2,032 matches
-
tipic, cu slujbe neîntrerupte de telefoane mobile și un Ťdu-te vinoť permanent, cu preoți preocupați nu de afaceri, ci de sporirea duhovnicească a credincioșilor, cu iconografie ortodoxă și muzică bizantină, cu un naos lipsit de culori, difuzoare, neoane și microfoane stridente, cu arhitectură care nu violează flagrant principiile mistagogiei ortodoxe, cu predici fidele Duhului Părinților..." (pp. 92-93) . Viața studenților la teologie care locuiesc la cămin este, pentru Mihail Neamțu, un bun subiect pentru scrierea unui acid pamflet. Mediul în care se
Aggiornamento în ortodoxie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11473_a_12798]
-
ne aștepta și peste câteva minute eram la Ocna Sibiului. Mărturisesc că speram să retrăiesc, de data asta la modul "acvatic", experiența călătoriei nocturne din ajun. Speranță repede spulberată: din barurile de noapte, unele mai zgomotoase ca altele, răzbăteau vocile stridente ale cântăreților și freamătul insuportabil al orchestrelor. Ai fi zis că toți "vilegiaturiștii" lui Lopahin năvăliseră pe malurile lacului lui Kostia. Noapte pângărită, noapte potrivnică nopții, mi-am spus. Pentru tineri, însă, nu era oare noaptea pe care și-o
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
prea, pentru cei care i-au parcurs și menționatul Jurnal. Cu cât se apropie de literatura pe care o scrie, splendidă, Mircea Cărtărescu este mai autentic; și cu cât micșorează distanța față de lumea exterioară, de spațiul public, se dovedește mai strident, inadecvat, nerealist. Mircea Cărtărescu, Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, ediția a III-a, Editura Humanitas, București, 2005, 320 p.
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
mulți, neconvingătoare: o nuvelă scrisă gîfîind de furie, Cutia de ghete, ori suita de portrete șarjate ale activiștilor din jurul lui Ceaușescu nu au putut răscumpăra o viață întreagă de compromisuri. Romanul Cartierul primăverii, caricatural în exces și de un tezism strident, nu se ridică la nivelul celorlalte proze; iar Disciplina dezordinii nu este decît o autobiografie justificativă, extrem de interesantă din punct de vedere istoric, nu însă și literar. Dispariția accidentală și prematură a autorului ("cu păcatele încă în floare", cum spune
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
noi. De fapt, toți sînt la fel de vinovați. Tăcerea este o formă de participare la crima Medeei. Deși îi știu decizia, nu fac nimic ca să o împiedice. Acceptîndu-i gestul, crima, uciderea copiilor ei, se fac părtași la păcat. În costumele lor stridente, kitschoase, în gesturile apăsate, groase, în mimică, în pașii unor dansuri ridicole și într-o viermuială tîrîtă în visceralitate, ei nu fac altceva decît să strige degradarea din noi, urîtul instalat pe chipuri și în suflet. I-am urmărit fascinată
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
ascundea prin sertare apoi le dădea drumul hainelor ei să/ plece acasă plănuia o călătorie un așternut boțit de bucurie/ de valuri crețe spumoase și dese pe care să plutească înecați/ umflați învinețiți de plăcere printre peștișori meduze himere". Percuțiilor stridente le iau locul semitonurile. înregistrată cu discreție, priveliștea "orașului tentacular" poartă în filigran umbra unei nostalgii, punctează distanța morală a neparticipării, a intemporalizării: "acești bărbați minunați și femeile lor roditoare/ de la ultimul etaj rotitor al poemului de dragoste/ rostogolesc soarele
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
o ladă. Trec cu mîna printre ele,/ ca într-o abluțiune, mă spăl de neputința mea cu puterea lor/ și-mi zic: ai avut dreptate, supărarea ta a rămas veșnică,/ dar acum, cînd te-ating, peste lucruri e un foșnet strident,/ culori vineții se deschid peste pleoape/ și nu pot vedea mai în adînc/ decît pînă la vorbele tale care se lovesc în mine/ ca niște pietre în cădere” (A patra elegie). De asemenea autorul se angajează în călătorii, cea mai
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
se cheamă “Masă rotundă”. M-a ajuns oboseala. Nu-mi pot lua ochii de la Magdalena Mărculescu. În mintea mea numele ei se leagă de Austrian Air-line. O privesc și mă simt într-o metropolă occidentală. Captează atenția fără să fie stridentă. Are eleganță și sex-appeall. Conversația cu ea nu lîncezește niciodată. Cred că efectul mirobolant pe care l-a avut Timișoara asupra mea i se datorează în mare parte. Așa. Și acum, iată, nu mai sînt decît puține ore pînă cînd
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
