111 matches
-
cu vin și petreceau până spre meizul nopții. A doua zi toate gospodinele spălau vasele și le schimbau cu cele în care nu au făcut mâncare de frupt. Lingurile de lemn,după ce erau opărite cu apă fierbinte erau puse la streșina casei ca să se geruiască și nu mai erau folosite în post. Tot postul nu se folosea mâncare de frupt ,oamenii trăiau mai liniștiți, nu se mai faceau hore sau nunți. În apropiere de Crăciun fiecare om mergea la biserică se
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
aproape sat nici drum, Singurică, nu știi cum Doar din horn îi iese fum... Cine-n casă o să-mi șadă, De nu-i pasă de zăpadă, Care cade ș-o să cadă Tot grămadă pe grămadă, De-ntrece gardu-n ogradă, Pân-la streșină-o s-ajungă De s-alege iarna lungă? Văduvioară tinerică Șade - acolo singurică; Câte zile sunt lăsate Nu mai merge pe la sate, Cîtă-i vremea unei ierne, Cât zăpadă se așterne, Ea tot deapănă și țese Fire albe, pânze - alese. Părul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ea toate că asculta Și grajdul că descuia Și pe negrul că-l gătisă Și la dânsul că-l aduse. Iar Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul, De perini se rezima Și pe negru-ncăleca Și afară că eșea, Mâna -n streșină punea Și sulița c-o scotea, De rugină c-o ștergea, Că ea tare ruginise De când el se bolnăvise. Buzduganul că-și luase Și de-acolo purcesese, Negrul lui tot buiestrînd Și Doncilă tot gemând Și din buzdugan svîrlind, Tot
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
adus, Doamnă Iarnă! Bine că te-ai dus! S-a întors la noi, sora noastră scumpă! Copii fericiți, pe câmpuri se uită! Și sunt bucuroși că se pot juca, Din zorii de zi, până târziu seara! Jocul păsărelelor Pe sub dalba streșină de casă, Și în copaci cu ramura de tei, Își face cuib, o pasăre frumoasă, Să stea la căldură cu familia ei. Păsărele zboară pe rând fiecare, Prin văzduh să caute mâncare, Se joacă și prin codrul înverzit, Se aude
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
copaci cu ramura de tei, Își face cuib, o pasăre frumoasă, Să stea la căldură cu familia ei. Păsărele zboară pe rând fiecare, Prin văzduh să caute mâncare, Se joacă și prin codrul înverzit, Se aude până seara, ciripit! Sub streșina înaltă a casei mele, În zbor vin, mii de păsărele, Le-ascult și sunt foarte bucuros, De la cântul lor frumos! Copiii lumii Pe-afară au ieșit mii de copii, Se joacă toți și sunt zglobii. Copii ai lumii împreună, Se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe-o parte, străjuită de un salcâm bătrân și scorburos, dădea într-o ogradă năpădită de buruieni și ierburi sălbatice. Din fundul ogrăzii, largi, cu tufe mari de soc și liliac, se ivea căsuța străveche, tăcută, și aproape ascunsă sub streșina lată, cu ferăstruicele ei mici de-o palmă și visatoare ca niște ochi osteniți de gânduri... În spatele ei se înălțau, ocrotitor, câțiva copaci bătrâni de-o seama cu ea. Căsuța albă, cu pereții muruiți proaspăt cu var, cu prispă îngustă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și, prin mrejele și valurile de nouri negri - vineți, luna trecea palidă și rece. În mijlocul unei grădini pustii, unde lobodele și buruienele crescuse mari în tufe negre - verzi, se înalțau ochii de fereastă spartă a unei case veche a cărei streșină de șindrilă era putredă și acoperită c-un mușchi care strălucea ca bruma în lumina cea rece a lunei. Niște trepte de lemn duceau în catul de sus al ei. Ușa mare deschisă în balconul catului de sus se clătina
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
voluptoasa somnoroșie a lunei. Prin lumea rumănă de apunerea frumoasă trece călugărul nostru, neluând parte la fărmecata stare a firei, plin încă de impresiunile ciudatei sale întîmplări. De departe se văd turnurile strălucitoare ale bisericelor Iașilor, casele frumos văruite, cu streșine vechi peste care vărsa o viorie lumină răsăritoarea lună. El își grăbi pașii, până ce intră în târg. O uliță strâmtă, cu case vechi și hârbuite a căror caturi de sus erau mai largi decât cele de jos, așa încît jumătatea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
