557 matches
-
s-aștern alte cuvinte și gândul, mâna, Maica-mi poartă și lucrul merge înainte. După această imperfectă rugă, vreau să aștern mai departe, pe hârtie, câteva constatări făcute în decursul anilor, începând chiar din copilărie și ajungând până în prezent. Sunt străfulgerări de adevăruri, de trăiri și revelații pe care, la timpul lor, n-am știut să le interpretez și nici mult timp după aceea. Dar întrebările mi-au rămas și, căutând atâta, vreau să încerc acum să le găsesc un răspuns
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Cocoșata, în vreme ce eu o făceam, iar ea se gondola cu cracii pe umerii mei, pocnea în spatele meu cu degetele de la picioare! Aici, pe fața lui Păpădie s-a înscris o oroare sacră. Și am văzut Își am înțeles) într-o străfulgerare pe chipul lui toate misterele antice, de la Eleusis până la orgiile bacan telor și sfintele taine ale lui Isis și Osiris. în puținele lui cuvinte, Păpădie îmi transmitea o experiență extatică, una din acelea, rare, care te izbesc cu fața în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și a zis: „Dați-i Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu...“ etcetera. Sau acel Kubla-Khan al Chitaiului, care refuza să accepte monedele în regatul său și a impus folosirea banilor de hârtie. în schimb, Antonin Artaud, în ciuda unei străfulgerări care i-a arătat taina, a înțeles totul pe dos. Sigur, e o frumoasă metaforă să compari, cum a făcut-o el, teatrul esențial, răscolitor, cum trebuie să fi fost cel din misterele de la Eleusis, cu ciuma. în realitate, ciuma
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
aprinse lanterna. O scăpă în aceeași secundă când, în lumina tremurătoare, văzu arătarea pe care o visase de atâtea ori în mirosul closetelor. Moroiul descompus îl privea din găvanele goale, mestecând fâșii de carne cu dinții neaco periți de buze. Străfulgerarea de-o clipă îi arătă lui Celebi ceea ce înțelegea acum că fusese pregătit o viață întreagă să vadă. Atunci căscă gura și, îngrozit și mai tare de propriu-i urlet, se întoarse și o rupse la fugă spre capelă, căzând
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
iluminate ale unui vizionar din secolul al XVII-lea. E greu de crezut că Böhme poate fi un reazem consolator în clipele de sastisire științifică, cum la fel de greu este să crezi că știința modernă ar avea ceva de așteptat de la străfulgerările lui intuitive. Dar cum fiecare autor are afinități ideatice pentru care nu trebuie să dea socoteală nimănui, nici cele ale lui Basarab Nicolescu nu pot fi supuse oprobriului critic.
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
lehamitea de iubire, asemenea celei încercate de Zoffi, îndrăgostit de verișoara lui Urania. Aș vrea să știu ce s-a întîmplat cu ei toți, dacă au existat cu adevărat, dacă asta este chiar viața. Ori totul este o eroare; doar străfulgerări, fiori ... nu se știe. Punctul de pornire, probabil polemic, al celei de a treia povestiri o face mai puțin reușită decît celelalte. Respectînd titlul, ea se rezumă la un moment din viața scriitorului Tritone cu trimitere la cazul (tipic?) al
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
la și mai grea chinuire cete de adversari politici, nu-ți va fi mai bine, este chiar posibil să ajungi la concluzia că există o anumită exagerare în tratamentul care li se aplică - și nu numai lor. Dacă, într-o străfulgerare, îți va trece prin față dl. Ion Iliescu, urmărit de draci în costume de mineri și atingându-l, la intervale, cu greble de plantat gladiole, de-l vei zări pe dl. Dan Voiculescu scoțând capul dintr-o carapace de țestoasă
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
insomniacul cunoaște somnul, așa cum cel care privește în întuneric cunoaște lumina.“ La 17 octombrie 1910, Carlo Michelstaedter își trage un glonț în cap. Avea douăzeci și trei de ani. Un geniu fulgurant - și în filozofie se moare arareori de tânăr. * Străfulgerările de fericire pe care le trăim nu le dobândim decât triumfând împotriva neantului personal, chiar dacă va trebui să crăpăm după aceea. Și totuși, ucenicia întru neant este imposibilă - nu avem nimic de învățat de la neant, poate doar certitudinea că nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