nu-și va sacrifica vocația pentru această ieftină satisfacție. Vom pierde în cazul ăsta un cârmuitor cu gust, un stil elegant în guvernare. Dejunez cu el la Corso. După-masă, îmi tulbură siesta pianista de la Vrancea; o aud năvălind la Marica, stridentă, impulsivă, din nou cu invitație la Atheneu - cântă joi concertul de Mendelssohn. Să asculți o nepoată de căruțaș într-un nobil sol minor! Bietul nostru high life, bietul Filip, bărbatu-său, înțeleg de ce s-a pustnicit la Râmnic. Energia primitivă
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
bucură de optimul nivel la care a ajuns societatea. Mihai Vakulovski notează corect, pe coperta a patra a cărții, că "perspectiva șnarativăț e una de ultimă oră, demistificatoare și ironică" asupra comunismului. Mai mult decât atât, departe de a fi stridentă, această viziune se infiltrează foarte subtil, însă vădit conștient și voluntar. Interpretarea iepurilor ca fiind rămășițe de mentalitate a Uniunii Sovietice apare ca un mod potrivit de asimilare a acestui simbol poetic și încifrat din romanul lui Ștefan Baștovoi. Iată
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
De unde și cum se născuse în mine acea îndârjire? Și... Chiar în clipa în care Iani a ridicat capul, proiectilul azvârlit de mine s-a spart de stâncă și un sfert de cărămidă l-a lovit în creștet. Un țipăt strident și... Am coborât în fugă să văd ce i s-a întâmplat. Era amețit. Sângele i se prelingea pe obraz și pe piept. Nu mai știu cum am ajuns acasă, dar o revăd pe Mama spălând capul prietenului meu, bandajându
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
auzit pe Joo ca prin vis. Coleoptere, dragul meu, coleoptere. Așa mari?! nu-și putu stăpâni mirarea acesta lăsându-se pe vine. Din interior fojgăiala vietăților se auzea tot mai clar. Elitrele uriașe se frecau unele de altele, scoțând sunete stridente, explicându-mi astfel zgomotele auzite anterior. Unghiile mi se umpluseră cu pământ, iar dosul palmelor se Îmbibaseră deopotrivă de țărână și transpirație, năclăindu-mi pilozitățile, cu pete Întunecoase. Joo era dimpotrivă, spilcuit și aranjat În halatul lui, de parcă el era
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
de o secătuitoare îngrijorare afectivă. Romanul este livresc, camusian sau sartrian, prin deturnarea de la ficțiunea mimesis-ului, deși cu referențialitate asumată realist și obiectiv. El apare la noi într-un moment de deschidere spre experimentul structural. Acesta este cam eclectic și strident. El pune în relație directă pe Proust, Joyce, V. Woolf, ori pe unii reprezentanți în vogă ai Noului Roman Francez. Sunt, astfel, cumulate, nu întotdeauna într-un mod adecvat și convingător, tehnicile de simultaneizare temporală, de captarea fluxului conștiinței, obiectualismul
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
a intrat în această relație. Dar într-o variantă a romanului Letiției a existat o asemenea scenă. * Nu mai asistase, placidă ca o legumă, la o întrunire de asemenea anvergură, cu ochii pe aurul înnegrit al stucaturilor baroce de pe tavan , stridente față de discursurile stereotipe, întrerupte de aplauze la fiecare citat din cuvîntarea Tovarășului. Sala era plină de femei între două vîrste, cu părul tapat și lipit de fixativul Farmec, cu rotunjimile scoase în evidență de fustele plisate de tergal, cu picioarele
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
iau rămas bun de la existența lor pământeană. Dar, comparând aceste momente, ies în evidență și deosebirile între cei doi creatori. În timp ce Amneris invocă cu lacrimi tăcute zeii, profund, sumbru și resemnat, în Boema, acest minunat adio este punctat de cearta stridentă și atât de... veristă, dintre Marcello și Musetta. Ultimele minute ale Boemei, trimit și mai mult, înapoi, în timp, la creația verdiană. Parafrazând parcă cuvintele doctorului Grenville din actul al IV-lea al operei Traviata - La tisi non le accord
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
00 - 12:15. „Soț de vânzare”- 10 Februarie 2017, ora 20:00 @ Club The Hub - str. Bărăției, nr. 31 soț După Mihail Zadornov. Regia Marius Gîlea. Cu Ana Odagiu, Marius Gîlea, Maria Radu. Oxana (o tânără „modernă” până în vârful unghiilor strident colorate, frumușica, ușor naivă, dar extrem de determinată) îi propune Elenei Vladimirovna (nevasta de profesie, trecută de prima tinerețe, insă inteligență, cu „look” și inițiată în metehnele vieții) o afacere pe cât de indecentă, pe atât de inedită: un contract de vânzare-cumpărare
Spectacolele saptamanii la Teatrul Rosu [Corola-blog/BlogPost/93929_a_95221]
-
care atacul bombardierelor americane le-a produs în complexul feroviar Ploiești. Cel ce are norocul necesar pentru a putea lectura succintele rânduri ale ineditului document va afla că la orele 13:08 ale acelei zile din vara anului 1943 vuietul strident al sirenelor a anunțat apariția la o altitudine de 100 - 150 de metri deasupra Zonei Petrolifere a nu mai puțin de 162 de aeronave B-24 Liberator, ce aproape imediat au început să-și lanseze letala încărcătură formată din proiectile grele
