1,031 matches
-
nu este fluture, este mai mult decât un fluture...” „- Atunci mie de ce îmi spui fluturaș?” „- Fiindcă iubești fluturii și dorești să zbori ca ei.” „- Bunicule, vrei să-ți arăt cum zbor eu?” „- Da!” Clara și-a desprins brusc mânuța din strânsoare și a țîșnit înainte săltând de pe un picior pe altul. Vântul îi răvășea părul blond ca și cum ar fi luat-o pe sus, după cum păreau să spună țipetele-i ascuțite și exclamațiile: „Uite, bunicule! Uite, bunicule!” * * * Drumul pe care continuă să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
putere: Mie-mi spui așa, bă harpacică?... O faci pe deșteptul cu mine? Tu, bă?... Că-ți fac nasul praștie! Iote-te, dom'le, unde ședea cunoscătorul! Nu cumva ai visat tu de ce-i zice așa? Bărzăunul se smulse din strînsoarea lui Vlad și, de la distanță de cîțiva pași, pentru a împiedica o eventuală prindere, răspunse, dar cu un glas mult mai ponderat: Ba n-o fac deloc pe deșteptul, așa să știi! Eu nu zic niciodată că știu ceva, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
deodată prins de guler și țintuit locului. Nu pleci nicăieri! se arătă foarte autoritar Matei. Și doar n-avea obiceiul ăsta, dar nu știa ce-i venise atunci. Cum, adică, nu plec nicăieri? se strîmbă Bărzăunul cu ciudă smulgîndu-se din strînsoare. Ce ai tu cu mine? Uite că am, continuă Matei apropiindu-se iar de el. Unde-ai pus casetofonul? Uite, dom'le! se revoltă Bărzăunul. Casetofonul! Dar poți să-mi spui ce ai tu cu casetofonul meu? Ori ai uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a lungul timpului, Omul le-a demonstrat că, într-adevăr, poate face minuni. A doua zi, lupii au găsit în piatra scobită bucăți suculente de carne. Împotrivirea lor s-a mai înmuiat. A treia zi, cînd Omul le-a slăbit strînsoarea din jurul gîtului și i-a mutat, să-i ferească de gerul năprasnic, în adăpostul lui din ramuri și pămînt, și-au dat seama că nu pot urî făptura aceea caraghioasă care le aducea apă, îi hrănea și-i adăpostea. Și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Erau doi și amîndoi se transformaseră în două imense gogoloaie de nămol din care nu se distingeau decît rîturile. Acum, că auziseră zgomotul apropierii unui alt animal, scuturau abitir din genele scurte și rare, pentru a-și elibera ochii din strînsoarea pămîntului uscat. Pentru că ăsta era cel mai amuzant aspect toată masa de nămol adunată și suprapusă în straturi generoase pe corpurile lor se uscase, în bătaia vîntului și în căldura soarelui, și le făcea mistreților imposibilă orice altă mișcare, exceptînd-o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să le explice, dar curînd își dădu seama că era un efort zadarnic. Nu numai că nu intenționau să-i ajute în vreun fel, dar lupii captivi, de nerecunoscut, păreau gata să-i spulbere de îndată ce s-ar fi eliberat din strînsoare. Adulmecă pentru ultima dată. Nici urmă de consoarta lui printre ei. Trebuie să ne îndepărtăm, Lupino! Lupii aceștia, sau ce vor fi fiind ei, ne vor da prea mult de furcă dacă ne vor prinde. Nu apucară să dispară cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
trupul Karinei. Karina se înfioră și se crispă, dar el nu se opri. Desenă conturul sânilor pe marginea sutienului cu același vârf ascuțit și cu o mișcare abia perceptibilă tăie banda care ținea prinse cele două cupe, eliberând sânii din strânsoarea lor. Karina țipă scurt... Iată acum o scenă într-un registru total diferit, dar cu aceleași personaje: Străinul o cuprinse cu ambele mâini și o lipi de pieptul său, îmbrățișând-o. Era în siguranță, era acolo unde își dorise mereu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
trupul Karinei. Karina se înfioră și se crispă, dar el nu se opri. Desenă conturul sânilor pe marginea sutienului cu același vârf ascuțit și cu o mișcare abia perceptibilă tăie banda care ținea prinse cele două cupe, eliberând sânii din strânsoarea lor. Karina țipă scurt și-și reprimă o înjurătură. - Șșșș... Promit că nu te voi răni! Cu un cub de gheață atinse sânul stâng, urcând spre inimă. - Că tot spui că ești rece, la fel ca gheața. Și totuși se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pași în afara trotuarului că se simți prinsă cu violență de brațul stâng. - Asta vrei, da? Karina tresări și se opri speriată în mijlocul străzii. Vocea unui bărbat îi șuierase cuvintele atât de aproape de ureche, încât avusese impresia că veneau din interior. Strânsoarea lui era dureroasă, brutală și-și îndreptă privirea spre locul în care o ținea prizonieră, cerșind îndurare. O mână mare, cu degete lungi, ca de artist, o ținea captivă să nu fugă. Nu mai era în stare să facă nici un