picarescă a unei specii care i-a pretins deja libertății să se precizeze: ființă a uitării sau credință a eșecului eliberator. * Câtă diferență între apariția vieții și apariția omului. (Așa ajungi să gândești meschinăria la modul apocaliptic.) * Iată măreția, o străfulgerare a ceea ce nu știm să fim. * Orice mic-burghez așezat, mediocru și îngrămădit, își face un titlu de glorie din existența minabilă pe care o duce, nu ezită nici măcar o secundă să și-o propovăduiască, să se dea drept exemplu de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Adrian Pintea nu se bucură de o prezentare măgulitoare („un țigănuș mic, urît” care vine „cam obosit” la spectacol). Un clovn pentru eternitate deci, nu este un titlu adecvat spiritului cărții : pentru că ea conține nu doar clovnerii detensionante, ci și străfulgerări memorabile de portrete, confesiuni profesionale care pun pe gînduri, trimiteri la oameni (și spectacole majore) care-au fost. Este jurnalul unui artist talentat și nu ocolit de șansă, care este În deplină putere creatoare și, deci, or să mai urmeze
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
jos decât cu pușca. Cu vorba nici gând... Uite-te la mine. Eu îs mai breaz? Am noroc de ciomagul ista din mână, că altfel... Au pornit călcând anevoie prin colbul șleahului... Pășeau în tăcere. Țăndări de gânduri - ca niște străfulgerări - îi treceau prin minte lui Costăchel... „Săracul Filip... O rămas pentru vecie acolo în pustietatea ceea. N-o avut parte măcar de o lumânare la căpătâi. Și câți ca el!... Liftele iestea de comuniști or fi făcut blestemata ceea de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
sunt purtători ai unor tare. Aceștia au comportări în care controlul faptelor și acțiunilor pe care le întreprind sunt rupte de realitate. Se întâlnesc și cazuri, ce-i drept izolate, când unii dintre pacienți au momente de luciditate, asemenea unor străfulgerări, care-i trezesc și-i readuc la starea de normalitate. Așa se explică exasperarea lor când privesc lumea cu ochii celor care au fost înainte de a intra în imperiul unor boli de multe ori incurabile. Devin irascibili, fac crize care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
n-au cunoscut aerul tare al munților. Dincolo de orizont, aud vuietul alb al valurilor lovite de țărmuri, aud plânsul celui ce m-a pierdut În negura timpului. „Veghează-i , Doamne, nașterea gândurilor, În care muguri luminoși se deschid Într-o străfulgerare, ca o ploaie de flori neprihănite, germinând iertarea și Împăcarea!!” Eu revin mereu pe același peron, strecurându-mă nevăzută, noapte de noapte, și cu sufletul ars de remușcări, caut privirea nevinovată, Înlăcrimată, a celui ce mă striga cu ani În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
invinuim pe nimeni, dar cineva a ieșit mai ușor din jocul de-a viața În doi. În cazul meu, constatam că rănile Înfloresc precum trandafirii; de la alb până la roșu-grena. Desigur, am și râs de micile povestioare improvizate și imaginate, În străfulgerarea unei clipe. Imposibil de adus timpul Înapoi și de făcut să dispară urma fiecărei cicatrici lăsate de colții fiecărei zile trecute. Imposibil! Să revenim la viața mănăstirească. Cu pași repezi, se apropia și ziua când trebuia să mă Întorc acasă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
producă vreo stricăciune. Își dădură mâna și începură să alerge nebunește, așa fără țintă. Li se părea că înaintea lor au drept călăuză două făclii purtătoare de o lumină neobișnuită. În scurt timp însă, acestea se contopiră într-una singură. Străfulgerarea acesteia le cuprinse întreaga ființă. Dragostea lor pătimașă învinsese puterea sângelui. Viața îi aștepta cu toate ale ei. Vișinel și Voica voiau să fie cât mai departe de relele și vicleniile lumii. Aveau convingerea că numai iubirea adevărată este singurul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mine și priveam absentă cum ceara lumânării se topește, micșorându-și văzând cu ochii, în același timp, puterea de a lumina. Nu mai aveam o altă lumânare în casă. În acel moment, mi-a venit așa, ca din spații siderale, străfulgerarea unui gând straniu: m-am simțit ca și cum m-aș fi aflat la marginea unei nopți. Ziua plecase cu lumina ei undeva, departe, în necunoscut. Și, în clipa aceea, am început să mă identific, fără voia mea, cu lumânarea care se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Ea face acum închisoare, dar ce mă încălzește pe mine acest lucru, când mi-am pierdut o comoară de băiat. Asta s-a întâmplat anul trecut! Oooo, mi-a rupt sufletul pierderea lui, îți dai seama!? Într-o clipă de străfulgerare, Olga își aminti că voise să o anunțe pe Ina de pierderea copilului și că în același timp intenționase să-i facă și acea mărturisire care îi măcina ființa. Dar renunțase în ultima clipă și, când era gata de a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
