305 matches
-
unul cu - horribile dictu! - Gigi Becali, pe cel dintâi? Principala explicație este că M. Ivănescu n-a apărut niciodată la televizor. Ori dacă a apărut, probabil că asta se întâmpla într-o emisiune a răposatei „România Cultural”, care a fost strangulată, pentru că, nu-i așa, oricum nu se uitau la ea decât snobii... Înfățișarea grafică a unei publicații își are, firește, importanța în succesul sau eșecul demersului. Dacă nu ești „The New York Review of Books”, adică o instituție care-și permite
Speranța de celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3574_a_4899]
-
maimuțărească toți în fel și chip, ori de cîte ori deschizi gura, urmînd să iei întreg coșmarul de la cap, odată cu primul întîlnit. Nu-nțeleg nimic, îmi spune ofițerul ușor năucit în urma detalierilor mele, deci ai fost sau n-ai fost strangulat acum, asta am vrut să știu, nu, n-am fost, îi răspund, știi situația în care ne aflăm, zice el, voi sau eu, îngaim intrigat, noi, spune el, aș vrea să m-asculți. O gură? Am gafat imprudent cu o
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
d[umi]tale am primit-o cu întârziere. Din capul locului trebuie să-ți spun că vreau din toată inima să te ajut să-ți treci docența cât mai repede. Sunt însă îngrozitor de încărcat, lucruri de editură, obligații care mă strangulează, dar mai ales „comandamente” superioare cu presiuni care mă sufocă. Am mai întârziat cu răspunsul și pentru faptul că speram să-ți comunic ceva precis și pozitiv în legătură cu referatul meu. Însă în ultimul moment, colac peste pupăză, alt „comandament“, după ce
Noi completări la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4191_a_5516]
-
părăsiseră locurile de muncă. Zgomotul marilor întreprinderi încetase. La topitoria laminorului, se întrerupsese furnizarea curentului electric și a gazului metan. Fiecare se grăbea s-ajungă la familie și să plece. Pe străzi, busculadele erau mari și din ce in ce mai dese. Mașinile tamponate strangulau mersul celorlalte. Căutau să se strecoare, să scape cât mai repede din orașul în care trăise ani de zile. Dacă la început cunoscuții ce strigau unii pe alții, încercând să se ajute într-un sens sau altul, acum fiecare se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
prin vis; 22. Aveți dresuri albe și roșii? Excelent. Se apropie mărțisorul, cine nu și-ar dori un șnur confecționat din ciorapi vechi? 23. Vreți să vă sinucideți imediat, dar să nu faceți mizerie în jur? Dați jos dresul și strangulați-vă cu el! 24. Înfășurat elegant în jurul gâtului, dresul poate juca rol de eșarfă; 25. Daca pui în dresuri mălai, obții un dispozitiv ideal pentru frecat călcâiele; 26. Spală-te în urechi folosind dresurile vechi (înfășurate pe chibrituri, pe creioane
La ce mai pot fi folosite dresurile vechi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18936_a_20261]
-
2004 de o vecină care, îngrijorată că nu a mai văzut-o, a chemat Poliția și a pătruns în casa acesteia. Au găsit-o pe un pat, înconjurată de cei trei copii ai săi, care asistaseră la crimă. Victima fusese strangulată cu un batic. Inițial, chiar s-a mers pe ipoteza că s-a sinucis prin spânzurare. Ulterior, când s-a stabilit că e vorba de un omor, S.B. a fost inclus pe lista suspecților. Într-o primă fază, acesta a
Agenda2005-09-05-politia () [Corola-journal/Journalistic/283434_a_284763]
-
a mers la Catedrală pentru a dona două costume pentru sinistrați. Zilnic, chiar dacă nu mai poate ieși la plimbare, își face exercițiile de gimnastică, pedalează pe bicicleta ergonomică, folosește aparatul de vibromasaj, toate pentru circulația sângelui (din cauza bătăilor, coloana este strangulată). Primele fotografii color Fire energică, dl Cosma a fost toată viața un luptător. S-a adaptat situațiilor și a căutat locuri de muncă care să-l ajute să-și întrețină familia. În 1958, anul nașterii primei fiice, a lucrat toată
Agenda2005-19-05-1-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283670_a_284999]
-
mai în final, copii de treabă. De ne-am păstra cuminți copilăria, Plutind aievea-n minți inventive, Cum infantile carnetele de istoria Mică, dar cu mii vibrații emotive! Uităm adesea de's rele sau bune, Scăpătat ades negativul în minte, Strangulat răul din gene făcure, Păstrând ceea ce-i mai cuminte! Far'de minunatul somn al vieții, Mulți ar fi plâns și agonizat, De n-ar mai fi fost visele ceții, În greutăți câți s-au dezarmat?! Iubirea-i înțelepciunea-n viață
ŞTRENGARI COPILĂRIŢI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382598_a_383927]
