4,483 matches
-
Se văd în spectacol luminile declanșate de pasiunea întîlnirii între creatori, preludiul cunoașterii depline, euforiile fiecărei secunde petrecute cu celălalt. Ca în iubirea dintre un bărbat și o femeie. Lumea acelui spectacol este specială, chiar dacă nu toate personajele sînt interpretate strălucit. Aici, în “Căsătoria”, aburii “îndrăgostelii” s-au mai risipit și a rămas consolidată o relație adînc umană și de o mare finețe profesională. Asta e foarte important. Chiar dacă pare mai puțin spectaculos și strălucitor, mai tehnic într-un fel, lucrul
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
sora noastră cea mare, la Franța, care ne-a trimis o parte din specialiștii de care aveam nevoie. Unii dintre aceștia au fost și Cazabanii. Tot prin mama, sunt înrudit și cu o familie italienească, Barberis, de unde și rudenia cu strălucita regizoare Sorana Coroamă-Stanca, fiica verișoarei mele născute Barberis. Tata, Petru Irimescu, era de origine țărănească, fiu de țăran din Preotești, iar rude ale lui locuiau în satul Dolhești. În timp, ei s-au elevat și au devenit slujbași ai statului
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
rătăcit. “...am ajuns, într-o dimineață frumoasă, cu soare, la Paris” - Liceul l-ați făcut tot la Fălticeni, într-o atmosferă de efervescență intelectuală de care ne amintim cam rar atunci când vine vorba de târgurile Moldovei. - Da, am avut profesori străluciți. De exemplu, profesorul Răutu la limba română, Spiridonescu la istorie și așa mai departe. Îți impuneau un anumit nivel de cultură. Limbile străine am început să le învăț încă din casă, prin rudele mele de origine străină. La Liceul “Nicu
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
Tătucului”. O închinăciune îi aduce și lui Sadoveanu, care în 1953 ar fi fost „tribunul dreptăților poporului”, adică al colectivizării forțate și al arestărilor masive. Nici o vorbă despre ele, ca și despre eliminarea din rândurile membrilor Academiei a unor intelectuali străluciți ca C. Rădulescu-Motru sau Lucian Blaga. (Poate că va fi spus ceva în însemnările din 1948 care, curios, lipsesc din Jurnal). Asupra lui Sadoveanu va reveni cu o apreciere critică, ceea ce îl mai reabilitează în ochii posterității. Conformismul scriitorului și
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
ficțiunii și totodată mult mai credibil astfel, romancierul francez anunță cu exasperare moartea lui homo occidentalus. Cu exasperare, pentru că ține să se acrediteze drept un luptător pînă la capăt. Dacă Foucault conchidea cu moartea omului, în 1966, la capătul unui strălucit exercițiu retoric, pe urmele lui Nietzsche, Houellebecq sugerează că nu e totul pierdut și că, desigur, dacă vrem să evităm moartea speciei (într-o accepțiune cît se poate de biologică), trebuie să facem ceva. Să-i urmăm crezul. Aceasta este
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
Este vorba despre refugiații din 1940 - iar prevederile Kremlinului sunt, și în această privință, o capodoperă a arbitrarului. Situația e disperată, mai ales că sovieticii acceptă numai soluțiile bazate pe legislația proprie, nu și pe dreptul internațional. În aceste condiții, strălucitul absolvent al colegiului iezuit de la Evreux reușește imposibilul, descoperind într-un decret al Sovietului Suprem din 8 martie 1941, care reglementează statutul acestor persoane, o chichiță juridică - o interpretabilă conjuncție “și”. De aici, Danielopol construiește salvarea celor 300 de mii
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
paradoxală și de bun-simț îi conduce demersul: oricît pare de contradictorie, poate chiar absurdă, asemenea situare, ea îi rămîne specifică profesorului româno-american; realizarea, capitol de capitol, a acestui delicat și fragil echilibru marchează originalitatea cărții. Paradoxul se afirmă, copios și strălucit, de la primele pagini. Este oare romanul o „artă”? Nu cred, răspunde Toma Pavel. Dacă înțelegem prin „artă” acea activitate detașată de viața practică și consacrată exclusiv „producerii frumuseții” (p. 17), atunci romanul nu poate fi pus pe același plan cu
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
Pavel numește romane toate operele care, de-a lungul secolelor, au fost salutate și citite drept romane (p. 44). Paradoxal și surprinzător continuă să fie autorul mai ales atunci cînd își formulează metoda de analiză. Ne-am fi așteptat, din partea strălucitului stilistician, să opteze pentru examinarea romanului sub specia construcției sale verbale și să privească istoria romanului european drept o suită diacronică de mutații ale formelor romanești. Nici pe departe! Nu există critic mai lucid și mai sever al „proiectului Bahtin
