221 matches
-
stins ecoul acestei alese sărbători și mă grăbesc să aduc mulțumiri pentru trăiri în frumuseți și emoții de o aleasă esență. Mulțumesc Proniei Cerești că mi-a dat puterea că la anii senectuții mai înaintate să cutez a înfrunta dificultățile străbaterii lungului drum de 7000 km de la Toronto în România și astfel să pot participa la această aleasă sărbătoare. E o sărbătoare dragă sufletului meu ca profesor de limbă română și mai apoi că scriitoare, o sărbătoare atât de înaltă încât
MULTUMIRI DE LA ELENA BUICA (CANADA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379414_a_380743]
-
scrisoare?”, „am rămas pân’ la ziuă, /priveghind lângă ea” - fac, dintr-o realitate funestă, relevări ale ego-ului vizionând, depășind, sublimând hotarele cunoașterii, conotațiile ce tind spre absolutul ideatic: „Acum,/ după această răscruce /de drum ,/ sunt altul.../ Sunt altcineva”. Dedublarea, încercarea străbaterii limitelor și disperarea scindării, în această durere unică, irepetabilă, au dat versuri sacralizând mama, ca arhetip universal al devenirii materiei: „În ce chip poți plânge, cum poți a deplânge pe cel care pleacă din propriu-ți sânge?” Și conchide poetul
EUGEN DORCESCU-ELEGIILE DE LA BAD HOFGASTEIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373875_a_375204]
-
ale frumuseții și înțelepciunii prin intrarea în armonie cu divinitatea, care se regăsește în lăcașurile de cult, unde „răscolitor bate toaca“, dar și în lucrurile simple din jur, aflate și ele sub lumina atotprotectoare a creatorului universal. Pelerinajul la Ierusalim, străbaterea Drumului Crucii generează cele mai impresionante trăiri oferind o altă perspectivă de înțelegere a vieții, a cărei esență este iubirea susținută de credința în Dumnezeu: „Îndrăznește! Crede întotdeauna în iubire/ Crede că Domnul te veghează și pe tine“. Iubirea se
ACTUALITATEA UNUI MIT de VICTORIA MILESCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376639_a_377968]
-
empatia pentru berzele suferinde. Bucuria românului dintotdeauna a fost și rămâne întâmpinarea primăverii, cu toate surprizele ei plăcute, incepand cu creșterea zilelor și a fluxului luminos, revenirea progresivă a căldurii, răsărirea florilor de primăvară, dintre care ghicelul este chiar campionul străbaterii stratului de zăpadă și desigur reîntoarcerea păsărilor migratoare, atât de frumos surprinsă în versurile lui G Cășbuc: Vestitorii primăverii Dintr-alte țări, de soare pline, Pe unde-ati fost și voi străine, Veniți, dragi păsări înapoi Veniți cu bine! De
CUIBUL BERZELOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379666_a_380995]
-
cuprinde în mrejele-i întreg trupul, însăși ființa urcând-o, pe aripile-i, înspre culmi de glorie a eternității... Ceasurile regăsirii de sine, ale liniștii ce învăluie suflarea, potolindu-i ritmul accelerat în trecerea numărată minut cu minut, prin drumul străbaterii între porțile lumești, devin ceasurile cele mai sfinte ale existenței, prin ele însele privindu-se spre esența sinelui, spre centrul propriei evoluții! Urmând calea chemării spiritului de natură divină, în liniștea absolută, eul propriu se va înălța, conducând ființa spre
SENINUL CLIPELOR EXISTENŢEI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379260_a_380589]
-
internalizarea valorilor, legislației, procedurilor Uniunii Europene) reprezenta cea mai concretă și dezirabilă posibilitate de modernizare reală, sistematică și integrală a României. Iar proiectul aderării la Uniunea Europeană însemna, în primul rând, o angajare a societății pentru pregătirea internă, o certitudine a străbaterii "tunelului tranziției" cât mai repede, cu costuri cât mai reduse și oferind beneficiile așteptate de cetățeni. Pregătirea pentru aderare Societatea românească a susținut permanent proiectul integrării europene, sondajele de opinie indicând mereu 70-90% din populație ca fiind în favoarea aderării la