-
Întrebarea nu era nelalocul ei. De câte ori felul cum s-au petrecut unele fapte nu dezvăluie, oare, și cauzele acestora? Indică o sfâșiere pe ceafă. Poate că a fost atacat pe la spate și a leșinat. Apoi, l-au sufocat. — L-au strangulat? — Nu asta i-a pricinuit moartea, zise poetul, cercetând funia care Îi menținea capul În acea poziție nefirească. Nu era strânsă atât de tare Încât să Îi Împiedice respirația. Și, Într-adevăr, pe gât nu exista decât o ușoară urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dar simt că există acolo un sens care ar putea explica unele lucruri. Ți le reproduc aici: „În R., cînd vrei să faci saltul, plasa socială te prinde În ea și te anihilează. În G. te Înfășoară complet pînă te strangulează.“ „Singura revoluție perfectă este atunci cînd obținînd puterea rămîi cinstit.“ „Acum am Înțeles că lumea trebuie să rămînă În nenorocirea ei pentru ca R. B. să-și poată scrie opera.“ „Am spart toate oglinzile, ecranul televizorului, vazele de cristal, Ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu care ziua modernă invadează aceste alcătuiri fără vîrstă. În stînga e marea. O mare verde compactă, brăzdată de linii Întunecate ca niște muchii ondulatorii - valurile sînt ample În larg - doar la țărm, În cele trei golfuri Înguste, mișcarea se strangulează, apa devine de un verde de cleștar În transparența căreia se distinge stratul argintiu de nisip de la fund. Nicăieri tăcerea nu se aude mai bine decît În acel ritm egal, uniform al mării. Cu șlapii de plajă În mînă, Înaintăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
urechea de el, puteam auzi loviturile copilului și-i puteam simți mișcările somnoroase. În ziua aceea eram, fără îndoială, cel mai fericit om de pe pământ, în mijlocul atâtor oameni care, nu departe, ucideau și mureau, aproape de un asasin fără chip care strangula copile de zece ani. Eram cel mai fericit om. Nu-mi făceam reproșuri în legătură cu asta. Ciudățenia anchetei e că a fost încredințată nimănui și tuturor. Mierck a făcut din ea o tocană. Primarul și-a băgat și el nasul. Jandarmii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
făcuseră cele cinci înghițituri de băutură să aibă vedenii! Și după aceea? Ce e rău în discuția dintre Destinat și micuța floare? O cunoștea. Și ea îl cunoștea pe el. Că-i văzuse în locul în care fetița va fi găsită strangulată în dimineața următoare - ce dovedește asta? Nimic. Nimic sau totul, depinde. Nu mai auzeam nici un zgomot în cameră. Poate că Clămence adormise. Iar în pântecul ei adormise și micuțul. Josăphine își terminase povestea și mă privea. Eu vedeam scena pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
despre flori, asta era pasiunea lui, „cea mai frumoasă dovadă, dacă mai era nevoie de vreuna, a existenței lui Dumnezeu“. Vorbirăm despre flori, în camera aceea, în vreme ce afară erau noaptea și războiul, în vreme ce în jurul nostru, undeva, era un ucigaș care strangulase o fetiță de zece ani, în timp ce undeva, departe de mine, Clămence pierdea sânge în patul nostru, și urla, țipa, fără ca cineva s-o audă sau să-i vină în ajutor. Nu știam că se poate vorbi despre flori. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
târziu“, și se întoarce la celălalt. — Recunoști? — Tot ce vreți..., spune celălalt la fel de calm. — Și micuța? — Eu am omorât-o. Eu. Am văzut-o. Am urmărit-o. Am lovit-o de trei ori în spate cu cuțitul. Ba nu, ai strangulat-o. — Da, e adevărat, am strangulat-o, cu mâinile astea, aveți dreptate, nu aveam cuțit. — Pe malul râului. — Exact. — Și ai aruncat-o în apă. — Da. De ce ai făcut-o? — Pentru că voiam... — Să o violezi? — Da. — Dar n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Recunoști? — Tot ce vreți..., spune celălalt la fel de calm. — Și micuța? — Eu am omorât-o. Eu. Am văzut-o. Am urmărit-o. Am lovit-o de trei ori în spate cu cuțitul. Ba nu, ai strangulat-o. — Da, e adevărat, am strangulat-o, cu mâinile astea, aveți dreptate, nu aveam cuțit. — Pe malul râului. — Exact. — Și ai aruncat-o în apă. — Da. De ce ai făcut-o? — Pentru că voiam... — Să o violezi? — Da. — Dar n-a fost violată. — N-am avut destul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
delicat al lui Belle de jour, în timp ce de pe chipul fetiței dispare zâmbetul și în ochi se naște o mare întrebare, când îmi imaginez această scenă care a avut loc sau care n-a avut loc, îmi spun că Destinat nu strangula un copil, ci o amintire, o suferință, că, dintr-o dată, sub degetele sale se afla fantoma lui Clălis și cea a Lysiei Verhareine, căreia încerca să-i rupă gâtul pentru a scăpa de ea pentru totdeauna, pentru a nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
