785 matches
-
Arte și se interesă de condițiile examenului de admitere, luă un "caiet" cu "recomandări și tematici", văzu cum arată "mapele cu lucrări" și-i cumpără Anei mai multe materiale necesare pentru pregătirea mapelor. La Bucura fu întâmpinat, în poartă, de "străjerii casei", iar pe prispă îl aștepta Ana, dornică să afle "știrile". Îi dădu achizițiile, Ana era emoționată de atenția ce o acorda tatăl ei pregătirii pentru facultate. Se bucură nespus de aprobarea fondurilor, știind că o așteaptă de acum multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
care i se cere să meargă la Praga, să sape la temelia podului Karluv de pe Vltava unde va găsi o comoară. Omul dă ascultare acestei predicții, călătorește în Cehia și caută comoara în locul care i se arătase în vis. Capitanul străjerilor de la acel pod îl zărește pe când trudea fără nicio șansă de izbândă și se interesează ce face: omul îi destăinuie viziunea sa, iar căpitanul izbucnește în râs, mirat de credulitatea străinului și i se confesează la rândul său: "Oho, și
"Zile și nopți de literatură" la Neptun Scurt preambul by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/9576_a_10901]
-
bune ce sunt dispuse să te ajute, dacă vrei Într-adevăr să te schimbi. Strânge din dinți, Închide ochii și ieși din constrângere și exploatare, amintește-ți că toți suntem utili, dar nu indispensabili, că am putea fi pentru tine „străjerii” vieții tale. și din acest punct vreau să Îmi exprim propria părere, așa cum ți-am promis de la Început. După cum deja am spus sunt un Life Coach, sau un antrenor de viață, ce ajută persoanele să Își Îndeplinească visele, Îi ajut
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
face pe toate așa cum m-ai învățat dumneata. ILINCA: Nu mă îndoiesc de asta. Iaca aici pecetea pentru înscrisurile către cămări și beciuri. Le știi rostul și sama. Cată să vină dumnealui Ceaun, mai-marele peste bucătari, și dumnealui Pârjol, mai-marele străjerilor cetății, după tainuri pentru o săptămână. Să le slobozi cele de cuviință, după împuternicire, cu dreptate, dar și cu grijă pentru cele ale Măriei Sale. Poate-or mai veni și alții, că la luat se-ndeasă toți, cu rând și fără rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
intră puternic și falnic.) Jupâniță, am venit... LIANA (calm, ridică ochii, Pârjol își înghite vorbele.): Fă bine și dă mai întâi ziua bună, viteazule; că n-ai intrat în casă pustie... Oare tocmai domnia ta, care ești pus mai mare peste străjerii cetății, să nu știi a te purta cuviincios? PÂRJOL (cu superioritate): Eu jupâniță?! Păi eu am slujit la trei împărați, și cu acesta al nostru patru, și pretutindeni am agonisit învățături alese, în vorbe, în purtare, în straie... Ia uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să mai am dureri, dar nu a fost bine deloc. Îmi amorțea și limba și gâtul, de nu puteam să mai înghit, eram amețită și durerile tot le aveam, colonul meu reclama îngrozitor când luam acele medicamente, colonul a fost străjerul și protectorul meu fidel și nu accepta acele medicamente și nu le-am mai luat. Asta a fost experiența mea cu psihiatru, mă lămurisem și în această direcție. Așa era viata mea în urmă cu cinci ani, un adevărat război
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Qing și a plecat în Munții Sfinți să fure ciuperca Lingzhi, singura care-i putea reda viața soțului ei. Nu i-a fost ușor să urce pe munte pentru că era însărcinată în șapte luni. Ajunsă acolo, a fost descoperită de străjerii care păzeau ciupercile și a avut loc o luptă crâncenă. În cele din urmă, Nanjixiaweng, zeul muntelui, mișcat de dragostea și spiritul de sacrificiu dovedit de Bai, i-a dat ciupercile pentru a-și salva soțul. Xu Xian a reînviat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și În absența aproape totală a vîntului, Împinși mai mult de un curent suav care venea dinspre coastele peruviene. Același curent Îi devie cu cîteva grade spre sud, Îndepărtîndu-i de direcția prevăzută, dar, la jumătatea celei de-a doua săptămîni, străjerul zări pămînt și În fața lor Începu să se profileze tot mai clar o insulă aridă, stîncoasă și solitară, refugiu al iguanelor, pelicanilor și albatroșilor uriași, care se Înălța suav, de la plajele liniștite și ansa de la nord, pînă la abruptele țărmuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