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
de zahăr, se cântărește zilnic, face sport. Echitație, box. La 17 ani Învață scrima și boxul cu maeștrii Jackson și Angelo, În preajma cărora mărturisește că se simte mai bine decât În mijlocul colegilor de la Cambridge. Înoată ca un campion, dovadă că străbaterea Helespontului Îi ia doar o oră și zece minute. Face toate acestea din plăcere, dar, cu siguranță, și pentru a-și Înfrânge umilitoarea povară a șchiopătatului. Așa cum, de pildă, vor Încerca să-și Învingă debilitățile, ceva mai târziu, Marcel Proust
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mulți, cu precădere englezi. Primul - Brummell Însuși, cu orele sale de echitație, mai mult sau mai puțin izbutite. Apoi Byron, cu antrenamentele de box, călărie și gimnastică, dar mai ales de Înot. El poate intra oricând În analele natației, cu străbaterea Helespontului sau a distanței dintre Lido și capătul lui Canal Grande, la Veneția. Practicarea sportului impune Însă și ea câteva exigențe. Dandy-i nu au Încrâncenarea celor ce vor să cucerească trofee În competiții, dar nici relaxarea unor burghezi de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Ele funcționează ca o punte Între vechea și noua viață, ca un moment al vieții trecute păstrat În viața prezentă” (A. Blasi, 2002, p. 178). În sfârșit, pelerinajele pot include manifestări specifice ascetismului: pe lângă efortul călătoriei, pe lângă riscurile implicate de străbaterea unor teritorii necunoscute (și uneori ostile), se adaugă renunțarea la avantajele și Însemnele unei condiții sociale superioare (haine modeste, mersul pe jos, refuzul de a lua bani de „acasă” și cerșitul), renunțarea la consumul obișnuit (posturile) sau elementele de penitență
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cele materiale la cele ce țin de spirit. Să mergem un pas mai departe pe această direcție, pentru a surprinde mai clar greutatea relativă a fiecărui criteriu și a fiecărei dimensiuni în parte. 4.1. Structură și relație Cum astăzi străbaterea distan(elor nu mai reprezint( un obstacol semnificativ, controlul spațiului din perspectiva activităților efectuate pe el (( a celor ce le efectuează devine problematic. Relativa izolare datorată printre altele lentorii deplasărilor este îndepărtată. Totuși, în opinia lui Bauman, valoarea locului crește
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de preț pentru tine, În beneficiul ipotetic al cărții, dar În defavoarea ta. Paradoxul lecturii este faptul că drumul către tine trece prin carte, dar trebuie să facă loc unui loc de trecere. Un bun cititor trebuie să dea curs unei străbateri a cărților, știind că fiecare dintre ele este purtătoarea unei părți din el Însuși și poate să Îi deschidă calea dacă are Înțelepciunea să nu se oprească. Am asistat tocmai la o traversare de acest gen la cititori cu totul
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ca și autobiografia - pentru cel care știe să-i sesizeze șansa - un spațiu privilegiat pentru descoperirea de sine. În această situație de discurs oral sau scris, eliberat de necesitatea constrângătoare de transpunere În lume, limbajul poate să-și găsească, prin străbaterea cărții, modul de a vorbi despre ceea ce suntem privați În mod obișnuit. Dincolo de posibilitatea descoperirii de sine, discursul despre cărțile necitite ne așază În miezul procesului creativ, căci ne Întoarce la originea lui. Asta pentru că face vizibil subiectul creator, reînsuflețindu
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
în Cabinetul specializat al Bibliotecii Academiei Române: manuscrisul 1050, paginile 2-139, pentru spațiul apusean, Polonia, Austria, Italia, Elveția, cu plecarea din Botoșani și Parisul, ca punct final; și manuscrisul 1024, paginile 236-148, pentru spațiul răsăritean, cu plecarea din Iași, trecerea Prutului, străbaterea teritoriului străjuit de pe fiecare fațadă a instituțiilor publice de Vulturul Imperial rusesc, până la Odesa. Ediția din 2001, "revizuită și adăugită", față de cea din 2000, este considerată de autorii ei, ca și precedenta, "o premieră". Calificativul i se trage de la implicarea
