135 matches
-
decadentă a celor două orașe. În apropiere se găseau și comunități mai mici, cum ar fi liniștitul orășel Stabiae. La prânz, în ziua de 24 august, anul 79, această prosperitate a luat sfârșit, atunci când vârful Vezuviului a explodat, propulsând în stratosferă un nor de cenușă în formă de ciupercă. În următoarele 12 ore, cenușa vulcanică și pucioasa au invadat orașul, obligându-i pe locuitori să fugă speriați. Aproximativ 2.000 de oameni au rămas la Pompey, ascunși în pivnițe sau în
Vezuviu () [Corola-website/Science/303857_a_305186]
-
Titan, arătând că presiunea la suprafață este mai mare decât cea a Pământului, având 1,5 bari. Atmosfera lui Titan este cea mai densă și cea mai bogată în azot din Sistemul Solar în afară de cea a Pământului. Compoziția atmosferică în stratosferă este de 98,4% azot, restul de 1,6% fiind în mare parte metan (1,4%) și hidrogen (0,1-0,2%). Deoarece metanul se condensează în atmosferă la altitudini înalte, abundența sa crește cu scăderea înălțimii, sub tropopauză, la o
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
curenți de aer de joasă altitudine dinspre nord către sud. O asemenea enormă celulă Hadley este posibilă numai pe o lume cu rotație înceată, cum este Titanul. Circulația vântului în celulă de la pol la pol pare să fie centrată pe stratosferă, simulările sugerând posibilitatea unor schimbărilor la fiecare 12 ani, cu o perioadă de 3 ani de tranziție, în cursul unui an titanian (peste 30 de ani tereștri). Această celulă Hadley creează o bandă globală de joasă presiune, ca un efect
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
cu carbon": unii atomi de carbon-12 ale unui compus stabilit sunt înlocuiți cu carbon-14 (sau niște atomi carbon-13), pentru a-i urmări (decela) pe parcursul reacțiilor chimice ce implică acest compus dat. Carbon-14 este produs în straturile superioare din troposferă și stratosferă prin absorbția neutronului termic de către atomii de nitrogen. Când razele cosmice pătrund în atmosferă, acestea trec prin diferite transformări, inclusiv producția de neutroni. Neutronii ce rezultă (n) participă la următoarea reacție: Cea mai mare rată de producție de carbon-14 are
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
locuitori din regiune. Cu toate aceste măsuri au murit din cauza erupției 875 de oameni, regiunea fiind inundată cu scurgeri de piroclaste, gaze fierbinți, lavă și cenușă vulcanică. Urmările erupției au fost observate la distanțe enorme de vulcan, aerosolii ajungând în stratosferă, lucru care nu s-a mai întâmplat de la erupția vulcanului Krakatau din anul 1883. O altă urmare a erupței a fost formarea unei ceți cu conținut în acid sulfuric, scăderea temperaturii în medie cu 0,5 °C și reducerea stratului
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]
-
metan, este încă neclar dacă în compoziția atmosferei lui Neptun există și alte substanțe ce fac să difere culoarea celor două planete. Atmosfera lui Neptun este formată din două straturi principale, troposfera - zona unde temperatura descrește odată cu creșterea altitudinii și stratosfera - zona unde temperatura crește odată cu altitudinea. Limita dintre acestea, numită tropopauză, apare la o presiune de 0.1 bar (10 kPa). După stratosferă urmează termosfera ce are o presiune mai mică, de la 10 până la 10 microbari (de la 1 până la 10
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
lui Neptun este formată din două straturi principale, troposfera - zona unde temperatura descrește odată cu creșterea altitudinii și stratosfera - zona unde temperatura crește odată cu altitudinea. Limita dintre acestea, numită tropopauză, apare la o presiune de 0.1 bar (10 kPa). După stratosferă urmează termosfera ce are o presiune mai mică, de la 10 până la 10 microbari (de la 1 până la 10 Pa). Termosfera trece treptat în exosferă. Anumite modele ale planetei sugerează că benzile colorate sunt nori cu compoziție diferită în funcție de altitudine. Norii de la
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
sulfurat. Sunt șiruri de nori care înconjoară planeta la o latitudine constantă. Aceste șiruri de nori au lățimi de la 50 la 150 km și plutesc la o distanță de 50-110 km deasupra plafonului de nori. Spectrele lui Neptun sugerează că stratosfera de la o altitudine mai joasă este cețoasă, existând produși ai fotolizei ultraviolete a metanului, precum etanul și acetilena. În stratosferă există cantități mici de monoxid de carbon și acid cianhidric. Stratosfera lui Neptun este mai caldă decât a lui Uranus
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