1 August 1943 – Un „Val Nimicitor” loveşte complexul feroviar Ploiești! [Corola-blog/BlogPost/94060_a_95352]
-
grația greoaie, în viteză, a unei hipopotame, o făptură planturoasă, îmbrăcată într-o bluză decoltată, trasă direct pe piele (indecența aceasta se vede bine, dar e, oarecum scuzabilă pe o asemenea căldură...) și cu o fustă foarte înfoiată și foarte strident colorată, care-i mărește volumele. Hipopotama cu fustă colorată e încălțată cu târlici "naționali", în care labele picioarelor, goale, groase, lăbărțate și de mult timp nespălate, probabil că de-abia au pătruns. Făptura planturoasă, cu părul vopsit roșu-morcoviu, dar cu
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
spate, în iarbă, lângă somnul pe burtă, cu botul pe labe, al prietenului meu de pripas, ascult cum trece încet, alene și străveziu, prin văzduhul înalt, șarpele uriaș al liniștei. Dar vraja nu ține decât câteva minute. }ignalul brusc și strident al unei locomotive îl înjunghie cu violență și îl sfâșie, iar zgomotul sacadat, de fierării frânte și-apoi lovite cu baroasele, al roților unor multe vagoane ce trec peste macazuri, ascunse de frunzișul copacilor zbuciumat de vijelia curentului brusc, îl
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
sus, nu pe scări, ci prin spațiul gol, liber, durînd-o-n cot de gravitație" un salt vertical și" țup! în fața ușii), cam năucită la aterizare, gingaș zgîriind tăblia de lemn" neîdemînatecă în manevrarea soneriilor mele vetuste" una orizontală, țîrîitore" cealaltă verticală, stridentă ca o sirenă de vapor, de-mi scula și strămoșii din țintirime" ciocănind morse cu închietura delicată a degetului transparent" semnalizînd intens, fosforescent (cînd deschideam), cu raze în snop, divergente, de-un verde de te da de-o parte, te
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
Aud, amintindu-mi de copilărie, o mașină de tăiat lemne, jos, într-o curte. Zgomotul ascuțit al fierăstrăului circular ce intră-n butuci, păcănitul ritmic al motorului. Întotdeauna, toamna, la periferia Iașului sau în centru, începe muzica asta blîndă (aparent stridentă) a decapitării metrilor cubi. Adolescent, cînd locuiam la cîteva sute de metri de aici, pe Dobrogeanu Gherea, aveam o magazie de lemne mirosind dumneziește a rumeguș proaspăt. Constat rece, acum, fără participare afectivă. Mi-s nările moarte. * Freud se dă
Tătucu Freud mi se pare romantic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13235_a_14560]
-
dragoste și "cum să iubești cînd nu ești căsătorit cu...". Se situează în răspăr și față de literatura zisă "feminină", care alunecă mai ușor în exces de sentiment și de rafinament. De altfel cînd încearcă acest registru, al înduioșării, el sună strident și singurele pagini care nu-i reușesc sînt cele în care e patetică, chiar dacă motivele sînt întemeiate: moartea celei mai bune prietene. (în paranteză fie zis: contrar a ceea ce se crede, patetismul nu are nimic condamnabil în sine, dimpotrivă, este
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
mințile cele mai strălucite ale generației mele se comportă atât de iresponsabil cu harul ce le-a fost dat. Îmi făcea rău s-o aud, la intervale largi, tot mai largi, când ne vedeam la București, apostrofându-mă sonor și strident cu câte un "Băi, tu nu mă mai iubești!" În adâncul meu nu se schimbase, firește, nimic. Dar, rău de gură, îi răspundeam pe același ton: "Așa-i, Madi, nu te mai iubesc, dar te mai citesc!" Ultima parte a
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
trebui să se retragă în cazărmi și să tacă. Pe 22 decembrie merg de mai mulți ani cu sora mea și cu câțiva prieteni la Universitate și aprind o lumânare la troițe. De obicei în fața Teatrului Național concertează niște fete stridente sau niște băieți oxigenați. Acum cativa ani mi se părea că e lipsit de pioșenie că Primăria să dea aviz pentru așa ceva. Astăzi sunt mai îngăduitor: fraierii au murit și pentru asta. Când îi spun unui străin care vizitează centrul
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82371_a_83696]
-
cea mai ațoasa: “(...) diferența o face aici felul în care obiectul acestor afecte e potentat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului sau. Iubita, femeia e mântuita de accesoriu, de penumbre incomode, de tusele banalității sterile. Idolatrizata, ea devine stridenta, rebarbativ păstoasa, vampirica. Nu m-aș fi oprit asupra acestui pasaj dacă editorialistul, de altfel unul dintre cei mai puțin prețioși vorbitori și scriitori de limbă română, nu ar fi ținut să ne convingă că avem de-a face cu
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]