454 matches
-
fi avut de ales între premiul Thalberg și Casa Albă, aș fi ales premiul!" Și e de crezut! Pentru că Oscarurile merg, de obicei, spre oameni pentru care filmul e mai important decît orice altceva. În contextul unei ediții lipsite de stridențe, de gafe, de concesii făcute kitsch-ului, nici nu se putea un Oscar onorific mai potrivit decît cel acordat lui Andrzej Wajda (prin intermediul lui Jane Fonda). După ce a evocat cinematografia poloneză și preocupările ei fundamentale (viețile distruse de nazism și
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
1989), suferă în momentul în care, telefonându-i iubitei, aude în receptor cum răsună apelul într-o cameră goală: " Puțin după cinci dimineața, ploaia încetase brusc, la fel de brusc precum începuse, și, la fel de repede, legătura se restabilise, iar telefonul - a cărui stridență îl oripila - sunase, în sfârșit, în camera lui Solange. Sunase lung, foarte lung, numai că în încăperea ei de la stabiliment nu era nimeni. Lui Raoul îi fu dintr-o dată rău și, închizând scurt aparatul care îl anunța atât de brutal
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
Șlapac - redactor-șef și Liviu Pitulea - tehnoredactare computerizată (superbă). Prin ce se distinge ea? Prin faptul că e animată de un spirit tînăr postmodern, de un remarcabil bun gust și cu o sită axiologică fină. Fără aroganță, teribilism, snobism sau stridențe contestatare, Amphion "are clasă", pledează nu împotriva altora, ci doar pentru valorile în care crede și pe care le supune unor analize serioase, academice dar deloc aride, reușind asta fiindcă își alege colaboratori pe cît de cultivați pe atît de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
oriunde, tocmai în Universitate? E o întrebare pe care aș păstra-o pentru mine, ca dilemă personală, căci prea multă bătaie de cap mi-a adus în trecut, dacă ea nu ar fi fost rostită emfatic, poate chiar cu oarece stridență, cu aproape trei sferturi de veac în urmă, de Jose Ortega y Gasset. Într-un discurs nu mai cuprinzător ca dimensiuni decît o mică broșură, dar surprinzător de comprehensiv la nivelul substanței, y Gasset își pune aceeași întrebare ca și
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
naiv, y Gasset se contrazice singur: tot el pledează pentru refacerea unei Europe a spiritelor, în care cultura comunică de la o instituție la alta, ancorată fiind tocmai într-un spirit al vremii și într-o misiune umanistă comună. Firește că stridențele și infantilismul mimetismului trebuie, acum ca și cu 75 de ani în urmă, eliminate. Dar la fel trebuie eliminate stridențele și infantilismul luării universului de la capăt. Fascinantă ca oratorie, spectaculoasă în argumentație, Misiunea Universității mi se pare, înainte de orice, opera
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
o instituție la alta, ancorată fiind tocmai într-un spirit al vremii și într-o misiune umanistă comună. Firește că stridențele și infantilismul mimetismului trebuie, acum ca și cu 75 de ani în urmă, eliminate. Dar la fel trebuie eliminate stridențele și infantilismul luării universului de la capăt. Fascinantă ca oratorie, spectaculoasă în argumentație, Misiunea Universității mi se pare, înainte de orice, opera unui mare idiosincrat, un text splendid în înșelătoarea sa actualitate. Jose Ortega y Gasset - Misiunea Universității, traducere și prefață de
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
patetice ale creației și eroismului, strigăte de victorie anunțând încă o lovitură nimicitoare dată inamicului și cucerirea de noi medalii pe panoplia gloriei. Desigur, toate mai marile sau mai micile fapte de muncă erau acumulări necesare, umpleri ale golurilor reale. Stridența reclamei le cufunda însă adesea în trivial, transforma o bună treabă gospodărească în ceva frivol. Ctitorii nu aveau sobrietatea managerului de cursă lungă, pus pe făcut avere, gravitatea constructorului ce știe să-și înăbușe măruntele exultări pentru conservarea stării de
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
oase desfigurînd încărcătura aerului. De la vînzoleala trupurilor se trece prin molipsire la paroxismul gurii, actorii dezlegînd cuvintele de o pronunție normală și țipîndule din convingerea că, dacă urlă, sunt mai expresivi. E o poftă de exacerbare contaminînd totul, cu o stridență atît de frapantă că momentele de subtilitate dispar. De aceea piesele nu mai au psihologie, doar dinamică apocaliptică. Subînțelesurile sunt stîrpite în numele trepidației ca scop în sine, iar artiștii sunt înlocuiți cu saltimbanci atinși de spasme. Astăzi fiecare actor e
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
