613 matches
-
din limbile de lemn urmați de talentații în a sufla pe nări panglici colorate cu-un hocus-pocus apoi aspirate în vidul din jobenele cu mâna-ntinsă purtate cum mai trecea cum trece lumea lumeee în norul eternului colb cu surle strigate sclipici lozinci pancarte și-n urma să mai stăruie stingheră-n drum tremurătoarea holograma a marelui prestidigitator de - inutile acum - cuvinte ce-ntregul sens și l-au pierdut sub pașii grei de cyborgi sfărâmate Referință Bibliografica: CHIMERE / Tania Nicolescu : Confluente
CHIMERE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383670_a_384999]
-
dealuri, munți și văi, poezia lui Eminescu ! Să revină la viață și să trăiască în veci, Labiș cu a lui Căprioară ! Și stă și așteaptă la poarta țării, frumoasa Bucovină, cu oameni harnici, strălucind de inteligență, de inventivitate. Voi munților ! Strigați voi țării ! Ne-ați răpit și bruma de industrie , de posibilitatea de a câștiga un ban cinstit A ajuns Bucovina să fie bănuită de trafic de țigări ? Doar atât poate fruntea țării ? Că, aici în Bucovina, suntem poarta de intrare
LAA POARTA NORDULUI DE RĂSĂRIT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383745_a_385074]
-
atunci când este lună plină este de fapt o ocazie de a comunica cu spiritele, pe care dacă le cauți poți primi ajutor. Într-o altă seară, în timp ce trecea pe o stradă foarte îngândurat, printre trecătorii de la acea oră se auzi strigat: ,,Liviu, Liviu...” Întoarse capul și îl văzu pe Dorin un vecin pe care nu îl mai văzuse de câțiva ani, știa că plecase prin străinătate la muncă, se apropie de el și dădu mâna, după care Dorin îi spuse: ,,Liviu
CUMPĂNA DIN NOAPTE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383767_a_385096]
-
Făcând pe supăratul, ni s-a adresat, ridicând o sprânceană: -Bă! Vreți să umpleți coșul cu ouă? Vreți să vină femeile la poartă cu ciurelul plin? -Vrem! am strigat noi, foarte convinși. -Atunci -a ridicat din nou sprânceana nea Mitică- strigați, mă, așa cum trebuie! -Cum trebuie? am întrebat, cu mutre de viței curioși. -Uite-așa: „Câțu-Mâțu-ntoarce pârțu/Două ouă-ncondeiete/Pune-o bine pe perete/ Una mie, una ție/Una de tovărășie”. Eu și Mărin ne-am uitat ca proștii unul la altul
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > STRĂMOȘI STRIGAȚI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului STRĂMOȘI STRIGAȚI Strămoși strigați din morminte, Vrem să vă aducem lumină, Dar timpul merge înainte, Ducându-și sarcina Divină. N-aveți liniște nici în mormânt
STRĂMOŞI STRIGAŢI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382176_a_383505]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > STRĂMOȘI STRIGAȚI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului STRĂMOȘI STRIGAȚI Strămoși strigați din morminte, Vrem să vă aducem lumină, Dar timpul merge înainte, Ducându-și sarcina Divină. N-aveți liniște nici în mormânt, Văzând în jur atâta nedreptate, Care e în viața asta pe Pământ, N-aveți pace nici după
STRĂMOŞI STRIGAŢI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382176_a_383505]
-
Văzând în jur atâta nedreptate, Care e în viața asta pe Pământ, N-aveți pace nici după moarte. Încercăm să schimbăm ceva, Urmând exemplul de la voi, Continuăm încă a mai lupta, E destul de greu și pentru noi. Referință Bibliografică: STRĂMOȘI STRIGAȚI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1963, Anul VI, 16 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
STRĂMOŞI STRIGAŢI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382176_a_383505]
-
O vreme o ține tot așa, din ce în ce mai puțin clar. Lambert își zice că de data asta va trebui închis la balamuc. Dl de l'Aubépine străbate curtea în lung și-n lat, fața i se acoperă de roșeață. De atâta strigat i se umflă vinele de la gât ca și calului său după cursă. Își insultă castelul, spune că nu mai vrea să calce în el. Uită de Lambert, se duce la adăpost, vorbește cu câinii. Le vorbește, într-o îngrijorătoare stare
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
compozitor a deschis porți spre suflete. S-a întâlnit pe căi doar de el știute, cu Eminescu, Arghezi, Blaga, a “meditat la Enescu”, a iubit vocea cântată, glasurile orchestrei și intimitatea camerală, semnând cu viața sa fiecare sunet gândit, șoptit, strigat, trăit. CREATORUL - compozitor a fost pus la zid de minți înfierbântate, de grupări “alese”, primitive și frustrate, care, atunci când li s-a deschis puțin ușa cuștii, au sărit asupra celor care...le-au dat mâncare/știință, șlefuire cu care ar