tot pasul scene bizare: Într-un ungher, un tip biciuia o veioză, ceva mai Încolo, un altul, costumat În bebeluș, Îi făcea curte doicii sale; eu Însă rămâneam credincios obsesiei mele, care din când În când Îmi oferea din depărtare străfulgerări de-o clipă. La capătul unui lung coridor, atârnat de clanța ultimei uși, am găsit un slip subțire ca o praștie, străveziu ca o perdea, enigmatic ca o integramă goală-goluță, fără să aibă măcar o literă completată. Am deschis ușa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe o suliță. Îți dai aere față de Rhona, dar ea zice: Nu Bruce... nu... În timp ce se duce pînă la buza unui obstacol de nisip. Apoi o răsună bubuitură pe cer, iar ploaia Începe să cadă șiroaie. După aia vezi o străfulgerare imensă, urmată de Încă o bubuitură. Apoi o auzi pe Rhona cum scoate un mic scheunat, aidoma unui cățeluș care a fost călcat pe lăbuță, te Întorci și vezi cum preț de o clipă o strălucire electrică o Învăluie cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
e ăsta? Un sac de cărbune. O găselniță. Îl tîrăsc În camera friguroasă și Întunecată. Fac tacticos focul și Îl aprind. Se Întețește rapid. Stau jos hipnotizat de flăcările clipocitoare care dau singura lumină din cameră, pe lîngă o mică străfulgerare enervantă de pe bufetul de lîngă mine, care Îi conferă o nuanță scîrboasă roșiatică și lipsită de strălucire fotografiei lui Stacey. Pornesc robotul să-mi ascult mesajele. — Bruce, Bunty. Sună-mă te rog. Bip. — Bruce, Bunty. Îmi fac griji pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
lui, dar așa neajutorată și bolnavă sub lampa slabă care pendula pe culoar, cu corpul zdruncinat de viteza trenului, ea trezea o dureroasă compătimire. Nu se plânsese de frig. Comentase În privința acestuia ca despre un rău necesar. Acum, Într-o străfulgerare interioară, Myatt deveni conștient de nenumăratele rele necesare care compuneau viața fetei. Auzi pasul monoton al omului pe care-l văzuse trecând Încoace și-ncolo prin fața compartimentului și-i ieși În cale. — Sunteți doctor? Este aici o fată care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
căzute din Înaltul cerului, luciră trei stele. — Ce-i aia? Acolo! Trece! Repede! — Cetatea, spuse el. „Budapesta!“. Josef Grünlich, care stătea În colțul lui, cu capul căzut În bărbie, se trezi cu o tresărire și se duse la fereastră. Văzu străfulgerarea unui luciu de apă Între edificii Înalte și cenușii, lumini arzând În Încăperile de la etaj, tăiate brusc de bolta gării, iar apoi trenul alunecă și se opri În holul mare, plin de ecouri. Domnul Opie coborî imediat, ager, bine dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să ne facă de petrecanie. Șansele noastre de a supraviețui un an erau aproape zero. De fapt, statistic vorbind, eram deja ca și morți. Încă nu știam sigur asta, Însă aveam un soi de intuiție În acest sens, genul de străfulgerare rău prevestitoare pe care o are lumea, cînd se află pe puntea unei corăbii ce se scufundă. Dacă există un lucru la care Îți folosește educația literară, este faptul că te antrenează Într-un spirit al predestinării tragice. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
victime dornice - aproape că te aștepți să-i vezi pe Breughel și pe Hieronymus Bosch străbătând autostrăzile în mașini luate de la o companie de închiriere. Catherine îngenunche lângă mine, ținându-și cotul pe brațul cromat al scaunului meu. Văzusem aceeași străfulgerare de lumină pe instrumentele de bord ale mașinii mele pe când stăteam în spatele volanului frânt și așteptam să mă elibereze poliția. Ea îmi exploră cu o urmă de interes contururile modificate ale rotulei. Catherine avea o curiozitate naturală și sănătoasă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
reavăn al pământului și al ierbii, binecuvântata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvântata licoare a spiritului și a trupului său, străfulgerarea de care nu se Încumeta să deschidă ochii, pentru că‑l pălea În frunte cu atâta silnicie, Încât văzul i se Înnegura În rumeniu și gălbui, În sineliu și rumeniu și verzui, Încât trebuia să țină ochii bine Închiși, căci de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]