comice, despre aventurile sale amoroase - ține de altfel de tonul general al romanului. Dincolo de umorul de situație sau de reflecțiile amuzante se ghicesc însă în permanență hiperluciditatea autodistructivă, teama de ratare și tentația introspecției duse până la ultimele ei consecințe. Unele stridențe stilistice s-ar fi cerut remediate în roman, și un mai atent dozaj al fluxului evenimentelor narative ar fi oferit cu siguranță impresia unei narațiuni mai bine conduse, dar Noaptea soarelui răsare incită mereu prin amestecul deconcertant al confesiunii oneste
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
ca o tentă de picanterie groasă să nu le sară din pagină, ca sub imperiul unei pofte de trivialitate fățișă. Cauza stă cu precădere în umorile fierbinți ce le frămîntă rasa, cu neastâmpărul acela meridional a cărui expresie atinge pragul stridenței teatrale. Cînd nu vorbesc cu mîinile, italienii vorbesc cu fermenții unei perorații suculente, al cărei zgomot dăunează conținutului propriu-zis. Și cum scrisul are neajunsul de a nu le îngădui gesticulații directe, consolarea le vine din îndesirea piruetelor stilistice. Urmarea e
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
plecare sentimentul de exclus, de damnat, de proscris ce l-a însoțit pe scriitor de-a lungul întregii sale vieți și cariere literare. Lecția de demnitate conturată în această carte este, în fond, însoțită de un recurs, lipsit de orice stridență retorică sau edulcorare, la memorie. O memorie neconcesivă, de exemplară acuitate și expresivitate etică. Norman Manea e, desigur, un scriitor emblematic - și problematic - al literaturii exilului. Exilul său este dual: pe de o parte, geografic, pe de altă parte, lăuntric
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
De altfel, `n 2013, la Gyula, a și câștigat această `ntrecere a poeților. Gândim că Turnirul își justifică existența fie și prin faptul că a provocat poezie de asemenea calitate. Sunt versuri care te conving, pregnante și reflexive, vorbind fără stridențe, cu asprime, cu profunzime și cu melancolie despre propria condiție: „Fratele meu se insinuează în fiul meu/ Eu sunt o copie bizară a mamei/ Oriunde pot cădea în vis, el deține toate vârstele noastre/ Mă perpelesc în melancolie, o țară
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2445_a_3770]
-
cele cinci tipuri de voci: soprane, mezzosoprane, tenori, baritoni și bași. Ceea ce putem aprecia la acești tineri este faptul că ei se străduiesc să-și dovedească calitățile vocale, un ambitus pe toate registrele, un acut cât mai îngrijit, evitându-se stridențele și notele țipate. Ceea ce am putea recomanda acestor concurenți este atenția specială pe care ei trebuie s-o acorde laturii stilistice, extrem de importante în cadrul evoluției în concurs. Uneori, se observă o alegere repertorială defectuoasă în funcție de posibilitățile lor reale la această
Le Grand Prix de l’Opéra - ediția a II-a by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2395_a_3720]
-
de ființă aflată cu un picior dincolo de lumea efemeră. Ți-e cu neputință să ți-o închipui intrînd în polemici aprinse pe seama unor probleme stridente, pentru simplul motiv că reticența cu care contemplă valea plîngerii moderne o face imună la stridențe. De aceea, Nicoleta Baciu e mai mult vestală decît scriitoare în acest volum, părînd însuflețită de o sapiență de factură hristică. Cunoașterea pe care o dovedește în stabilirea unor distincții conceptuale (metafizica tăcerii/cîntarea fără cuvinte/vorbirea despre Dumnezeu fără
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
Limba noastră: discursuri festive ("comoara și bogăția noastră" etc.), recitări, cîntece, distracție în grădina publică. "Toate bune pînă aici, dacă e să nu ținem cont de sumedenia de cuvinte stîlcite, pocite, morfolite, care îți zgîriau auzul, precum și de calchierile și stridențele presărate cam la fiecare întorsătură de frază a celor de la microfoane. E de-a dreptul ridicol să auzi cum cineva urcat pe podium, cu sau fără voia lui, te îndeamnă "să ne atîrnăm foarte serios de limbă și necătînd la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
și pentru ecranele franceze, ele fiind lansate abia la începutul acestei veri). Trecând în revistă numele cineaștilor aflați pe genericele celor nouă filme prezentate la București, înțelegem mai bine vitalitatea cinematografului francez actual - un cinema în care, coexistă, fără mari stridențe, personalități artistice foarte diferite ca vârstă, formație și afinități culturale; de la maeștri ca: Eric Rohmer (80 de ani, fost critic de film, redactor șef al celebrei revistei "Cahiers du cinéma", apoi nume de marcă al faimosului "nou val francez"), Claude
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