doua oară, curați ca lacrima, departe de locurile care-i văzuseră murdari. Cel pe care-l căuta Vignot avea un mort pe conștiință sau, mai degrabă, o moartă, pe care o torturase meticulos - în scrisoare erau detaliile - înainte de a o strangula și de-a o viola. Crima avusese loc în luna mai 1916. Și îi trebuiseră trei ani lui Vignot ca să termine ancheta, să adune dovezile, să fie sigur de vinovăția făptașului. Victima se numea Blanche Fen’vech și avea zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ale viticultorilor și, gata să‑și piardă echilibrul, se agață cu labele, disperat și cât poate de bine, de parcă ar fi o pisică, nu un câine care nu‑și poate nici scoate nici retrage ghearele. Câinele presimte că se va strangula dacă‑și pierde echilibrul și cade de pe căruță, iar în ochi i se citește groaza pe care i‑o inspiră cruzimea stăpânilor și a lumii în general, lume care poate fi totuși atât de veselă atunci când alergi sprinten după vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și roșcat. — Ei, haide, o îndemnă Evona. N-o să te mănânce. A avut această ocazie mai devreme. — Bărbatului pe care îl căutăm îi place să lege fetele, i-am zis eu, înclinându-mă înainte în semn de încurajare. Apoi le strangulează și le taie gâtul. — Îmi cer scuze, zise ea după un minut. Îmi este greu. Voiam să uit toată chestia asta, dar Evona zice că au fost omorâte niște școlărițe. Vreau să fiu de ajutor, zău că vreau, dar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Încetați, pentru numele lui Dumnezeu. — Ești nevinovat... Nu mă face să râd! Nevinovăția ta nu valorează nici cât un rahat în canal, Gottfried. Nevinovăția e pentru cetățeni decenți care respectă legea, nu pentru o scursoare ca tine, care încearcă să stranguleze o fată la salonul de masaj. Și acum stai jos și taci din gură. Se legănă pe călcâie un moment și apoi se așeză jos cu greutate: — N-am omorât pe nimeni, bombăni el. Oricum ați vrea să o dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o verifice, dar până acum se pare că e la fel de curată precum degetele unui dentist. Și mai e, desigur, cazierul lui. L-am mai închis o dată pentru un delict sexual - coruperea unei minore. Mai recent, probabil că a încercat să stranguleze o prostituată, pe care mai întâi o convinsese să se lase legată. Așa că ar putea să corespundă profilului psihologic al bărbatului pe care îl căutăm, dar sunt mai multe de „ar putea fi“ decât într-un film regizat de afurisitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
d-sa mai ales o metodă și o tehnică, o știință intransmisibilă, dureros asimilată. Faza "modului interior" nu este o schimbare de valori interne, cât o revoluționare tehnică. De aceea poezia d-lui Barbu poate fi obscură, uneori veleitară, alteori strangulată în viziuni extrem subiective, fiind o continuă trudă spre cucerirea unei tehnice; niciodată n-o putem învinui de farsă, cum ne îndreptățesc atâtea produse ale unui modernism excesiv, coalizat, în ultimul timp, în reviste de hilar revoluționarism. Intelectualismul poeziei barbiene
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Articolele Autorului Cuvintele ce nu-și ating ale lor ecouri, Sensurile ce nu se răsfrâng în doruri, Inimi respinse de frica c-or să doară, Instigabile.. îngreunând să nu zboare.. Zorul de prea ‘încet’ a strânge mâini Zoriții grăbiți să stranguleze inimi, Nu de a împărtăși dorul între patimi, Ci de-al ‘împărți’ în minime pătrimi.. Când omul pe el singur se mai și minte, Iar dintr-un cuvânt nimic nu mai simte, Contează prea mult ‘victoriile-i false, Fără ‘profunzimiile
SINGURĂTĂŢI.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367916_a_369245]
-
transportați erau legați cu sfori la mâni și la picioare, dar cu toate acestea au fost acuzați că încercaseră să evadeze în timpul transportului. De asemenea, unii memorialiști au relatat că în epocă s-a afirmat că cei 14 au fost strangulați de jandarmii care-i însoțeau, după care au fost împușcați în spate pentru a se motiva tentativa de evadare. Alte versiuni memorialistice afirmă faptul că cei prezenți în camionul care i-au transportat pe cei 14 deținuți nu erau jandarmi
UN PERSONAJ DE LEGENDĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366877_a_368206]