70 matches
-
și cu o artă recunoscute, ca urmare a cristalizării artistice geniale a unei întregi experiențe istorice și de suflet. Și nu este vorba de o experiență de ieri, de azi, ci de una care coboară în timp pînă în epoca străromâna, cu mult deci înainte de întîiul nostru text scris în românește..." Silind literatura națională să devină un antecedent al limbii române, alegațiunea inflamata și absurdă de mai sus poate fi citită în partea finală a Manualului de literatură română pentru clasa
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
de mai sus poate fi citită în partea finală a Manualului de literatură română pentru clasa a XII-a. Reanimînd cadavrul protocronismului de întristătoare sorginte ceaușista, un capitol de sinteză din carte tratează cu solemnitate înfiorata despre Cultura și literatura străromâna. (Calificativul protocronist figurează expres în manual: În raport cu spiritualitatea occidentală, cei doi autori amintiți au o poziție protocronică, confirmînd perenitatea momentului străromân în planul universalității. (Sic!)"). Ilustrînd de la cap la coadă venerabilul adagiu Finiș coronat opus, cartea nu pare să fi
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
copac, moș, sâmbure, țap), absența unei influențe germanice, superstratul slav cu un fond comun de cuvinte (babă, coasă, nevastă, a plăti, slab). Nu mai insist pe această temă, dat fiind că într-un volum al colecției, intitulat 101 cuvinte protoromâne (străromâne), vor fi prezentați termenii din epoca cea mai veche a limbii române, anterioară separării celor patru dialecte românești. Cuvintele din epocile ulterioare vor fi analizate în volume ca 101 cuvinte uitate sau 101 cuvinte dispărute. O atenție specială se va
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
este prezentat ca o personalitate eclesiastică, socială și culturală, ca autor al unei opere impresionante “prin dimensiune, obiective și rezultate”. Opera istorică se impune prin “proto-românism” trăsătură ce poate să vină de la originea sa “de la margine de țară”. Ideea literară străromână este puțin agreată deocamdată dar cu această temă apar totuși sinteze și studii critice ca În cazul studiului “Primele scrieri patristice În literature noastră” (1984ă o lucrare de peste 500 de pagini În care se menționează autori, opera și influențe În
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
altă localitate. De subliniat că În cronicile și cântecele ruse și ucrainene cuvântul Dunai (Dunăreaă exprimă orice apă curgătoare mare. Harta localizează expansiunea rusă din secolul al XI-lea, și al XII-lea, până la Bug, care o separa de populația străromână a bolohovenilor. Tratatul de istorie a României, editat În 1962 de Petre Constatinescu - Iași și C. Cihodaru, va fi revizuit cât de repede, să nu Încurce mințile studenților. Că limba română conține multe slavonisme nu este relevant pentru o simbioză
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
a lungul timpului în mai multe tabere : origine necu- noscută (Șăineanu ; 105, p. 590 și DEX 1984), origine slavă, origine latină și, în fine, origine tracă (G. Reichenkron, V. Arvinte ș.a. ; cf. 68, p. 147). Susținător inițial al originii autohtone (străromâne) a cuvântului sgrăbunță (104, p. 164), I.I. Russu și-a revizuit ulterior părerea în favoarea soluției latinității termenului (66, p. 241). Revin în domeniul etnologiei, cu speranța că demersul meu în domeniul etimologiei nu se va dovedi gratuit și nu va
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
au născut într-un mediu izolat, în Dacia romană, ci sunt un bun comun al creștinismului latin din răsărit, din grupul de provincii numite Illyricum, ce îngloba și Dacia nord-dunăreană. Bogăția terminologiei creștine românești este o dovadă că locuitorii romanizați (străromânii) din răsărit erau complet creștinați la venirea slavilor. Aceștia n-au avut nici un cuvânt în creștinarea autohtonilor, în schimb, daco-romanii au contribuit la creștinarea slavilor, după așezarea lor în provinciile răsăritene ale Imperiului. Românii au rămas legați de creștinismul răsăritean