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
să propună „o ipoteză substanțială asupra naturii și organizării unversului uman”. Reabilitarea spectaculoasă a romanului idealist-arhaic nu se face nici pe departe pe socoteala romanului modern. Capitolele secțiunii a treia (La naturalisation de l’idéal) desfășoară o suită de analize strălucite ale marilor romane din secolul al XIX-lea. Paginile închinate aici lui Balzac, Flaubert, Tolstoi, Dostoievski, marilor prozatori germani și austrieci sînt eseuri fundamentale, sintetice și luminoase. Toma Pavel dă aici frîu liber aptitudinii sale pentru formulele emblematice neașteptate, de
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
speze proprii în 1916. Cu doi ani înainte de a fi internat într-un azil psihiatric, unde a mai trăit cu mințile rătăcite pînă în 1932. Cu 9 ani mai tînăr decît Sibilla Aleramo, poetul nebun și admiratoarea sa seducătoare și strălucită ca spirit au avut o relație pasionată timp de un an și jumătate, din august 1916 pînă în februarie 1918. Corespondența lor incendiară și lirică, publicată de Sibilla în 1958 (cu o prefață de Mario Luzi) a făcut această iubire
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
jurnalele intime ale Sibillei Aleramo, Orsa minore, note di taccuino e altre ancora (Ursa mică, însemnări din carnet și altele), succes sporit de filmul pe care Michele Placido l-a făcut despre romantismul exaltat al relației dintre poetul solitar și strălucita intelectuală angajată în trezirea conștiinței feministe, care-și abandonase familia pentru a scrie și a trăi liberă. În viața ei amoroasă haotică s-au succedat, între alții, Giovanni Papini, pictorul futurist Boccioni, poetul Salvatore Quasimodo, dar și un dansator de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
pe alocuri mai estompat, dar și agravat pe alte laturi, cum ar fi de pildă dureroasa indigență, continua degradare a condițiilor materiale a marii majorități a scriitorimii noastre ce reprezintă un indenegabil instrument de intimidare și demoralizare. Firul istoric al strălucitei demonstrații a lui Eugen Negrici relevă o continuitate nefastă a mentalității totalitare care ar fi fost de neimaginat să se pulverizeze dintr-odată, să lase un cer senin al aplicării principiilor democratice și al bunelor moravuri. Originile perspectivei comuniste asupra
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
impresia că în alte țări (Franța, Germania, SUA ș.a.) situația este aceeași. Scriitorii importanți sunt cunoscuți acolo și de cei care nu îi citesc. Televiziunea și celelalte mass media au grijă să-i țină în atenția publicului, iar pe debutanții străluciți îi ajută să fie cunoscuți de la prima carte. Este și o rațiune a comerțului în această treabă. La noi apar foarte multe cărți, foarte multe nume noi, se fac lansări după care se lasă o tăcere absolută, apoi ciclul aparițiilor
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13609_a_14934]
-
Între timp editase, cu sacrificii, revista „Din trecutul nostru” (Chișinău, 1933-1939). Apreciat de profesorul Iorga, va fi chemat de acesta la Institutul pentru studiul istoriei universale și va deveni membru în societăți științifice străine. Tînărului i se deschidea o carieră strălucită, datorită puterii sale neobișnuite de muncă și inteligenței. Dar, odată cu venirea comuniștilor la putere, acest drum se închide: „Acum se întețesc epurările și tot sinistrul lanț de persecuții pentru cei care nu s-au grăbit să se vîndă. Neavînd din
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
patriotism G. Călinescu îl definește nu atât în demersuri teoretice, cât în afirmarea unei mari încrederi în literatura română, despre care vorbește cu efectivă mândrie. După ce desenează harta poporului român, a României Mari, prin creatorii ei cei mai semnificativi, unii, strălucite spirite tutelare ale nației, el încheie Prefața citată cu admirabila frază: "Și după toate, după o prea lungă desconsiderare de noi înșine, e timpul de a striga cu mândrie, împreună cu Miron Costin: «Nasc și în Moldova oameni»" Reluând mai târziu
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
ruptul capului. Revenind la tema cărții, rămânem cu ideile capitale despre națiune, vechime, tradiție, specific din Istoria literaturii române, despre psihicul și mentalitatea românului din alte câteva articole antebelice, conferințe și fragmente de monografie, unde sunt ilustrate adesea în mod strălucit. Restul cred că e mai bine să fie uitat, înmormântat în presa și antologiile prea generoase ale epocii trecute, firește, cu excepția ediției critice.
