7,161 matches
-
fotolii scaune canapele/ aud niște sunete/ sunt eu cânt eu niște sunete" etc.). Poetul vorbește, din când în când de boală și suferință ("pungile de sub ochi în care se ascunde/ toată boala mea mizerabilă"), de tânjiri nelămurite amintind vag de strămoșii simboliști cu pensionatele și spitalele lor populate de făpturi exsangue, fragile și vulnerabile, - numai că toată recuzita acelor repere de istorie literară a dispărut, ambianța e alta, a amintitei camere sau a curții de bloc, a încăperii de café-internet în
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
facă praf/ la prima împiedicare"... Tocmai acest sentiment ambiguu care asociază osmotic reveria comuniunii și angoasa însingurării și a fragilității ființei în lumea tuturor aparentelor conexiuni "globale" face atașantă poezia "săracă" a tânărului Andrei Peniuc. O poezie nu lipsită de "strămoși", dar foarte apropiată de "pulsul epocii" noastre, mai scăzut și mai slab, supus însă unor periculoase pusee de tensiune, abia supravegheate. Numele acestui autor de elegii minimaliste, trebuie, în orice caz, reținut și urmărit în continuare.
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
începe din primele secole de după Christos (autor tot dl Diaconescu). Din SUA și din Italia sosesc periodic, ca niște păsări călătoare întoarse de la hibernat, unii falși specialiști în istoria noastră care ne învață, în cadrul unor simpozioane costisitoare, că noi sîntem strămoșii Romei (da, ați citit bine, nu urmașii, cum zicea poetul, ci strămoșii), că din dacă se trage latina (și Petru Maior avea credința că pe meleagurile noastre s-a vorbit o limbă care era "mama celei latinești", dar asta se
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
și din Italia sosesc periodic, ca niște păsări călătoare întoarse de la hibernat, unii falși specialiști în istoria noastră care ne învață, în cadrul unor simpozioane costisitoare, că noi sîntem strămoșii Romei (da, ați citit bine, nu urmașii, cum zicea poetul, ci strămoșii), că din dacă se trage latina (și Petru Maior avea credința că pe meleagurile noastre s-a vorbit o limbă care era "mama celei latinești", dar asta se întîmpla cu două secole în urmă, cînd lingviștii nu știau ce știu
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
titlu o înțelegere plină de duioșie. Cartea trăsnită la care se referă este Noi nu sîntem urmașii Romei a unui medic român stabilit la New York, dl Napoleon Săvescu, și care finanțează de ani buni simpozioane consacrate tezei că daco-tracii sînt strămoșii romanilor, așadar nu noi, românii, ne tragem de la Rîm, cum credea naivul Grigore Ureche, ci romanii se trag din noi. Dl Săvescu are bani, dar nici o competență istorică ori lingvistică. Nu se poate polemiza cu d-sa. Așa că dl Codreanu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
altarului: episcopi, preoți, diaconi, citeți; funcționari de stat, negustori, Țărani, bărbați și femei. Ei au pătimit mai ales în cetățile (orașele) de pe malul drept al Dunării, în provinciile Pannonia Inferior, Moesia Superior, Dacia Ripensis, Moesia Inferior, în care locuiau daco-romani, strămoșii noștri”<footnote Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Sfinți daco-romani și români, Editura Trinitas, Iași, 1994, p. 26. footnote>. Acest fapt ne reamintește nouă, românilor, că provenim dintr-o viță creștină nobilă care a crescut fiind udată cu sânge de martiri
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
vicleniei dracilor, ci ne este de folos și când Stăpânul nostru obștesc se mânie pe noi pentru mulțimea păcatelor noastre. Atunci, punând înainte trupurile sfinților, vom putea iute să-L facem milostiv spre orașul nostru. Dacă oameni vestiți, pe vremea strămoșilor noștri, au fost mângâiați de Dumnezeu când au pus înainte numele unor sfinți bărbați, când au alergat la numele lui Avraam, Isaac și Iacov, și au dobândit mare folos din pomenirea acestor nume, cu mult mai mult noi vom putea
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
mai scumpe decât pietrele prețioase! Ce nu pot bogăția și aurul, aceea pot moaștele mucenicilor. Aurul n-a alungat niciodată boala, nici n-a pus pe fugă moartea! Dar oasele mucenicilor au făcut și una, și alta. Unele, pe vremea strămoșilor noștri, altele, chiar pe vremea noastră. Și acestea știm să le filosofăm nu numai noi, ci știau să le filosofeze bine și drepții de dinainte de venirea lui Hristos. Când au ieșit toți iudeii din Egipt, unii au luat aur, alții
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
