374 matches
-
și frunze verzi, potecuțe prin care aduceau către patul de mușchi, căldura astrului zilei precum și lumina acestuia sub forma acelor pete luminoase, produse parcă de jocul unor oglinzi. Copilul a țipat scurt, speriat și nemaiavând timp să se mire; Victor străfulgerat de o mare primejdie, În aceeași secundă a fost lângă Va și văzând despre ce era vorba, a Început să-l liniștească, vorbindu-i calm și hotărât, acel mod de a vorbi al tatălui său În care avea totală Încredere
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de blând: Dar tu, Hasmațuchi, ce-ai mai făcut? Năzbâtii? Da, răspunse copilul care nu auzise de „năzbâtii”! -Adică, de ce fel?, Întrebă bunicul Încruntând un sfert din sprinceana care se Îngălbenise de la „tiutiun”. -Am fost În Cociobana! Aneta a tresărit străfulgerată de un nod În gât și l-a fixat cu privirea unui condamnat la moarte pe nedrept. Și? Și-am ținut pe Marțolea de funiuță! Și mai ce? ȘÎ-am pus mâna pe coarnele ei! -Ămâia mătii, Anetî, dacă...! Și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de mămicăsa. S-a așezat pe smocul de mohor, i-a zâmbit complice și pentru o fracțiune de secundă cele două picioare ale fetei s-au deschis și s-au Închis la loc, atât de repede că băiatul a fost străfulgerat de o imagine ca o idee fugară, nu a avut timp nici să vadă, darămi-te să compare, un val cald și plin de insatisfacții și curiozitate i-a cuprins corpul. A luat o atitudine melancolică, s-a mai uitat către
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
absolut nou, a simțit În toată ființa sa o stare de puternică strepezire peste care nu se mai putea trece și care impunea oprirea imediată a mișcărilor ritmice, ceva insuportabil ca atunci când lovindu-ne la un cot Întregul corp este străfulgerat a durere și neputință. Va s-a descătușat involuntar din strânsoarea imaterială a ființei sale și cu o mișcare rapidă s-a detașat de Marinița lăsând-o pe aceasta șoptind pe un ton imperativ: Mai stai! Mai stai! Mai stai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ca pe o rugăciune, șotronul se închidea odată cu umbra. Pășește, Petru, pășește! Doooooooooooooooi! Carul mare a tăiat șotronul în două, roțile de fier i-au retezat venele, oiștea i-a desfăcut coastele, osia, ca un glonte de lumină, i-a străfulgerat tâmpla. Sângele șotronului se despletea pe Copou la vale, pe lângă Universitate, pe lângă Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii și înapoi, reflux. Câțiva oameni grăbiți culeg bucățile de viață și le așează pe targă ca pe un puzzle, cineva desenează pe asfalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cum să trag obloanele, când singurul meu bilet de vacanță este în buzunarul Fecioarei? 72. Un zgomot ca de trezire a fiarelor s-a auzit la capătul holului. Până sub unghii, până sub gene, până sub tâmplă, glasul lacătelor deschise străfulgera absența. Cu un ultim efort, a încercat să privească spre ușă. O umbră lichidă, cu un foarfece de curățat via, decupa părticele de libertate. Gratiile, o țesătură de corzi putrede: cele încarnate în inima deținutului sunt verzi, cele semănate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la moarte sunt legați la ochi înaintea executării? Nedreaptă-i, Doamne, acoperirea luminii cu pământ. Blestemați fie cei care coboară noaptea în iris, în fântână, în icoană! Zgomotul fiarelor descătușă câteva raze de sore și o umbră aproape transparentă. Petru, străfulgerat de intensitatea contrastu-lui, și-a acoperit ochii cu palmele o stare de mal abrupt, de sens unic, de tunel fără capete i-a încorsetat inima. Petru a privit conturul. Un amestec eterogen, spectral, abstract, parcă duh, parcă nălucă, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
despre adevăratul Soare. Cel fără de asfințit. * Când Soarele-n asfințit e roșu, vine furtuna. Știam asta, dar prea repede se întâmplase totul. Vântul se pornise deodată. Nourii, la început răzleți, acoperiseră într-o clipă cerul. Plumburii și grei cum erau, străfulgerau, așa, pe la margine și pe urmă se luminau de sus de ziceai că luaseră foc. Cu fiecare străfulgerare, se făcea mai întuneric. Vântul se întețise. Bătrânul vâslea din răsputeri, dar barca parcă se-nvârtea în loc. Țineam ochii strâns închiși. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu Întrebarea. „Acest individ este mult mai perspicace ca predecesorul său” - a intuit profesorul și a răspuns: ― Nimic deosebit. A fost nașul meu de cununie și... ― Și? „Uite cum mă grăbesc, neluând În seamă cine este În fața mea”... - l a străfulgerat gândul. Văzând ezitarea profesorului, securistul a insistat: ― Ce ai vrut să spui prin acel „Și”? ― Nu cred că vă interesează un asemenea amănunt... ― Amănuntele fac Întregul - a plusat securistul. ― Cum se obișnuiește În tradiția românească, nașul de cununie Îți botează