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
fascinantă a constituirii și afirmării în arenă publică și culturală a unei elite culturale. Vorbind despre ea, vorbeam, implicit, despre idei care scurticircuiteaza o epocă, despre izvoarele întrucîtva misterioase ale emulației, despre limitele și adîncimile prieteniei, despre gloria unor cariere strălucite și caracterul lor condiționat istoric, efemer. Tangenta romanesca e vizibilă. Cochet-impresionist, autorul își autoapreciază "exercițiul de meditație asupra "hasdeenilor precum unul ce vorbește "nu doar despre cîștigurile și eșecurile unei aventuri exegetice, ci și despre prietenia și afecțiunea pe care
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
a prins totuși în România, la inițiativa lui Adrian Păunescu. Dacă nu mă înșel, la Roșiori de Vede s-a botezat prima școală cu numele poetului. Apoi a venit povestea cu stadioanele (Gheorghe Hagi și Dumitru Sechelariu). Cu așa exemple strălucite n-a trecut mult și a apărut și inițiativa sătenilor care au dorit o stradă cu numele Ion Iliescu. Nu vreau să discut aici meritele literare ale lui Adrian Păunescu. Ele există. Dar ostentația cu care el marșează în aceste
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
articolele, intrai în altă categorie, așa că nu-ți pierdeai vremea, ca majoritatea prietenilor tăi cu tot felul de chestii frivole cum ar fi fetele de vîrsta ta. De-ai mai putea-o face astăzi... Atunci toată lumea îți prevestea un viitor strălucit și te asigura că împlinirea lui nu e decît o chestiune de timp. Așa este și astăzi, doar că e o chestiune de timp ce trebuie dat înapoi. Ceea ce nu se prea poate. Cel puțin deocamdată. Miles a ajuns la
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
Blaga. Sau, tot așa, ce relație caldă, filială, senină, are cu Dumnezeu. D.P.: Și asta, bineînțeles, te-a impresionat... M.P.: Da, m-a emoționat. D.P.: Te-a și influențat? M.P.: Ar fi fost bine să mă influențeze Caragiale, cea mai strălucită inteligență pe care a dat-o vreodată cultura română. El avea un spirit dialectic excepțional, era recunoscut de Dimitrie Gusti și de alții ca dialectician genial, era un spirit etern socratic. Dar nu cred că eu sînt o materie destul de
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
destui: ne-ar umple tot spațiul. Ei merită un amplu articol separat în corpul revistei. l Traducătorii, cum spuneam, sînt grav nedreptățiți. De la un timp însă, în ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC, Elisabeta Lăsconi publică număr de număr convorbiri cu reprezentanți străluciți ai acestei categorii de scriitori altruiști, care spun în esență adevăruri asemănătoare despre munca lor. Iată, de exemplu, ce spune în nr. 670 Irina Mavrodin: "Simt traducerea ca pe un exercițiu de creație, dar și ca pe un exercițiu de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
cuvinte încrucișate sau probleme insolubile de șah? (...) Totuși, cînd a venit - pentru că toate vin - momentul să o iau înspre acolo ca să intru în vestitul sanatoriu, nu mi s-a prezentat prea iute ocazia de a-mi arăta plin de fală strălucitele mele abilități lingvistice: totul era atît de bine organizat, că n-a fost chip. La coborîrea din avion am și fost băgat printre alte cîteva persoane de origini și aspecte varii, la fel de răbdătoare, cu siguranță, ca și mine, și grupul
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
și abia atunci, extrem de politicoasă și hotărîtă, m-a salutat în limba ei, ca să mă întrebe apoi dacă mă simțeam bine, dacă aveam nevoie de ceva... Bineînțeles că eu m-am bucurat că pot în sfîrșit să mă fălesc cu strălucitele mele abilități lingvistice. Am avut o conversație domoală și pașnică de-a lungul căreia a scos de la mine cam tot în ce mă privește. Mi-a spus, cînd i-am pus întrebări concrete, că domnul director, Dr. Gefilte Fish, superviza
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
dirijor Christian Thielemann, personalitate putenică, considerată a fi portdrapelul unui anume specific național german în arta dirijorală a zilelor noastre. Rolul de cardinală importanță, Siegfried, a fost încredințat de această dată tenorului american Stephen Gould. Este un debut cu totul strălucit. Am putut să o constat pe parcursul transmisiilor, vocea este pe cât de robustă, pe atât de maleabilă. Este un glas cu prețioase accente baritonale. Este un artist care a acoperit la nivel de excelență aspectele atât de complexe ale rolului, gama
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
România (am socotit, luîndu-ne după interdicție, că dl B. îl citea cînd era la primară), dar "cînd toată lumea s-a molipsit de cioranită (adică după 1989, presupunem - Cronicar), eu m-am vindecat ș...ț Cioran e una dintre cele mai strălucite împliniri ale ratării în formulă literară și filosofică. N-a avut niciodată o meserie, o profesie, o disciplină în care să exceleze, decît poate aceea de cititor". Se putea și mai rău, să rateze chiar și șansa de a citi
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]