la 150 km și plutesc la o distanță de 50-110 km deasupra plafonului de nori. Spectrele lui Neptun sugerează că stratosfera de la o altitudine mai joasă este cețoasă, existând produși ai fotolizei ultraviolete a metanului, precum etanul și acetilena. În stratosferă există cantități mici de monoxid de carbon și acid cianhidric. Stratosfera lui Neptun este mai caldă decât a lui Uranus, din cauza concentrației ridicate de hidrocarburi. Din motive necunoscute, termosfera planetei atinge o temperatură anormal de mare, de 750 K. Planeta
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
deasupra plafonului de nori. Spectrele lui Neptun sugerează că stratosfera de la o altitudine mai joasă este cețoasă, existând produși ai fotolizei ultraviolete a metanului, precum etanul și acetilena. În stratosferă există cantități mici de monoxid de carbon și acid cianhidric. Stratosfera lui Neptun este mai caldă decât a lui Uranus, din cauza concentrației ridicate de hidrocarburi. Din motive necunoscute, termosfera planetei atinge o temperatură anormal de mare, de 750 K. Planeta este prea departe de Soare pentru ca această căldură să fie generată
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
cărui greutate o măsurăm și corpul care generează cîmpul gravitațional respectiv. În timp ce masa corpului este constantă, greutatea sa depinde de intensitatea cîmpului gravitațional; de exemplu greutatea unui obiect pe Pămînt este diferită de greutatea aceluiași obiect la mari altitudini, în stratosferă, în misiunile spațiale sau și pe Lună, deși masa obiectului e în toate cazurile aceeași. Măsurări de precizie arată că nici pe Pămînt greutatea unui corp nu este constantă, ci depinde de valoarea locală a accelerației gravitaționale. Aceasta depinde de
Greutate () [Corola-website/Science/305963_a_307292]
-
multe tipuri de bombe zburătoare, (primele bombe inteligente), bombele V-1, (prima rachetă de croazieră) și rachetele V-2, (prima rachetă balistică). Racheta V-2 a fost primul pas pe drumul cuceririi spațiului cosmic, de vreme ce traiectoria ei o ducea în stratosferă, mai sus și mai repede decât orice alt avion. Această rachetă a dus la dezvoltarea programului pentru crearea rachetelor balistice intercontinentale (ICBM). Wernher Von Braun a condus programul V-2 în Germania, iar, mai târziu, a emigrat în SUA, unde
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
surprinde pe nimeni când, în decembrie 2007, cu o cvasiunanimitate paradoxală într-un parlament atât de fracturat, întrunește confirmarea în funcția de director al Serviciului de Informații Externe. Am regretat, personal, această numire, pentru că ea l-a aspirat total în stratosfera confidențialității rațiunilor de stat, exfiltrându-l din comerțul mai transparent simpatic al colocviilor cu prietenii. Cartea de față este o foarte inspirată selecție de acte, discursuri și atitudini publice rostite sau semnate de Mihai-Răzvan Ungureanu, nu neapărat în exercițiul, ci oarecum
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
e acum decât o pereche de picioare fără trunchi; pe vremea lui cei umili trebuiau să trăiască în umbra lui, și așa trăim și acuma, în umbră, cu acte de credință în eficiența unor invenții, ca de pildă ridicarea în stratosferă, coborârea în subteranul metroului, traversarea podurilor, a tunelelor, urcatul și coborâtul cu liftul, unde întreaga noastră siguranță e încredințată altora. Unor lucruri făcute de mâna omului care ne adumbresc. Și acest lucru este valabil până și în legătură cu carnea de pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
7 Km și la tropice până la 17 Km); se află concentrată aproximativ 90% din toată cantitatea de aer (din cauza atracției Pământului); stratul de ozon - se întinde până la 20 Km, protejând Terra de radiațiile ultraviolete ale Soarelui, protejând viața pe planetă; stratosfera se întinde până la 50 km deasupra suprafeței Pământului, aici zboară avioanele cu reacție, în partea de jos a acestei pături; mezosfera - cuprinsă între 50-80 Km, ionosfera (termosfera) - are o grosime de 450Km, aici undele radio sunt reflectate de acest strat
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
și bătrânii, este în continuă creștere. La fel și frecvența cazurilor de cancer de piele este în creștere. Motivul este stratul de ozon deteriorat, care nu mai reține radiațiile ultraviolete nocive. Găuri în stratul de ozon Stratul de ozon din stratosferă ne protejează reținând razele ultraviolete ale Soarelui. Deoarece în zilele noastre a crescut foarte mult folosirea hidrocarburilor în flacoane cu aerosoli, frigidere, aceste gaze au ajuns în aer în cantități mai mari decât cele care ar putea fi suportate de
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
vitală, pentru o ultimă soluție. Ingineria climatică In 1991, erupția vulcanului Pinatubo, una dintre cele mai violente petrecute pe parcursul secolului trecut, a proiectat în atmosferă 20 de milioane de tone de sulf, din care circa un sfert a ajuns în stratosfera, determinând diminuarea temperaturii medii a Pământului cu 0,5 vreme de șase luni. De-aici s-a inspirat Paul Crutzen, câștigător al Premiului Nobel pentru chimie în 1995, care a propus anul trecut injectarea artificială în stratosferă a unui milion