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
precum Maria și marea, un roman de dragoste, unde atmosfera, poezia mării, pitorescul unor personaje amintesc de romanele precedente. Însușiri analoage dau caracter proeminent și literaturii memorialistice a lui T. Cărțile lui de călătorie sunt jurnale, datate sau nu, ale străbaterii unor imense teritorii planetare, terestre sau acvatice, publicate așa cum au fost scrise inițial, cu ulterioare adnotări pe alocuri, menite să precizeze, să explice uneori anumite situații și să rectifice afirmații greșite sau insuficient fondate. Însemnările nu fac decât să comunice
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
autoarea recunoaște că speculația ei reprezintă o lectură en simpatía (după formula lui Ramiro de Maetzu), care își revendică drept metodă unică „maxima fidelitate identificativă față de textul analizat”. O asemenea „identificare” declarativă nu exclude însă metoda, concretizată într-o laborioasă străbatere de aproape a textului, atentă mai cu seamă la fluctuațiile psihologice ale protagonistului și mai puțin la sintaxa acțiunilor sau la asamblarea discursului, după cum nu exclude nici „infidelitatea”. Căci, în realitate, interpreta regizează ea însăși comportamentul bărbatului la care „mărturisirea
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
maximală”, fixată pe articulațiile ontologice ale lumii și ale vieții. Cum trăsăturile acestea nu se desfășoară succesiv, ci alternativ, ordinea volumelor nu indică neapărat o evoluție programată, ci mai degrabă o continuă fugă experimentală, indusă de teama autopastișării. De aici, străbaterea întregii scale a discursurilor, de la expresia brută, „bolovănoasă”, la dicțiunea oraculară și de la descătușarea directă a emoției la scriitura mediumnică. În ciuda acestei variații, universul tematic rămâne unitar, relevând o atracție magnetică pentru spațiul rural și, implicit, o influență venind dinspre
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
unele fiind refuzate de „firea adâncă” a poetului. O cercetare minuțioasă ar stabili, de asemenea, proporțiile influenței culturii sale istorice și geografice asupra versurilor din primele volume, atât de încărcate de nume proprii și de cuvinte desemnând realități exotice, încât străbaterea lor reclamă foiletarea enciclopediilor și a atlasului. În anii de studii, poezia este pentru P. un prilej de verificare a gustului și a cunoștințelor și, în mare măsură, un exercițiu pentru desăvârșirea meșteșugului versificării. Fără să experimenteze prea variate moduri
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
în 1962, cu placheta de versuri Nopțile albe ale orașului. Stăpân de la început pe elementele prozodiei clasice, N. se înscrie și tematic în linia tradiției, liricizând simțăminte trezite de iubirea de țară, nu fără a comunica și altele, generate de străbaterea meleagurilor mai îndepărtate. Imagini din ținuturile românești, care compun, de pildă în volumul Desfrunzirea uitării în vântul auriu de septembrie (1979), ciclul Ave, iarba din Transilvania, alternează, aproape în fiecare culegere, cu priveliști europene, asiatice, africane etc. Unei emblematice „porți
NEGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
Mihail Sadoveanu, Maria Banuș, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, curentele (poporanismul, gândirismul), panorama ,,începutului de secol” etc. O parte din cronici, comentarii, eseuri [...] au rămas în pagina de revistă, abandonate cu premeditare. Căci condiția ingrată a cronicarului implică mai mult suferința străbaterii cu egală atenție a scrierilor ,,menite să rămână” alături de ,,producțiuni caduce, ba chiar maculatură curată”, decât bucurie a descoperirii. MIRCEA ZACIU SCRIERI: Sensul etic al operei lui Sadoveanu, București, 1955; Poezia Mariei Banuș, București, 1956; Romanul românesc contemporan, București, 1959
