această strofă, pe atât e de hilară. O pace care să nu fie «strâmtă-n găoace», nu «spoită-n tabără» ci «aripă ninsă / pe harta Întinsă» etc, este o idee pe care a Înțeles-o cel mult poeta. Poezia nu cuprinde imagini realiste; cuprinde - În schimb - imagism steril. (Ă). De unde provine formalismul poeziei amintite
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
schițate, urcând sau coborând coaste pietroase ori urmând defileuri întunecoase și împădurite. Se deplasau printr-o pădure de fagi, tise și carpeni, mulți dintre ei seculari, îmbrăcați în noua haină de frunze a primăverii, iar pe anumite porțiuni cărarea se strâmta atât de mult încât trebuia să se aplece pentru a nu se izbi de ramurile copacilor sau era nevoie să depărteze frunzele cu mâna. în locurile cele mai înalte, foioasele lăsau locul zadei, ce împungea cerul cu vârfuri ascuțite, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nenumărate bălți rotunde, înconjurate de trestie și desișuri de arini. Se găsiră curând într-o adevărată mlaștină, în care Divicone era singurul capabil să se orienteze. Copitele cailor se afundau în pământul mocirlos, iar cărarea pe care o străbăteau se strâmta, pe unele porțiuni, într-atât, încât îi constrângea pe Sebastianus și pe tovarășii săi să meargă în șir indian, înconjurați de mărăcinișul des și de ochiuri de apă stătătoare, prin care doar câteva mici punți din trunchiuri putrezite permiteau trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l iubesc și mai mult... Sunt o proastă. Nimeni nu poate înțelege o femeie fiindcă nici femeia nu înțelege exact ce se întâmplă cu ea... Aaaa... stai că te-am prins, spuse zărindumi mai bine chipul într-o curbă destul de strâmtă când lumina îmi căzu puțin timp peste față. Nu ești tu cel care umblă cu o tipă peltică? Hai, dă-o pe bune, nu te ascunde în vrej! Vezi? Povestea ta tocmai vrea să înceapă. Cu puțină răbdare o să-mi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Luke a intrat și a pășit înspre altarul de la celălalt capăt al sălii. Părul lui, care îi venea până la guler, era îngrijit și lucios și, deși purta costum, pantalonii păreau mai strâmți decât ar fi trebuit. Crezi că și-i strâmtează pe comandă? a întrebat mama în șoaptă. Sau pur și simplu așa-i cumpără? — Habar n-am. S-a uitat cu atenție la mine. —Te simți bine? Da. Asta era prima nuntă la care fusesem de la moartea lui Aidan. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sau Dragna. Pe alese. Buzz văzu un Pontiac ultimul model trăgând în dreptul casei de la numărul 1187. Două femei în rochii înflorate și cu tocuri înalte coborâră din mașină, îndreptându-se spre ușă. Un grecotei solid, într-o haină mult prea strâmtă și pantaloni mult prea scurți, venea în urma lor. Femeia mai înaltă își prinse unul din tocurile ascuțite într-o gaură din pavaj și căzu într-un genunchi. Buzz o recunoscu pe Audrey Anders, cu părul prins într-o plasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
călăuză, arătând un pisc abrupt, drept în fața lor. Își șterse sudoarea de frunte. Soarele urcase sus pe cer, iar arșița miezului de vară era în creștere. Călugărul o luă din nou înainte, pe cărarea îngustă. După un timp, poteca se strâmtă atât de mult, încât Hideyoshi și însoțitorii săi fură nevoiți să descalece. Chiar în acel moment, oamenii din jurul lui Hideyoshi se opriră. Cred că e inamicul, spuse cineva, alarmat. Hideyoshi și mica sa trupă tocmai urcaseră spre vârf. Pe coastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al nostru cinstit și credincios boier,... Nicolai Roset biv vel vornic”, care “au arătat cum că o uliță ce merge din Ulița Mare drept la vale spre Bahlui și la feredeu... cu zidirile ce face... părintele Mitropolitul s-ar fi strâmtând,... cât ar pute să treacă o căruță și acea uliță ar fi trebuitoare la toți... și mai ales ferească Dumnezău, de o întâmplare de foc... Drept aceea... să mergeți la fața locului și foarte cu mare luare aminte să cercetați
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
uși și ferestre), pietrele de mormânt și chivotele sau baldachinele, forma acoperișurilor turlelor și clopotnițelor. La bisericile din Moldova s-a constatat și o influență armenească, cum ar fi sistemul arcurilor piezișe și în elemente de decor extern menite să strâmteze și să înalțe turlele. Stilul romanic îl întâlnim la planul bazilical cu trei nave longitudinale și cu galerie continuă deasupra celor laterale. Stilul gotic îl recunoaștem la contraforții de sprijin și arcurile încrucișate la uși și ferestre. Iar stilul bizantin
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a fost nouă datul... Să ne dăm cu ghinișorul, să ne mai Închinăm - ca să nu pierim striviți, Înghițiți de scumpii noștri vecini... Și uite: au pierit ei, s-au topit Tătarii, s-au dus Turcii, Polonia și Ungaria s-au strâmtat, s-au zbârcit, au intrat la apă... Numai Rusia se Întinde și se tot Întinde ca pecinginea; numai cu frații noștri, și creștini, și ortodocși, Rușii, nu ne-o mărs ghinișoru’... Nu prea, nu. Deloc nu ne-a mers. Soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]