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
larg, căzu rostogolindu-se Erickson, plin de sânge, cu haina sfâșiată, în ultimul hal. Trăsura, fără vizitiu, goni mai departe în oraș. Vlad își dădu seama imediat: omorâse un nemuritor, probabil într-o încăierare stupidă pentru vreo femeie. Tocmai fusese străfulgerat. Ce Dumnezeu, Erickson? Hai! Îl ridică și-l duse pe ascuns la el, într-o casă privată ce o închiriase în Londra, deși nu stătea în ea, și tocmai de aceea, nici servitori nu prea avea, doar o femeie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sfârșit, de ceasuri bune. O lopată scrâșnește. Mă reped la geam, incredulă. Presimțirea mă cuprinde cu groază. Groaza devine sfântă atunci când gândul abia înflorit mă dezvăluie, într-adevăr, Pythie internațională: sub pervazul ferestrei, se mișcă, vioaie, o umbră în întunericul străfulgerat de alb. Este vecinul de la parter, care nu putuse să adoarmă, chinuit de monstruoasa vină: aceea de a nu păstra scările de la intrare perfect curate, în ciuda nămeților și mai ales în ciuda evidenței viscolului care se întețea și care, pentru orice
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
până atunci? Doar așa se cuvenea să procedeze un adevărat gentleman cu o adevărată doamnă... De afară se auzeau niște glasuri de copii și, apucându-și cu un gest hotărât cârja sprijinită de pat, se grăbi să ajungă la ușă, străfulgerat de o idee care îi făcu inima să-i tresalte de mai multe ori și îl scoase din starea aceea de amorțeală care nu-i făcea deloc bine. * Arm era, într-adevăr, nemulțumită de purtarea lui Bart. Altceva spera ea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fost pierdut, bătălia cu timpul. Dar și această refacere este una tragică, pentru că chipul rămâne neschimbat, iar rememorarea sugerată poate fi un parcurs dureros spre sertarele memoriei, în care se închid semnele luminoase ale tabloului. Velatura întunecată a lucrărilor este străfulgerată uneori de semne care pot fi citite în grilă simbolică, cum este acela al spiralei pe care s-ar înălța cuvintele în poemă, ori ar coborî înlăuntrul ei. Sugestia rătăcirii în labirint este, însă, permanent descifrată de ansamblul lucrărilor, ca
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
un pamflet reușit dacă nu ar oferi și soluția salvării, dacă nu ar deschide cu piciorul și poarta un viitor luminos într-o lume mai bună, cea a socialismului. Filmul lui Michael Moore îi poate convinge pe resentimentari, pe cei străfulgerați de vi-zionarisme utopice, pe cei cu un nivel foarte ridicat de antiamericanism, însă în niciun caz pe cei care au traversat lucid experiența „societății socialiste/comuniste multilateral dezvolatate" și care au văzut cu ochii lor în ce constă paradisul libertar
Despre capitalism și alți demoni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6520_a_7845]
-
Maria Tănase, doamna cântecului românesc, artista care Încânta inimile tuturor celor care o ascultau, mărturisindu-i unui om pe care abia Îl cunoștea, că este bolnavă. „Sper ca Dumnezeu să aibă grijă de această comoară a poporului român”, m-a străfulgerat un gând, ca o presimțire. Parcă ghicindu-mi gândurile și spaima, doamna Maria Tănase a schimbat subiectul. — știi să conduci mașina? m-a Întrebat cu o privire jucăușă, ca și cum i-ar fi venit o idee. M-a amuzat Întrebarea și
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
scufundă sub noroaie. grădinile se lăbărțează pe coapsele/ altădată oacheșe. mușchii mimicii se subțiază. femeile se despart de trecutul/ lor în danele porturilor vechi. din containere de oțel se aude mugetul cu/ care visurile se zvîrcolesc ritmic. ca niște mușchi străfulgerați de orgia/ totalitară. Să vedem acum care e mecanismul poeticii ce face cu putință o asemenea acrobație: execuția unor numere de mare virtuozitate asociativă pe trapezul unor date sîngerînde încă ale istoriei contemporane. Aidoma avangardiștilor, Angela Furtună își asumă viața
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