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
lungi, și limba lui atinge fiecare rază a soarelui și multă lumină îi inundă ființa întunecată. În închipuirea mea, Sophia mă ține strâns în mâna ei, iar eu simt că o să explodez foarte curând, și brusc mâna Sophiei își slăbește strânsoarea de clește și mă abandonează o clipă. În închipuirea mea, Sophia își linge podul palmei cu multă salivă și apoi mă atinge din nou, și mângâierea ei devine alunecoasă și pre cisă, și acum buzele ei stau foarte aproape de sexul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
neagră, și mai căscată. Nu era numai spaima de moarte. Era ceva fără nume, groaza de putreziciunea de dincolo de lume care putea în orice clipă să-i cadă în spate din stârvimea ei și să smulgă din el, într-o strânsoare la gândul căreia Celebi simțea cum ochii îi ies încet din orbite. „Doamne Isuse Cristoase, ce să fie ăștia?“ își pierdea controlul mădularelor. Mergea încet, în transă, și se simțea ca în clipa de dinaintea leșinului. Știa că nu visează și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
tău ca o iubită ( fu un pic speriat, ia te uită, citește gândurile?), așa ceva nu trebuie ratat. Mâna pictorului coborî încet, degetele îl prinseră de cot, ferme, ca și cum ar fi vrut să fie sigure că fotograful nu va scăpa din strânsoare, că nu va fi cumva tentat să facă dintr-o dată stânga-mprejur, ratând... adevărul temporal. Un pas, doi, trei, îmi vei da dreptate, amice - degetele strâng din ce în ce mai tare, vocea pictorului a căpătat alte inflexiuni, simte cum curg broboane de sudoare
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fie totală, încât toate încercările lui de a-și elibera piciorul și de a scăpa astfel de pacostea care eram nu aveau nici un succes. Numai un copil poate să-și pună ființa la mezat pe un fleac, iar pentru mine, strânsoarea aceea și faptul de a nu putea fi desprins cu nici un chip de glezna vărului meu deveneau o chestiune de viață și de moarte. Cred că, agățându-mă cu disperare de piciorul lui, mă imaginam când în chip de prădător
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
Din când în când, cu un glas pe jumătate lehămisit pe jumătate exasperat, vărul Adrian mai arunca în direcția mea, întrerupându-se din discuția cu ceilalți, un "Mă, dă-mi drumul, mă, n-auzi!", al cărui singur rezultat era întețirea strânsorii mele și bucuria pe care o resimțeam că nu fusesem uitat și că ceea ce făceam nu se dovedise defel zadarnic. Era limpede că nu găsisem încă obiectul adecvat al perseverărilor mele și că bietul văr Adrian a trebuit să suporte
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
a fost, la un moment dat, o îngrămădeală opresantă de obiecte devine acum un partener de joacă. Fără deriziune, fără transgresiune violentă. Detașat, dezamorsînd prezența invadatoare a colecției, fiul nu o risipește, nici nu o expune, ci se smulge din strînsoarea ei... cu un soi de afecțiune! Discret. Cu grație. Colecția instaurează un raport aparte cu arta și trebuie să-l fi trăit ca să-i poti resimți consecințele. Experiență concretă, nemediată, dialog direct, personal cu obiectele sau cu operele care îl
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
Metamorfozele poeziei, sub impulsul nevoii de schimbare, care presupunea înlăturarea "falselor legități introduse de marxism în istoria literaturii". Aventura critică și eseistică era așadar efectul unei aprehensiuni față de istoria literară resimțită ca o capcană: Neputința aceasta de a scăpa din strînsoarea unui concept determinist și mesianic de istorie ne-a făcut pe unii dintre noi bănuitori față de disciplina ca atare a istoriei literare, în pofida faptului că mari critici dinainte scriseseră cîte una, nu numai Iorga, dar și Lovinescu și Călinescu. Nu
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
vrut să dau înapoi ca să nu-i stânjenesc mișcarea. Dar mâna lui s-a rotit și degetele i s-au strâns pe încheietura mâinii mele și acolo au rămas. Niciodată vreo arsură n-a fost atât de voluptoasă. Era o strânsoare de gladiator, de trapeziști. Era o strânsoare admirată de copilul cocoțat pe scaunul său ridicat, în ultimul rând al cinematografului. Era o strânsoare de duminică. De fericire. Dintr-o dată, aveam atâtea să-i spun. Eram gata să vorbesc, dar a