n el ți‑ai putea reflecta chipul ca‑n fundul unei fântâni, căci asta este tot deșertăciune. Deșertăciunea deșertăciunilor. SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE CÎND În zorii acelei dimineți de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului pentru execuția sa - străjerii intrară În celulă, tânărul Esterhazy stătea Îngenuncheat cu mâinile Încleștate a rugă. Capul Îi era ușor aplecat, iar lumina ce cădea pieziș Îi dezvăluia gâtul lung cu osatura șirei spinării care se pierdea În cămașa de in fără guler. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
celulă, tânărul Esterhazy stătea Îngenuncheat cu mâinile Încleștate a rugă. Capul Îi era ușor aplecat, iar lumina ce cădea pieziș Îi dezvăluia gâtul lung cu osatura șirei spinării care se pierdea În cămașa de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerând conversația contelui cu Dumnezeu un motiv Întemeiat ca să uite, pentru moment, preceptele riguroase ale ritualului spaniol. La fel și preotul, se dădu Înapoi, Încordându‑și mâinile Împreunate a rugă; palmele Îi transpiraseră lăsând urme evidente pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fel și preotul, se dădu Înapoi, Încordându‑și mâinile Împreunate a rugă; palmele Îi transpiraseră lăsând urme evidente pe coperțile albe ale breviarului: mătăniile cu boabele cât măslina se bălăngăneau În tăcere. Doar cheile de pe uriașa verigă din mâna unui străjer clincăniră de două‑trei ori, alandala. „Amin“, șopti tânărul terminându‑și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă‑mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prețuită nu numai o existență onorabilă, ci și o moarte onorabilă - era să‑și păstreze demnitatea care se pretindea unui Esterhazy În astfel de momente. Își petrecuse noaptea În stare de veghe, dar cu ochii Închiși, cu respirația stăpânită, Încât străjerul, cu ochiul lipit de vizetă, s‑a putut Încredința cum condamnatul dormise buștean, de parcă‑l aștepta nunta, nu moartea. Chiar și el, Într‑o scurgere ciudată a timpului, auzise deja cum acel ofițer povestise la popotă: „Domnilor, tânărul Esterhazy a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cazemata imperială. „Mă voi arunca la picioarele lui“, Îi șopti ea. „Sunt pregătit să mor, mamă!“ zise el. Ea Îl Întrerupse tăios, poate prea tăios: „Mon fils, reprenez courage!“ Atunci, pentru prima oară, Își va Întoarce ușor capul În direcția străjerilor. Vocea ei era acum șoptită și se Îngemăna cu foșnetele volanelor de mătase. „Voi sta În balcon“, zise imperceptibil. „Dacă voi fi În alb Înseamnă că am reușit...“ „Ba dimpotrivă, veți fi În negru, presupun“, zise el. Dezmeticindu‑l din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Înțelese, după scena din fața sa, care acum se Însuflețise, și care până atunci fusese Încremenită Într‑o muțenie totală, că se citea sentința, după care ofițerul făcu sul documentul; preotul se aplecă spre el și Îl binecuvântă cu semnul crucii; străjerii Îl luară de brațe. Nu le va Îngădui să‑l Înșface, ci va sări sprinten În picioare și abia atunci cei doi ulani Îl vor flanca. Dar brusc, nici nu trecu bine pragul celulei, fu copleșit de credința că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
meleaguri, întoarce-ți privirea spre orișice loc și vei descoperi pretutindeni numai imagini feerice. Fiecare din aceste locuri își are nu numai frumusețea, ci și legenda lui. De la Dunăre până la Prut, ținuturile păduroase îți veghează trecerea cu umbra lor deasă, străjerii neînfricați, de secole pază a acestui pământ. Piscurile lor golașe sunt cercetate sfios de pașii caprelor negre și firave flori de colț înmiresmează această lume de leagăn. Enorma catedrală a munților este străbătută de turme de oi, iar clinchetul tălăngilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
meștereai tu iluziile. Amintește-ți, stăteai tolănit în pat cu ochii întredeschiși, luna intra printre șipcile gardului, pe sub ușă, între cearșafuri, luna era cel mai bun sfetnic. Până la miezul nopții, deasupra casei, se ridicau 9 turnuri, poarta era păzită de străjeri în armuri, o caleașcă de aur aștepta sub fereastră. În fiecare noapte o luai de la capăt. Visai, copile, te visai ofițer, marinar, profesor, te visai pe un catarg de corabie, în livada împăratului păzind merele coapte, deasupra unui soclu în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