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
omenire (Hiney, 1997, p. 83). Singurătatea e o trăsătură obligatorie a acestui tip de personaj, așa cum fusese și a cowboy-ului câteva decenii înainte sau a cavalerului rătăcitor în literatura picaresc-medievală. Motivația singurătății diferă însă: la primii doi, ea decurge din străbaterea spațiilor largi, în care arma și calul erau singurii aliați de nădejde; la Chandler, singurătatea are o conotație metafizică: este însăși esența unui nou tip uman. „Singurătatea e prețul pe care Marlowe îl plătește pentru a-și păstra integritatea”, avea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bulevardelor Mareșalilor. Străzile care ies din Paris se vor lovi de acest obstacol, ceea ce determină ocoliri, în căutarea unui pod sau a unui pasaj pe sub liniile ferate. Traversăm apoi bulevardul Ney, care poartă numele unui mareșal al Imperiului astfel imortalizat. Străbaterea acestor bulevarde cu înfățișare de autostrăzi nu este o treabă chiar ușoară. La nr. 7 al străzii Porte-de-Clignancourt se află un vast ansamblu de 2 700 de locuințe ale OPAC Paris, construit între 1926 și 1931. Această operațiune densă, tipică
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
create pe acest radical, coerența sensurilor sale este remarcabilă. Vastele familii de cuvinte create pe acest radical implică toate, în cele din urmă, ideea înaintării, a faptului de a tinde către un capăt, a pătrunderii până la un punct final, a străbaterii. Verbele, substantivele, adverbele și prepozițiile născute pe radicalul *per- alcătuiesc o întreagă constelație lingvistică, care diversifică în toate direcțiile posibile acest nucleu semantic. Drept care punctul de unde începe mișcarea, direcția mișcării, apoi mișcarea însăși între punctul de pornire și capătul vizat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în cazul corpurilor mari, când limita nu mai poate fi percepută direct, ne aflăm în situația incomodă și paradoxală de a transforma în reper limita unui obiect care cade în afara percepțiilor noastre și care abia urmează să fie cunoscut, prin străbaterea suprafeței care desparte de limitele lui. Grecii au făcut experiența acestei cunoașteri, în care străbaterea apare ca element obligatoriu, sub forma marilor călătorii maritime. Dar dacă ființa mării nu putea fi cunoscută decât prin străbaterea ei, mai însemna oare atunci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
situația incomodă și paradoxală de a transforma în reper limita unui obiect care cade în afara percepțiilor noastre și care abia urmează să fie cunoscut, prin străbaterea suprafeței care desparte de limitele lui. Grecii au făcut experiența acestei cunoașteri, în care străbaterea apare ca element obligatoriu, sub forma marilor călătorii maritime. Dar dacă ființa mării nu putea fi cunoscută decât prin străbaterea ei, mai însemna oare atunci că limita ei era dată? Oare nu era ea mereu de atins? Inclusă în sistemul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
urmează să fie cunoscut, prin străbaterea suprafeței care desparte de limitele lui. Grecii au făcut experiența acestei cunoașteri, în care străbaterea apare ca element obligatoriu, sub forma marilor călătorii maritime. Dar dacă ființa mării nu putea fi cunoscută decât prin străbaterea ei, mai însemna oare atunci că limita ei era dată? Oare nu era ea mereu de atins? Inclusă în sistemul proiectiv al atingerii, limita nu mai era die vorhandene Grenze, proprie corpurilor perceptibile nemijlocit și simultan, care lâncezesc în imperiul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]