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
stânjenesc mișcarea. Dar mâna lui s-a rotit și degetele i s-au strâns pe încheietura mâinii mele și acolo au rămas. Niciodată vreo arsură n-a fost atât de voluptoasă. Era o strânsoare de gladiator, de trapeziști. Era o strânsoare admirată de copilul cocoțat pe scaunul său ridicat, în ultimul rând al cinematografului. Era o strânsoare de duminică. De fericire. Dintr-o dată, aveam atâtea să-i spun. Eram gata să vorbesc, dar a dat drumul mâinii mele, iar a lui
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
mâinii mele și acolo au rămas. Niciodată vreo arsură n-a fost atât de voluptoasă. Era o strânsoare de gladiator, de trapeziști. Era o strânsoare admirată de copilul cocoțat pe scaunul său ridicat, în ultimul rând al cinematografului. Era o strânsoare de duminică. De fericire. Dintr-o dată, aveam atâtea să-i spun. Eram gata să vorbesc, dar a dat drumul mâinii mele, iar a lui a căzut pe cearșaf, lângă creion, ca o frunză moartă. A închis și ochii. Mi se
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
babele noastre fac zâmbri. Dacă n-o făcut ele în tinerețe...acu’ degeaba mai fac... Odată cu ultimul cuvânt, a urcat fiecare în carul lui și au plecat spre casele lor... Când lumina dimineții se lățea deasupra întinderilor, convoiul ieșea din strânsoarea pădurii...In cursul nopții, au trecut peste hârtoape la lumina felinarelor, acum îi aștepta o vale lungă...lungă. Si aici trebuia mare băgare de seamă...Au oprit carele pentru a se pregăti de coborâre. Cu opritorile puse la roți s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
grădina ta suspendată și fă-ți o doză de vaccin cu salivă de furnici albe, acesta te va apăra de infecții, julitura nu se va infecta, te vei însănătoși, și asta curând, până când cavalerul tău mult așteptat va ajunge în strânsoarea brațelor tale, fă-ți acum doza de vaccin în umărul drept. șase în al patrulea loc: anxietatea dispare, simți cum doza de vaccin cu salivă de furnici albe își face efectul, cum invadează tot sângele tău, care duce bucățele mici
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pieptul, îți strâng spinarea de nasul rupt al sfinxului de stâncă, oștirile dușmane cred că ai furat secretul producerii fulgilor albi, vii ai marelui plop, se înșală, nici măcar nu ai văzut vreodată acești fulgi, accepți însă fără nici o îngenunchere această strânsoare, nu te plângi câtuși de puțin, limacșicu-dinți-puternici rod în fiecare zi degetele încordate ale picioarelor tale, tu reziști, doar ești prințul shangdi di liwu, ești cadoul prințesei tale strălucitoare, privești la cerul de deasupra cerului, de unde se aud tunete care
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
prințesa fenomenală a drumului tău către tine, faci o supă de concentrat de ciupercide-miere armillaria, care încălzește și catifelează interiorul burticii tale și aduce ațipirea peste genele tale. șase în al cincilea loc: este o minune că ai scăpat din strânsoarea cablurilor de tungsten, este nemaivăzut că vulpile argintii au urcat atât de sus, până în înălțimile sfinxului de piatră, este remarcabil că limacșiicu-gurițe cu-dinți-tăioși au fost înfrânți. numai cei care merită puterea scapă cu bine dintr-o atât de dificilă situație
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
metaforiză ea. Doctorul găsi că e timpul să părăsească rezerva. Se ridică, prinse un capăt al păturii și încercă să o învelească. Ea îi apucă pentru o clipă mâna, îi zâmbi cu înțeles, dar intuind surprinderea lui o slobozi din strânsoare. În acest gest voia să-i transmită o dată cu căldura mâinii și nemărturisitele dorințe de care era bântuită. În noaptea aceea, Simona nu închise nici un ochi. Poate nici doctorul Teodoru, dar cum căile vieții tuturor oamenilor sunt alambicate, ca și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ca o a doua ocazie să nu se mai ivească, de aceea... Te rog Mona, te rog domnișoară, trebuie să plec, ceea ce s-a întâmplat aici, acum, e o nebunie, o adevărată catastrofă... Ea nu-l slăbi nici o clipă din strânsoarea care, prin forța declanșată, părea nefirească pentru înzestrările unei femei. La un moment dat, se îndură de el și-l eliberă, lăsându-și mâinile să-i cadă inerte, de parcă s-ar fi predat. Avea postura înșelătoare a unei învinse, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]