86 matches
-
mare după chipul și asemănarea Sfintei Sale; Dumnezeu a văzut că nu este bine să steie omul singur pe Pământ și l-a adormit pe strămoșul nostru Adam, i-a luat o coastă din stânga sa și a zidit-o pe strămoașa noastră Eva. Când Adam s-a trezit din somn, a văzut- o pe Eva lângă el, s-a înspăimântat și a strigat la Dumnezeu. - Ce este asta, Doamne ? iar Dumenezeu i-a răspuns: - “Nu te înspăimânta, Adame, că aiasta este
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
1 leu (la Iași) din centru până pe tăpșanul din capătul Copoului strada încă nu exista, s-a tăiat abia în 1851, era doar un câmp verde, repede colbăit de întrecerea atelajelor vijelioase. Se vede că acele curse de calești sunt strămoașele competițiilor bolizilor de azi. Organizatoarea cavalcadelor era Natalia Șuțu, iar cel mai frumos (și faimos) echipaj aparținea colonelului de cavalerie Vârnav (1870). A te afla în trăsura mânată de un birjar vestit era un însemn al bunăstării clientului. Scapetele Mișa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
altele, crucea gamata. Pentru a explica eventuala lor funcțiune religioasă, F. Hancar a amintit că anumite triburi de vânători din Asia septentrională fabrică mici sculpturi antropomorfe din lemn, numite dzuli. În triburile în care dzuli sunt feminini, acești "idoli" reprezintă strămoașa mitică din care se presupune că au descins toți membrii tribului: ei protejează familiile și locuințele, și la întoarcerea din marile vânători li se prezintă ofrande de arpacaș și de grăsime. Și mai semnificativă este descoperirea făcută de M. M.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cosmogonic propriu-zis, dar câteva aluzii ne permit să reconstituim momentele decisive ale creației, așa cum o concepeau sumerienii. Zeița Nammu (al cărei nume este scris prin pictograma desemnând "Marea primordială") este prezentată ca "mama care a zămislit Cerul și Pământul" și "strămoașa care a născut pe toți zeii". Tema Apelor Primordiale, imaginate ca o totalitate în același timp cosmică și divină, este destul de des întâlnită în cosmogoniile arhaice. Și în acest caz masa acvatică este identificată cu Mama originară care a născut
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
re-creându-mă“ și, În caz de „atac la persoană“ din partea altor băieți mai corpolenți (eu eram poreclit Macaroana, fiind lung, stângaci și slab ca un țâr), vigilenta bunică Își scotea papucul și, de la etajul șase, striga pe un ton demn de strămoașa ei Hecuba: „Lăsați copilu’, nu vă atingeți de el, că arunc cu papucu’ În voi!“. Pe părinți Îi respectam și Îi iubeam, dar bunica era favorita mea. Pe ea am avut-o la inimă. Venea des la București de la Galați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
blestematului de Adlabrecht, de acolo de sus din fortăreața diavolului, Dumnezeu și Înălțimea Voastră să mă ierte pentru neas cultarea mea și pentru că vorbesc astfel. Cei prezenți ciuliră urechile și bătrânul continuă: — Bunicul meu a fost slujitor al lui Mathilde, strămoașa lui Adalbrecht, la fel de câinoasă și fără inimă ca și el. Toți oamenii din această vale Își amintesc cu groază de fărădelegile ei, ca atunci când a pus să-i pardosească drumul până la biserică cu pâini, ca să nu-și murdărească picioarele. și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dezvoltarea armelor vor modifica paradigma navală a secolelor al XVI-lea-al XIX-lea și practicile piraterești. Goeletele, bricurile, fregatele și marile clippere de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea nu vor mai arăta ca strămoașele lor cu vele pe catarge, chiar dacă acestea rămân multă vreme ca propulsoare suplimentare, cu ajutorul vântului. În construc ția corpului navelor începe să se folosească fierul ; cabinele devin niște blocuri compacte, paralelipipedice, montate pe punte, din care se ivește, adesea, câte
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
dezvoltarea armelor vor modifica paradigma navală a secolelor al XVI-lea-al XIX-lea și practicile piraterești. Goeletele, bricurile, fregatele și marile clippere de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea nu vor mai arăta ca strămoașele lor cu vele pe catarge, chiar dacă acestea rămân multă vreme ca propulsoare suplimentare, cu ajutorul vântului. În construc ția corpului navelor începe să se folosească fierul ; cabinele devin niște blocuri compacte, paralelipipedice, montate pe punte, din care se ivește, adesea, câte
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