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
a ajuns în stratosfera, determinând diminuarea temperaturii medii a Pământului cu 0,5 vreme de șase luni. De-aici s-a inspirat Paul Crutzen, câștigător al Premiului Nobel pentru chimie în 1995, care a propus anul trecut injectarea artificială în stratosferă a unui milion de tone de sulf anual pentru limitarea cantității de lumina solară recepționată la sol. Conform omului de știință, ar fi suficient să lansezi în spațiu baloane ascensionale cu sulf sau cu hidrogen sulfurat și apoi să le
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
iar în E își termină rolul său de a transporta satelitul. În figura următoare este arătată traiectoria rachetei purtătoare a satelitului. Racheta pleacă de pe Pământ din A și se ridică vertical câțiva kilometri și ulterior, după ce trece de troposferă și stratosferă, este înclinată progresiv până ajunge în E, la o înălțime suficient de mare deasupra Pământului, cu viteza ® V a cărei direcție este cât mai aproape de orizontală, α @ 2 p . Viteza trebuie să fie aproape perpendiculară pe dreapta ce unește punctul
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
care, în alt context, a ajuns și Jan de Vries. Iar această veche și totuși nouă știință este amenințată din toate direcțiile, ca orice umanism veritabil într-o epocă în care autoritățile finanțatoare acordă atenție în primul rând exploziilor din stratosferă sau tristei dezordini din știința socială, cea care ne dă credința și dogmele timpurilor noi. Iar științele religiei (religionsvetenskapen) au dușmani mai răi decât atât. Îi găsești printre îndrăgostiții de texte clare și de porunci, cei care vor să interpreteze
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
ținînd cont de ce bagă În el. Noaptea, după epuizantele jocuri de canastă, priveam marea imensă, plină de reflecții cu pete albe sau verzui, sprijiniți unul de altul pe balustradă, dar fiecare În lumea lui, zburînd cu propriul lui avion spre stratosfera propriilor visuri. Acolo am Înțeles că vocația noastră, adevărata noastră vocație, era să ne deplasăm etern pe drumurile și mările lumii. Mereu curioși, cercetînd tot ce ne trecea prin fața ochilor, adulmecînd fiecare colțișor, dar numai cîte puțin - neprinzînd rădăcini niciunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
viteza de reacție crește față de reacția care are loc fără catalizator. Un exemplu de reacție catalitică în mediu omogen este reacția de esterificare în cataliză acidă (catalizator H2SO4). Un proces de cataliză omogenă obișnuit este cel al formării ozonului în stratosferă (la 30 - 40 km altitudine), datorită căruia lumina cu lungime de undă mică de 2900 Å (radiații UV) nu poate ajunge până la suprafața pământului. Reacțiile sunt următoarele: Monoxidul de azot este prezent în straturile superioare ale atmosferei datorită reacțiilor: N2
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
sau a unui corp astfel încât toate punctele figurii sau ale corpului să aibă în orice moment viteze egale și paralele și să descrie traiectorii identice. TROPOSFÉRĂ Strat inferior (până la altitudinea de aproximativ 10 km) al atmosferei, situat între Pământ și stratosferă (unde se formează norii și precipitațiile). TURGESCÉNȚĂ 1. (Med.) Umflare locală a unui țesut, datorită acumulării de lichide. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns în interiorul ei. VÂSCOZITÁTE ~ăți 1. Proprietate a fluidelor de a fi
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
cu lână mătăsoasă și buclată. ASTRONOMIE știința care studiază corpurile cerești din Univers. ATLAS colecție de hărți, plante, schițe, grafice, diagrame ș.a., privind o anumită tematică. ATMOSFERĂ învelișul de aer al Pământului; pe verticală, este alcătuită din cinci straturi: troposfera, stratosfera, mezosfera, ionosfera și exosfera. ATOL insulă de forma unui inel, construită prin depunerea scheletelor de corali, având la mijloc un lac de tip lagună (numit lagoon), care comunică sau nu cu marea sau oceanul prin mici canale. ATOMOCENTRALĂ centrală care
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
mare din apropiere. OROGENEZĂ proces sau etapă de formare a reliefului. OSTROV insulă joasă cu formă alungită, formată prin depunerea de aluviuni pe cursul unui fluviu. OZON gaz alcătuit din molecule de oxigen cu trei atomi, ce intră în componența stratosferei; rolul său este de a absorbi cea mai mare parte din radiațiile ultraviolete provenite de la Soare; în regiunile polare, deasupra Americii de Nord, a Europei, stratul de ozon a început să se subțieze, existând chiar și porțiuni unde a dispărut complet. PACIFIC
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]