barbă rară, frunte ridată, lăudat zi și noapte pe Sfânta Sfinților. Alți Dumnezei, la lumina opaițului, intermediau iluzii. Pe malul lacului, în livadă, Iuda împărțea lepădările. La ora două, înainte de duminica Tomii, dormea și crucea de pe catedrală. Plopii, ca niște străjeri leneși, moțăiau în propriile armuri. Straturile de flori din jurul fântânii roșeau privind stelele în ochi. Băncile, parcă bolnave de osteoporoză, își oblojeau încheieturile. Peste morminte creșteau lumânări. Era primăvară. Lacul, la lumina lunii, semăna cu fața egumenului dezgropat după 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cărările către sat pentru a stâmpăra pohta de jaf a năvălitorilor ajunși la capătul puterilor. De la Ropcea mai la deal,/ Cade leahu de pe cal./ De la Ropcea mai la vale,/ Îmblă moartea de-a călare,/ Leahu n-are de mâncare, clamau străjerii satului. Odată cu venirea cailor bine hrăniți și hodiniți ai coroanei, neînfricatul rege și-a abandonat oștirea și a dispărut într-un miez de noapte împreună cu o câtime de șleahtă apropiată, lăsând poruncă pentru cei rămași ca fiecare să se salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Învins; și nimeni, nici măcar gărzile spaniolă, burgundă și germană care Împestrițau arena, nu Îndrăznea să se apropie de el. Atunci, de la balconul Casei Brutarilor, regele nostru, don Filip al IV-lea, foarte liniștit, i-a cerut o archebuză unuia din străjeri și, cu aceeași ținută regală netulburată, a coborât În arenă, și-a potrivit cu eleganță capa și pălăria și a țintit În așa fel Încât ducerea armei la umăr, slobozirea Împușcăturii și moartea taurului s-au petrecut parcă În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
încearcă să fie amabili. Grija lor - să nu mi se întâmple ceva - este neclintită. Șapte războaie le-am petrecut în chilia oarbă și surdă. Nici o fereastră pe unde să pătrundă vreo primejdie sau vreo veste. Totul e tăcere: chiar și străjerii Caligrafului sunt, prin tradiție, muți. Pentru a nu înnebuni de singurătate, mi se pregătesc, din vreme, cărți rare și, pentru cel puțin un an, cele necesare scrisului. E nevoie de un Caligraf întreg la minte, sănătos; sunt hrănit mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
scriu. Un mod radical de a mi se interzice o asemenea îndeletnicire. Au izbutit să mă facă numai bun pentru păzit cireada cetății. Nu am fost pedepsit, ci umilit, stare pe care am hotărât să o curm. Ieri, printr-un străjer cumpărat, fiindcă mă aflu tot în chilie, dar cu alt statut, am trimis fiilor mei o scrisoare, un testament aproape. Astăzi, tot pe furiș, voi scrie ultimele rânduri ale acestei povești. Totul e limpede acum, sfârșit. Folosindu-mă iarăși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cumpărat, fiindcă mă aflu tot în chilie, dar cu alt statut, am trimis fiilor mei o scrisoare, un testament aproape. Astăzi, tot pe furiș, voi scrie ultimele rânduri ale acestei povești. Totul e limpede acum, sfârșit. Folosindu-mă iarăși de străjer, voi face ca istoria de față să pornească pe urmele scrisorii-testament. Poate, cândva, Dumnezeu știe când, cineva o va citi. Fiindcă va trebui să se știe. Așa e drept. Apoi, mâine în zori, voi trimite o epistolă Consiliului Cavalerilor. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
la fund, să nu mai rîdă de frati-su. Mircea ținuse minte și nu se mai repezea la ea decît atunci cînd nu-i vedea nimeni. Tanți nu se astîmpărase și își bătea joc de el și la școală, printre străjeri și în curtea bisericii, unde se strîngeau copiii să se joace. În mașina cu care îi adusese la Medgidia, de-abia mai suflau de fericire, Tanți în stînga lui și Mircea, tuns chilug, în partea cealaltă, în spatele șoferului. Cînd oprește
Copiii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7655_a_8980]
-
Marta Petreu „Copilul“ a venit din închisoare în martie 1976, eliberat mai devreme, condiționat: trebuia să-și facă armata pe care o refuzase cu tărie cît stătuse, ca străjer iehovist, în ghearele lui Ticu și ale comunității străjeriste din sat. Ca-n filmele sentimentale, el și Mica s-au întîlnit, din pură întîmplare, pe peronul gării din Cluj: el, venind de la închisoarea din Brașov, ea, pregătindu-se să meargă
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
dintr-un neam neașezat, în rele vremuri de neașezare și sărăcie”). Tabita hașurează epic o „hartă a morților” săi, într-o povestire cathartică, de eliberare a furiei acumulate încă din copilăria „de lagăr” și de iertare a propriilor părinți: Agustin, Străjerul lui Iehova și „Tatăl cumplit”, profetul eschatologic subjugat de „extazul negru al Armaghedonului”, și Maria, mama cu „limbă de viperă”, care-și blestemă bărbatul și copiii, otrăvită de ură și răzbunătoare ca o tragică Medee. Războiul confesional și conjugal dintre
La Judecata de acum by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5594_a_6919]