automobile în nervos trafic? Traversând în grabă pe acea parte a bulevardului unde nu staționează mașini, pierdut în puhoiul de pietoni ce dau semne a fi fugăriți din urmă, omul secolului XXI gustă odihna nu la umbra nucului bătrân, precum strămoșii, ci la televizor, unde i se fac profeții. El are de ales între versiuni catastrofice, care-l determină să mulțumească Proniei că nu s-a născut mai târziu sau doar între dezastrele zilei, servite fierbinți. Dacă are opinii politice, hotărârea
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
a Sfintei Parascheva arată că sfințenia ridică din neamul său pe omul ce s-a asemănat cu Dumnezeu, făcându-l lumină de iubire și apropiere între toți cei care mărturisesc și viază întru aceeași credință. Mărturie despre cinstirea adusă de strămoșii noștri Sfintei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hramul Cuvioasa Parascheva nu numai în Moldova, dar și în Transilvania și în Țara Românească. Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit pe pământ în prima jumătate a veacului al XI-lea. Prima învățătură în
Sfânta Parascheva cea mult folositoare. Impactul şi influenţa Ei în viaţa cea evlavioasă a creştinului contemporan… [Corola-blog/BlogPost/94311_a_95603]
-
lumii, inclusiv cea indiană care promovează credința în metempsihoză, în migrarea eternă a sufletelor până la desăvârșire, după ce suferise ca un orfan de dumnezeu considerându-se “Bolnav în al meu suflet”, se întoarce la matca credinței practicată de părinții, moșii și strămoșii săi. Pentru că este mai puțin cunoscut, transcriu poemul: Bolnav în al meu suflet, în inimă bolnav, Cu mintea depravată și geniul trândav, Închin a mea viață la scârbă și-ntristare și-mi târâi printre anii-mi nefasta arătare, Prea slab
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
artelor, însă în această istorie lungă tendința a fost, indiferent de natura regimului politic, aceea de a lăsa o oarecare autonomie instituției care se ocupa de viața religioasă. Vreau doar să aduc în discuție exemplul Casei Bisericii, un fel de strămoș al Secretariatului de Stat pentru Culte, o instituție relativ efemeră creată în anul 1902 și desființată imediat după primul Război Mondial. Prin Casa Bisericii, guvernele respective au încercat să protejeze viața religioasă, scoțând-o de sub autoritatea unui așa-zis domeniu
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
-nchizi în priviri Sub gratii de ore subțiri, Sub bârne de ani trecători Ca melancolicii sori, Să poți să mă vezi Cum hohotesc în amiezi Ca o grădină podidită de muguri, Să te-ntristezi, să te bucuri... 1980 ARMURĂ Un strămoș fără somn Rătăcește prin mine? Cine-l închide veșnic în vis, Străjer milenarelor mele ruine? Oare sufletul lui E bufnița ce-mi cântă pe casă? Mă ascund uneori în statui, Sub pielea de marmură groasă, Dar și de acolo aud
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
născut după Slavomir Gvozdenovici. Ar mai fi o șansă în nișa poetelor slave. Dar ajunsă în Sala de festivități am putut observa că între Țvetaeva și Szymborska nu e niciun scaun liber. Motiv pentru care, sfătuindu-mă cu mai toți strămoșii, am decis - odată pentru totdeauna - să nu particip la concurs! Imediat s-a găsit cine să-mi dea Marele premiu pentru neparticipare. Și-au început să curgă și alte premii. Coronițe. Ordine și distincții. Și așa mai departe. În secunda
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
lui Dumnezeu în calendare. 8. Dar nu se va-ntâmpla asta, pentru că Iisus le-a trimis făină pentru pâinici și ulei mătăsos, bomboane colorate pentru cei mici și pânze de cort. Vor mângâia o vreme pietrele, cu zeii închiși din strămoși în sângele lor, cum stă numele meu în memoria ei, și se vor întoarce să bea lapte de cocos, dezamăgiți că în seara asta nu au primit dezlegare să mă ridice în slava de unde privește Iisus; 9. (...abia scăpată, pe
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
Hollywood în locul sfinților din icoane și de pe pereți, Trabantul în care Jimmy a locuit non-stop 497 de zile, record mondial, Muzeul Jucătorilor de Table, tomberonul poetului Dudu, acoperișul blocului pe care făcea plajă Mimi cînd era mică, subsolul în care strămoșii noștri jucau vrăjitroaca și făceau sacrificii rituale de șobolani, cîini și pisici, cea mai veche conductă spartă și nereparată din lume, care curge continuu de 35 de ani, expoziția permanentă „Dactăr Nicu & His Skyzoid Band. Din precambrian pînă astăzi". Ce
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
apelor învolburate la gheața Mării Baltice, Până pe stâncile Mării Sărate, insulele omenirii sarmatice, Până la Mikene, Troia și Frigia Prin Exilele Veacurilor ți-ai pus pe toate Piscurile-Cogaione efigia. De la Râpii Cei Pioși până la neamul Carpilor îți flutură steagul hlamidei pese moși, strămoși. La mesele Cinelor Tale ne ștergem buzele de sfânta grăsime a crapilor Cei pescuiți de Apostolii Tăi nepofticoși Brațul drept ridicându-se la subsoară dezvelit de pânza blândei cămăși. Când vine Curierul de finele anului Crește frunza, cade frunza, De la