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 111-112. 31. Pr. Prof. Dr.Mircea Păcurariu, op. cit., p. 132-134; Ștefan G. Alexe, Sfântul Niceta de Remesiana și ecumenicitatea patristică în sec. IV-V, București, 1969, 141 p.; Ioan G. Coman, Scriitori bisericești din epoca străromână, București, 1979, p. 93-174. 32. N. Zugravu, op. cit., p. 334-336. 33. Ibidem, p. 338-358; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit. p. 101-102. 34. P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii românești, București, Editura Științifică, 1969, p. 96-99. M. Macrea, Răspândirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
danubiți", aceștia fiind acei "fossatensi"-"oameni din sate", adică vechii localnici romanici. În acest fel, după o vreme, cercetarea mai atentă a incidentului "torna, torna fratre", din 579, face să se creadă că este într-adevăr vorba de "limba maternă" (străromână). Această limbă era înțeleasă de locuitori, dar oastea însăși era alcătuită din provinciali romani și lupta se dă dincoace de Haemus, în jurul Dunării.11 Slavii instalați în nordul Dunării, în fosta provincie Dacia, sunt denumiți "daco-slavi", de istorici și filologi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limba română. În ceea ce privește locul, teritoriul romanizat, unde se vorbea latina populară, acesta cuprindea Moesia Superior, Moesia Inferior, Tracia nord-vestică și Dacia. În regiunile moeso-geto-dace a fost localizată "patria" de naștere, leagănul limbii române, împreună cu poporul român, a limbii primare, protosau străromâne, premergătoare despărțirii celor patru dialecte (daco-, megleno-, istro-român și aromân). În ceea ce privește limba "străromână", cele mai tipice trăsături ale limbii române se găsesc în toate dialecteleîn epoca de formare a limbii române, strămoșii noștri nu erau încă despărțiți, exista o comunitate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moesia Superior, Moesia Inferior, Tracia nord-vestică și Dacia. În regiunile moeso-geto-dace a fost localizată "patria" de naștere, leagănul limbii române, împreună cu poporul român, a limbii primare, protosau străromâne, premergătoare despărțirii celor patru dialecte (daco-, megleno-, istro-român și aromân). În ceea ce privește limba "străromână", cele mai tipice trăsături ale limbii române se găsesc în toate dialecteleîn epoca de formare a limbii române, strămoșii noștri nu erau încă despărțiți, exista o comunitate geografică în continuitate a celor ce vorbeau această limbă. În epoca menționată, încă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se găsesc în toate dialecteleîn epoca de formare a limbii române, strămoșii noștri nu erau încă despărțiți, exista o comunitate geografică în continuitate a celor ce vorbeau această limbă. În epoca menționată, încă nedivizată în patru dialecte, dăinuia (exista) limba străromână. Dezvoltarea în același sens a dialectelor (cele patru) presupune o comunitate geografică pentru (a) străromâni, a căror limbă avea deosebiri regionale de grai. După Sextil Pușcariu, locul de formare a limbii române este teritoriul care se întindea între Adriatica și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
români și albanezi, în evul mediu, în dreapta Dunării! Un aspect însemnat este individualitatea limbii române în perioada anterioară influenței slave, așa cum spunea Pușcariu: "faptul că găsim în cele patru dialecte un număr mare de împrumuturi de la slavi ne arată că străromânii au conviețuit cu slavii nu năvălirea slavilor i-a împrăștiat pe români în cele patru grupuri (dialecte)fără însă ca influența limbii slave asupra românei să dateze din timpuri prea îndepărtate". Am avut o conviețuire îndelungată și intimă cu ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și românii, în Revista teologică, VIII, 1914, nr. 7-9, p. 177 și urm. Coman Ioan G., Teologi și teologie în Scythia Minor în sec. IV-VI, în B.O.R., 1978, nr. 7-8, p. 784-796. Idem, Scriitori bisericești din epoca străromână, București, 