am enunțat deja în introducere. Mai întâi, făceam referință la impedimentul metodologic, anume la transpunerea rigidă a conceptului de clivaj, al cărui înțeles fusese raportat de către autori la un spațiu geografic bine delimitat, care excludea principatele Valahiei și ale Moldovei, strămoașele României moderne. a) Originea efectivă a hărții conceptuale datează din anul 1967, când a fost publicată culegerea de articole Party Systems and Voter Alignments: Cross-National Perspective de către Rokkan și Lipset.7 Într-o perspectivă istorică, cei doi autori încearcă să
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
din 1958, apărută la Editura Științifică - Tacit, făcând elogiul socrului său destinat să fie consul al Britaniei, dă o descriere teritoriului Angliei de astăzi, conferind țării lui Shakespeare actul de identitate suprem, din partea celui mai mare istoric al lumii. Pentru strămoașa noastră Dacia traiana , din păcate, nu există o mărturie de o asemenea anvergură. Ca și cum Clio, respectiva, sfătuită de vreun zeu ursuz, venindu-ne rândul, și-ar fi întors capul în altă parte... În capitolul X, avem un fragment din descrierea
Descrierea Angliei (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12623_a_13948]
-
valorii, ci mai ales sub imperiul alianțelor oportune. S-ar prea putea că fenomenul să se repete și azi și că noile ăscoliă postmoderniste să nu observe că au în Ilie Purcaru un precursor strălucit și în bunica Beps o strămoașa adesea mult mai tanara și mai ăvieă decat nepoții și strănepoții ce-i calcă pe urme." * În pagina 12, e publicată o parte a unui interviu în serial cu Petru Dumitriu. (În paranteză fie spus, românul acestuia Vîrstă de aur
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
de viață adevărată. Știu, în teorie, ce au de făcut, și ce să le ceară celorlalți, dar socoteala de acasă... Ioana refuză mai multe concretizări ale destinului de viitoare soție, tocmai fiindcă n-au nimic excepțional, cum avea gestul unei strămoașe îndepărtate, care ceruse în căsătorie un haiduc condamnat la moarte. A fost noblețe adevărată sau doar excentricitate, dorință de a șoca o societate patriarhală, fiindcă ei îi dădea mâna, iar lui tocmai i se înfundase? Nu știm. Fapt este că
Suflete încăpățânate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3791_a_5116]
-
vigoare iubirii. Uneori era trandafirie, Sensible, complet trandafirie, din cap până în picioare, goală și mai mult decât goală, pentru că se împodobise pentru mine, numai pentru mine, în urletul mistralului sau în țipetele soarelui, acolo, în La Coste, pe pământurile Laurei, strămoașa mea, la o zi de mers călare de la Avignon... Vă vorbesc de vremuri de mult apuse. Anii s-au adunat în jurul meu, gregari și cruzi ca o turmă de vite care, pentru a se adăpa, seacă o băltoacă și apoi
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
cum ai fi dat orzul pe gâște... Idee mai veche bazată pe un fenomen din ce în ce mai accelerat: vulgarizarea extremă a limbii noastre... Este o exagerare, desigur, spuneam, să dai limbii noastre vorbite de azi atributul istoric pe care latina poporană - vulgata -, strămoașa, îl avu până târziu, în evul mediu european. Răul, oricum ar fi, se întinde. Ca și cum, o dată cu eliberarea, un viciu obștesc, multă vreme ocultat, împiedicat să se manifeste cum trebuie, găsi brusc, în fine, mediul prielnic, bulionul microbian necesar dezvoltării. Șaișpe
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
ființă reală - proiectată însă în mitologie prin nume ori prin vîrstă: "a moștenit harul de la mătușa să Frunsoleana, care a trăit 126 de ani"; "nepoata celebrei Omida" etc. Se constată în genere o ruptură onomastica la schimbul de generatii: numele strămoașelor sînt, statistic, mult mai ciudate decît cele ale moștenitoarelor; o demonstrează, de pildă, "Atena - fiica clarvăzătoarei Cîmpina". și desemnarea specializării face parte din protocolul de captare a interesului; deși serviciile oferite (o listă destul de lungă) sînt cam aceleași, termenul profesiei
Anunturi magice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18153_a_19478]
-
etnic negativ al țiganului; în plus, e concurat de tipul folcloric - tradițional și național - al babei vrăjitoare. E semnificativ că anunțurile nu invocă identitatea etnică țigăneasca; o sugerează cel mult, prin cele cîteva nume mai stranii ale vrăjitoarelor sau ale strămoașelor acestora, sau prin fotografii. Spre deosebire de text, fotografia - acolo unde apare - se bazează tocmai pe conformitatea cu prototipul vrăjitoarei țigănci, în varianta autohtonă (cu băsma, uneori chiar în costum popular). Oricum, afirmate explicit sînt alte identități etnice: maghiară - doamna Dafina din
Anunturi magice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18153_a_19478]
-