adânc - viorie, ruptă de dungi de lumină albă care trecea prin mreje de frunze ca prin strecurători de lumină. El ajunse acasă. El ședea într-o chiliuță din casele unui boieri mare. Încet, trecu prin cerdacul cel lung deasupra căruia streșinele ieșite erau suspendate de stâlpi albi... trecu ca o umbră și, când intră în chilia lui, răsuflă lung. Nu era să întreprindă un lucru estraordinar? - Întunericul îngreuiat cu miros de rășină a chiliei lui era pătruns numai de punctul roș
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mărgăritar. Și ce frumos făcuse el în lună! Înzestrat cu o închipuire urieșească, el a pus doi sori și trei luni în albastra adâncime a cerului și dintr-un șir de munți au zidit domenicul său palat. Colonade - stânci sure, streșine - un codru antic ce vine în nouri. Scări înalte coborau pintre coaste prăbușite, printre bucăți de pădure ponorâte în fundul râpelor până într-o vale întinsă tăiată de un fluviu măreț care părea a-și purta insulele sale ca pe niște
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
șireție. .................................................................................................................................... O negură deasă, cenușie și sclipitoare... apoi un cer de un etern și albastru întuneric, cu stele moi de suflarea nopții, cu nouri încrețiți, cu aerul cald... și iarăși, iarăși orașul vechi cu stradele strâmte, cu casele închircite, cu streșinele mucigăite în lună, și Dan trecea repede prin strade... luna mai arunca câte o dungă prin întunericul lor... el intră în casa lui deplin conștiu despre îndelungatele lui vise. - Și mi-a trecut prin minte, zise el, acea idee nefericită
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de-a preotului celui bătrân, ce murise de mulți ani. Cu cartea aceea în mână, stăteam zile întregi lungit pe prispa casei la umbră și descifram mașinal minte slovele cele bătrâne or priveam cu ochii drept în grinzile afumate ale streșinei, până ce-mi simțeam capul ridicat și pus în poale. Mi - întorceam ochii peste cap... era Finița, ce-și așezase capul meu pe poalele ei și-ncepea a-mi povesti ba cimilituri, ba basme, ba-mi cânta cu vocea jumătate câte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
roțile ei asurzitoare ce se rostogoleau ca doi balauri negri scăldîndu-și oasele de lemn mucegăit în apa albită de spume a râului, și sasul, gras și cu fața cât o lună plină și roșie, sub o pălărie largă ca o streșină se primbla cu șorț alb dinainte și cu mînile-n buzunări prin mulțimea de oameni ce veneau cu sacii la mîcinat, aducând totodată fiecare din ei câte - o comoară de istorii, de povești, de noutăți, astfel încît podul moarei era mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și cu mînile-n buzunări prin mulțimea de oameni ce veneau cu sacii la mîcinat, aducând totodată fiecare din ei câte - o comoară de istorii, de povești, de noutăți, astfel încît podul moarei era mai mult o piață de târg decât streșina unei case. Adeseori, neștiut de nimeni, ședeam și eu pe-un sac de făină, cu luleaua aprinsă și cu pălăria lăsată pe ochi, în chicotele fetelor, în poveștile bătrânilor, în înjurăturile bărbaților, în scârțâitura amorțită, însă dulce a unei vioare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
erau în parte în cel mai mare pericol. Cât ține șesul Bahluiului era numai o apă; stradele, chiar cele mai înălțate, erau sub valuri, asemenea ogrăzile și grădinele, iar mai în departare se vedeau de la șiruri întregi de case numai streșinele. Toată ziua de alaltaieri au fost consacrată scăpării nenorociților cari rămaseseră în locuințele lor și ducerii în siguranță a efectelor lor. Ieri abia apa a început să deie înapoi și se speră că, cu începutul unei vremi mai liniștite, apele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că avea și o latură sensibilă acest prim ghiogar al satului și această latură se manifesta printr-o anume apucătură, dacă mi-e permis să zic așa, aceea de iubi păsările cerului și în special guguștiucii. Dintotdeauna a avut la streșina casei lui atârnată o colivie mare în care se găseau doi guguștiuci. Cântau păsările în legea lor acestea mai toată ziua iar Gică Hușanu ieșea pe prispa înaltă a casei sale din centru, se așeza pe un scaun și stătea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