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
așa tuciuriu de ciricliu. Dacă te uiți bine și la poză, cea de la nouăsprezece ani, și tot vezi că era cam afro, cel puțin după coafură: cu părul ăla ca o claie abandonată, des, parcă prea des: he-hei, din ce strămoși îl avea el așa, hait? Și la față, daaa, la față, soro, era cam sumbru, parcă prea sombru, zimbru sombru și rebel. Avea față de lustragiu: parcă-l și vezi, cu peria într-o mînă - și crema într-alta. Undeva, la
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
cu țuici vechi sau cu melasă; Balaurii se tîrguiesc întruna Pentru un solz mai aurit, vreun ochi de sticlă Ce bagă spaima-n orice furnică, Umbrele de purtat cînd bate luna Prea tare, să-i ferească de blesteme Din moși strămoși purtate ca povoară, Căci au tînjit să fure-odinioară, Dintr-un castel cu steaguri și cu steme, Chiar pe prințesa goală din crivatul În care dînsa-și aștepta bărbatul, Cu coapsele deschise de cu vreme. Și-apar pitici cu găuri în scufie
Pădurile sînt pline de dughene... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7472_a_8797]
-
de attaché d'administration la Ministčre de la Défense! Trei ani mai târziu, ea s-a decis să-i vorbească marelui său chef despre interesantul și prăpăditul ei soț, aflat în pragul unei depresiuni nervoase. Acest puternic inginer-general (printre ai cărui strămoși se număra și romanciera George Sand!) a fost zguduit de situația unui scriitor în exil, etc., și mi-a găsit pe loc un post la serviciul pedagogic de la Muzeul Aerului și al Spațiului de la Le Bourget! Doresc să subliniez omenia
Scrisoare lui Șerban Foarță by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/7760_a_9085]
-
riguroasă, în literatură lucrurile sunt mai limpezi. Dintre vârstele emblematice, vârsta lui Matusalem și cea a lui Isus au semnificația cea mai adâncă. Dacă noi, cei de la începutul secolului 21, am fi trăit la fel de mult ca primii oameni din neamul strămoșului Adam, am fi avut ocazia să fim contemporani cu construirea domului din San Marco și a catedralei din Pisa (1063), cu matematicianul și poetul persan Omar Khayyam (1045-1122), am fi putut vedea cum se pune piatra de temelie la Turnul
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
unde va fi pusă masa, la pomană. Vin și dau iama în căpița de fân de anul trecut, din ogradă, în care se impregnează toți porii odată. Vin și urlă că - să vă intre bine în cap, noi vă suntem strămoșii... Cine? Ei: adică Roza, femeie singură, și trei bărbați de diferite vârste, "cu stea în frunte", în căutarea plăcerii, cu apa șiroind din caverne, tocmai scăpați din împărăția Celui de-al Treilea Elixir (ca la nebuni)... Cu toții sunt gata
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
Nici o religie nu poate fi tolerantă." Antisemit fățiș, pretins emul al lui Nietzsche, Roland este o minte prea înfierbântată, spre deosebire de Capesius, care e o minte rece. El explică nazismul ca "un fel de religie", anume religia germană, a cultului morților, strămoșilor, a rasei pure, diferită de cea evreiască, așteptând întoarcerea... Führerului. Vocile unchiului și nepotului ajung pentru o dată chiar să se identifice. Mărturiile unchiului Roland Albert sunt și ele înregistrate pe bandă magnetică de același narator din romanul anterior (Zile acasă
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
nemijlocite. Pentru că uciderea propriu-zisă a animalului, acolo, în bîrlogul său, nu mai reprezenta decît o pură formalitate din moment ce el fusese vînat în realitatea înaltă a esenței sale. Putem privi în multe feluri acest sistem de reprezentări și de reacții al strămoșului nostru imemorial. Sîntem cuceriți de marea lui artă și sensibilitate, așa cum au fost ele conservate în cîteva peșteri europene și africane, putem zîmbi cu oarecare condescendență sau ne putem cutremura în fața măreției acestui mesaj spiritual. Însă nici prin gînd nu
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
telefonează, îi felicită cu glas sugrumat de emoție, le urează viață lungă și să o țină tot așa, fiindcă sunt cei mai buni... Și au dreptate: prezentatorii emisiunii execută conștiincioși, chiar cu un fel de evlavie inocentă zicerea celebrului nostru strămoș Horațiu care le-a dat dezlegare (spunând sau scriind - nu contează): Age, libertate decembri... utere, iar ei, și mai ales cele trei grațioase prezentatoare, profită cu hărnicie și dezinvoltură deplină de această libertate. Astfel: după sărbători are loc desfințatu’ bradului
Ne-trezirea (bruscă) la... „realitatea TV” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13177_a_14502]