de-i mai ocult, Este un delict și condamnat e; Dar cuvântul vine din”adult”, Garanție de maturitate. Păcatul preacurviei Deși știu că-i o greșeală, Am o îndoială grea: Care-i limita normală Și de unde-ncepe „prea”. Ipoteza că strămoașa Eva ar fi fost de viță dacă Și dacă Eva e din daca spiță, Eu nu-mi pot explica anomalia: De unde-a procurat frunza de viță, Că Burebista defrișase via. Prostituția „Cea mai veche meserie” Prostituția― oricine știe ― Chiar când
CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA by CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83927_a_85252]
-
dat seama că ele tindeau să clădească o construcție anume, că erau niște cărămizi care trebuia să fie potrivite întrțun anume fel și fixate între ele cu un liant. Așa a apărut mortarul Amintirițlor prefăcute și tencuiala alcătuită din povestea Strămoașei ce se naște bătrână și întinerește pe măsură ce se apropie de moarte. Nu mi sțau părut a fi numai niște artificii, trucuri, găselnițe prozastice: mă convingeau că zugrăvisem o mică lume pe care nțo explorasem îndeajuns și care încă se cerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Devalorizarea istoriei de acum merge mână în mână cu revalorizarea „timpului de apoi”. În plus, multe „motive” provin din textele profetice: Ziua Domnului, noua creație, viziunile alegorice interpretate de către un înger (Zaharia 9-14; Isaia 65,17; Amos 5,18 etc.). „Strămoașa” genului este, incontestabil, Cartea lui Daniel, din care și Apocalipsa lui Ioan se va înfrupta copios. Cartea lui Daniel a fost redactată în două etape, prima parte (cap. 1-7) în jurul anului 330 î.Hr., a doua în timpul persecuției lui Antiochos al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că e doar un eșafodaj temporar pe care Îl putem demonta acum că Mesia se află deja la ușă. Și unii și ceilalți se pișă pe „Să nu ucizi“, pentru că există lucruri mai importante, ca interzicerea autopsiilor sau descoperirea mormântului strămoașei noastre Izabela. —Fimucika, suspină tatăl său, ai milă de mine. Sunt un evreu bătrân. Nu mai am treabă cu toate misterele astea. Poate că sunt un anacronism - cine știe, dragul meu? Propriul meu fiu e ca un golem care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a mai fost la fel ca oricare altă noapte. și nu va mai fi niciodată alta, la fel, pentru că a fost prima noapte când m-am întâlnit cu Maria - Maica Domnului și a noastră a tuturor. Unii spun că este strămoașa noastră , alții spun că este numai Maica Domnului. Eu vă spun că este MAMA noastră, a tuturor, că la ea, ca la orice mamă, alergăm când avem nevoie de ea, sau când ne aducem aminte de ea. și nu e
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
odinioară și neamul nostru, când era nepotolit dărâmător de corifei, pe care, la îndemnul viclean al străinilor din cele patru vânturi, îi năruia în blasfematorie uitare. Apoi, tânăra furnică îi ceru să ia aminte la Istorisirea despre Piatra azurie: Cică strămoașele noastre găsiseră departe, pe un munte uriaș, o Piatră azurie, limpede și luminoasă, precum e primăvara Cerul cel de neatins. Mult s-au trudit ele ca, la porunca Reginei, să care Piatra aceea până în Cetatea noastră. Văzând-o adusă, Vrăjitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
deși nu-l întâlnește niciodată, ea fiind atât de matinală, în timp ce Zmeul doarme foarte târziu dimineața și nu iese din casă înainte de amiază, după care revine doar la asfințit pentru o partidă de șah cu Priculiciul. Zâna Zorilor, Eos după strămoașa sa elină, iese în fiecare dimineață înainte de arătarea soarelui, doar ce se crapă de ziuă, cu o crenguță de liliac sau de alte plante mirositoare. Oricine e atins de crenguța ei, se spune că întinerește cu un an. Condiția este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și, când îi venise sorocul, cea de-a doua scâncise ca o copilă, sfâșiată în pântec de gemeni nerăbdători: „Mamă, te rog, ajută-mă, să nu mor!...“. Ghazal se-ntreba despre toate astea, dacă le trăia respirându-le din zvonul strămoașelor, din vocile stirpei. De aceea tăcea când vreun avocat mai zelos al Organizației îi spunea, după ce se cunoșteau în barou: „Cred că pricepeți ca nimeni alta drepturile femeii occidentale, care ar putea fi aceleași și în Iran...“. Într-un fel
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai câine / de pază / și de iubire și o proclamă zeiță / a iubirii / iță. Alteori, spre mit se poate pleca dinspre faptul mărunt, cotidian: de exemplu, o Ană - alt liant, între culturi, între suflete, între Cer și Pământ, reiterând destinul strămoașei sale, prin zidirea dragostei -, măritată într-o țară străină / în Oceania undeva / pe unde / se tăinuise probabil și Gauguin, se teme că soțul, pe care l-a învățat românește, după moartea ei nu va mai avea cu cine-i vorbi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]