1979, p. 93-174. Comșa M., Cu privire la caracterul organizării social-economice și politice de pe teritoriul țării noastre în epoca migrațiilor, în SCIV 18, 1967, 3, p. 431-442. Conea I., O problemă veche încă nerezolvată: originea numelui Muntenia, în Probleme de geografie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Jos (400-1400), București, 1976. Idem, Implicații balcanica ale începuturilor Mitropoliei Moldovei, în vol. Românii în istoria universală, III, 1, Iași, 1988, p. 543-566. Toropu O., Oltenia în secolele IV-X în lumina arheologiei și numismaticii, Craiova, 1976. Idem, Romanitatea târzie și străromânii în Dacia Traiană sud-carpatică (sec. IX-XII), Craiova, 1976. Tudor D., Stăpânirea romană în sudul Daciei de la Aurelian la Constantin, București, 1941 (extras din RIR, X, 1940). Idem, Constantin cel Mare și recucerirea Daciei traiane, în RIR, XI, 1941. Tufescu V.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
socotința noastră când domnește în ceruri Iisus Hristos Mântuitorul nostru, Căruia I se cuvine toată slava și împărăția, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor, Amin!”. Pătimirea Sfinților Epictect și Astion, cea mai veche, este singura scriere patristică străromână de la cumpăna secolelor III - IV, care s-a păstrat până în zilele noastre în textul hagiografic din Acta Sanctorum. Ar fi putut exista și Actele martirice sau Pătimirile din 298 de la Durostorum, despre martirizarea sfinților militari sau foști militari: Iuliu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
înțelege contextul patristic al epocii lor. Reținem faptul că, începând cu Pătimirea Sfinților Epictect și Astion, de la cumpăna veacurilor III - IV, cultura provinciei Scythia Minor a cunoscut aproximativ 40 de scrieri, majoritatea datând din veacurile IV - VI. Aceste scrieri patristice străromâne au contribuit la consolidarea creștinismului în spațiul nostru etnic. Spiritualitatea creștină patristică sfințea pe om, dar și pământul părinților și strămoșilor noștri - „Sângele martirilor, vărsat prin violența migratorilor sau persecuțiilor din partea Imperiului, sfințea pământul pe care-l transforma în locaș
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dar și pământul părinților și strămoșilor noștri - „Sângele martirilor, vărsat prin violența migratorilor sau persecuțiilor din partea Imperiului, sfințea pământul pe care-l transforma în locaș de închinare”. Textul Pătimirii Sfinților Epictect și Astion de la Halmyris, alături de celelalte texte patristice străromâne cu același specific sau făcând parte din alt gen istoric - literar, are o importanță deosebită din mai multe puncte de vedere. În primul rând, aceste opere sunt parte integrantă din Istoria Bisericii Ortodoxe Române și totodată din Istoria bisericească universală
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Cassian, Dionisie cel Mic, Ioan Maxențiu etc.), reprezintă începutul unei vieți și lumi noi pe teritoriul locuit astăzi de românii din străvechea Scythie Minor (Dobrogea) și Dacia. Toți acești scriitori apar după retragerea aureliană din 271 - 275 d. Hr.. Populația străromână se afla într-un proces continuu de formare. Există mai multe forme de manifestare a ceea ce putem numi ecumenism regional, și anume: a. O comuniune de credințe diferite și o comuniune de elemente creștine de origine diversă descoperită mai ales
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
poate fi înțeleasă decât prin credință și dragoste. Pentru a realiza această unire divino-umană, Părinții din Scythia Minor, alături de mulți alții, și-au luat asupra lor efortul imens al desăvârșirii duhovnicești. a. Personalitatea patristică a lui Dionisie cel Smerit Etapa străromână a culturii noastre, în geneal, și a teologiei, în special, consemnează ca personalitate marcantă pe Dionisie Exiguul care era un creștin integru, legat total cu statornicie de rânduielile strămoșești”. Acest nume este cunoscut mai ales în studiile istorice de circulație
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]