infinit. 2558. Adevărul este cărămida pe care se reazămă întreaga construcție a minciunii. Altfel s-ar dărâma. 2559. Adevărul este unicul sens al nonsensului. 2560. Adevărul este ploaia acidă care seacă și mai mult deșertul vieții. 2561. Adevărul nu va străfulgera niciodată în ochii care nu iubesc. 2562. Unicul adevăr al acestei lumi este iubirea. 2563. Adevărul va înota întotdeauna singur pe oceanul vieții, neacceptând nici un compromis cu nimeni și nimic. 2564. Adevărul este stânca de care se lovește valul cunoașterii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dimensiune, o altă lege divină, presus. * A se cunoaște pe sine, este a începe să-l cunoști pe Creatorul Tău, iubire din Iubire. Uneori am starea unei fericiri fără margini. știu că SUNT și aceasta este indefinibil. Clipa devine etern; străfulgerat, mă cutremur și mă umplu de un mistic extaz. Pur și simplu râd ca un copil etern! Ceea ce intuim, reprezentăm în interior, fără-ndoială va fi și în exterior. Din microcosmosul ființei, corelația duce la macrocosmosul Universului, Divinității, Deo-prezenței (Așadar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ici când departe hăi, Ne văietăm peste văi. CLOPOTUL Sunt limba cerului, i-ating palatul, și-al metalelor toate, inalțător, tenorul. Mult după ce-mi sting glasul, îmi rămâne cântatul în argintul albastru unde-l aude norul. PING-PONG Vazduh candid străfulgerat de fulgi și fluturi, Dueluri eterate ș-încaeră zăpada. Ucid abstract, în vis, dar mușc-aevea spada în macra vanității mijind de după scuturi. PIERSICA Din voluptăți piezișe pârgu-n trup mi se iscă îndestulat molatec de o cerească hrană. în penumbra pudorii ce-abea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
are gravitatea și solemnitatea unui incipit de epopee: „Fiind ecou nespuselor cuvinte/ Port gând smerit de înzăuat iubirea,/ Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!// Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.// Plânsu-mau iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
Iubirii, Puritatea Hibernal-Printanieră a Artei, cea învingătoare, de fapt, sintetizatoare și transfiguratoare, la nivelul esențelor, a sezoanelor, în ETERNITATE (Zăpezile se contopesc, în Athanorul Poeziei, cu Zarzării în Floare!): „Dor neperechemi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea./ Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide./ Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
-se vag intervențiilor din afară. Se angajează la un Institut de cercetare mânat din urmă de Anamaria, tot prin ea ajunge să obțină o bursă de studii la Praga. Romanul abandonat în semiproiect nu-l scoate, deocamdată, din languroasa apatie străfulgerată de mici crize mizantrope. La Praga, povestea se va învârti în jurul unei noi iubiri, tot dominatoare, Katerina hotărând singură evoluția cuplului și aruncând în eclipsă cele două coordonate ale existenței de până atunci a personajului: Orlando și Anamaria. O oarecare
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
amic doritor să-l ajute. Dar puținătatea manuscrisului, slab compensată de o mapă cu fotografii și tăieturi din presă, îl descurajează pe virtualul ,negru" și îl aduce în pragul renunțării: ,Vroiam să înapoiez dosarul amicului împreună cu înjurăturile de rigoare cînd, străfulgerat de-o idee, mi-am zis: ce-ar fi ca, folosindu-mă de aceste foi și de tăieturile din ziare ca de niște stîlpi, să întind firele mele după cum mă taie capul? Și m-am și pus pe lucru. Treaba
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]
-
Emil Brumaru).Aqșa cum subliniază Victor Sterom poemele din acest volum se desprind din structurile aforismului:copilăria/mă ține de picioare mereu,/la pieptul ei/mă arunc în gol!(Ah,copilărie!). Dan Dobre este un poet blajin,însă versurile sale străfulgeră lumină ideatică,ca o scăpărare a unei lame de cuțit în razele nostalgice ale lunii:cu genele cern lumina,/privirea,/ochilor mei le rămâi/ivirea.( ***).Declamația este sclipitoare,percutantă pe o miză etică și religioasă:eu nu te-ntreb dacă
DAN DOBRE- ULTRAJ ÎMPOTRIVA PROASTELOR MORAVURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361278_a_362607]
-
curte pe Piedone, metisul nostru recuperat din stradă pe când era numai un pui, cu șapte ani în urmă, țâșnind pe lângă nevastă-mea care ținea de mână copilașul nostru de un an și jumătate cu care ieșea la plimbare. M-a străfulgerat gândul sumbru că, odată scăpat, Piedone nu se va mai întoarce și va ajunge un comunitar hăituit și eutanasiat în cele din urmă, cu barbarie, de serviciul de hingheri al primăriei. Și tocmai atunci nevastă-mea m-a întrebat: Te-
După ce am dat cu mașina într-o groapă, am trăit pe pielea mea spaimele pietonului din București. „Ies la vot că am de ce” () [Corola-blog/BlogPost/338203_a_339532]