exponat deci, este însoțit de cîteva lămuriri. Am notat una: ,,Albie de scăldat copii. Cînd nu mai este bună de scăldat, este bună de legănat. Cînd nici de legănat nu mai este bună, tot nu se azvîrle. Se pune sub streșina șurii cu paie și se ouă găinile în ea.“ ,,Dăinuirile... “ tot muzeu sînt. Pătrunzînd în ele, parcă sîmțăști că te afli în ieri și în zilele cîte au fost. Cu ele străbați șiraguri întregi de epoci și înapoi te întorci
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
dormiți, / Că nu-i vremea de dormit, / Ci-i vremea de-mpodobit, / Cu podoabe de argint, / Cu canafi până-n pământ, / De la ușă pân` la masă / Tot cu canafi de mătasă. / Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători. / Streșină de busuioc / Să fii gazdă cu noroc; Streșina-i de mintă creață, / Să fii gazdă cu viață; / Streșina-i de căprior, / Să ai parte de fecior; Streșina-i de iarbă lată, / Să ai parte și la fată; C-o sticlă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-i vremea de-mpodobit, / Cu podoabe de argint, / Cu canafi până-n pământ, / De la ușă pân` la masă / Tot cu canafi de mătasă. / Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători. / Streșină de busuioc / Să fii gazdă cu noroc; Streșina-i de mintă creață, / Să fii gazdă cu viață; / Streșina-i de căprior, / Să ai parte de fecior; Streșina-i de iarbă lată, / Să ai parte și la fată; C-o sticlă de vin pe masă, / Lângă sticlă păhărele, / Să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pământ, / De la ușă pân` la masă / Tot cu canafi de mătasă. / Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători. / Streșină de busuioc / Să fii gazdă cu noroc; Streșina-i de mintă creață, / Să fii gazdă cu viață; / Streșina-i de căprior, / Să ai parte de fecior; Streșina-i de iarbă lată, / Să ai parte și la fată; C-o sticlă de vin pe masă, / Lângă sticlă păhărele, / Să cinstim și noi cu ele."164 Soarta omului este " norocită
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de mătasă. / Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători. / Streșină de busuioc / Să fii gazdă cu noroc; Streșina-i de mintă creață, / Să fii gazdă cu viață; / Streșina-i de căprior, / Să ai parte de fecior; Streșina-i de iarbă lată, / Să ai parte și la fată; C-o sticlă de vin pe masă, / Lângă sticlă păhărele, / Să cinstim și noi cu ele."164 Soarta omului este " norocită" numai atunci când se înfățișează ca destin cosmic, umanul este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
stoarce țîță la ochi. Cuibarul de rîndunică e bun de pus în ochi pentru albeață. Albie Albia să nu o pui pe foc, că te căci mort. Albină Cînd în ziua de Stretenie [întîmpinarea Dom nului, 2 februarie] picură din streșină, va fi mană la albine. Cei ce cresc albine nu dau nimic din casă în ziua Ajunului Crăciunului, ca albinelor să le meargă bine și să nu le scape pe vremea roitului. Spre a avea multă miere de la albine, este
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Poporul crede că dacă va da preotului, la ocazia cînd umblă el la Bobotează cu crucea pe la casele creștinilor, un fuior, apoi se va face în vara viitoare cînepa. Se crede că cît de lungi sînt țurțurii de gheață de la streșina casei pînă la Crăciun, așa de înaltă va fi cînepa în vara viitoare. Din sămînța de cînepă ce se samănă se pune puțină într-o cîrpă, apoi acea cîrpă se leagă de coarnele boilor care grăpează. Acea să mînță se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se mai codi prin casă făcînd treabă, c-apoi cloștele nu vor ședea pe ouă, ci se vor tot scula. Cojile în care au stat puii nu se leapădă, ci se strîng toate pe un băț și se pun sub streșina casei, că pe urmă, dacă nu faci așa, puii se răzlețesc de cloșcă. Dumineca cloșcă nu se pune, că ies pui monștri. De multe ori, femeile sînt silite să muncească în sărbători: să coase, să lipească cu lut, bă rbații
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
crede că fumul lor împrăștie zloata, trăsnetele și grindina. Cum va fi în ziua de Florii, tot așa va fi și în ziua de Paști. Mîțișoarele Floriilor nu e bine a le aduce în casă, ci a le pune sub streșina grajdului; numai cînd tună și fulgeră a afuma în casă cu ele, și apoi fulgerul nu va atinge acea casă. Mlădițele de lozie* de la biserică în ziua de Florii nu se pun în casă, ci se lasă afară, sub streșina
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]