S? nu uit?m by Vasilica Stoiciu-Frunz? () [Corola-journal/Journalistic/84215_a_85540]
-
concluzie, nu există filozofii individuale, create de autori originali, ci doar concepții colective pe care un gînditor sau altul le exprimă mai mult sau mai puțin potrivit. Iar de acum încolo începe paroxismul autorului, căci asistăm la etalarea acelei iubiri strigate în glas tare de care pomeneam la început. E drama unui om care, iubindu-și țara, nu găsește modul cel mai nimerit s-o facă. De aceea, sunetul iubirii sale capătă alura caricaturală a afirmării unei superiorități românești în materie
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
II. Adi a așezat fața de masă cu autografele noastre școlărești pe catedră.Dintre profesori s-au prezentat la întâlnire:dl.C.D. (Gibi),dra A.,dna S. și dna D.V.Ne-am reluat locurile în bănci.S-a improvizat catalogul. Primul strigat: Eugen.S-a ridicat în doi timpi.Ceva mai brunet și mai tras la față.A vorbit de începuturile profesiei sale la Vigonia Bârlad. Apoi s-a stabilit la Pucioasa.S-a însurat. A continuat programul de investiții în jud.
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de plaiuri/ Primăvara/ Se întorc la noi haiducii.// Ca-ntotdeauna/ Se fac cuiburi pe pămînt/ Sau aproape de cer" - șRitualț), poetul își disciplinează tumultul prin inserturile unor figuri alegorice: "Cu părul pieptănat de vînturi/ Și brațele încinse de iubire -/ Asemenea fetelor Strigate prelung către cer/ Vorbele pămîntului/ Devin înalte.// Născute-n zodii bune/ Cuvintele/ Poartă pe umeri lumini/ Ridică cetăți/ Ce stau de strajă/ Vremii/ Pe drumul dintre cer și pămînt" (Cărări aeriene). îl preferăm în secvențele în care, pe fondul percepției
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
unul. Fiecare copil are un număr al cărui corespondent este în grupă. La 5 - 6m în fața liniei unde sunt așezate grupele se desenează un cerc și se așează o minge. Conducătorul de joc strigă un număr. Toți copiii cu numărul strigat aleargă până la cerc, culeg mingea, execută dribling până la un punct fix, îl ocolesc, se întorc în dribling până la cerc, așează mingea în cerc și se întorc alergând la locul lor. Primul care ajunge la loc primește un punct. Câștigă echipa
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
tânguirea osului meu sacru, cum o pasăre ce-și pregătește înnoptarea, să știi că-n mine asfințitul e-o baltă fără fund, cu nuferi albi abia deschiși ce-și caută suflarea. se lasă ceața mult prea iute, ca o vorbă strigată și spartă-n bucăți de a aerului vibrare, doar o secundă, și totul e limpede iar, te privesc, mă privești cu mirare, amestecați, ne rătăcim, dispărem unul în celălalt, ne picurăm tăcerea în vacarmul cel mare. eu doar mai aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
e, ca și Picasso, un burete care absoarbe orice imagine, combină influențele receptate din diferite surse, gura cu dinți preluată de la Picasso se contopește cu gurile dintr-un tratat de boli ale cavității bucale, dar și cu gura încremenită-n strigat a bonei din Crucișătorul Potemkin. Dar, dacă cele două tablouri nu sunt înrudite prin emoțiile suscitate, mici detalii atestă influența clară a lui Picasso asupra lui Bacon: gura dotată cu o armătură de dinți a Figurii din panoul din dreapta este
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
lui de teatru, marele artist intră și-n subtilități clasice, de interpretare a replicii - spre exemplu. Vorbind despre Hamletmachine a lui Muller (unul dintre autorii lui de suflet), observă că o replică ca „vreau să te omor!”, poate fi rostită strigat, ori șoptit. Dar spusă zîmbind, ea devine mult mai terifiantă :”I want to kill you!”. Heiner Müller Însă, preluînd un gînd al lui Aragon, cred că Îl definește cel mai... seducător, pe marele artist american :” Teatrul lui e un motor
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
la masă aruncând priviri fugare asupra adunării, care zumzăia ca un stup. Liniște! - a strigat Chersân. Adunarea, neobișnuită cu porunci de felul acesta, a continuat să mormăie. În special spre fundul sălii. Măi! Voi nu auziți că tovarășu’ săcritari o strigat liniște? - s-a întors cu mutră cruntă spre adunare Daurel Cocioabă. I-auzi, domnule, ce glas are Daurel! S-o agiuns. Îi mare! Ce mai? - a șoptit Petrache. Măi Daurel! Tu ai agiuns om mare, nu șagă! - s-a auzit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