un Wilhelm Reich, de filosofii Școlii de la Frankfurt, de gândirea Noii Stângi în general ș.a.m.d. Ceea ce trebuie să ne pună azi pe gânduri sunt nu sărăcia și vulgaritatea vocabularului străzii, nu agresivitatea unui anume gen de muzică, nu stridența, adesea, a vestimentației, ci absența de fond a oricăror tentative de sistem și de conceptualizare (fie și numai la nivelul etalon al unor studii statistice), lipsa unor invenții terminologice care să dea socoteală oricui de identitatea și de sănătatea inconfundabilă
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
devenit el oglinda sufletului românesc, iar mâzga imorală a vieții de zi cu zi e nimic pe lîngă orgiile non-stop oferite de așa-numitele "canale comerciale" (nu vreau să spun că televiziunea "publică" stă mai bine - dar fiind mai cenușie, stridențele se estompează!) Cea mai banală reclamă la un săpun sau la un nou detergent trebuie, musai, să aibă o conotație sexuală. Parcă ne-am afla într-o necontenită campanie de creștere a natalității! Legile din vremea lui Ceaușescu, care ne
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
Luminița Marcu Nu cred că sînt multe cărți de evocare la fel de plăcute și de firești ca aceasta, în care superlativelor să le stea atît de bine și aproape nici o stridență sentimentaloidă să nu tulbure amintirile pline de dragoste. Mai mulți prieteni scriu despre Paul Celan așa cum a fost, așa cum l-au cunoscut. Poveștile seamănă între ele, protretul lui Paul Celan e necontradictoriu, poate și pentru că majoritatea se referă la aceleași
Paul Celan și prietenii săi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17037_a_18362]
-
lipsesc nici nebunia, nici revolta, nici jemanfișismul, nici sexul afișat în exces în toate ipostazele posibile; e greu să distingi cît este mimare și cît ardere autentică. E adevărat că în cartea lui N.Ț. există uneori și kitsch și stridențe, impurități care zgîrie urechea esteților. Oare numai subtilitatea, numai rafinamentul dau culoare poeziei? Pun și eu întrebări stupide, compromițătoare, dar mă gîndesc că alăturarea galbenului de roșu face simțurile să zbîrnîie și asta nu e puțin lucru. Cam așa sînt
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
bella) a avut de luptat cu reale dificultăți. Dubletul Elvira-Zulma a funcționat bine împreună, completându-se; Ruxandra Ispas beneficiază de o prezență scenică plăcută și vocea ei acidulată se potrivește personajului. Dacă n-ar fi avut scăpări de intonație și stridențe în acut mai ales în ansambluri, totul ar fi fost bine; iar Lucia Cicoară Drăgan și-a folosit priceperea și experiența într-un rol mic din care a reușit să facă un moment ce se remarcă. Excelent Ștefan Ignat în
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
altul. Cel mai tare are de suferit relația cu Ionel, iubitul, viitorul soț. Mihai Călin pare cumva că încearcă în Ionel o delimitare de zvîcul desuet al partenerei sale directe, preferînd să construiască un personaj linear, lucid, ferindu-se de stridențele de pe celălalt talger al balanței. În aceste condiții, povestea de iubire - mărul discordiei - alunecă în derizoriu, dacă nu în disproporționat. Grav mi se pare alt lucru. Nu neapărat faptul că Take, Ianke și Cadîr de la Național nu este o propunere
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
asupra altor membri din grup, Trilling a fost profesor la Columbia, ceea ce cu siguranță i-a marcat într-un fel anume stilul, obligîndu-l să fie cumpănit și chiar să aibă o anumită morgă acolo unde alții își permiteau excentricități și stridențe. Subiectele eseurilor sale au întodeauna o miză socială sau politică, dar ea e mult mai subtil ancorată în imediatul cotidian, decît la ceilalți scriitori din grupul de la Partisan Review. Citiți astăzi, Rahv, Wilson sau Mary McCarthy au un pathos care
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
mai tare spre buricele sudului. Ferice de mințile retrase în recluziunea înțelepciunii și absente la vacarmul de-afară. Am încercat (recunosc) să le imit, înfundîndu-mi chiar urechile cu vată, dar... Prin geamurile duble ale atelierului din Armeană continuau să răzbată stridențele acestei lumi noi românești. De nerecunoscut. *** Mi-e dor de "iarna" aceea de demult, pictată de Craiu: om și cal, în același pas, prin zăpada proaspătă, grea, purificatoare. Eterna zăpadă a pămîntului românesc. *** Alintării lui Arthur Rimbaud: "Mi-e teamă
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
el meritele lui. Implică spiritul critic, o anumită distanță, refuzul angajărilor iraționale. Nu cred în mituri naționale. Putem să avem miturile noastre individuale. Dar o cultură bazată pe mituri și idolatrii o angajează pe un drum greșit". în vacarmul cu stridențe adesea isterice de la noi, vocea calmă și echilibrată a lui Matei Călinescu e un reper de care avem mare trebuință. Amendă pentru "Matusalem..." ILEMA VECHE nr. 61 are ca temă (In)corectitudinea politică dar nu așa, în general, ci legată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]