În sală, fiecare rând avea prinsă o hârtie pe care era trecută clasa respectivă. S-au așezat pe scaune În ordinea stabilită dinainte. Eu și profesoara C. am ocupat scaunele aflate lângă perete, ușurând astfel momentul urcării pe scenă. Primi strigați, clasa a XII-a A, s-au aliniat cu câteva momente Înainte, În fața ușii aflate În spatele scenei. Cel ( cea) strigat Își făcea apariția În aplauzele publicului, primindu-și diploma, albumul și felicitările. După primirea diplomei fiecare trebuia să treacă prin fața
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu mai zice. Toți își închipuie că bătaie ce mi-am luat io nu și-a luat niminea. Aia zice, ce s-o mai dăm dă gard", făcu el într-un acces de sinceritate față de sine. De afară se aude strigat. Se uită disperat la ceas și zice cu obidă: Ia uite, bă, și la ăsta! În viața vieților lui n-a venit la timp și acu' și-a găsit să vie mai devreme. Băi, frate, ce zi, nene, ce zi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și să-i protejam! Să nu intre nimeni peste ei! Pe la ora 4:00, rupți de oboseală, suntem adăpostiți într-o sală de clasă a Liceului sanitar, aflat în apropiere. Adormim cu capurile pe mese, având drept cântec de leagăn strigatele oamenilor, puțini rămași, din piață. Brusc, pe la 8:30 ne trezim într-un vacarm infernal! Oamenii care trebuiau sa fie la muncă, s-au adunat din nou în piață. Se cutremurau clădirile de strigătul lor! De fapt s-a cutremurat
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
trezit cu tipul cu părul blond ca paiul lângă mine. Apoi s-a făcut Întuneric. Nici când m-am trezit nu eram prea conștient. Îmi amintesc doar de un vertij care nu părea de pe lumea aceasta. Imagini succedându-se, vorbe strigate, o durere afurisită, ascuțită. Gândurile nu mi adunaseră Încă Într-o schemă cât de cât coerentă, cuvintele mi se umflau În gură. Cele câteva sunete pe care reușisem să le scot luau proporții atât de ridicole, Încât sunau ca muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fără să-i mai impună program strict de lucru, ore de lectură, seri de concerte ("dacă vrei să te mai primesc în mansarda mea"), fără ambiții de-a-l "transforma într-un cal de rasă", dar mai ales fără vorbele dure strigate uneori, mai ales la începutul relației lor, cînd îl acuza că n-o să-și depășească niciodată condiția de mîrțoagă în care v-au adus... Uneori, cînd își amintește de femeia de la Sinaia, se întreabă cum de a fost posibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
degrabă, aș spune că mă simt neputincios... Ar trebui să facem ceva ca să scăpăm de ea, dar nu-mi vine nici o idee. — O să ne vină, murmura Vetéa Pitó cu subînțeles. Mai avem mult timp și mult ocean în față. —Octar!!... Strigatul sfâșietor îi făcu să tresară și, pentru o clipă, chiar si vâslașii își pierdură cadența, căci, de fiecare dată când acel urlet inuman răsună peste puntea Peștelui Zburător, parcă se așteptau ca un alt urlet feroce și la fel de inuman să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și, imediat, un rechin mic, cu ochi reci, puse stăpânire pe pradă însângerata și dispăru cu ea în adâncimile întunecoase ale oceanului. În noaptea aceea, nimeni nu pronunța nici măcar un sigur cuvânt. Doar spre răsăritul soarelui, se auzi un nou strigat: —Octar!!... Două zile mai târziu, cănd Miti Matái scoase scândurile din apă, inimile tuturor parura să se strângă, iar unele dintre femei chiar păliră vizibil. Zeci de viermișori de mărimea unei unghii se cuibăriseră deja în lemn, săpând în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care pluteau și privind îngroziți cum rechinii, care până în acel moment se dovediseră pașnici, începeau să dea tot mai multe semne de neliniște. —Octar!!... Urletul sfâșietor alunecă peste suprafață valurilor și se pierdu, fără ecou, în depărtare. Electrizat parcă de strigatul de durere al prințesei, Tapú Tetuanúi se opri din dânsul lui dezlănțuit și observa cu atenție acele ființe monstruoase, acoperite din cap până-n picioare de tatuaje oribile, care se transformaseră, dintr-odată, în imaginea cea mai elocventa a înfrângerii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]